Iehova merită laudele noastre

„Lăudaţi-l pe Iah!“ (PS. 111:1)

 1, 2. Ce înseamnă „Aleluia“, şi cum este folosit acest cuvânt în Scripturile greceşti creştine?

„ALELUIA!“ Această exclamaţie este des auzită în bisericile creştinătăţii. Unii o folosesc în discuţiile obişnuite, deşi puţini cunosc semnificaţia ei în scrierile sfinte, iar modul de viaţă al multora nu-l onorează pe Dumnezeu (Tit 1:16). Un dicţionar biblic spune: „Prin cuvântul «Aleluia», scriitorii psalmilor ne invită să ne alăturăm lor lăudându-l pe Iehova“. De fapt, numeroşi biblişti sunt de părere că „Aleluia“ înseamnă „Lăudaţi-l pe Iah, pe Iehova!“.

² Iată de ce Traducerea lumii noi redă expresia din Psalmul 111:1 astfel: „Lăudaţi-l pe Iah!“. În Revelaţia 19:1–6 ea apare de patru ori, ca expresie a bucuriei celor ce vor vedea sfârşitul religiei false. Atunci închinătorii adevăraţi vor avea un motiv în plus să exclame plini de respect „Aleluia!“.

Lucrarea mâinilor sale

 3. Menţionaţi principalul motiv pentru care ne întrunim cu regularitate.

³ Scriitorul psalmului 111 prezintă numeroase motive pentru care merită să-l lăudăm în unitate pe Iehova. În versetul 1 citim: „Îl voi preamări pe Iehova din toată inima mea în grupul celor drepţi şi în adunare“. Martorii lui Iehova de azi împărtăşesc sentimentele psalmistului. Astfel, principalul motiv pentru care mergem cu regularitate la întrunirile de la Sala Regatului şi la congrese este să-l lăudăm pe Iehova.

 4. Cum pot oamenii să cerceteze lucrările lui Dumnezeu?

⁴ „Mari sunt lucrările lui Iehova, cercetate de toţi cei ce-şi găsesc plăcerea în ele!“ (Ps. 111:2) Să remarcăm cuvântul „cercetate“. Potrivit unei lucrări de referinţă, versetul se poate aplica la cei ce „studiază cu sârguinţă şi se gândesc cu adânc respect“ la lucrările lui Dumnezeu. Creaţia are un scop minunat, evident în toate lucrările lui Iehova. El a creat soarele, pământul şi luna şi le-a dat locul potrivit pentru ca relaţiile dintre ele să asigure pământului căldură şi lumină şi să facă posibile mareele, succesiunea zilelor şi nopţilor, precum şi anotimpurile.

 5. La ce concluzie a dus progresul în cunoaşterea universului?

⁵ Oamenii de ştiinţă au descoperit multe lucruri despre poziţia planetei noastre în sistemul solar şi au afirmat că orbita, dimensiunea şi masa lunii sunt ideale pentru pământ. Datorită locului în univers şi interacţiunii acestor corpuri cereşti, ne putem bucura de frumuseţea fiecărui anotimp. În prezent se ştiu multe şi despre reglajul precis al forţelor din univers. Într-un articol intitulat „Universul: un proiect perfect“, un profesor de inginerie mecanică a afirmat: „E lesne de înţeles de ce în ultimii 30 de ani mulţi oameni de ştiinţă şi-au revizuit punctul de vedere recunoscând că îţi trebuie o mare credinţă ca să spui că universul a apărut de la sine, printr-un fericit accident cosmic. Cu cât cunoaştem mai multe despre pământ, cu atât suntem mai convinşi că un proiectant inteligent l-a alcătuit cu migală“.

 6. Ce părere aveţi despre felul în care ne-a creat Dumnezeu?

⁶ Omul este altă capodoperă a creaţiei (Ps. 139:14). Dumnezeu a creat corpul omenesc cu tot ce îi trebuie ca să funcţioneze perfect. Ne-a înzestrat cu inteligenţă, dar şi cu puterea de a munci. Tot un miracol divin este capacitatea de a vorbi şi de a asculta, precum şi aceea de a scrie şi a citi. O altă minune a creaţiei este capacitatea corpului omenesc de a sta în poziţie verticală. Într-adevăr, structura lui armonioasă, mecanica şi chimia lui ne lasă fără grai. Mai mult, uluitoarea reţea de conexiuni nervoase care asigură funcţionarea creierului şi a simţurilor nu seamănă cu nimic din ce a conceput mintea savanţilor. De fapt, orice realizare omenească se datorează creierului şi simţurilor cu care suntem înzestraţi. Nici chiar cei mai iscusiţi şi mai competenţi ingineri nu puteau concepe un sistem de pârghii atât de inteligent proiectat, atât de complex şi de eficient precum degetele de la mână. Şi dacă Dumnezeu nu ne-ar fi dat acest dar, ar mai fi realizat omul vreo operă de artă sau vreo construcţie impresionantă?

Lucrările şi calităţile sale măreţe

 7. De ce trebuie să considerăm Biblia o lucrare măreaţă a lui Dumnezeu?

⁷ Printre lucrările măreţe ale lui Iehova se numără şi cele menţionate în Biblie, ea însăşi o capodoperă a armoniei. Spre deosebire de orice altă carte, Biblia este „inspirată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe“ (2 Tim. 3:16). De pildă, Geneza, prima carte biblică, relatează printre altele cum a curăţat Dumnezeu pământul de răutate pe timpul lui Noe. A doua, Exodul, arată cum şi-a justificat Iehova suveranitatea eliberându-i pe israeliţi, care erau sclavi în Egipt. Probabil că la aceste evenimente se gândea psalmistul când a spus: „Lucrarea [lui Iehova] este plină de glorie şi splendoare, dreptatea sa dăinuie pentru totdeauna. El a făcut ca lucrările lui minunate să fie păstrate în amintire. Iehova este binevoitor şi îndurător“ (Ps. 111:3, 4). Nu-i aşa că tot ce a făcut Iehova de-a lungul timpului, inclusiv pe parcursul vieţii tale, este o mărturie a ‘gloriei şi splendorii sale’?

 8, 9. a) Ce deosebire există între lucrările lui Dumnezeu şi multe din lucrările omului? b) Ce calităţi ale lui Dumnezeu vă atrag?

⁸ Să observăm că psalmistul accentuează şi minunatele calităţi ale lui Dumnezeu, precum dreptatea, bunăvoinţa şi îndurarea. După cum bine ştim, faptele oamenilor rareori vădesc dreptate. De cele mai multe ori, sunt motivate de lăcomie, invidie şi trufie. O dovedesc comerţul cu arme şi războaiele care seamănă groază şi suferinţă în vieţile a milioane de oameni nevinovaţi. Să ne gândim şi că, în multe dintre realizările omeneşti, cei ce au dus greul au fost săracii. Piramidele, de pildă, au fost construite de sclavi, şi au servit, în principal, drept morminte pentru trufaşii faraoni. În prezent, prin multe dintre lucrările lor, oamenii nu numai că îşi oprimă semenii, dar şi „distrug pământul“. (Citeşte Revelaţia 11:18.)

⁹ Ce deosebire faţă de lucrările lui Iehova, care sunt întotdeauna drepte! De pildă, în marea sa îndurare, Iehova a luat măsuri să salveze omenirea păcătoasă furnizând răscumpărarea şi ‘demonstrându-şi astfel dreptatea’ (Rom. 3:25, 26). Într-adevăr, „dreptatea sa dăinuie pentru totdeauna“! Dar cum s-a dovedit Dumnezeu binevoitor? A avut răbdare cu oamenii supuşi păcatului. Uneori, când i-a îndemnat să renunţe la calea lor rea şi să facă binele, el chiar a folosit expresia „vă rog“. (Citeşte Ezechiel 18:25.)

Face ce promite

10. Cum a arătat Iehova fidelitate faţă de legământul încheiat cu Avraam?

¹⁰ „Le dă hrană celor ce se tem de el. Îşi va aduce aminte pe timp indefinit de legământul său.“ (Ps. 111:5) Se pare că aici psalmistul făcea referire la legământul avraamic. Iehova a promis că va binecuvânta sămânţa lui Avraam şi că ea va lua în stăpânire poarta duşmanilor săi (Gen. 22:17, 18; Ps. 105:8, 9). Aceste cuvinte s-au împlinit prima dată când sămânţa lui Avraam a devenit naţiunea Israel. Vreme îndelungată, acest popor a fost sclav în Egipt. Apoi „Dumnezeu şi-a adus aminte de legământul său cu Avraam“ şi l-a eliberat (Ex. 2:24). După aceea, Dumnezeu a manifestat din plin generozitate faţă de ei. Le-a dat hrană fizică, dar le-a hrănit şi mintea şi inima (Deut. 6:1–3; 8:4; Neem. 9:21). În secolele care au urmat, poporul i-a întors adesea spatele lui Dumnezeu, însă el şi-a trimis profeţii să-i îndemne să se căiască. La mai bine de 1 500 de ani de la eliberarea din Egipt, Dumnezeu şi-a trimis Fiul unic-născut pe pământ. Majoritatea evreilor l-au respins pe Isus şi l-au dat la moarte. Apoi Iehova a format o naţiune nouă, una spirituală, numită „Israelul lui Dumnezeu“. Împreună cu Isus, această naţiune alcătuieşte sămânţa spirituală a lui Avraam, prin care Iehova avea să binecuvânteze omenirea, aşa cum a prezis (Gal. 3:16, 29; 6:16).

11. Cum continuă Iehova ‘să-şi aducă aminte de legământul’ său cu Avraam?

¹¹ Iehova continuă ‘să-şi aducă aminte de legământul’ cu Avraam şi de binecuvântările lui. Azi, Dumnezeu ne dă hrană spirituală din belşug, în peste 400 de limbi. El continuă, totodată, să ne răspundă la rugăciunile în care îi cerem, aşa cum ne-a îndemnat Isus, să se îngrijească de necesităţile noastre fizice: „Dă-ne pâinea noastră pentru ziua aceasta, după necesităţile zilei“ (Luca 11:3; Ps. 72:16, 17; Is. 25:6–8).

Puterea uluitoare a lui Iehova

12. Cum i-a dat Dumnezeu Israelului din vechime „moştenirea naţiunilor“?

¹² „A făcut cunoscută poporului său puterea lucrărilor sale, dându-le moştenirea naţiunilor.“ (Ps. 111:6) Un eveniment remarcabil din istoria Israelului, la care s-a gândit probabil psalmistul, a fost eliberarea miraculoasă din Egipt. Când Iehova le-a permis în cele din urmă israeliţilor să intre în Ţara Promisă, ei au putut să cucerească regate aflate la est şi la vest de Iordan. (Citeşte Neemia 9:22–25.) Da, Iehova i-a dat Israelului „moştenirea naţiunilor“. Ce dovadă a puterii Sale!

13, 14. a) La ce manifestare a puterii lui Dumnezeu e posibil să se fi gândit psalmistul? b) Ce alte acţiuni măreţe de eliberare a înfăptuit Iehova?

¹³ Ştim bine că, în ciuda tuturor lucrurilor bune pe care Iehova le făcuse pentru ei, israeliţii nu au manifestat respect nici faţă de el, nici faţă de strămoşii lor, Avraam, Isaac şi Iacob. S-au răzvrătit întruna până când Dumnezeu s-a folosit de babilonieni ca să pustiască ţara şi să-i ducă în exil (2 Cron. 36:15–17; Neem. 9:28–30). Dacă scriitorul psalmului 111 a trăit după ce israeliţii s-au întors din exil, aşa cum afirmă unii biblişti, el a avut un motiv în plus să-i aducă laude lui Iehova pentru puterea şi loialitatea Sa. Dumnezeu a dovedit aceste calităţi când i-a eliberat pe evrei din Babilon, un imperiu despre care se ştia că nu-şi eliberează niciodată prizonierii (Is. 14:4, 17).

¹⁴ După circa cinci veacuri, Iehova şi-a folosit puterea într-un mod şi mai măreţ, eliberându-i din sclavia păcatului şi morţii pe oamenii care se căiesc (Rom. 5:12). Astfel, unui grup de oameni, 144 000, li s-a deschis perspectiva de a deveni discipoli unşi cu spirit ai lui Cristos. În 1919, Iehova şi-a folosit puterea pentru a elibera o rămăşiţă a acestor creştini unşi din sclavia religiei false. Nu există decât o singură explicaţie pentru ce au realizat ei în acest timp al sfârşitului: Dumnezeu le-a dat putere. După ce se dovedesc fideli până la moarte, ei vor domni alături de Isus Cristos în cer revărsând binecuvântări asupra oamenilor de pe pământ care au manifestat căinţă (Rev. 2:26, 27; 5:9, 10). Ei vor moşteni pământul, vor avea deci o moştenire mult mai mare decât a israeliţilor din vechime (Mat. 5:5).

Principii demne de încredere şi nepieritoare

15, 16. a) Arătaţi care a fost una dintre lucrările mâinilor lui Iehova. b) Ce legi le-a dat Iehova israeliţilor din vechime?

¹⁵ „Lucrările mâinilor sale sunt adevăr şi dreptate, toate poruncile pe care le dă el sunt demne de încredere, bine susţinute pentru totdeauna, pe veşnicie, făcute în adevăr şi în dreptate.“ (Ps. 111:7, 8) Printre „lucrările mâinilor“ lui Iehova au fost şi cele două table de piatră cu zece porunci fundamentale date Israelului (Ex. 31:18). Ca şi toate celelalte prevederi din legământul Legii mozaice, ele au la bază principii demne de încredere şi nepieritoare.

¹⁶ De exemplu, una dintre poruncile, sau legile, de pe acele table prevedea: „Eu, Iehova, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu care pretinde devoţiune exclusivă“. În continuare se spunea că Iehova ‘manifestă bunătate iubitoare până la a mia generaţie a celor ce îl iubesc şi respectă poruncile sale’. Tot pe tablele de piatră apăreau şi principii etern valabile precum „onorează-i pe tatăl tău şi pe mama ta“ şi „să nu furi“, dar şi o lege de mare profunzime ce le interzicea israeliţilor să râvnească la bunurile altuia (Ex. 20:5, 6, 12, 15, 17).

Eliberatorul nostru sfânt şi de temut

17. Ce motive aveau israeliţii să considere sfânt numele lui Dumnezeu?

¹⁷ „El i-a trimis poporului său eliberarea. A poruncit ca legământul său să dureze pentru totdeauna. Numele său este sfânt şi de temut.“ (Ps. 111:9) Şi de această dată, e posibil ca psalmistul să se fi gândit la loialitatea lui Iehova faţă de promisiunea făcută lui Avraam. Potrivit promisiunii, Iehova nu şi-a părăsit poporul nici când au fost sclavi în Egipt, nici mai târziu când au fost captivi în Babilon. De fiecare dată, Iehova i-a eliberat. Chiar şi numai pentru aceste două acţiuni, israeliţii ar fi trebuit să manifeste respect faţă de numele sfânt al lui Dumnezeu. (Citeşte Exodul 20:7 şi Romani 2:23, 24.)

18. De ce consideraţi că este un privilegiu să purtăm numele lui Dumnezeu?

¹⁸ La fel stau lucrurile şi în cazul creştinilor de azi, care au fost eliberaţi din sclavia păcatului şi a morţii, din care se părea că nu mai există cale de scăpare. Aşadar, să facem tot posibilul să acţionăm în armonie cu prima cerere din rugăciunea-model: „Să fie sfinţit numele tău“ (Mat. 6:9). Meditarea la numele glorios al lui Dumnezeu ar trebui să ne îndemne să manifestăm teamă sfântă. Scriitorul psalmului 111 privea corect teama de Dumnezeu: „Teama de Iehova este începutul înţelepciunii. Toţi cei ce împlinesc poruncile sale au perspicacitate“ (Ps. 111:10).

19. Ce vom analiza în articolul următor?

¹⁹ Teama sănătoasă de Dumnezeu ne va ajuta să urâm răul. Ne va ajuta, de asemenea, să imităm frumoasele calităţi divine, aşa cum se arată în Psalmul 112, pe care îl vom analiza în articolul următor. Acest psalm arată ce putem face pentru a ne număra printre milioanele de oameni care vor avea onoarea de a-l lăuda pe Iehova pentru eternitate. Căci Dumnezeu merită cu prisosinţă acest lucru. „Lauda sa dăinuie pentru totdeauna.“ (Ps. 111:10)

Ce am reţinut?

• De ce trebuie să-l lăudăm cu toţii pe Iehova?

• Ce calităţi ale lui Iehova dezvăluie lucrările sale?

• De ce e un privilegiu să purtăm numele lui Dumnezeu?

[Legenda fotografiei de la pagina 20]

Principalul scop pentru care ne întrunim cu regularitate este să-i aducem laude lui Iehova

[Legenda ilustraţiei de la pagina 23]

Toate legile lui Iehova se bazează pe principii demne de încredere şi nepieritoare