Ce ocupă cel mai important loc în viaţa voastră?

„Arată-mi calea pe care trebuie să umblu.“ — PSALMUL 143:8.

 1. La ce concluzie a ajuns regele Solomon în legătură cu preocupările şi realizările oamenilor?

PROBABIL ştiţi la fel de bine ca oricine că viaţa este plină de activităţi şi preocupări. Când cugetaţi la aceste lucruri, puteţi constata că unele sunt importante. Alte activităţi şi preocupări sunt mai puţin importante sau chiar deşarte. Faptul că înţelegeţi aceasta înseamnă că sunteţi în armonie cu unul dintre cei mai înţelepţi oameni ai tuturor timpurilor, regele Solomon. După ce a analizat în mod amănunţit activităţile vieţii, el a tras următoarea concluzie: „Teme-te de [adevăratul, NW] Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om“ (Eclesiastul 2:4–9, 11; 12:13). Ce semnifică acest lucru pentru noi, cei de azi?

 2. Ce întrebare fundamentală trebuie să-şi pună oamenii care se tem de Dumnezeu, şi la ce întrebări aferente dă naştere aceasta?

² Dacă vreţi ‘să vă temeţi de adevăratul Dumnezeu şi să păziţi poruncile lui’, puneţi-vă această întrebare dificilă: „Ce ocupă cel mai important loc în viaţa mea?“ Este adevărat că, poate, nu vă gândiţi în fiecare zi la această întrebare, dar de ce nu o faceţi acum? De fapt, ea dă naştere la întrebări aferente, cum ar fi: „Pun cumva un accent exagerat pe serviciul laic sau pe profesia mea sau pe lucrurile materiale? Cât de importante sunt pentru mine casa, familia şi cei dragi?“ Un tânăr se poate întreba: „Cât timp şi câtă atenţie îmi ocupă instruirea? În fond, principala mea preocupare este oare un hobby, un sport, vreo formă de divertisment sau vreo tehnologie?“ Şi, indiferent de vârstă sau de situaţie, ar trebui să ne întrebăm pe bună dreptate: „Ce loc ocupă în viaţa mea serviciul pentru Dumnezeu?“ Probabil că subscrieţi la necesitatea stabilirii unor priorităţi. Dar unde şi cum putem găsi ajutor ca să le stabilim cu înţelepciune?

 3. Ce înseamnă pentru creştini stabilirea priorităţilor?

³ „Cel mai important“ înseamnă, în esenţă, ceva care este înaintea oricărui alt lucru sau care trebuie considerat mai întâi. Fie că sunteţi Martori ai lui Iehova, fie că vă număraţi printre milioanele de cercetători sinceri ai Cuvântului lui Dumnezeu care li se asociază, analizaţi următorul adevăr: „Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are timpul lui“ (Eclesiastul 3:1). Pe bună dreptate, aceasta include faptul de a vă interesa cu iubire de relaţiile familiale (Coloseni 3:18–21). Versetul se referă şi la faptul de a asigura prin muncă laică cinstită cele necesare membrilor familiei (2 Tesaloniceni 3:10–12; 1 Timotei 5:8). Iar ca să mai schimbaţi ritmul, vă puteţi face timp pentru un hobby sau pentru a vă distra sau a vă recrea din când în când (compară cu Marcu 6:31). Totuşi, la o analiză mai atentă, nu-i aşa că vă daţi seama că nici unul dintre aceste lucruri nu este cel mai important din viaţă? Altceva este mai important.

 4. Ce legătură este între Filipeni 1:9, 10 şi stabilirea priorităţilor noastre?

⁴ Probabil recunoaşteţi că principiile biblice directoare constituie un ajutor valoros pentru stabilirea priorităţilor şi pentru luarea unor decizii înţelepte. De exemplu, în Filipeni 1:9, 10, creştinii sunt îndemnaţi să „crească tot mai mult în cunoaştere deplină şi în orice pricepere [discernământ deplin, NW]“. Cu ce scop? Apostolul Pavel a adăugat: „Ca să vă convingeţi de lucrurile mai importante“ (NW). Nu-i aşa că aceste cuvinte au un sens? Pe baza cunoştinţei exacte, un creştin cu discernământ poate stabili care trebuie să fie preocuparea sa primordială — lucrul cel mai important — din viaţă.

Un exemplu a ceea ce este cel mai important

 5. Descriind exemplul lăsat de Isus pentru creştini, cum arată Scripturile ce ocupa cel mai important loc în viaţa lui?

⁵ O faţetă preţioasă a cunoştinţei o găsim în următoarele cuvinte ale apostolului Petru: „La aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat un exemplu, ca să călcaţi pe urmele Lui“ (1 Petru 2:21). Pentru a afla ce ar trebui să ocupe cel mai important loc în viaţă, putem examina ce a gândit Isus Cristos despre acest lucru. Psalmul 40:8 spune în mod profetic despre el: „Desfătarea mea este să fac plăcerea [voinţa, NW] Ta, Dumnezeul meu. Şi legea Ta este înăuntrul inimii mele“. Iată cum a exprimat el aceeaşi idee: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui care M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui“. — Ioan 4:34; Evrei 12:2.

 6. Cum putem avea aceleaşi rezultate ca Isus în ce priveşte punerea voinţei lui Dumnezeu pe primul loc?

⁶ Observaţi în ce constă secretul: în înfăptuirea voinţei lui Dumnezeu. Exemplul lui Isus scoate în evidenţă ce anume trebuie, pe bună dreptate, să pună pe primul loc în viaţă discipolii săi, deoarece el a spus: „Orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său“ (Luca 6:40). Şi, întrucât Isus a umblat pe calea stabilită de Tatăl său, el a arătat că menţinerea pe primul loc a voinţei lui Dumnezeu aduce „bucurii nespuse“ (Psalmul 16:11; Faptele 2:28). Înţelegeţi ce pretinde aceasta? Întrucât continuatorii lui Isus au ales ca locul cel mai important din viaţa lor să îl ocupe înfăptuirea voinţei lui Dumnezeu, ei vor avea parte de „bucurii nespuse“ şi de adevărata viaţă (1 Timotei 6:19). Deci există mai multe motive pentru ca înfăptuirea voinţei lui Dumnezeu să aibă prioritate în viaţa noastră.

 7, 8. Cu ce încercări s-a confruntat Isus, şi ce putem învăţa noi din acestea?

⁷ Imediat după ce Isus a simbolizat faptul că se prezenta ca să înfăptuiască voinţa lui Dumnezeu, Diavolul a încercat să-l abată de la aceasta. În ce fel? Ispitindu-l în trei domenii. De fiecare dată, Isus i-a răspuns folosind cuvinte scripturale şi fără echivoc (Matei 4:1–10). Dar îl aşteptau şi alte încercări: persecuţie, batjocuri, trădarea din partea lui Iuda, acuzaţii false şi apoi moartea pe un stâlp de tortură. Totuşi, nici una dintre aceste încercări nu l-a abătut pe Fiul loial al lui Dumnezeu de la calea sa. Într-un moment critic, Isus s-a rugat astfel: „Nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu. . . . facă-se voia Ta!“ (Matei 26:39, 42). Nu ar trebui ca fiecare dintre noi să fie mişcat de această faţetă a exemplului lăsat de Isus şi, astfel, să „stăruie în rugăciune“? — Romani 12:12.

⁸ Într-adevăr, când ne stabilim priorităţile în viaţă, avem nevoie în primul rând de îndrumarea divină, îndeosebi dacă ne confruntăm cu duşmani ai adevărului şi cu persoane care se opun voinţei lui Dumnezeu. Amintiţi-vă că fidelul rege David a cerut în mod stăruitor îndrumare când s-a confruntat cu opoziţia duşmanilor. Vom observa acest lucru în urma analizei unui fragment din Psalmul 143. Acest lucru ne va ajuta să înţelegem cum ne putem consolida relaţia personală cu Iehova şi cum putem fi întăriţi ca să menţinem pe primul loc în viaţă înfăptuirea voinţei lui Dumnezeu.

Iehova ne aude rugăciunile şi ne răspunde la ele

 9. a) Deşi David era un păcătos, ce dezvăluie cuvintele şi acţiunile sale? b) De ce nu ar trebui să renunţăm să facem ce este drept?

⁹ Deşi era un muritor păcătos, David avea încredere că Iehova îi va asculta implorarea. El s-a rugat în mod umil: „DOAMNE, ascultă-mi rugăciunea, pleacă-Ţi urechea la cererile mele [implorarea mea, NW]! Ascultă-mă [răspunde-mi, NW] în credincioşia şi în dreptatea Ta! Nu intra la judecată cu slujitorul Tău! Căci nici un om viu nu este drept înaintea Ta“ (Psalmul 143:1, 2). David era conştient de imperfecţiunea sa, însă inima lui era completă faţă de Dumnezeu. Astfel, el avea încredere că va primi un răspuns în dreptate. Nu-i aşa că lucrul acesta ne dă curaj? Deşi nu suntem la înălţimea dreptăţii lui Dumnezeu, putem avea încredere că el ne aude, dacă inima noastră este completă faţă de el (Eclesiastul 7:20; 1 Ioan 5:14). În timp ce perseverăm în rugăciune, trebuie să ne concentrăm atenţia asupra ‘biruirii răului prin bine’ în aceste zile rele. — Romani 12:20, 21; Iacov 4:7.

10. De ce a avut David perioade de nelinişte?

¹⁰ David avea duşmani, aşa cum şi noi avem. Atât ca fugar urmărit de Saul, fiind forţat să caute adăpost în locuri singuratice şi inaccesibile, cât şi ca rege hărţuit de duşmani, David a avut perioadele lui de nelinişte. El a descris modul în care l-a afectat acest lucru: „Vrăjmaşul îmi urmăreşte sufletul, . . . mă face să locuiesc în întuneric . . . Îmi este copleşit duhul în mine, îmi este pustiită inima înăuntrul meu“ (Psalmul 143:3, 4). Aţi avut motive să vă simţiţi astfel?

11. Cu ce perioade de nelinişte s-au confruntat slujitorii lui Dumnezeu din prezent?

¹¹ Presiunea din partea duşmanilor, încercările datorate unei situaţii economice dificile, o boală gravă sau alte probleme îngrijorătoare i-au făcut pe unii din poporul lui Dumnezeu să se simtă epuizaţi. În unele ocazii, parcă şi inimile lor au fost pustiite. Era ca şi cum fiecare ar fi strigat: „Ne-ai făcut să vedem multe şi grele necazuri, dar ne vei da iarăşi viaţa . . . Te vei întoarce şi mă vei mângâia“ (Psalmul 71:20, 21). Cum sunt ei ajutaţi?

Cum să înfruntăm eforturile duşmanului

12. Cum a înfruntat regele David pericolele şi încercările?

¹² Psalmul 143:5 arată ce a făcut David când a fost asaltat de pericole şi de încercări mari: „Mi-aduc aminte de zilele de odinioară, mă gândesc la toate lucrările Tale, cuget la lucrarea mâinilor Tale“. David şi-a adus aminte de acţiunile întreprinse de Dumnezeu în favoarea slujitorilor Săi şi cum el însuşi fusese eliberat. El a meditat la ceea ce făcuse Iehova de dragul măreţului Său nume. Da, el şi-a păstrat viu interesul faţă de lucrările lui Dumnezeu.

13. Când ne confruntăm cu încercări, cum ne ajută să rezistăm faptul de a medita la exemplele antice şi moderne ale slujitorilor fideli?

¹³ Nu ne-am amintit şi noi deseori ce a făcut Dumnezeu pentru poporul său? Ba da! Aceasta include istoria ‘marelui nor de martori’ din timpurile precreştine (Evrei 11:32–38; 12:1). Şi creştinii unşi din primul secol au fost încurajaţi să-şi ‘aducă aminte de zilele de la început’ şi de ceea ce înduraseră (Evrei 10:32–34). Ce se poate spune despre experienţele slujitorilor lui Dumnezeu din perioada actuală, cum ar fi cele relatate în cartea Martorii lui Iehova — proclamatori ai Regatului lui Dumnezeua? Întâmplările consemnate aici şi în celelalte publicaţii ne ajută să ne amintim cum şi-a susţinut Iehova poporul în timp de interdicţie, în închisori, în faţa gloatelor şi în lagărele de concentrare şi de muncă silnică. Fraţii s-au confruntat cu încercări în ţări sfâşiate de război, cum ar fi Burundi, Liberia, Rwanda şi fosta Iugoslavie. Când a început opoziţia, slujitorii lui Dumnezeu au rezistat pentru că şi-au păstrat puternică relaţia cu Iehova. Braţul lui i-a susţinut pe cei care au pus îndeplinirea voinţei sale pe locul cel mai important din viaţa lor.

14. a) Ce exemplu arată că Dumnezeu susţine o persoană aflată într-o situaţie care s-ar putea asemăna cu a noastră? b) Ce învăţăm din acest exemplu?

¹⁴ Totuşi, aţi putea spune că nu aţi avut parte de un tratament atât de brutal şi consideraţi că este puţin probabil să aveţi vreodată. Însă sprijinul acordat de Dumnezeu poporului său nu s-a manifestat numai în situaţii pe care unii le-ar putea considera dramatice. El a susţinut multe persoane „obişnuite“ în situaţii „normale“. Iată unul dintre multele exemple: Recunoaşteţi fotografia de mai sus şi vă ajută ea să vă amintiţi modul în care acţionează Dumnezeu faţă de poporul său? Ea a apărut în Turnul de veghere din 1 decembrie 1996. Aţi citit relatarea lui Penelope Makris? Ce exemplu minunat de integritate creştină! Vă aduceţi aminte ce a avut de îndurat ea din partea vecinilor, cum s-a luptat cu infirmităţi grave şi ce eforturi a depus pentru a rămâne în ministerul cu timp integral? Ce spuneţi de experienţa recompensatoare pe care a avut-o în Mytilene? Ideea este: Consideraţi astfel de exemple drept un ajutor pentru toţi în ce priveşte stabilirea priorităţilor, punerea voinţei lui Dumnezeu pe primul loc în viaţa noastră?

15. Care sunt câteva dintre activităţile lui Iehova la care ar trebui să medităm?

¹⁵ Ne simţim întăriţi dacă medităm la activităţile lui Iehova, aşa cum a făcut David. Pentru a-şi realiza scopul, Iehova a făcut posibilă salvarea prin moartea, învierea şi glorificarea Fiului său (1 Timotei 3:16). El a întemeiat Regatul său ceresc, a curăţat cerurile de Satan şi demonii lui şi a restabilit închinarea pură aici pe pământ (Apocalipsa 12:7–12). El a adus în existenţă un paradis spiritual şi şi-a binecuvântat poporul cu creştere numerică (Isaia 35:1–10; 60:22). Acum, poporul său depune o mărturie finală înainte de izbucnirea marelui necaz (Apocalipsa 14:6, 7). Da, avem multe lucruri la care să medităm.

16. Faţă de ce suntem încurajaţi să fim interesaţi, şi ce va întipări în noi faptul acesta?

¹⁶ Faptul de a ne menţine viu interesul faţă de lucrarea mâinilor lui Dumnezeu în loc să devenim preocupaţi de străduinţele oamenilor întipăreşte în noi ideea că puterea în acţiune a lui Iehova este irezistibilă. Aceste lucrări însă nu se limitează la minunatele lucrări de creaţie fizică din ceruri şi de aici, de pe pământ (Iov 37:14; Psalmii 19:1; 104:24). Printre aceste lucrări minunate se numără acţiunile de eliberare a poporului său de duşmanii opresivi, după cum reiese din experienţele poporului ales din vechime. — Exodul 14:31; 15:6.

Să aflăm calea pe care trebuie să umblăm

17. Cât de real era Iehova pentru David, şi ce linişte ne poate da acest lucru?

¹⁷ David s-a rugat pentru ajutor, astfel încât seva vieţii lui să nu se usuce: „Îmi întind mâinile spre Tine; îmi suspină sufletul după Tine, ca un pământ uscat. Grăbeşte de m-ascultă, DOAMNE! Mi se topeşte duhul; nu-mi ascunde faţa Ta, ca să nu ajung ca cei care se coboară în groapă!“ (Psalmul 143:6, 7). Deşi păcătos, David ştia că Dumnezeu îi cunoaşte situaţia (Psalmul 31:7). Uneori şi noi putem simţi că spiritualitatea noastră a slăbit. Însă situaţia nu este fără speranţă. Iehova, care ne aude rugăciunile, poate accelera restabilirea noastră, înviorându-ne prin intermediul bătrânilor iubitori, al articolelor din Turnul de veghere sau al unor părţi din întruniri care par să se aplice chiar la noi. — Isaia 32:1, 2.

18, 19. a) Ce ar trebui să-l implorăm fierbinte pe Iehova? b) De ce anume putem fi siguri?

¹⁸ Încrederea pe care o avem în Iehova ne îndeamnă să-l implorăm: „Fă-mă să aud . . . bunătatea Ta, căci mă încred în Tine. Arată-mi calea pe care trebuie să umblu“ (Psalmul 143:8). I-a înşelat el aşteptările surorii Makris, care a fost izolată pe o insulă grecească? Deci vă va înşela el aşteptările dacă puneţi îndeplinirea voinţei sale pe locul cel mai important din viaţa voastră? Diavolul şi agenţii lui ar vrea să împiedice sau să oprească de tot lucrarea noastră de proclamare a Regatului lui Dumnezeu. Fie că slujim în ţări în care închinarea adevărată este permisă în general, fie că slujim acolo unde este sub interdicţie, rugăciunile noastre unite sunt în armonie cu implorarea lui David: „Scapă-mă de vrăjmaşii mei, DOAMNE, căci la Tine caut adăpost“ (Psalmul 143:9). Siguranţa noastră împotriva dezastrului spiritual este garantată cât timp rămânem în locul secret al Celui Preaînalt. — Psalmul 91:1.

¹⁹ Convingerea noastră cu privire la ceea ce este cel mai important are un fundament solid (Romani 12:1, 2). Atunci, împotriviţi-vă eforturilor lumii de a vă impune ceea ce ea consideră important în aranjamentul uman. Lăsaţi în continuare ca fiecare aspect al vieţii voastre să reflecte faptul că ştiţi ce trebuie să ocupe cel mai important loc, şi anume: îndeplinirea voinţei lui Dumnezeu. — Matei 6:10; 7:21.

20. a) Ce am aflat despre David din Psalmul 143:1–9? b) Cum reflectă creştinii de astăzi spiritul lui David?

²⁰ Primele nouă versete din Psalmul 143 pun accentul pe relaţia personală strânsă dintre David şi Iehova. Când era împresurat de duşmani, el îl implora sincer pe Dumnezeu pentru îndrumare. El şi-a vărsat inima înaintea lui, căutând ajutor pentru a urma calea dreaptă. La fel stau lucrurile şi astăzi în cazul celor din rămăşiţa unsă de spirit de pe pământ şi a colaboratorilor lor. Ei consideră ca pe ceva de preţ relaţia lor cu Iehova, în timp ce îl imploră să-i îndrume. Ei ţin pe primul plan îndeplinirea voinţei lui Dumnezeu în pofida presiunilor din partea Diavolului şi a lumii.

21. De ce este important să dăm un bun exemplu dacă vrem să-i învăţăm pe alţii ce ar trebui să ocupe locul cel mai important în viaţa lor?

²¹ Milioane de persoane care studiază Biblia cu Martorii lui Iehova trebuie să admită că înfăptuirea voinţei lui Dumnezeu este lucrul cel mai important. Îi putem ajuta să înţeleagă aceasta când analizăm capitolul 13 din cartea Cunoştinţa care conduce la viaţă veşnicăb, în care se arată ce principii implică faptul de a da ascultare Cuvântului. Bineînţeles, ei trebuie să vadă că noi punem în practică ceea ce le predăm lor. După o perioadă de timp relativ scurtă, şi ei vor ajunge să cunoască pe ce cale trebuie să umble. Pe măsură ce aceste milioane de oameni vor înţelege personal ce anume trebuie să ocupe locul cel mai important în viaţa lor, mulţi se vor simţi îndemnaţi să facă paşii necesari în vederea dedicării şi botezului. După aceea, congregaţia îi poate ajuta să continue să umble pe calea vieţii.

22. Ce întrebări vor fi analizate în articolul următor?

²² Mulţi recunosc imediat că voinţa lui Dumnezeu ar trebui să ocupe locul cel mai important în viaţa lor. Dar cum îşi instruieşte Iehova slujitorii în mod progresiv să înfăptuiască voinţa sa? Ce foloase rezultă de aici? Aceste întrebări împreună cu un verset-cheie, Psalmul 143:10, vor fi analizate în articolul următor.

[Note de subsol]

Cum aţi răspunde?

◻ În lumina textului din Filipeni 1:9, 10, cum ne putem stabili priorităţile?

◻ Cum a arătat Isus ce ocupa cel mai important loc în viaţa sa?

◻ Ce putem învăţa din acţiunile lui David când se afla în încercări?

◻ Cum ne ajută astăzi Psalmul 143:1–9?

◻ Ce ar trebui să ocupe cel mai important loc în viaţa noastră?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]

Acţiunile lui David au dovedit încrederea lui în Iehova.

[Provenienţa ilustraţiei]

Reproducere după Illustrirte Pracht — Bibel/Heilige Schrift des Alten und Neuen Testaments, nach der deutschen Uebersetzung D. Martin Luther’s