Ne poate ajuta în prezent relaţia noastră cu Dumnezeu?

„Iehova este aproape de toţi cei care-l cheamă . . . iar el va auzi strigătul lor după ajutor şi îi va salva“ Ps. 145:18, 19

 1, 2. Cum arată cuvintele lui David situaţia excelentă a omului care se bucură de o relaţie intimă cu Dumnezeu?

REGELE David, care a fost şi el un profet, a vorbit despre fericirea omului pe care Dumnezeu — „fără fapte îl socoteşte drept“, spunînd: „Fericiţi sînt aceia ale căror fapte nelegiuite au fost iertate şi ale căror păcate au fost acoperite; fericit este omul căruia Iehova nu-i ia în considerare nicidecum păcatul“ (Rom. 4:6–8; Ps. 32:1, 2). Un astfel de om căruia i s-au iertat păcatele este curat în ochii lui Dumnezeu. Iehova îl acceptă ca pe un prieten intim, privindu-l drept un om care nu se face vinovat de nici o nedreptate, căci nedreptatea cauzează o despărţire de Dumnezeu.

² Referindu-se la minunatul privilegiu de a avea o asemenea situaţie în faţa lui Dumnezeu, David a mai spus: „Binecuvîntează-l pe Iehova, o, suflete al meu şi nu uita nimic din tot ce face el, care îţi iartă toate greşelile, care îţi vindecă toate bolile, care îţi recuperează viaţa chiar şi din groapă, care te încoronează cu bunătate nemeritată şi cu îndurări, care îţi satisface tot cursul vieţii cu lucruri bune; însăşi tinereţea şi se înnoieşte mereu, întocmai ca şi aceea a unui vultur.“ — Ps. 103:2–5

PRIETENI AI LUI DUMNEZEU

 3. (a) Cu ce termen afectuos li se permite să se adreseze lui Dumnezeu cei cărera li se iartă păcatele prin sacrificiul lui Cristos? (b) Cum îşi păstrează un asemenea om această poziţie?

³ Un asemenea om îl poate numi pe Dumnezeu Tată (Mat. 6:9). Cînd greşeşte şi păcătuieşte, aşa cum li se întîmplă tuturor oamenilor imperfecţi, el poate, în caz că îşi dă seama că i s-a întîmplat aşa ceva, să apeleze la Dumnezeu pentru iertare şi curăţare, păstrîndu-şi prin aceasta poziţia corectă. În legătură cu aceasta apostolul Ioan a scris: „Dacă facem afirmaţia: ‘Nu avem nici un păcat’, ne înşelăm singuri şi adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, el este fidel şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de toate nedreptăţile“. — 1 Ioan 1:8, 9

 4. Cum arată Isus natura apropierii sale dintre el şi cei care îi sînt discipoli?

⁴ Dar cum îţi poate ‘satisface tot cursul vieţii cu lucruri bune’ o relaţie intimă cu Dumnezeu, în viaţa de toate zilele? Şi cum este o asemenea relaţie? Isus a dezvăluit natura apropierii dintre el şi apostolii săi credincioşi atunci cînd le-a spus: „Eu nu vă mai numesc sclavi, pentru că un sclav nu ştie ce face stăpînul lui. Ci eu v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut de cunoscut toate lucrurile pe care le-am auzit de le Tatăl“ (Ioan 15:15). Ba mai mult, „lui nu-i este ruşine să-i numească ‘fraţi’“ (Evr. 2:11). Este adevărat că Biblie vorbeşte despre creştini ca fiind sclavi ai lui Dumnezeu şi ai lui Cristos. Dar adeseori Biblia foloseşte termeni omeneşti, adică familiari nouă, pentru a ne face limpezi anumite lucruri. Aceasta — din pricine imperfecţiunii noastre şi uneori din pricine lipsei noastre de maturitate în cunoştinţa şi înţelegerea creştină. (Compară cu Rom. 6:19; 1 Cor. 3:1, 2, vezi şi Luca 17:7–10.) Astfel, cu toate că este folosit cuvîntul „sclav“, Isus ne iubeşte în realitate infinit mai mult decît l-a iubit vreodată un stăpîn pe sclavul său şi doreşte să avem certitudinea că el ne priveşte drept prietenii săi.

 5. Cum a dezvăluit Isus apropierea şi afecţiunea lui Dumnezeu faţă de cei care îl iubesc?

⁵ Isus a arătat că Dumnezeu este la fel de aproape de cei care vin la Cristos, prin cuvîntele: „Dacă mă iubeşte cineva, el va respecta cuvîntul meu; iar Tatăl meu îl va iubi, şi noi vom veni la el şi vom rămîne să locuim cu el“ (Ioan 14:23). Ce relaţie mai strînsă decît aceasta şi-ar putea dori cineva? (Compară cu Apocalips 3:20.) După ce le-a spus discipolilor săi că el pleacă pentru a fi cu Tatăl său, Isus le-a arătat că Dumnezeu era mai aproape de ei decît şi-ar fi putut ei imagina. Isus a spus: „În ziua aceea nu îmi veţi mai pune nici o întrebare. Vă spun cu totul adevărat, că dacă îi veţi cere ceva Tatălui, el vă va da în numele meu. Pînă în clipa prezentă nu aţi cerut nici măcar un singur lucru în numele meu. Cereţi şi veţi primi, pentru ca bucuria voastră să poată fi deplină. V-am spus aceste lucruri prin comparaţii. Vine ora cînd nu vă voi mai vorbi prin comparaţii, ci vă voi face comunicări clare cu privire la Tatăl. În ziua aceea veţi cere în numele meu, iar eu nu vă spun că îi voi face Tatălui cereri cu privire la voi. Căci însuşi Tatăl poartă [o adîncă] afecţiune faţă de voi pentru că şi voi aţi purtat (o adîncă) afecţiune faţă de mine şi aţi crezut că am venit ca reprezentat al Tatălui“ — Ioan 16:23–27

OCRTOTIRE IMPOTRIVA TENDINŢEI DE A FACE RĂU

 6, 7. (a) Ispiteşte în realitate Dumnezeu pe cineva să păcătuiască? (b) Cum pune el în jurul nostru ‘pază şi o strajă’?

⁶ Cine se bucură de intimitate cu Dumnezeu se va bucura, desigur, şi de ocrotire împotriva primejdiei de a cădea în săvîrşirea de lucruri rele. Isus a spus că ar trebui să ne rugăm lui Dumnezeu în felul acesta: „Nu ne duce în ispită, ci eliberează-ne de cel rău“ (Mat. 6:13). Această cerere este asemănătoare cu rugăciunea psalmistului: „Pune pază gurii mele, o, Iehova, pune o strajă la uşa buzelor mele. Nu apleca inima mea spre nimic rău.“ — Ps. 141:3

⁷ Deşi Dumnezeu a permis ca Isus Cristos să întîmpine ispite, un lucru comun tuturor oamenilor, Dumnezeu nu încearcă totuşi pe nimeni cu lucruri rele (Iac. 1:13). Pe de altă parte, el nu va împiedica prin forţă pe cineva să îşi aleagă o cale rea. Chiar dimpotrivă, atunci cînd se ivesc ispite sau încercări, Dumnezeu îl ocroteşte pe cel ce se află în intimitate cu el, deschizîndu-i ochii şi făcîndu-l să vadă limpede şi pătrunzător în ce primejdie se află. El pune în jurul respectivului ‘pază şi o strajă’. Atenţia celui ce s-a ataşat de Dumnezeu va fi ţinută trează prin puternice semnale de avertizare.

 8. Cum răspunde Dumnezeu la rugăciunea „Nu ne duce în ispită“?

⁸ Spre exemplu cineva care se simte ispitit să fure sau să vorbească în mod calomnios îşi va aduce imediat aminte de anumiţi factori cu putere de alarmăre: acţiunea greşită sau rea va face să ajungă la relaţii încordate cu Dumnezeu sau va prejudicia relaţiile minunate pe care le are cu el; asemenea acţiuni sînt împotriva legii iubirii; ele dezonorează bunul nume al lui Dumnezeu şi al lui Cristos, deoarece creştinii declară că sînt reprezentanţi ai lor; dacă se lasă în voia unor asemenea donrinţe rele, îşi va atrage ocară şi mîhnire atît asupra lui însuşi cît şi asupra celor care îl iubesc; el va discredita adunarea creştină al cărai membru este. Conştiinţa bună pe care a cerut-o de cînd a început să manifeste credinţă în sacrificiul lui Isus pentru stergerea păcatelor va fi grav lezată. Aceste gînduri cu putere de avertizare îşi fac apariţia datorită faptului că respectivul creştin citeşte Biblia în mod constant şi prin faptul că este îndemnat de spiritul lui Dumnezeu, iar, uneori, de către fraţii săi creştini. Toţi aceştia la un loc vor acţione ca nişte factori de reţinere care vor frîna avîntarea sa nechibzuită şi pripită în urmarea unei dorinţe carnale, cum sa întîmplă cu cineva care nu dispune de măsurile de protecţie pe care le asigură o bună relaţie cu Dumnezeu. — Compară cu Proverbe 7:22, 23 şi cu experienţa lui David descrisă la 1 Samuel 25:32–35.

LIBERTATE DE GÎNDIRE ŞI DE EXPRIMARE

 9. Cum se dovedeşte puterea Cuvîntului lui Dumnezeu cînd luăm în considerare naţiunile numite „Creştinătate“?

⁹ O foarte importantă binecuvîntare care rezultă din faptul de a ne bucura de o bună relaţie cu Dumnezeu este favoarea unei mari libertăţi de gîndire şi exprimare. Ce dovadă a puterii Cuvîntului lui Dumnezeu în această privinţă, luaţi aminte la naţiunile numite „Creştinătatea“. Deşi ele nu au avut în realitate niciodată o relaţie strînsă cu Dumnezeu, ele au permis în „ultimele două secole o circulaţie în general liberă a Cuvîntului lui Dumnezeu. Biblia a devenit o enciclopedie a căminului, şi chiar dacă ea este respinsă acum de numeroşi oameni, au existat totuşi mulţi, şi unii chiar printre cei din cercurile guvernamentale, care au încercat să urmeze excelentele principii morale ale Bibliei. Faptul acesta a promovat libertatea de gîndire şi de exprimare şi i-a eliberat pe mulţi oameni de cătuşele tradiţiilor religioase şi ale superstiţiilor Evului mediu. Proporţional cu circulaţia Bibliei, în aceste ţări s-a îmbunătăţit şi nivelul de viaţă al oamenilor.

10. (a) Cît de adînc au pătruns în înţelegerea lui Dumnezeu oamenii de ştiinţă precum şi alţii dintre cei care studiază minunile creaţiei? (b) Ce trebuie să facă cineva care vrea cu adevărat să se bucure de o strînsă relaţie cu Dumnezeu?

¹⁰ Pe cînd o asemenea legătură întîmplătoare cu Cuvîntul lui Dumnezeu a adus iluminare şi o viaţă mai bună, oamenii care citesc Biblia cu adevărat şi fac din ea un îndrumar în viaţa lor, trag folos într-o mult mai mare măsură. Patriarhul Iov arată că e necesar mai mult decît o cunoaştere doar superficială a lui Dumnezeu. După o observaţie referitoare la unele dintre faptele de creaţie pe care oamenii de ştiinţă le pot înţelege şi explica doar după multe cercetări, el spune: „Iată, acestea sînt doar marginile căilor lui (Dumnezeu), şi ce murmur al acestui lucru a fost auzit de la el!“ Mai tîrziu Iov arată că adevărata înţelepciune ne pretinde să aflăm mai mult decît doar despre „marginile căilor sale“ — şi anume ceva ce înseamnă mai mult decît doar fapte ştiinţifice. Noi trebuie să ajungem să cunoaştem strălucirea personalităţii lui Dumnezeu, să ne temem de el în calitatea se de Acela care suştine principiile drepte şi să urmăm aceste principii. Această înţelepciune nu poate fi cîştigată decît printr-un studiu al Cuvîntului său. Iov spune: „Iată, frica de Iehova este înţelepciunea, iar priceperea este îndepărtarea de rău“ (Iov 26:14; 28:28). Psalmistul a scris următoarele despre cel care caută să ajungă în relaţii cu Dumnezeu prin examinarea Bibliei: „Fericit este acela pe care îl alegi tu şi pe care îl faci să se apropie, ca să poată locui în curţile tale. El va fi săturat, fără îndoială, cu bunătatea casei tale.“ — Ps. 65:4

CINE SE POATE BUCURA DE INTIMITATE CU DUMNEZEU

11, 12. Ce fel de persoane va accepta Dumnezeu într-o strînsă şi prietenească relaţie cu el?

¹¹ În consecinţă, o relaţie în care Dumnezeu îl recunoaşte pe individ ca prieten al său va aduce cu sine binecuvîntări infinit de mari şi de durabile. Cel pe care îl va alege Dumnezeu pentru o asemenea intimitate este descis în Psalmul 15:

„O, Iehova, cine va fi oaspete în cortul tău?

Cine va locui pe muntele tău cel sfînt?

Cel care umblă în nevinovăţie şi care practică dreptatea

Şi exprimă adevărul în inima sa.

El nu a calomniat cu limba

Tovarăşului său nu i-a făcut nimic rău,

Şi nu i-a adus nici o ocară cunoştinţei sale intime

În ochii săi cineva demn de dispreţ este respins,

Dar pe cei care se tem de Iehova el îi onorează,

El a făcut un jurămînt de un fel care este rău pentru sine, şi totuşi nu şi l-a schimbat.

El nu şi-a dat banii cu dobîndă,

Şi nici nu a luat mită împotriva celui nevinovat.

Cel care face aceste lucruri nu va fi făcut niciodată să se clatine“. — Ps. 15:1–5

¹² Numai un asemenea om va ajunge să se teamă de Dumnezeu şi să-l cunoască într-adevăr. Un asemenea prieten al lui Dumnezeu face faţă problemelor generale cu care are de luptat orişicine. Dar el nu este lăsat fără ajutor.

AJUTOR ÎN TIMP DE BOALĂ

13. Ce face Dumnezeu pentru un creştin care e grav bolnav, şi cum priveşte creştinul suferinţa din timpul bolii?

¹³ Creştinul se poate îmbolnăvi grav. Boale fizică are adeseori un efect nedorit asupra sănătăţii spirituale. Nu este uşor să-ţi păstrezi un bun echilibru în timpul bolii. Dumnezeu manifestă o compasiune profundă faţă de cel bolnav. Dar chiar mai mult decît atît, — el îi dă ajutor. Psalmistul spune: „Insuşi Iehova îl va susţine pe patul său de suferinţă; tu vei schimba, desigur, în întregime patul lui în timpul bolii“ (Ps. 41:3). Dumnezeu nu le promite servilor săi că în toate cazurile le va restabili pe deplin sănătatea. Dar el îl asigură pe creştin că îl va susţine şi îi va face suferinţa suportabilă. Limbajul psalmistului ne aminteşte de o infirmieră care se îngrijeşte în mod constant de un pacient, astfel încît nici o parte a corpului său să nu se simtă incomodată. Ne poate evoca şi un părinte care se îngrijeşte cu iubire de un copil bolnav, pregătindu-i confortul necesar, spălîndu-l, schimbîndu-i şi netezindu-i aşternutul, astfel încît să se simtă împrospătat şi bine dispus. Dacă cel mai bun lucru pentru persoana respectivă este să se restabilească, Dumnezeu o poate ridica de pe patul de suferinţă, readucîndu-o într-un pat al sănătăţii. Dar chiar dacă nu restabileşte pe cineva, Dumnezeu poate face ca toate lucrurile să acţioneze spre binele respectivului (Rom. 8:28). Din punct de vedere spiritual el poate fi întărit şi poate să-şi îndure suferinţa, fapt care este o formă de disciplinare sau de exersare, care îl poate forme pentru a fi un creştin mai puternic, cu mai multă consideraţie şi mai compătimitor. El îşi aduce aminte că Cristos a suferit. Experienţa lui Isus a acţionat în folosul său şi al nostru. Dumnezeu nu l-a părăsit pe Isus, iar răsplata pentru suportarea răbdătoare a suferinţelor a fost foarte mare. — Evr. 4:15; 5:8, 9

AJUTOR ÎN TIMP DE PERSECUŢII

14. Vom rămâne surprinşi dacă vor veni persecuţii, şi ce garanţie de ajutor avem noi?

¹⁴ Din cauza poziţiei creştinului de partea principiilor Bibliei, poate rezulta împotrivire şi chiar persecuţie. Aşa i s-a întîmplat şi lui David care a fost hăituit de regele Saul ca şi un animal în timpul vînătorii, apoi trădat de către un prieten apropiat şi, în sfîrşit, expus consecinţelor unei conspiraţii urzite împotriva lui, în timp ce era bolnav, de către propriii săi fii (1 Sam. 24:2; Ps. 41:9; 2 Sam. 15:31; 1 Regi 1:1, 5). El e scris însă din experienţă personală: „El (Iehova) mă va ascunde în adăpostul său în ziua nenorocirii; mă va ascunde în locul tainic al cortului său.“ „În caz că propriul meu tată şi propria mea mamă m-ar părăsi, Iehova însuşi va păstre relaţii de prietenie cu mine.“ — Ps. 27:5, 10

LIBERTATE DE INGRIJORĂRILE DE NATURA ECONOMICĂ

15. De ce nu ar trebuie să se teamă creştinul că va fi lipsit de lucrurile materiale necesare pentru viaţă?

¹⁵ Nici starea economică nu ar trebui să îl îngrijoreze peste măsură pe un creştin. Apostolul Pavel a scris: „Modul vostru de viaţă să fie liber de iubirea de bani, mulţumindu-vă cu lucrurile din prezent. Căci el a spus: ‘Cu nici un chip nu te voi lăsa, nu te voi părăsi nicidecum’. Aşa că putem fi plini de curaj şi putem spune: ‘Iehova este ajutorul meu; nu măi voi teme. Ce îmi poate face omul?’“ (Evr. 13:5, 6) David a declarat şi el: „Cît despre cei care îl caută pe Iehova, ei nu vor fi lipsiţi de nici un lucru bun.“ Şi tot el a mai spus: „Am fost tînăr şi apoi am îmbătrînit, şi totuşi pe nici unul din cei drepţi nu l-am văzut cu totul părăsit şi nici pe urmaşii lui căutîndu-şi pîinea.“ — Ps. 34:10; 37:25

PACE ŞI BUCURIA DE A-I AJUTA PE ALŢII

16. Care sînt unele dintre cele mai valoroase avantaje pe care le are acum creştinul datorită relaţiei lui cu Dumnezeu?

¹⁶ Printre cele mai mari avantaje din prezent ale unei relaţii intime cu Dumnezeu sînt pacea sufletească şi libertatea de frica de lucrurile care vor veni asupra lumii cît şi asupra noastră înşine. Creştinul care a avut parte de grija iubitoare a lui Iehova şi de protecţia pe care le-o asigură celor ce se află în relaţii intime cu el, are speranţa garantată a lucrurilor care vor veni. În conformitate cu promisiunile lui Dumnezeu, el priveşte spre ceruri noi şi spre un pămînt nou în care va locui dreptatea (2 Petr. 3:13). El are speranţa că fie şi dacă ar muri chiar, se va bucura de o înviere în acel sistem drept de lucruri (Fapt. 24:15). El are zilnic dovada a ceea ce a spus apostolul Pavel din proprie experienţă: „Pacea lui Dumnezeu care întrece orice închipuire (orice lucru, oricît de minunat, pe care l-ar putea concepe un creştin) vă va păzi inimile şi puterile minţii voastre prin intermediul lui Cristos Isus.“ — Filip. 4:7

17. Ce altă bucurie mai poate avea creştinul datorată intimităţii lui cu Dumnezeu?

¹⁷ Bucurîndu-se de această minunată relaţie, creştinul îi poate ajuta şi pe alţii că afle aceste lucruri. Nu există o mai mare bucurie decît aceea de a-i ajuta pe alţii să ajungă le cunoştinţa adevărului lui Dumnezeu şi de a fi atraşi spre o bună relaţie cu Iehova şi cu Fiul său. Iată de ce Martorii lui Iehova îi vizitează pe oameni acasă, pe întregul pămînt, spunîndu-le „vestea bună“ şi îi revizitează pentru a conduce studii biblice. Astfel, în timp ce sînt aduşi cei noi în asociere cu adunarea creştină, încearcă şi ei bucurie de a-l cunoaşte intim pe Tatăl, precum şi pe cel pe care l-a trimis el, pe Isus Cristos. Pentru ei toţi, „aceasta înseamnă viaţă veşnică“. — Ioan 17:3