Iehova este demn de laude eterne

„Cît este ziua de lungă te voi binecuvînta şi voi lăuda numele tău pe timp indefinit, chiar pentru totdeauna.“ — PSALM 145:2.

 1. De ce avea David multe motive de a–l lăuda pe Dumnezeu?

DAVID, slujitorul loial al lui Iehova, avea multe motive de a–l lăuda pe Dumnezeu. Acest binecunoscut rege al Israelului antic cunoştea măreţia şi bunătatea lui Iehova şi înţelegea că regalitatea Lui era eternă. Cel Preaînalt era demn de laude fiindcă el satisfăcea dorinţa a tot ce este viu şi fiindcă le arăta îndurare slujitorilor săi fideli.

 2. (a) Cum este aranjat Psalmul 145? (b) Ce întrebări vom examina?

² David i–a adresat asemenea laude lui Dumnezeu în Psalmul 145. Fiecare verset al acestui psalm scris în acrostih începe cu o literă succesivă a alfabetului ebraic, fiind însă omisă o singură literă (nun). Aranjarea în acrostih facilita probabil memorizarea. Psalmul 145 îl slăveşte pe Iehova, ca de pildă în cuvintele: „Cît este ziua de lungă te voi binecuvînta şi voi lăuda numele tău pe timp indefinit, chiar pentru totdeauna“ (Psalm 145:2). Dar cum ne poate influenţa acest psalm? Ce poate face el în interesul consolidării relaţiei noastre cu Dumnezeu? Pentru a afla răspunsul la aceste întrebări, să examinăm versetele Ps 145:1 pînă la 10.

Insondabila măreţie a lui Iehova

 3. La fel ca David, ce îi datorăm «Dumnezeului nostru, Regele», şi de ce?

³ David a fost rege, dar el a recunoscut suveranitatea lui Iehova asupra sa, fapt reflectat de cuvintele: „Te voi înălţa, o, Dumnezeul meu, Regele, şi voi binecuvînta numele tău pe timp indefinit, chiar pentru totdeauna“ (Psalm 145:1). Cu o veneraţie similară, Martorii lui Iehova înalţă numele lui Dumnezeu şi îl laudă pe întregul pămînt. Viaţa noastră se îmbogăţeşte prin participarea la o asemenea activitate. La fel ca David, se cuvine să manifestăm ascultare şi supunere faţă de «Dumnezeul nostru, Regele». Şi de ce nu am manifesta asemenea însuşiri? El este „Rege al eternităţii“ (Apocalips 15:3). Pe lîngă aceasta, Mai Marele David, Isus Cristos, care, din 1914, domneşte pe Muntele ceresc Sion, ne oferă un splendid exemplu de supunere faţă de Iehova, Regele etern.

 4. Cum putem noi «binecuvînta numele lui Dumnezeu»?

⁴ David a spus că el avea să «binecuvînteze numele lui Dumnezeu». Cum este posibil lucrul acesta pentru un simplu om? Ei bine, printre altele, a binecuvînta pe cineva înseamnă a–l vorbi de bine. Binecuvîntarea acestui nume indică faptul că manifestăm o iubire fierbinte faţă de Dumnezeu şi faţă de sfîntul său nume, Iehova. Noi nu ne plîngem niciodată împotriva lui Dumnezeu, nu găsim niciodată vreo greşeală în el, nu punem niciodată la îndoială bunătatea sa. Numai dacă avem această atitudine, dacă ne–am dedicat lui Iehova şi dacă ne menţinem integritatea în calitate de Martori ai săi botezaţi putem spune împreună cu David că «vom binecuvînta pentru totdeauna numele lui Dumnezeu». Dacă ne menţinem în iubirea lui Dumnezeu, noi vom primi darul vieţii veşnice şi vom putea astfel să îl binecuvîntăm pentru eternitate pe Iehova. — Iuda 20, 21.

 5. Ce efect ar trebui să aibă asupra noastră dorinţa de a–l binecuvînta pe Iehova „cît este ziua de lungă“?

⁵ Dacă îl iubim cu adevărat pe Dăruitorul vieţii noastre, noi vom spune împreună cu David: „Cît este ziua de lungă te voi binecuvînta şi voi lăuda numele tău pe timp indefinit, chiar pentru totdeauna“ (Psalm 145:2). Cît de pustie ar fi o zi în care nu l–am binecuvînta pe Dumnezeu! Să nu fim niciodată atît de ocupaţi sau atît de preocupaţi de lucruri materiale încît să nu reuşim să îl vorbim zilnic de bine pe Tatăl nostru ceresc sau să nu ne rugăm lui. Isus a subînţeles că noi trebuie să ne rugăm zilnic, atunci cînd a spus în rugăciunea model: „Dă–ne pîinea noastră pentru ziua aceasta, potrivit necesităţilor zilei“ (Luca 11:3). Multe persoane care se află în serviciul cu timp integral îl laudă zilnic pe Dumnezeu, angajîndu–se în serviciul sacru creştin. Dar indiferent care ne sînt împrejurările, inima ar trebui să ne îndemne să–l lăudăm pe Dumnezeu în fiecare zi în vreun mod oarecare. Şi să nu uităm că, în calitate de Martori dedicaţi ai lui Iehova, posedînd speranţa vieţii eterne, noi avem grandioasa perspectivă de a lăuda pentru totdeauna numele său. — Ioan 17:3.

 6. De ce este Iehova „foarte demn de laudă“?

⁶ Noi avem, desigur, motive de a–l lăuda zilnic pe Dumnezeu, căci David a adăugat: „Iehova este mare şi foarte demn de laudă şi măreţia sa este de nepătruns“ (Psalm 145:3). Atît de mare este Iehova, încît el se află în afara oricărei comparaţii, iar suveranitatea lui este absolută. Regele babilonean Nabucodonosor a fost nevoit să recunoască: „Nu există nimeni care să îi poată opri mîna sau care să îi poată spune: «Ce ai făcut?»“ (Daniel 4:34, 35). Iehova „este inspirator de teamă mai presus de toţi ceilalţi dumnezei“ (Psalm 96:4). Nu este deci de mirare că el este „foarte demn de laudă“. Într–adevăr, nici un fel de cuvinte de laudă nu sînt prea înalte atunci cînd îl slăvim pe Iehova! El este demn de nemărginite laude eterne.

 7. Ce anume dovedeşte că «măreţia lui Dumnezeu este de nepătruns»?

⁷ Măreţia lui Iehova „este de nepătruns“. Indiferent cît de mare este el în privinţă corporală, măreţia lui rezidă în calitatea divinităţii sale. Da, lucrurile pe care le–a creat el sînt prea minunate pentru ca noi să le putem înţelege şi noi înşine am fost făcuţi într–un mod „minunat“ (Psalm 139:14; Iov 9:10; 37:5). Dar ce grandioasă este conduita lui Iehova Dumnezeu! El îşi respectă cu fidelitate promisiunile şi îşi dezvăluie în mod iubitor scopurile. Şi totuşi, nu vom cunoaşte niciodată totul despre Dumnezeu. Noi vom putea să asimilăm în toată eternitatea noi cunoştinţe despre el şi despre scopurile sale. — Romani 11:33–36.

Lăudaţi lucrările lui Iehova

 8. (a) Cum au lăudat „generaţie după generaţie“ lucrările lui Iehova? (b) Dacă îi învăţăm pe copiii noştri despre lucrările şi acţiunile lui Iehova, cum vor considera ei, probabil, închinarea adusă lui? (c) În calitate de „generaţie“ fericită, ce a făcut rămăşiţa unsă?

⁸ Atît de multe se pot spune spre lauda Dumnezeului nostru nepătruns de mare, încît David s–a simţit îndemnat să spună: „Generaţie după generaţie vor lăuda lucrările tale şi vor vorbi despre acţiunile tale puternice“ (Psalm 145:4). Generaţii succesive ale omenirii au lăudat lucrările lui Iehova şi au vorbit despre acţiunile sale puternice. Ce privilegiu este acela de a vorbi despre aceste lucruri acelora cu care conducem studii biblice la domiciliu! De exemplu, noi le putem vorbi despre faptul că Dumnezeu a creat toate lucrurile (Geneza 1:1–2:25; Apocalips 4:11). Le putem vorbi despre acţiunile sale puternice din timpul eliberării israeliţilor din robia egipteană, despre modul în care i–a ajutat să–i înfrîngă pe duşmanii lor canaaniţi, apoi cum au fost cruţaţi de genocidul din Persia antică şi despre multe altele (Exod 13:8–10; Judecători 4:15; Estera 9:15–17). Şi nu ne simţim noi oare îndemnaţi să le povestim copiilor noştri despre lucrările şi acţiunile lui Iehova? Dacă le dăm copiilor noştri o asemenea instruire şi ei ne văd cu cîtă bucurie îl slujim pe Dumnezeu, vor considera probabil închinarea la el drept o încîntare şi vor creşte făcînd din «bucuria lui Iehova fortăreaţa lor» (Neemia 8:10; Psalm 78:1–4). Rămăşiţa unsă constituie o fericită „generaţie“ de Martori ai lui Iehova care laudă lucrările lui Dumnezeu în faţa «marii mulţimi» ce constituie o parte a generaţiei care va locui pămîntul paradiziac. — Apocalips 7:9.

 9. În timp ce reflectăm la lucrările şi la puternicele acţiuni ale lui Iehova, de ce anume putem fi convinşi?

⁹ În timp ce reflectăm la puternicele acţiuni ale lui Dumnezeu, noi ne convingem tot mai mult că „Iehova nu–şi va părăsi poporul, din cauza marelui său nume“ (1 Samuel 12:22; Psalm 94:14). Cînd ne confruntăm cu încercări, necazuri şi persecuţii, noi putem fi liniştiţi şi plini de încrederea că „pacea lui Dumnezeu“ ne va păzi inimile şi puterile mentale (Filipeni 4:6, 7). Cît de potrivit este, aşadar, să le relatăm altora despre iubitorul şi ocrotitorul nostru Tată ceresc!

10. Ce anume includ «operele minunate» ale lui Iehova, şi cum putem trage folos dacă medităm la ele?

¹⁰ Noi ar trebui să ne facem timp pentru a medita la maiestatea şi la lucrările lui Iehova, fiindcă David a adăugat: „Glorioasa splendoare a demnităţii tale şi lucrurile operelor tale minunate le voi face preocuparea mea“ (Psalm 145:5). Demnitatea lui Dumnezeu este inspiratoare de teamă şi fără egal (Iov 37:22; Psalm 148:13). Aşadar, David a făcut din glorioasa splendoare a demnităţii lui Iehova preocuparea sa. Psalmistul era preocupat, de asemenea, de lucrurile „operelor minunate“ ale lui Dumnezeu. Acestea includ exercitarea justiţiei divine în acţiunea de nimicire a celor păcătoşi şi de cruţare a celor ce manifestă pietate, aşa cum a fost cazul în Potop (Geneza 7:20–24; 2 Petru 2:9). Meditarea la asemenea lucruri consolidează relaţia noastră cu Iehova şi ne face apţi să le vorbim şi altora despre demnitatea sa şi despre lucrările sale puternice. În cursul celor 40 de zile cît a stat în deşert, meditarea la lucrurile asupra cărora i–au atras atenţia cerurile deschise l–au fortificat pe Isus împotriva tentaţiei (Matei 3:13–4:11). După aceea, el le–a vorbit altora despre demnitatea lui Iehova şi despre lucrările sale minunate.

11. (a) De ce au fost cuprinşi de teamă locuitorii Ierihonului? (b) Cu ce fel de spirit vorbesc Martorii lui Iehova despre «lucrurile inspiratoare de teamă» ale lui Iehova şi despre „măreţia“ sa?

¹¹ Cînd vorbim despre demnitatea lui Dumnezeu şi despre lucrările sale, noi îi îndemnăm pe alţii să vorbească despre ele. David a spus: „Şi ei vor vorbi despre puterea propriilor tale lucruri inspiratoare de teamă; iar cît despre măreţia ta, eu, în mod cert, o voi declara“ (Psalm 145:6). Rahav a vorbit despre teama care i–a cuprins pe locuitorii Ierihonului atunci cînd ei au auzit cum i–a salvat Iehova pe israeliţi la Marea Roşie şi cum le–a dat biruinţa asupra a doi regi amoriţi. În Ierihon trebuie să se fi vorbit mult despre asemenea „lucruri inspiratoare de teamă“ (Iosua 2:9–11). În mod sigur, şi iminentul «mare necaz» va fi inspirator de teamă (Matei 24:21). Dar asemenea lucruri atît de înspăimîntătoare pentru oamenii înstrăinaţi de Dumnezeu inspiră în inimile oamenilor înclinaţi spre dreptate „teama de Iehova“, o sănătoasă frică plină de respect faţă de el (Proverbe 1:7). Cu un asemenea spirit plin de veneraţie, Martorii lui Iehova vorbesc despre manifestările puterii lui Dumnezeu. Într–adevăr, Marele Autor de miracole este subiectul principal al conversaţiilor dintre cei unşi şi însoţitorii lor pămînteşti. Şi nici chiar persecuţiile nu îi pot împiedica să le vorbească altora despre aceste lucruri şi despre „măreţia“ lui Iehova. — Fapte 4:18–31; 5:29.

Lăudaţi–l pe Iehova pentru bunătatea sa

12. Cum ne face bunătatea lui Iehova să ne exprimăm „în mod clocotitor“?

¹² Dumnezeu este demn de laude nu doar pentru măreţia sa, ci şi pentru bunătatea şi dreptatea sa. Astfel, David a spus: „Ei vor menţiona în mod clocotitor abundenţa bunătăţii tale şi vor striga de bucurie datorită dreptăţii tale“ (Psalm 145:7). Bunătatea lui Iehova este atît de mare încît noi ne exprimăm „în mod clocotitor“ bucuria în legătură cu aceasta. În limba ebraică ideea este aceea de apă care ţîşneşte abundent dintr–o fîntînă. Să facem deci să se reverse clocotind din gura noastră laudele pline de recunoştinţă la adresa lui Dumnezeu, întocmai ca un torent (Proverbe 18:4). Spre marea lui pagubă spirituală, Israelul a uitat bunătatea lui Dumnezeu (Psalm 106:13–43). Să lăsăm ca din inimile noastre să se reverse o asemenea recunoştinţă încît să se căiască şi alţii după ce află cît de bun este Iehova cu Martorii săi dedicaţi. — Romani 2:4.

13. Ce efect ar trebui să aibă asupra noastră justiţia şi dreptatea divină?

¹³ Fie ca manifestările justiţiei şi dreptăţii divine să ne determine, de asemenea, să strigăm de bucurie. Dacă vom simţi în felul acesta, noi vom căuta mai întîi nu numai Regatul lui Dumnezeu, ci şi dreptatea Lui. Noi vom dori ca, întotdeauna, conduita noastră să îi aducă laude lui Iehova. Da, noi vom fi proclamatori permanenţi ai Regatului, fiind ocupaţi din plin în serviciul lui Dumnezeu. Laudele noastre la adresa lui Iehova nu vor fi niciodată îngropate într–un mormînt al tăcerii. — Matei 6:33; 1 Corinteni 15:58; Evrei 10:23.

Iehova este îndurător

14. Ce dovezi există că Iehova este «binevoitor şi îndurător»?

¹⁴ Menţionînd şi alte calităţi vrednice de laudă ale lui Dumnezeu, David a spus: „Iehova este binevoitor şi îndurător, încet la mînie şi mare în bunătate iubitoare“ (Psalm 145:8). Dumnezeu este binevoitor în sensul că este întru totul bun şi generos (Matei 19:17; Iacob 1:5). El le face bine chiar şi acelora care nu îl slujesc (Fapte 14:14–17). Iehova este şi îndurător, plin de compasiune, căci el „îşi aduce aminte că sîntem ţărînă“. El nu dispreţuieşte o inimă zdrobită şi nici nu ne tratează pe măsura păcatelor noastre, ci este cu mult mai îndurător decît cel mai iubitor părinte omenesc (Psalm 51:17; 103:10–14). Într–adevăr, dînd expresie celei mai înalte manifestări de îndurare, el l–a trimis pe Fiul său iubit ca să moară pentru noi, astfel încît să putem fi împăcaţi cu Dumnezeu şi să gustăm cu adevărat din bunăvoinţa sa! — Romani 5:6–11.

15. De ce se poate spune că Iehova este „încet la mînie“ şi „mare în bunătate iubitoare“?

¹⁵ Tatăl nostru ceresc este încet la mînie. El nu dă frîu liber unei mînii oarbe. Iehova este, de asemenea, „mare în bunătate iubitoare“. Aici sensul din ebraică denotă o amabilitate care izvorăşte din iubire şi care aderă la un anumit lucru. Ea aderă la acesta pînă cînd scopul ei în legătură cu acel lucru este îndeplinit. O altă modalitate de redare a termenului este „iubire loială“. Printre alte lucruri, bunătatea iubitoare a lui Dumnezeu sau iubirea sa loială se manifestă în acţiuni de eliberare, de ocrotire, de apărare, de izbăvire din necazuri şi de restabilire din păcat prin intermediul răscumpărării (Psalm 6:4; 25:7; 31:16, 21; 40:11; 61:7; 119:88, 159; 143:12; Ioan 3:16). Faptul că Iehova nu a adus Armaghedonul imediat după «războiul din cer» le–a oferit multora posibilitatea de a dobîndi salvarea, ceea ce reprezintă o măreaţă manifestare a bunătăţii iubitoare a lui Dumnezeu. — Apocalips 12:7–12; 2 Petru 3:15.

16. Cum a dovedit Iehova că este „bun cu toţi“?

¹⁶ Avînd în vedere îndurarea lui Dumnezeu, se poate spune că el are o inimă largă. David a declarat: „Iehova este bun cu toţi, iar îndurările sale sînt peste toate lucrările sale“ (Psalm 145:9). Da, Dumnezeu a fost bun cu israeliţii. Aşa se explică faptul că „el face să răsară soarele său peste cei răi şi peste cei buni şi face să plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi“ (Matei 5:43–45). În Eden, Iehova a promis o „sămînţă“ care avea să fie o binecuvîntare. Mai tîrziu, el i–a spus lui Avraam: „Prin intermediul seminţei tale toate naţiunile pămîntului se vor binecuvînta, în mod cert“ (Geneza 3:15; 22:18). Iar în acest «timp al sfîrşitului» bunătatea lui Dumnezeu este atît de mare încît oricine poate «să vină şi să ia gratuit apa vieţii» (Daniel 12:4; Apocalips 22:17). Iehova este dispus să le facă bine tuturor creaturilor sale raţionale, iar bunătatea lui ar trebui să ne facă să ne apropiem tot mai mult de el.

17. În ce sens „îndurările lui Iehova sînt peste toate lucrările sale“?

¹⁷ „Îndurările lui Iehova sînt peste toate lucrările sale“ în sensul că el face bogate îngrijiri pentru oameni şi animale. El este „Acela care dă hrană la toată carnea“ (Psalm 136:25; 147:9). Dumnezeu nu îi onorează pe cei bogaţi şi nu îi desconsideră pe cei asupriţi, nu îi slăveşte pe cei trufaşi şi nu îi dispreţuieşte pe cei umili, nu îi înalţă pe cei nechibzuiţi şi nu îi înjoseşte pe cei înţelepţi. În felul acesta acţionează oamenii păcătoşi, dar nu îndurătorul nostru Tată ceresc (Psalm 102:17; Ţefania 3:11, 12; Ecleziast 10:5–7). Şi cît de mari sînt îndurarea, bunătatea şi amabilitatea iubitoare pe care le posedă Dumnezeu, întrucît ele fac posibilă salvarea prin intermediul jertfei de răscumpărare a iubitului său Fiu! — 1 Ioan 4:9, 10.

Cei loiali îl binecuvîntează pe Iehova

18. (a) Cum îl «laudă» pe Dumnezeu toate lucrările sale? (b) Cînd anume ar trebui să ne simţim îmboldiţi să îl lăudăm pe Iehova?

¹⁸ Dumnezeu este demn de laude de pretutindeni. Este aşa cum s–a exprimat David: „Toate lucrările tale te vor lăuda, o, Iehova, şi cei loiali ţie te vor binecuvînta“ (Psalm 145:10). Lucrările de creare ale lui Dumnezeu îl „laudă“ în acelaşi fel în care o casă bine zidită îi face cinste celui care a zidit–o, sau aşa cum un vas frumos mărturiseşte despre iscusinţa olarului care l–a făcut. (Vezi Evrei 3:4; Isaia 29:16; 64:8.) Atît de minunate sînt lucrările de creare ale lui Iehova, încît ele i–au îndemnat pe îngeri şi pe oameni să îl laude. Fiii–îngeri ai lui Dumnezeu au izbucnit în aclamaţii entuziaste atunci cînd el a întemeiat pămîntul (Iov 38:4–7). David a spus că «cerurile proclamă gloria lui Dumnezeu, iar întinderea vorbeşte despre lucrarea mîinilor sale» (Psalm 19:1–6). Se cuvine ca noi să–i aducem laude lui Iehova atunci cînd vedem un şoim avîntîndu–se spre cer sau o gazelă săltînd pe un deal înverzit (Iov 39:26; Cîntarea cîntărilor 2:17). Laudele sînt potrivite şi atunci cînd adunăm recolta sau cînd avem fericita ocazie de a lua masa împreună cu prietenii noştri (Psalm 72:16; Proverbe 15:17). Corpurile noastre concepute într–un mod minunat pot să ne determine, de asemenea, la exprimări de laude pătrunse de recunoştinţă. — Psalm 139:14–16.

19. Cine sînt „cei loiali“, şi ce fac ei?

¹⁹ Astăzi, „cei loiali“, unşi de spirit, de pe pămînt, îl binecuvîntează pe Iehova. Ei îl vorbesc de bine şi doresc fierbinte să vadă înfăptuindu–se voinţa sa pe pămînt ca şi în cer (Matei 6:9, 10). În timp ce creştinii unşi le vorbesc altora despre lucrările minunate ale lui Dumnezeu, marea mulţime răspunde în număr mereu crescînd. Alături de cei loiali unşi de spirit, membrii ei slujesc în mod zelos ca proclamatori ai Regatului. Te determină oare recunoştinţa să participi cu regularitate la această lucrare spre lauda lui Dumnezeu?

20. (a) Cum va fi sfinţit numele lui Iehova? (b) Ce întrebări mai rămîn de examinat cu privire la Psalmul 145?

²⁰ În calitate de Martori ai lui Iehova, noi ne asemănăm cu David în ce priveşte aducerea de laude lui Dumnezeu. Pentru noi sfinţirea numelui sacru al lui Iehova şi lăudarea acestui nume sînt chestiuni de interes vital. Întrucît numele divin va fi sfinţit prin intermediul Regatului lui Dumnezeu, această învăţătură biblică privitoare la Regat constituie o trăsătură proeminentă a veştii bune pe care o declarăm noi. Ne oferă oare Psalmul 145 o iluminare spirituală în această privinţă? Ce ne va mai dezvălui analizarea în continuare a acestuia? În ce alte moduri dovedeşte el că Iehova este demn de laude eterne?

Ce comentarii puteţi face?

◻ Cum putem binecuvînta numele lui Iehova?

◻ Care sînt unele dintre lucrările demne de laudă ale lui Iehova?

◻ Cum vom acţiona dacă apreciem bunătatea lui Iehova?

◻ În ce moduri s–a manifestat îndurarea lui Dumnezeu?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 197]

Le vorbiţi voi copiilor voştri despre puternicele acţiuni ale lui Iehova, aşa cum făceau părinţii temători de Dumnezeu din Israelul antic?

[Legenda fotografiei de la pagina 200]

Aşa cum o casă bine zidită îi face cinste celui care a zidit–o, tot la fel lucrările Sale de creare îi aduc laudă lui Iehova