Creaţia spune că „sunt de nescuzat“

„Însuşirile [calităţile, NW] nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi divinitatea Lui se văd lămurit de la creerea lumii, fiind înţelese de minte, prin lucrurile făcute de El, aşa că nu se pot dezvinovăţi [sînt de nescuzat, NW].“ — ROMANI 1:20.

 1, 2. a) De care lucru s-a plîns Iov cu amărăciune lui Iehova? b) Ce a retractat Iov ulterior?

IOV, un om din antichitate care îşi păstrase neştirbită integritatea faţă de Iehova Dumnezeu, fusese pus la o groaznică încercare de către Satan. Diavolul a făcut ca Iov să-şi piardă toate bunurile materiale, a cauzat moartea fiilor şi fiicelor acestuia, iar pe el l-a lovit cu o boală dizgraţioasă. Iov credea că Dumnezeu era acela care a adus aceste nenorociri asupra sa şi s-a plîns cu amărăciune lui Iehova: „Îţi place să chinuieşti . . . ca să cercetezi fărădelegea mea şi să cauţi păcatul meu, cînd ştii bine că nu sînt vinovat . . .?“ — Iov 1:12–19; 2:5–8; 10:3, 6, 7.

² La un timp după aceasta, Iov i s-a adresat lui Dumnezeu, cuvintele sale reflectînd o schimbare completă: „Am vorbit despre ce n-am înţeles, despre lucruri prea minunate pentru mine şi pe care nu le-am cunoscut . . . Urechea mea auzise vorbindu-se despre Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut. De aceea mi-e scîrbă de mine [retractez, NW] şi mă pocăiesc în ţărînă şi în cenuşă“ (Iov 42:3, 5, 6). Ce l-a făcut pe Iov să-şi schimbe atitudinea?

 3. Ce punct de vedere nou a adoptat Iov cu privire la creaţie?

³ Între timp, Iehova îl înfruntase pe Iov din mijlocul furtunii (Iov 38:1). El l-a asaltat pe Iov cu întrebări. ‘Unde erai tu cînd am întemeiat pămîntul? Cine a închis marea cu porţi şi i-a spus unde să i se oprească valurile? Poţi tu să faci să cadă din nori ploaie pe pămînt? Poţi tu să faci să răsară iarba? Poţi tu să înnozi constelaţiile şi să le cîrmuieşti?’ Din capitolele 38 la 41 ale cărţii Iov, vedem cum Iehova l-a copleşit pe Iov cu aceste întrebări şi cu multe altele despre creaţia Sa. El l-a făcut pe Iov să înţeleagă imensa prăpastie care există între Dumnezeu şi om, obligîndu-l să-şi aducă aminte de înţelepciunea şi de puterea care se oglindesc în lucrurile create de Dumnezeu, lucruri care depăşesc cu mult puterea lui Iov de a le face sau chiar de a le înţelege. Copleşit de puterea impresionantă şi de înţelepciunea nemărginită a atotputernicului Dumnezeu, calităţi dezvăluite prin lucrurile create de El, Iov se cutremură la gîndul că a avut îndrăzneala să se certe cu Iehova. De aceea el a spus: „Urechea mea auzise vorbindu-se despre Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut“. — Iov 42:5.

 4. Ce trebuie să observăm din lucrurile create de Iehova, şi în ce situaţie sînt cei care nu fac aceasta?

⁴ Referindu-se la calităţile lui Iehova, un scriitor biblic inspirat a confirmat, multe secole mai tîrziu, că ele se puteau vedea prin intermediul lucrurilor create de El. Iată ce a scris apostolul Pavel în Romani 1:19, 20: „Ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu este descoperit printre ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. Însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi divinitatea Lui se văd lămurit, de la creerea lumii, fiind înţelese de minte, prin lucrurile făcute de El, aşa că nu se pot dezvinovăţi [sînt de nescuzat, NW]“.

 5. a) Ce necesitate naturală au oamenii, şi cum este ea satisfăcută în mod incorect de către unii? b) Ce a recomandat Pavel grecilor din Atena?

⁵ Omul a fost creat cu necesitatea naturală de a se închina la o putere mai mare. În cartea sa Despre psihologia inconştientului, medicul C. G. Jung definea această necesitate drept „o atitudine instinctivă specifică omului, manifestările ei putîndu-se urmări de-a lungul întregii istorii a omenirii“. Apostolul Pavel vorbea despre înclinaţia naturală a omului de a se închina, fapt ce explică motivul pentru care grecii din Atena făceau imagini şi altare închinate multor dumnezei, cunoscuţi şi necunoscuţi. Pavel li l-a dezvăluit pe adevăratul Dumnezeu şi le-a arătat că ei trebuie să-şi satisfacă în mod corect această înclinaţie naturală, căutîndu-l pe Iehova, adevăratul Dumnezeu, „şi, bîjbîind, să-L găsească, măcar că nu este departe de fiecare dintre noi“ (Faptele 17:22–30). Pe cît sîntem de aproape de lucrurile create de El, pe atît sîntem de aproape de posibilitatea de a observa calităţile şi însuşirile sale.

Uluitorul circuit al apei

 6. Ce calităţi ale lui Iehova observăm în circuitul apei?

⁶ Ce calităţi ale lui Iehova observăm, de exemplu, în capacitatea norilor pufoşi de a ţine tone de apă? Vedem aici iubirea şi înţelepciunea sa, deoarece în acest fel el dă pămîntului averse, ca să rodească. El face aceasta prin minunatul circuit al apei, menţionat în Eclesiastul 1:7: „Toate rîurile [torentele iernii, NW] se varsă în mare, şi marea tot nu se umple; rîurile aleargă din nou spre locul din care au pornit“. Cartea biblică Iov arată în mod explicit cum se desfăşoară acest proces.

 7. Cum ajunge apa din oceane în nori, şi cum pot norii pufoşi să ţină tone de apă?

⁷ Cînd torentele iernii se varsă în mare, ele nu rămîn acolo. Iehova „trage sus picăturile de apă, le preface în abur [ceaţă, NW] şi dă ploaia“. Întrucît apa se află sub formă de vapori de apă şi, în ultimă instanţă, sub formă de ceaţă fină, „norii sînt suspendaţi în înălţime, o lucrare minunată a îndemînării sale perfecte“ (Iov 36:27; 37:16, The New English Bible). Norii plutesc atît timp cît sînt sub formă de ceaţă: „Leagă apele în norii Săi groşi şi norii nu se sparg sub greutatea lor“. Sau, conform unei alte traduceri, „el ţine apele zăvorîte în mase compacte de nori, iar norii nu plesnesc sub greutatea lor“. — Iov 26:8, NE.

 8. În ce etape sînt vărsate ‘burdufurile de apă ale cerurilor’, iar circuitul apei încheiat?

⁸ ‘Cine poate să verse burdufurile [de apă ale, NW] cerurilor’ pentru a face să cadă ploaia pe pămînt (Iov 38:37)? Cel a cărui ‘îndemînare perfectă’ le-a pus de la început acolo, cel care „le preface în abur şi dă ploaia“. Şi de ce anume este nevoie pentru ca ceaţa să se prefacă în ploaie? Sînt necesare particule microscopice solide, cum sînt cele de praf sau de sare, al căror număr oscilează de la mii la sute de mii pe centimetru cub, ele constituind nuclee pentru minusculele picături care se formează în jurul lor. Se estimează că pentru formarea unei picături de ploaie de mărime medie este nevoie de un milion de picături minuscule din nori. Numai după tot acest proces pot norii să-şi picure torentele de ploaie pe pămînt pentru a forma şuvoaie care duc apa înapoi în mare. Astfel se încheie circuitul apei. Şi toate acestea să se datoreze hazardului? Este, într-adevăr, „de nescuzat“ o asemenea concepţie!

Unica sursă a înţelepciunii lui Solomon

 9. Ce a constatat Solomon că este remarcabil cu privire la o specie de furnici?

⁹ În lumea antică, înţelepciunea lui Solomon era fără egal. O mare parte din această înţelepciune se referea la creaţia lui Iehova: „[Solomon] a vorbit despre copaci, de la cedrul din Liban pînă la isopul care creşte pe zid, a vorbit de asemenea despre animale, despre păsări, despre reptile şi despre peşti“ (1 Împăraţi 4:33). Acelaşi rege Solomon a scris: „Du-te la furnică, leneşule; uită-te la căile ei şi fii înţelept. Ea n-are nici căpetenie, nici supraveghetor, nici stăpîn; totuşi îşi pregăteşte hrana vara şi strînge provizii în timpul secerişului“. — Proverbele 6:6–8.

10. Cum s-a confirmat veridicitatea ilustrării lui Solomon despre furnicile culegătoare?

¹⁰ Cine le-a învăţat pe furnici să depoziteze hrană vara ca să aibă ce mînca iarna, cînd este frig? Timp de secole veridicitatea relatării lui Solomon despre aceste furnici care culegeau seminţe şi le depozitau ca să le folosească iarna a fost pusă la îndoială. Nimeni nu a găsit vreo dovadă a existenţei lor. Dar în 1871, un naturalist britanic a descoperit grînarele lor subterane, confirmîndu-se, astfel, veridicitatea consemnării biblice despre furnici. De unde au dobîndit aceste furnici previziunea de a şti din vară că va veni frigul iernii şi înţelepciunea de a şti ce trebuie să facă în privinţa aceasta? Chiar Biblia ne explică faptul că Iehova a dotat multe dintre lucrurile create de El cu o înţelepciune programată. Furnicile culegătoare sînt beneficiarii acestei binecuvîntări de la Creatorul lor. În Proverbele 30:24 se spune despre ele că „sînt înţelepte din instinct“ (NW). A spune că o asemenea înţelepciune s-ar datora pur şi simplu întîmplării este un lucru lipsit de logică; a nu sesiza că la originea ei există un Creator înţelept este de nescuzat.

11. a) De ce este atît de impresionant gigantul arbore sequoia? b) Ce este atît de uluitor cu privire la prima reacţie a fotosintezei?

¹¹ Uluit de măreţia copleşitoare a unui gigantic arbore sequoia, un om care stă lîngă trunchiul lui se simte, bineînţeles, ca o furnicuţă. Mărimea copacului este impresionantă: 90 de metri înălţime, 11 metri diametru, o scoarţă groasă de 0,6 metri şi rădăcini care se întind pe o suprafaţă de 1,2–1,6 hectare. Însă mult mai impresionante sînt procesele chimice şi fizice care contribuie la creşterea lui. Frunzele lui îşi iau apă din rădăcini, bioxid de carbon din aer şi energie de la soare pentru a fabrica glucide şi a degaja oxigen — proces numit fotosinteză, la care iau parte aproximativ 70 de reacţii chimice, însă nu toate sînt cunoscute. Uluitor este faptul că prima reacţie depinde de lumina care vine de la soare şi care are exact culoarea potrivită şi lungimea de undă potrivită, altfel nu ar fi absorbită de moleculele de clorofilă pentru a se declanşa procesul de fotosinteză.

12. a) Ce este remarcabil în privinţa utilizării apei de către arborele sequoia? b) De ce este azotul necesar la creşterea plantelor, şi cum se încheie circuitul lui?

¹² Uluitor este şi faptul că acest copac poate pompa coloane de apă din rădăcini pînă în vîrful acestui colos de 90 de metri. Este pompată mult mai multă apă decît este necesară pentru fotosinteză. Prin frunze, excedentul este eliminat în aer cu ajutorul transpiraţiei. Aceasta răcoreşte copacul datorită apei, într-un mod asemănător cu cel în care corpul nostru este răcorit prin transpiraţie. Pentru formarea proteinelor necesare creşterii, la glucide — hidraţii de carbon — se adaugă azot. Frunza nu poate utiliza azotul gazos absorbit din aer, însă organismele din sol pot transforma, în pămînt, azotul gazos în nitraţi şi nitriţi solubili în apă, care, apoi, circulă de la rădăcini la frunze. Cînd plantele şi animalele care au folosit acest azot din proteinele lor mor şi se descompun, azotul este eliberat, încheindu-se, astfel, circuitul azotului. Complexitatea tuturor acestor procese este senzaţională, şi este foarte puţin probabil ca ea să se datoreze hazardului.

Fără vorbire, cuvinte şi glas, ele vorbesc!

13. Ce i-au spus lui David cerurile înstelate, şi ce continuă ele să ne spună?

¹³ Ce respect profund ne cuprinde cînd privim noaptea cerul înstelat, această impresionantă reflectare a Creatorului! În Psalmul 8:3, 4, David a exprimat veneraţia ce l-a cuprins: „Cînd privesc cerurile, lucrarea mîinilor Tale, luna şi stelele pe care le-ai aşezat Tu, îmi zic: «Ce este omul, ca să Te gîndeşti la el şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă?»“ Celor care au ochi ca să vadă, urechi ca să audă şi inimă ca să simtă, aceste ceruri înstelate le vorbesc, aşa cum i-au vorbit lui David: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu“. — Psalmul 19:1–4.

14. De ce este energia dinamică a uneia dintre stele atît de importantă pentru noi?

¹⁴ Cu cît ştim mai mult despre stele, cu atît mai elocvent ne vorbesc ele. În Isaia 40:26 sîntem invitaţi să observăm fantastica lor energie: ‘Ridicaţi-vă ochii şi priviţi! Cine a creat aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în şir, oştirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; [datorită abundenţei energiei dinamice, el fiind şi viguros în putere, NW] una nu lipseşte’. Forţa gravitaţiei şi energia dinamică a uneia dintre ele, Soarele, ţin Pămîntul în locul stabilit pe orbita lui, fac să crească plantele, ne furnizează căldură şi fac să fie posibilă orice formă de viaţă de pe pămînt. Apostolul Pavel a spus sub inspiraţie: „O stea se deosebeşte în strălucire de altă stea“ (1 Corinteni 15:41). Ştiinţa a descoperit stele galbene, cum este Soarele, stele albastre, gigante roşii, pitice albe, stele neutronice şi supernove explozive care eliberează o energie inimaginabilă.

15. Ce au învăţat de la creaţie şi au încercat să imite mulţi inventatori?

¹⁵ Mulţi inventatori au învăţat de la creaţie şi au încercat să copieze performanţele creaturilor vii (Iov 12:7–10). Să trecem în revistă numai cîteva dintre minunile creaţiei: păsări de mare ale căror glande desalinizează apa de mare; peşti şi ţipari care produc electricitate; peşti, viermi şi insecte care emit lumină rece; lilieci şi delfini care folosesc sonarul; viespi care fabrică hîrtie; furnici care construiesc poduri; castori care înalţă diguri; şerpi care au termometre încorporate; insecte de baltă care folosesc tuburi de oxigen şi clopote scufundătoare; caracatiţe care folosesc propulsia prin jet; păianjeni care fabrică şapte feluri de pînze, precum şi trape, plase şi lasouri, şi care au pui ce călătoresc cu balonul, parcurgînd mii de kilometri la mari înălţimi; peşti şi crustacee care folosesc tancuri de balast, la fel ca submarinele; păsări, insecte, ţestoase de mare, peşti şi mamifere ale căror performanţe în ce priveşte migraţia sînt uimitoare — realizări pe care ştiinţa nu le poate explica.

16. Ce adevăruri ştiinţifice a consemnat Biblia cu mii de ani înainte ca ştiinţa să le descopere?

¹⁶ Biblia a consemnat adevăruri ştiinţifice cu mii de ani înainte ca ştiinţa să le descopere. Legea mozaică (secolul al XVI-lea î.e.n.) reflecta cunoaşterea existenţei microbilor cu mii de ani înaintea lui Pasteur (Leviticul, capitolele 13, 14). În secolul al XVII-lea î.e.n., Iov afirma: „El . . . ţine suspendat pămîntul pe neant“ (Iov 26:7). Cu o mie de ani înainte de Cristos, Solomon a scris despre circulaţia sîngelui; medicina a trebuit să aştepte pînă în secolul al XVII-Lea ca să afle despre aceasta (Eclesiastul 12:6). Înainte de aceasta, Psalmul 139:16 a dovedit că se cunoştea codul genetic: „Ochii Tăi au văzut fiinţa mea neîntocmită şi în cartea Ta au fost scrise toate mădularele mele, care din zi în zi luau chip, cînd nu era încă nici unul din ele“. În secolul al VII-lea î.e.n., înainte ca naturaliştii să înţeleagă fenomenul migraţiei, Ieremia a scris ceea ce este consemnat în Ieremia 8:7: „Barza pe cer cunoaşte timpul migrării, porumbelul, lăstunul-mare şi cap-întortura cunosc anotimpul de întoarcere“. — NE.

„Creatorul“ ales de evoluţionişti

17. a) Ce se spune în Romani 1:21–23 despre cei care refuză să vadă că la baza minunilor create este un Creator inteligent? b) Pe cine aleg, într-un anumit sens, evoluţioniştii drept „creator“ al lor?

¹⁷ Iată ce spune un text biblic despre cei care refuză să vadă că la originea minunilor create este un Creator inteligent: „S-au dedat la gîndiri deşarte şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. Zicînd că sînt înţelepţi, au înnebunit şi au schimbat slava Dumnezeului nepieritor, într-o icoană care seamănă cu omul supus putrezirii, păsări, animale cu patru picioare şi reptile“. Ei „au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi au cinstit şi au slujit creaturii în locul Creatorului“ (Romani 1:21–23, 25). La fel se întîmplă şi cu evoluţioniştii, care, de fapt, glorifică un imaginar lanţ evolutiv — protozoare-viermi-peşti-amfibieni-reptile-mamifere-„oameni-maimuţe“ — considerîndu-l „creatorul“ lor. Ei ştiu totuşi că nu există un organism unicelular cu adevărat simplu cu care să înceapă lanţul. Cel mai simplu organism cunoscut conţine o sută de miliarde de atomi, în interiorul cărora au loc, simultan, mii de reacţii chimice.

18, 19. a) Cine este pe bună dreptate Cel căruia trebuie să i se atribuie crearea vieţii? b) Cît putem vedea din creaţia lui Iehova?

¹⁸ Iehova Dumnezeu este Creatorul vieţii (Psalmul 36:9). El este marea Cauză Primordială. Numele său, Iehova, înseamnă „El face să devină“. Lucrurile create de el sînt nenumărate. Desigur, există milioane de alte lucruri create pe care omul nu le cunoaşte. Psalmul 104:24, 25 face aluzie la aceasta: „Cît de multe sînt lucrările Tale, DOAMNE! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune“. Iov 26:14 explică: „Şi acestea sînt doar marginile căilor Sale şi numai adierea [şoapta, NW] lor uşoară ajunge pînă la noi. Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine îl poate înţelege?“ Noi vedem doar cîteva margini şi auzim cîteva şoapte, dar a înţelege deplin semnificaţia tunetului său puternic este un lucru care ne depăşeşte.

¹⁹ Avem totuşi o sursă mai bună cu ajutorul căreia îl putem vedea mai bine decît prin intermediul lucrărilor sale fizice. Această sursă mai bună este Cuvîntul său, Biblia. În articolul următor vom recurge la ea.

Vă amintiţi?

◻ Ce a învăţat Iov cînd Iehova i-a vorbit din mijlocul furtunii?

◻ De ce a spus Pavel că unii erau de nescuzat?

◻ Cum se desfăşoară circuitul apei?

◻ Ce lucruri importante face pentru noi lumina soarelui?

◻ Ce adevăruri ştiinţifice a dezvăluit Biblia înainte ca ştiinţa să le descopere?