Potrivit Bibliei

Trebuie creştinii să-i urască pe homosexuali?

ÎN 1969, în limba engleză s-a introdus un cuvânt care descrie o frică iraţională sau repulsie faţă de homosexuali. Cuvântul este „homofobie“. În multe limbi nu există un corespondent al acestui termen, totuşi, timp de mii de ani, oameni de diferite naţionalităţi şi limbi şi-au exprimat ura faţă de homosexuali.

Cu toate acestea, în timpurile moderne, homosexualitatea a fost promovată pe scară largă ca fiind doar o formă alternativă a comportamentului sexual. Cu puţin timp în urmă, istoricul Jerry Muller scria despre o „cerere crescândă pentru respect şi recunoaştere publică a homosexualităţii în sine“. El explica faptul că homosexualii „au devenit din ce în ce mai numeroşi şi s-au unit ca să-şi proclame comportamentul ca fiind demn de laudă şi să le propună şi altora să facă la fel“. Aceasta are loc îndeosebi în ţările occidentale. Cu toate acestea, în cea mai mare parte a lumii, chiar şi în ţările aşa-zis liberale, mulţi continuă să condamne şi să respingă homosexualitatea.

Homosexualii şi cei suspectaţi de un comportament homosexual sunt deseori aleşi ca ţinte ale remarcelor pline de dispreţ, ale hărţuielii şi ale violenţei. Până şi capii religioşi au manifestat o astfel de ură. Se pare că unii şi-au început propriile războaie împotriva homosexualilor. De pildă, să luăm în considerare comentariul făcut de un episcop al Bisericii Ortodoxe Greceşti, comentariu transmis recent pe postul naţional de radio al Greciei. El afirma: „Dumnezeu îi va arde pentru totdeauna pe homosexuali în smoala fierbinte a iadului. Ţipetele gurilor lor imorale vor răsuna pentru eternitate. Cadavrele lor perverse vor suferi chinul groaznic“. Este adevărat acest lucru? Care este punctul de vedere al lui Dumnezeu cu privire la homosexuali?

Ce spune Dumnezeu

Biblia nu atrage în mod special atenţia asupra homosexualilor ca grup care trebuie ostracizat şi urât de către creştini. Mai mult decât atât, Biblia nu ne învaţă că Dumnezeu îi va pedepsi pe homosexuali — sau pe oricare alta dintre creaturile sale — arzându-i pentru totdeauna într-un iad de flăcări. — Compară cu Romani 6:23.

Totuşi, Scripturile ne prezintă cerinţele morale ale Creatorului nostru, cerinţe care deseori sunt în contradicţie cu obiceiurile morale din ziua de azi. Homosexualitatea, relaţiile heterosexuale între persoane necăsătorite şi bestialitatea sunt toate condamnate de Biblie (Exodul 22:19; Efeseni 5:3–5). Dumnezeu a distrus Sodoma şi Gomora din cauza unor astfel de practici sexuale. — Geneza 13:13; 18:20; 19:4, 5, 24, 25.

În ceea ce priveşte relaţiile homosexuale, Cuvântul lui Dumnezeu spune clar: „Este un lucru detestabil“ (Leviticul 18:22, NW). Legea dată de Dumnezeu Israelului specifica: „Dacă un bărbat se culcă cu un bărbat cum se culcă cu o femeie, amândoi au făcut un lucru detestabil; să fie pedepsiţi negreşit cu moartea“ (Leviticul 20:13). Aceeaşi pedeapsă trebuia aplicată şi în cazul celor care comiteau bestialitate, incest sau adulter. — Leviticul 20:10–12, 14–17.

Apostolul Pavel a descris sub inspiraţie astfel de acte drept manifestări ale „unor apetituri sexuale ruşinoase“ şi „contrar[e] naturii“. El spune: „Iată de ce Dumnezeu i-a lăsat la discreţia unor apetituri sexuale ruşinoase, căci femeile lor au schimbat folosirea naturală a corpurilor lor cu una care este contrară naturii; şi tot la fel şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea naturală a femeii şi s-au aprins cu patimă în dorinţa lor lacomă unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi, făcând lucruri obscene şi primind în ei înşişi recompensa integrală care li se cuvenea pentru eroarea lor. Şi aşa cum ei nu au consimţit să-l păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa exactă, Dumnezeu i-a abandonat într-o stare mintală dezaprobată, ca să facă lucruri necuvenite“. — Romani 1:26–28, NW.

Scripturile nu justifică, nu acordă circumstanţe atenuante şi nu lasă loc ambiguităţii; homosexualitatea, adulterul şi fornicaţia sunt dezgustătoare în ochii lui Dumnezeu. De aceea, creştinii nu atenuează punctul de vedere al Bibliei referitor la asemenea „apetituri sexuale ruşinoase“, numai pentru a deveni mai cunoscuţi şi mai acceptaţi de societatea modernă. Şi nici nu sunt de acord cu vreo mişcare ce are menirea de a promova homosexualitatea ca stil normal de viaţă.

„Urâţi ceea ce este rău“

Biblia ne sfătuieşte: „O, voi cei care îl iubiţi pe Iehova, urâţi ceea ce este rău“ (Psalmul 97:10, NW). Aşadar, creştinii trebuie să urască toate practicile care violează legile lui Iehova. Unele persoane manifestă sentimente mai puternice de aversiune sau de dezgust faţă de homosexualitate decât faţă de alte feluri de imoralitate, considerând actele homosexuale drept perversiune sexuală nenaturală. Cu toate acestea, trebuie creştinii să urască persoanele care practică asemenea lucruri?

În Psalmul 139:21, 22, psalmistul revarsă lumină într-o oarecare măsură asupra acestei probleme, spunând: „Să nu-i urăsc eu pe aceia care te urăsc profund, o, Iehova, şi să nu-mi fie scârbă de aceia care se revoltă împotriva ta? Îi urăsc cu o ură totală. Ei au devenit pentru mine adevăraţi duşmani“ (NW). Loialitatea noastră faţă de Iehova şi faţă de principiile sale trebuie să genereze în noi o ură puternică faţă de cei care, în mod deliberat, se împotrivesc lui Iehova şi iau poziţie ca duşmani ai lui Dumnezeu. Satan şi demonii lui sunt astfel de duşmani inveteraţi ai lui Dumnezeu. Se pare că şi unii oameni fac parte din această categorie. Totuşi, poate fi foarte dificil pentru un creştin să identifice asemenea persoane după aparenţe. Noi nu putem citi în inima nimănui (Ieremia 17:9, 10). Ar fi greşit să concludem că o persoană este un duşman incorigibil al lui Dumnezeu din cauză că el sau ea practică răul. Deseori, aceste persoane care fac ceea ce este rău pur şi simplu nu cunosc normele lui Dumnezeu.

Aşadar, în general, creştinii nu se pripesc să-i urască pe semenii lor. Chiar dacă manifestă sentimente puternice de aversiune faţă de anumite stiluri de viaţă, ei nu caută să le facă vreun rău altora şi nici nu nutresc resentimente sau ură faţă de aceştia. Dimpotrivă, Biblia îi sfătuieşte pe creştini să fie „paşnici cu toţi oamenii“. — Romani 12:9, 17–19, NW.

„Dumnezeu nu este părtinitor“

Orice fel de imoralitate ar comite cineva, Iehova este dispus să ierte, dacă persoana se căieşte din inimă. Nu există nici o dovadă că Iehova consideră anumite acte de imoralitate ca fiind mai grave decât altele. „Dumnezeu nu este părtinitor“ (Faptele 10:34, 35). Să luăm în considerare, de pildă, congregaţia din Corint din secolul întâi. Apostolul Pavel a spus: „Nici fornicatorii, nici idolatrii, nici adulterii, nici bărbaţii întreţinuţi pentru scopuri nenaturale, nici bărbaţii care se culcă cu bărbaţi, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici cei care insultă, nici extorcatorii nu vor moşteni regatul lui Dumnezeu“. Apoi Pavel recunoaşte că în congregaţia din Corint fuseseră acceptate persoane care în trecut practicaseră fornicaţia, adulterul, homosexualitatea şi hoţia. El dă următoarea explicaţie: „Şi totuşi, aşa eraţi unii dintre voi. Dar aţi fost spălaţi, dar aţi fost sfinţiţi, dar aţi fost declaraţi drepţi în numele Domnului nostru Isus Cristos şi cu spiritul Dumnezeului nostru“. — 1 Corinteni 6:9–11, NW.

Desigur, Iehova nu tolerează încălcarea în mod continuu şi persistent a normelor sale morale perfecte. El urăşte cu siguranţă desconsiderarea îndărătnică a principiilor sale. Totuşi, el este oricând gata să ierte (Psalmul 86:5; Isaia 55:7). În armonie cu aceasta, creştinii nu fac din homosexuali, sau din oricine altcineva, ţinta urii, a ridiculizării şi a hărţuielii. Adevăraţii creştini îi consideră pe semenii lor posibili discipoli ai lui Cristos, tratându-i cu respect şi cu demnitate. Biblia spune: „Toate acestea sunt excelente şi plăcute în ochii lui Dumnezeu, Salvatorul nostru, a cărui voinţă este ca orice fel de oameni să fie salvaţi şi să ajungă la cunoştinţa exactă a adevărului“. — 1 Timotei 2:3, 4, NW.

Creştinii îi primesc cu bucurie pe cei ce se căiesc

Biblia declară de repetate ori că Dumnezeu este iertător. Ea îl descrie ca fiind „un Dumnezeu al faptelor de iertare, indulgent şi îndurător, încet la mânie şi abundent în bunătate iubitoare“ (Neemia 9:17, NW; Ezechiel 33:11; 2 Petru 3:9). Biblia îl mai aseamănă cu tatăl din parabola lui Isus despre fiul risipitor, care şi-a irosit averea într-o ţară îndepărtată, ducând o viaţă desfrânată. Tatăl aştepta cu braţele deschise să-şi întâmpine fiul, iar în cele din urmă acesta şi-a venit în fire, s-a căit şi s-a întors acasă la familia lui. — Luca 15:11–24.

Da, este posibil ca un răufăcător să se schimbe. Scripturile confirmă acest lucru prin faptul că îi încurajează pe oameni să dezbrace vechea personalitate şi să o îmbrace pe cea nouă şi „să fi[e] înnoiţi în forţa care impulsionează mintea“ (Efeseni 4:22–24, NW). Cei ce practică răul, inclusiv homosexualii, pot face schimbări radicale în modul lor de a gândi şi de a se comporta, iar mulţi au avut într-adevăr succes în efectuarea acestor schimbări.a Isus însuşi le-a predicat unor astfel de oameni; şi, pentru că au manifestat căinţă, ei au fost acceptaţi de el. — Matei 21:31, 32.

Creştinii îi primesc cu bucurie pe cei ce se căiesc, indiferent de condiţia lor socială. După ce abandonează practicile imorale, oricare ar fi fost acestea, toţi se pot bucura din plin de foloasele iertării lui Dumnezeu, deoarece „Iehova este bun cu toţi, iar îndurările sale sunt peste toate lucrările sale“. — Psalmul 145:9, NW.

Creştinii sunt dispuşi să le ofere sprijinul spiritual necesar chiar şi celor care continuă să se lupte cu înclinaţii homosexuale. Această atitudine este în conformitate cu modul în care manifestă însuşi Dumnezeu iubire, fiindcă Biblia spune: „Dumnezeu ne recomandă propria sa iubire prin faptul că, pe când noi eram încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi“. — Romani 5:8, NW.

[Notă de subsol]

[Text generic pe pagina 14]

Creştinii nu atenuează punctul de vedere al Bibliei referitor la homosexualitate

[Legenda ilustraţiei de la pagina 13]

Punch