„Binecuvântează, suflete al meu, pe DOMNUL“

„ÎN ULTIMELE luni, ministerul meu a devenit plictisitor şi lipsit de bucurie“, a spus Nancya. De aproape zece ani ea slujeşte ca pionieră, sau ca proclamatoare cu timp integral a veştii bune. Totuşi ea a spus în continuare: „Nu-mi place starea în care mă aflu. Am impresia că prezint mesajul despre Regat mai mult fără entuziasm decât din inimă. Ce ar trebui să fac?“

Să analizăm, de asemenea, cazul lui Keith, un bătrân dintr-o congregaţie a Martorilor lui Iehova. Cât de surprins a fost el când a auzit-o pe soţia sa spunând: „Cred că te îngrijorează ceva. În rugăciunea pe care tocmai ai rostit-o ai adus mulţumiri pentru mâncare, cu toate că nu suntem la masă“! Keith a recunoscut: „Observ că rugăciunile mele au devenit mecanice“.

În mod sigur nu vrei ca exprimările tale de laudă la adresa lui Iehova Dumnezeu să fie reci şi mecanice, ci vrei să fie sincere şi expresia sentimentelor tale de recunoştinţă. Cu toate acestea, un sentiment nu este ca o haină pe care o poţi îmbrăca sau dezbrăca. Acesta trebuie să izvorască dinlăuntrul persoanei. Cum poate simţi cineva recunoştinţă în adâncul inimii? Psalmul 103 ne ajută să înţelegem acest lucru.

Cel care a compus Psalmul 103 a fost regele David al anticului Israel. Psalmul începe cu cuvintele: „Binecuvântează, suflete al meu, pe DOMNUL şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt“ (Psalmul 103:1). Potrivit unei lucrări de referinţă, „cuvântul binecuvântează, când este folosit cu referire la Dumnezeu, înseamnă a lăuda şi implică întotdeauna o afecţiune puternică faţă de el şi un sentiment de recunoştinţă“. În dorinţa de a-i aduce laude lui Iehova cu o inimă plină de dragoste şi apreciere, David şi-a îndemnat propriul suflet — propria persoană — să-l ‘binecuvânteze pe Iehova’. Dar ce anume a generat în inima lui David acest sentiment cald faţă de Dumnezeul la care el se închina?

David a continuat spunând: „Nu uita nici una din binefacerile Lui [ale lui Iehova]“ (Psalmul 103:2). Recunoştinţa faţă de Iehova este, evident, strâns legată de meditarea cu apreciere la „binefacerile Lui“. La ce binefaceri ale lui Iehova se gândea David în mod concret? Privind creaţia lui Iehova Dumnezeu, cum ar fi un cer plin de stele într-o noapte senină, ne putem într-adevăr umple inima de recunoştinţă faţă de Creator. Cerurile înstelate l-au impresionat profund pe David (Psalmii 8:3, 4; 19:1). Totuşi, în Psalmul 103, David şi-a adus aminte de un alt tip de binefacere din partea lui Iehova.

Iehova „îţi iartă toate fărădelegile“

În acest psalm, David a vorbit despre actele de bunătate iubitoare ale lui Dumnezeu. Referindu-se la primul şi cel mai important act de bunătate iubitoare, el a cântat: „[Iehova] îţi iartă toate fărădelegile“ (Psalmul 103:3). David era, bineînţeles, conştient de starea sa păcătoasă. După ce profetul Natan l-a mustrat în legătură cu relaţia sa adulteră cu Bat-Şeba, David a recunoscut: „Împotriva Ta [Iehova], numai împotriva Ta am păcătuit şi am făcut ce este rău înaintea Ta“ (Psalmul 51:4). Cu inima zdrobită, el s-a rugat cu stăruinţă: „Ai milă de mine, Dumnezeule, după bunătatea Ta! După bogăţia îndurărilor Tale, şterge fărădelegile mele! Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea şi curăţeşte-mă de păcatul meu“ (Psalmul 51:1, 2). Cât de recunoscător trebuie să fi fost David pentru că a fost iertat! Fiind un om imperfect, el a comis şi alte păcate în viaţă, însă niciodată nu a ezitat să se căiască, să accepte mustrarea şi să-şi corecteze căile. Reflectarea asupra minunatelor acte de bunătate pe care Dumnezeu le-a înfăptuit cu privire la el l-au îndemnat pe David să-l binecuvânteze pe Iehova.

Nu suntem şi noi nişte fiinţe păcătoase (Romani 5:12)? Chiar şi apostolul Pavel s-a lamentat spunând: „Fiindcă după omul dinăuntru îmi place legea lui Dumnezeu, dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii minţii mele şi mă ţine rob legii păcatului, care este în mădularele mele. O, nenorocitul de mine! Cine mă va scăpa din acest trup de moarte?“ (Romani 7:22–24). Cât de recunoscători putem fi pentru că Iehova nu ţine cont de păcatele noastre! El le şterge cu bucurie când ne căim şi căutăm iertarea sa.

David şi-a amintit următoarele: „[Iehova] îţi vindecă toate bolile“ (Psalmul 103:3). Întrucât vindecarea este un proces de restabilire, ea necesită mai mult decât iertarea nelegiuirii. Ea presupune îndepărtarea ‘bolilor’ — consecinţele nefaste ale căilor noastre greşite. În lumea nouă instaurată de el, Iehova va eradica efectiv consecinţele fizice ale păcatului, cum ar fi boala şi moartea (Isaia 25:8; Apocalipsa 21:1–4). Totuşi, încă de pe acum Dumnezeu ne vindecă de boli spirituale. Pentru unii, printre aceste boli spirituale se numără o conştiinţă pătată şi pierderea relaţiilor cu el. „Nu uita“ ce face Iehova deja pentru fiecare dintre noi în această privinţă!

El „îţi răscumpără viaţa“

„[Iehova] îţi răscumpără viaţa din groapă“, a cântat David (Psalmul 103:4). ‘Groapa’ este mormântul comun al omenirii — Sheolul, sau Hadesul. Chiar înainte de a deveni rege al Israelului, David s-a aflat în ghearele morţii. De exemplu, regele Saul al Israelului a nutrit o ură criminală faţă de David şi a încercat în diferite ocazii să-l ucidă (1 Samuel 18:9–29; 19:10; 23:6–29). Şi filistenii au vrut să-l ucidă pe David (1 Samuel 21:10–15). De fiecare dată însă, Iehova l-a scăpat din „groapă“. Cu câtă recunoştinţă trebuie să-şi fi amintit David aceste binefaceri ale lui Iehova!

Ce se poate spune despre tine? Te-a susţinut Iehova când ai fost deprimat sau când ai pierdut în moarte pe cineva drag? Sau cunoşti situaţii când el a intervenit pentru a-i salva de la moarte pe Martorii săi fideli din timpurile noastre? Probabil că te-au impresionat relatările despre actele sale de eliberare pe care le-ai citit în paginile acestei reviste. De ce să nu îţi faci timp să reflectezi cu recunoştinţă la aceste binefaceri ale adevăratului Dumnezeu? Şi, bineînţeles, toţi avem motive să-i fim recunoscători lui Iehova pentru speranţa învierii. — Ioan 5:28, 29; Faptele 24:15.

Iehova ne dă atât viaţă, cât şi ceea ce face viaţa fericită şi plină de sens. Psalmistul a spus că Dumnezeu „te încununează cu bunătate şi cu îndurări“ (Psalmul 103:4). Când trecem prin momente dificile, Iehova nu ne abandonează, ci ne vine în ajutor prin intermediul organizaţiei sale vizibile şi al bătrânilor numiţi, sau al păstorilor, din congregaţie. Acest ajutor ne face capabili să înfruntăm o situaţie dificilă fără să ne pierdem respectul de sine şi demnitatea. Păstorii creştini se îngrijesc foarte mult de oi. Ei îi încurajează pe cei bolnavi şi deprimaţi şi fac tot ce pot pentru a-i restabili pe cei ce au căzut (Isaia 32:1, 2; 1 Petru 5:2, 3; Iuda 22, 23). Spiritul lui Iehova îi determină pe aceşti păstori să fie plini de compasiune şi iubire faţă de turmă. ‘Bunătatea şi îndurările’ lui Iehova sunt într-adevăr ca o coroană care ne împodobeşte şi ne conferă demnitate! Să nu uităm niciodată binefacerile sale şi să îl binecuvântăm pe Iehova şi numele său sfânt!

Continuând să se autoîndemne, psalmistul David a cântat: „[Iehova] îţi satură de bunătăţi bătrâneţea şi te face să întinereşti iarăşi ca vulturul“ (Psalmul 103:5). Viaţa pe care o oferă Iehova este plină de satisfacţii şi bucurii. Cunoaşterea adevărului în sine este o comoară incomparabilă şi o sursă de bucurie infinită! Să ne gândim cât de plină de satisfacţii este lucrarea pe care Iehova ne-a încredinţat-o, aceea de a predica şi de a face discipoli! Ce încântare este să găsim persoane interesate să înveţe despre adevăratul Dumnezeu şi să le ajutăm să dobândească cunoştinţă despre Iehova şi să-l binecuvânteze! Totuşi, indiferent că cei din zona în care locuim ascultă sau nu, este un mare privilegiu să luăm parte la o lucrare care are legătură cu sfinţirea numelui lui Iehova şi cu justificarea suveranităţii sale.

Deşi stăruim în lucrarea de proclamare a Regatului lui Dumnezeu, cine nu oboseşte sau nu se extenuează? Totuşi Iehova continuă să reînnoiască forţa slujitorilor săi, făcându-i „ca vulturii“, care cu aripile lor puternice se avântă în înaltul cerului. Cât de recunoscători putem fi pentru că iubitorul nostru Tată ceresc furnizează această „energie dinamică“ (NW) astfel încât să ne putem desfăşura ministerul zi de zi! — Isaia 40:29–31.

Să exemplificăm: Clara are serviciu laic cu normă întreagă şi petrece lunar aproximativ 50 de ore în ministerul de teren. Ea a spus: „Uneori mă simt obosită, însă mă străduiesc să ies în serviciul de teren numai pentru că mi-am planificat să merg în lucrare cu cineva. Dar, când mă aflu în lucrare, întotdeauna mă simt învigorată“. Şi tu poate că ai simţit vigoarea pe care o aduce ajutorul divin oferit în ministerul creştin. Fie ca şi tu, la fel ca David, să te simţi îndemnat să spui cuvintele rostite de el la începutul acestui psalm: „Binecuvântează, suflete al meu, pe DOMNUL şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt“!

Iehova îşi eliberează poporul

Psalmistul a cântat în continuare: „[Iehova] face dreptate şi judecată tuturor celor asupriţi. El Şi-a arătat căile Sale lui Moise şi lucrările Sale fiilor lui Israel“ (Psalmul 103:6, 7). David se gândea, probabil, la ‘asuprirea’ israeliţilor de către opresorii egipteni în zilele lui Moise. Reflectarea asupra modului în care Iehova i-a dezvăluit lui Moise cum avea să-i elibereze trebuie să fi generat în inima lui David un sentiment de recunoştinţă.

Şi noi putem fi îndemnaţi să manifestăm un sentiment de recunoştinţă asemănător dacă reflectăm la modul în care a tratat Dumnezeu cu israeliţii. Totuşi nu trebuie să neglijăm să medităm asupra experienţelor slujitorilor lui Iehova din timpurile moderne, cum ar fi cele menţionate în capitolele 29 şi 30 ale cărţii Martorii lui Iehova — Proclamatori ai Regatului lui Dumnezeu. Relatările consemnate în această carte şi în alte publicaţii ale Societăţii Watch Tower ne ajută să vedem modul în care Iehova şi-a susţinut poporul din timpurile moderne pentru a îndura întemniţări, atacuri din partea gloatelor, interdicţii şi lagăre de concentrare şi de muncă silnică. În ţările sfâşiate de război, cum ar fi Burundi, fosta Iugoslavie, Liberia şi Rwanda, membrii poporului său au trecut prin încercări. Ori de câte ori s-au confruntat cu persecuţii, mâna lui Iehova i-a susţinut pe slujitorii săi fideli. Meditarea la aceste binefaceri ale Dumnezeului nostru măreţ, Iehova, poate avea asupra noastră acelaşi efect pe care l-a avut asupra lui David reflectarea la relatarea despre eliberarea din Egipt.

Să reflectăm, de asemenea, asupra modului plin de tandreţe în care Iehova ne eliberează de povara păcatului. El a furnizat „sângele lui Hristos“ ca să ‘curăţească conştiinţa de faptele moarte’ (Evrei 9:14). Când ne căim de păcatele comise şi căutăm iertarea pe baza sângelui vărsat al lui Cristos, Dumnezeu îndepărtează de la noi păcatele noastre — „cât este de departe răsăritul de apus“ — şi ne ajută să redobândim favoarea sa. Să ne gândim, de asemenea, la măsurile luate de Iehova sub forma întrunirilor creştine, a fraternităţii ziditoare, a păstorilor din congregaţie şi a publicaţiilor bazate pe Biblie pe care le primim prin intermediul „sclavului fidel şi prevăzător“ (Matei 24:45, NW). Nu ne ajută toate aceste binefaceri ale lui Iehova să ne întărim relaţiile cu el? David a proclamat: „[Iehova] este îndurător şi milostiv, încet la mânie şi plin de bunătate. . . . Nu ne face după păcatele noastre, nu ne răsplăteşte după fărădelegile noastre“ (Psalmul 103:8–14). Meditarea la grija iubitoare manifestată de Iehova ne îndeamnă, bineînţeles, să-l glorificăm şi să preamărim numele său sfânt.

„Binecuvântaţi pe DOMNUL, toate lucrările Lui!“

În comparaţie cu nemurirea lui Iehova, ‘Dumnezeul cel veşnic’, „zilele“ „omului muritor“ (NW) sunt într-adevăr scurte — „ca iarba“. Dar David a meditat cu apreciere şi a spus: „Bunătatea DOMNULUI ţine din veci şi în veci pentru cei care se tem de El şi dreptatea Lui pentru copiii copiilor lor, pentru cei care păzesc legământul Lui şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le împlinească“ (Geneza 21:33; Psalmul 103:15–18). Iehova nu îi uită pe cei ce se tem de el. La timpul potrivit, el le va da viaţă veşnică. — Ioan 3:16; 17:3.

Exprimându-şi aprecierea faţă de poziţia de rege a lui Iehova, David a spus: „[Iehova] Şi-a aşezat scaunul de domnie în ceruri şi domnia Lui stăpâneşte peste tot“ (Psalmul 103:19). Deşi pentru un timp Iehova şi-a exercitat în mod vizibil funcţia de rege prin intermediul regatului Israel, tronul său este de fapt în ceruri. În virtutea calităţii sale de Creator, Iehova este Conducătorul Suveran al universului şi îşi exercită voinţa divină în cer şi pe pământ potrivit propriilor sale scopuri.

David li s-a adresat chiar şi creaturilor îngereşti. El a cântat: „Binecuvântaţi pe DOMNUL, voi, îngerii Lui, care sunteţi tari în putere, care împliniţi cuvântul Lui, ascultând de glasul Cuvântului Lui. Binecuvântaţi pe DOMNUL, toate oştirile Lui, slujitorii Lui, care faceţi voia Lui! Binecuvântaţi pe DOMNUL, toate lucrările Lui, în toate locurile stăpânirii Lui! Binecuvântează, suflete al meu, pe DOMNUL“ (Psalmul 103:20–22). Nu ar trebui să ne simţim şi noi îndemnaţi să-l binecuvântăm pe Iehova când medităm asupra actelor sale de bunătate iubitoare înfăptuite pentru noi? Bineînţeles că da. Putem fi siguri că, aducându-i personal laude lui Dumnezeu, ecoul vocii noastre nu se va pierde printre vocile corului măreţ de lăudători din care fac parte chiar şi îngerii drepţi. Să-i aducem din toată inima laude Tatălui nostru ceresc vorbindu-l întotdeauna de bine! Să ne întipărim în inimă cuvintele lui David: „Binecuvântează, suflete al meu, pe DOMNUL“!

[Notă de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 23]

David a meditat la actele de bunătate iubitoare ale lui Iehova. Faci şi tu la fel?