Slujiţi-i lui Iehova cu dragă inimă

„Toate blestemele acestea vor veni peste tine, . . . pentru că . . . n-ai slujit DOMNULUI Dumnezeului tău cu bucurie şi cu dragă inimă.“ — DEUTERONOMUL 28:45–47.

 1. Ce dovadă există că cei care îi slujesc lui Iehova sunt bucuroşi, indiferent unde îi slujesc?

SLUJITORII lui Iehova sunt bucuroşi, fie că îndeplinesc voinţa sa în cer, fie pe pământ. Îngereştile ‘stele ale dimineţii’ au izbucnit în cântări de bucurie la fundarea pământului şi, fără îndoială, miriadele de îngeri cereşti ‘împlinesc Cuvântul lui Dumnezeu’ cu bucurie (Iov 38:4–7; Psalmul 103:20). Fiul unic-născut al lui Iehova a fost un ‘maestru’ bucuros în cer şi a găsit desfătare în înfăptuirea voinţei divine pe pământ în calitate de omul Isus Cristos. Mai mult, „pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi stă la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu“. — Proverbele 8:30, 31; Evrei 10:5–10; 12:2.

 2. Ce anume stabilea dacă israeliţii aveau parte de binecuvântări sau de blesteme?

² Israeliţii aveau parte de bucurie când îi erau plăcuţi lui Dumnezeu. Dar dacă nu ascultau de el? Ei au fost avertizaţi: „[Blestemele] vor fi pentru totdeauna ca un semn şi o minune pentru tine şi pentru urmaşii tăi. Pentru că, în mijlocul belşugului tuturor lucrurilor, n-ai slujit DOMNULUI Dumnezeului tău cu bucurie şi cu dragă inimă, vei sluji în mijlocul foamei, setei, goliciunii şi lipsei de toate, vrăjmaşilor tăi, pe care DOMNUL îi va trimite împotriva ta. El îţi va pune pe gât un jug de fier, până te va nimici“ (Deuteronomul 28:45–48). Binecuvântările şi blestemele făceau o distincţie clară între cei care erau şi cei care nu erau slujitori ai lui Iehova. Aceste blesteme confirmau totodată faptul că principiile şi scopurile lui Dumnezeu nu puteau fi tratate cu superficialitate, nici nu puteau fi dispreţuite. Deoarece israeliţii au refuzat să ţină seama de avertismentele lui Iehova cu privire la devastare şi exil, Ierusalimul a devenit „un blestem pentru toate popoarele pământului“ (Ieremia 26:6). Să ne supunem, aşadar, lui Dumnezeu şi să ne bucurăm de favoarea lui. Bucuria este una dintre multele binecuvântări divine de care au parte oamenii cu teamă de Dumnezeu.

Cum să slujim cu „dragă inimă“

 3. Ce este inima figurativă?

³ Israeliţii trebuiau să-i slujească lui Iehova „cu bucurie şi cu dragă inimă“. Aşa trebuie să facă şi slujitorii de astăzi ai lui Dumnezeu. A te bucura înseamnă „a fi încântat; a fi plin de bucurie“. Deşi este menţionată în Scripturi, inima fizică nu gândeşte literalmente, nici nu raţionează (Exodul 28:30). Funcţia ei principală este de a pompa sângele care hrăneşte celulele corpului. Însă în majoritatea cazurilor, Biblia se referă la inima figurativă, care este mai mult decât sediul afecţiunii, motivaţiei şi intelectului. Se spune că ea simbolizează „partea centrală în ansamblu, cea dinăuntru, şi, deci, omul dinăuntru aşa cum se manifestă el în diversele sale activităţi, în dorinţe, sentimente, emoţii, pasiuni, scopuri, gânduri, percepţii, imaginaţie, înţelepciune, cunoştinţă, îndemânare, convingeri şi raţionamente, amintiri şi conştiinţă“ (Journal of the Society of Biblical Literature and Exegesis, 1882, pagina 67). Inima noastră figurativă implică sentimentele şi emoţiile noastre, inclusiv bucuria. — Ioan 16:22.

 4. Ce ne poate ajuta să-i slujim lui Iehova Dumnezeu cu dragă inimă?

⁴ Ce ne poate ajuta să-i slujim lui Iehova cu dragă inimă? Este util să avem o atitudine pozitivă şi plină de apreciere faţă de binecuvântările şi privilegiile acordate de Dumnezeu. De exemplu, putem reflecta cu bucurie la privilegiul de ‘a-i sluji’ adevăratului Dumnezeu (Luca 1:74). Legat de aceasta, mai există şi privilegiul de a purta numele lui Iehova în calitate de Martori ai săi (Isaia 43:10–12). La aceasta putem adăuga bucuria de a şti că dacă respectăm Cuvântul lui Dumnezeu îi suntem plăcuţi. Şi ce bucurie conferă faptul de a reflecta lumină spirituală, ajutându-i astfel pe mulţi să iasă din întuneric! — Matei 5:14–16; compară cu 1 Petru 2:9.

 5. Care este sursa bucuriei sfinte?

⁵ Însă faptul de a-i sluji lui Iehova cu dragă inimă nu este doar o chestiune de gândire pozitivă. Este util să avem un punct de vedere pozitiv. Dar bucuria sfântă nu este ceva ce rezultă în urma dezvoltării personalităţii. Ea este un rod al spiritului lui Iehova (Galateni 5:22, 23). Dacă nu avem această bucurie, probabil trebuie să facem schimbări pentru a evita să gândim sau să acţionăm în vreun mod nescriptural care ar putea întrista spiritul lui Dumnezeu (Efeseni 4:30). Ca persoane devotate lui Iehova, să nu ne temem însă că absenţa bucuriei inimii cu o anumită ocazie ar fi dovada dezaprobării divine. Suntem imperfecţi şi supuşi durerii, tristeţii şi uneori chiar deprimării, dar Iehova ne înţelege (Psalmul 103:10–14). Să ne rugăm aşadar pentru spiritul său sfânt, amintindu-ne că bucuria, ca rod al acestuia, provine de la Dumnezeu. Iubitorul nostru Tată ceresc va răspunde acestor rugăciuni şi ne va face capabili să-i slujim cu dragă inimă. — Luca 11:13.

Când lipseşte bucuria

 6. Ce ar trebui să facem dacă ne lipseşte bucuria în seviciul adus lui Dumnezeu?

⁶ Dacă ne lipseşte bucuria în serviciu, am putea slăbi în cele din urmă ritmul în serviciul adus lui Iehova sau chiar i-am putea deveni infideli. De aceea, ar fi înţelept să ne examinăm cu umilinţă şi sub rugăciune motivele şi să operăm schimbările necesare. Pentru a avea bucuria pe care o dă Dumnezeu, trebuie să-i slujim lui Iehova din iubire şi din toată inima, din tot sufletul şi cu toată mintea (Matei 22:37). Nu trebuie să slujim cu o atitudine competitivă, deoarece Pavel a scris: „Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul. Să nu umblăm după o slavă deşartă, provocându-ne unii pe alţii, invidiindu-ne unii pe alţii“ (Galateni 5:25, 26). Nu vom avea o bucurie autentică dacă slujim din dorinţa de a-i întrece pe alţii sau de a fi lăudaţi.

 7. Cum ne putem reaprinde bucuria inimii?

⁷ Există bucurie în faptul de a trăi în armonie cu dedicarea făcută lui Iehova. Când eram dedicaţi de curând lui Dumnezeu, am îmbrăţişat cu zel calea vieţii creştine. Studiam Scripturile şi participam cu regularitate la întruniri (Evrei 10:24, 25). Aceasta ne-a dat bucuria de a participa la minister. Dar dacă bucuria noastră s-a diminuat? Studierea Bibliei, asistarea la întruniri, participarea la minister — într-adevăr, implicarea profundă în fiecare aspect al creştinismului — va conferi vieţii noastre stabilitate spirituală şi va reaprinde în noi iubirea dintâi şi fosta bucurie a inimii (Apocalipsa 2:4). Atunci nu vom fi asemenea celor cărora le lipseşte întrucâtva bucuria, fiind adesea în situaţia de a avea nevoie de ajutor spiritual. Bătrânii sunt bucuroşi să ofere ajutor, dar trebuie ca fiecare personal să trăim conform dedicării făcute lui Dumnezeu. Nimeni nu poate face aceasta în locul nostru. Să ne fixăm deci drept obiectiv efectuarea activităţilor creştine obişnuite pentru a trăi conform dedicării făcute lui Iehova şi pentru a avea adevărata bucurie.

 8. De ce este important să avem o conştiinţă curată dacă dorim să fim bucuroşi?

⁸ Pentru a avea bucuria care este un rod al spiritului lui Dumnezeu, avem nevoie de o conştiinţă curată. Cât timp regele David al Israelului a încercat să-şi ascundă păcatul, s-a simţit îngrozitor. De fapt, seva vieţii sale părea să se evapore, iar el s-a îmbolnăvit probabil din punct de vedere fizic. Ce uşurare a simţit când s-a căit şi s-a confesat (Psalmul 32:1–5)! Nu putem fi bucuroşi dacă tăinuim un păcat grav. Lucrul acesta ar putea fi foarte bine cauza unei vieţi agitate. Cu siguranţă, nu aceasta este calea bucuriei. Dar confesarea şi căinţa aduc uşurare şi restabilirea unui spirit fericit. — Proverbele 28:13.

Aşteptând cu bucurie

 9, 10. a) Ce promisiune a primit Avraam, dar cum i-au fost probabil testate credinţa şi bucuria? b) Cum putem trage foloase din exemplele lui Avraam, Isaac şi Iacov?

⁹ Una este să ai bucurie când începi să înveţi despre scopul divin, şi cu totul alta să-ţi păstrezi bucuria de-a lungul anilor. Lucrul acesta poate fi ilustrat în cazul fidelului Avraam. După ce a încercat, la porunca lui Dumnezeu, să-l ofere drept jertfă pe fiul său Isaac, un înger i-a transmis acest mesaj: „Pe Mine Însumi jur, zice DOMNUL: pentru că ai făcut lucrul acesta şi n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, te voi binecuvânta foarte mult şi-ţi voi înmulţi sămânţa, ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării; şi sămânţa ta va stăpâni poarta vrăjmaşilor ei. Toate popoarele pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, pentru că ai ascultat de glasul Meu“ (Geneza 22:15–18). Fără îndoială, Avraam a exultat la această promisiune.

¹⁰ Poate că Avraam se aştepta ca Isaac să fie „sămânţa“ prin care aveau să vină binecuvântările promise. Dar trecerea anilor fără să se întâmple vreun lucru miraculos prin Isaac a pus probabil la încercare credinţa şi bucuria lui Avraam şi a familiei sale. Faptul că Dumnezeu şi-a întărit promisiunea faţă de Isaac, iar apoi faţă de fiul său Iacov, le-a dat acestora asigurarea că venirea Seminţei urma să aibă loc în viitor, iar lucrul acesta i-a ajutat să-şi menţină credinţa şi bucuria. Totuşi, Avraam, Isaac şi Iacov au murit fără să vadă împlinirea promisiunilor pe care li le-a făcut Dumnezeu, dar ei nu au fost slujitori ai lui Iehova lipsiţi de bucurie (Evrei 11:13). Şi noi putem continua să-i slujim lui Iehova cu credinţă şi bucurie în timp ce aşteptăm împlinirea promisiunilor sale.

Bucurie în pofida persecuţiei

11. De ce putem fi fericiţi în pofida persecuţiei?

¹¹ În calitate de slujitori ai lui Iehova, îi putem sluji lui Iehova cu dragă inimă, chiar dacă îndurăm persecuţii. Isus i-a declarat fericiţi pe cei persecutaţi din cauza lui, iar apostolul Petru a spus: „Bucuraţi-vă, întrucât aveţi parte de suferinţele lui Hristos, ca să vă bucuraţi nespus de mult şi la descoperirea slavei Lui. Dacă sunteţi batjocoriţi pentru Numele lui Hristos, ferice de voi, fiindcă Duhul slavei şi al lui Dumnezeu Se odihneşte peste voi“ (1 Petru 4:13, 14; Matei 5:11, 12). Dacă înduraţi persecuţii şi suferiţi de dragul dreptăţii, aveţi spiritul şi aprobarea lui Iehova, iar lucrul acesta cu siguranţă promovează bucurie.

12. a) De ce putem face faţă cu bucurie testelor credinţei? b) Ce lecţie esenţială poate fi învăţată din cazul unui levit oarecare aflat în exil?

¹² Putem face faţă cu bucurie testelor credinţei, deoarece Dumnezeu este Refugiul nostru. Lucrul acesta este arătat în mod clar în Psalmii 42 şi 43. Dintr-un anumit motiv, un levit oarecare se afla în exil. Atât de mult îi lipsea închinarea la sanctuarul lui Dumnezeu, încât se simţea însetat ca un cerb care tânjeşte după apă într-o regiune uscată şi pustie. El ‘înseta’, sau tânjea, după Iehova şi după privilegiul de a i se închina lui Dumnezeu la sanctuarul Său (Psalmul 42:1, 2). Experienţa acestui exilat ar trebui să ne stimuleze să manifestăm recunoştinţă pentru asocierea de care ne bucurăm cu poporul lui Iehova. Dacă o situaţie, cum ar fi închisoarea datorată persecuţiei, ne împiedică temporar să fim cu ei, să reflectăm la bucuriile de care am avut parte împreună în trecut în serviciul sacru şi să ne rugăm pentru perseverenţă, în timp ce ‘nădăjduim în Dumnezeu’ ca să ne restabilească la o activitate regulată alături de închinătorii săi. — Psalmii 42:4, 5, 11; 43:3–5.

„Slujiţi DOMNULUI cu bucurie“

13. Cum arată Psalmul 100:1, 2 că bucuria trebuie să fie o trăsătură dominantă a serviciului adus lui Dumnezeu?

¹³ Bucuria trebuie să fie o trăsătură predominantă a serviciului nostru pentru Dumnezeu. Acest lucru a fost arătat într-un cântec de mulţumire în care psalmistul cânta: „Strigaţi de bucurie către DOMNUL, tot pământul! Slujiţi DOMNULUI cu bucurie, veniţi înaintea Lui cu cântece de biruinţă“ (Psalmul 100:1, 2). Iehova este ‘fericitul Dumnezeu’ şi doreşte ca slujitorii săi să găsească bucurie în îndeplinirea responsabilităţilor legate de dedicarea ce i-au făcut-o (1 Timotei 1:11). Oamenii din toate naţiunile trebuie să exulte în Iehova, iar exprimările noastre de laudă trebuie să fie puternice, asemenea ‘strigătului de biruinţă’ al unei armate victorioase. Întrucât serviciul pentru Dumnezeu este înviorător, el trebuie să fie acompaniat de bucurie. De aceea, psalmistul a îndemnat poporul să vină în prezenţa lui Dumnezeu „cu un strigăt de bucurie“.

14, 15. Cum se aplică Psalmul 100:3–5 la poporul fericit al lui Iehova de astăzi?

¹⁴ Psalmistul a adăugat: „Să ştiţi [să recunoaşteţi, să acceptaţi] că DOMNUL este Dumnezeu! El ne-a făcut, ai Lui suntem. Noi suntem poporul Lui şi turma păşunii Lui“ (Psalmul 100:3). Întrucât Iehova este Creatorul nostru, el este proprietarul nostru, asemenea unui păstor faţă de oile sale. Atât de bine ne îngrijeşte Dumnezeu, încât noi îi aducem laude cu recunoştinţă (Psalmul 23). Referitor la Iehova, psalmistul a mai adăugat: „Intraţi cu mulţumiri pe porţile Lui, cu laude în curţile Lui! Mulţumiţi-i şi binecuvântaţi-I Numele! Căci DOMNUL este bun; bunătatea Lui ţine în veci şi credincioşia Lui din generaţie în generaţie“. — Psalmul 100:4, 5.

¹⁵ Astăzi, oameni fericiţi din toate naţiunile intră în curţile sanctuarului lui Iehova pentru a-i aduce mulţumiri şi laude. Noi binecuvântăm plini de bucurie numele lui Dumnezeu vorbind întotdeauna bine despre Iehova, iar calităţile sale măreţe ne determină să-l lăudăm. El este bun în sensul deplin al cuvântului şi ne putem baza pe bunătatea sa iubitoare sau pe consideraţia sa plină de compasiune faţă de slujitorii săi, deoarece ea continuă pe timp indefinit. „Generaţie după generaţie“, Iehova este fidel arătând iubire faţă de cei care îi îndeplinesc voinţa (Romani 8:38, 39). Cu siguranţă, avem deci motive întemeiate să-i ‘slujim DOMNULUI cu bucurie’.

Bucuraţi-vă în speranţă

16. De ce speranţe şi perspective se pot bucura creştinii?

¹⁶ Pavel a scris: „Bucuraţi-vă în speranţă“ (Romani 12:12, NW). Continuatorii unşi ai lui Isus Cristos se bucură în speranţa glorioasă a unei vieţi cereşti nemuritoare pe care Dumnezeu le-a făcut-o posibilă prin Fiul său (Romani 8:16, 17; Filipeni 3:20, 21). Creştinii care au speranţa unei vieţi eterne în Paradis pe pământ au şi ei motive de bucurie (Luca 23:43). Toţi slujitorii fideli ai lui Iehova au motive să se bucure în speranţa Regatului, deoarece ei fie vor face parte din acel guvern ceresc, fie vor trăi în domeniul pământesc al acestuia. Ce binecuvântare fericită! — Matei 6:9, 10; Romani 8:18–21.

17, 18. a) Ce s-a profeţit în Isaia 25:6–8? b) Cum se împlineşte profeţia lui Isaia în prezent, şi ce se poate spune despre împlinirea ei în viitor?

¹⁷ Isaia a profeţit, de asemenea, un viitor fericit pentru omenirea ascultătoare. El a scris: „DOMNUL oştirilor pregăteşte tuturor popoarelor pe muntele acesta, un ospăţ de mâncăruri gustoase, un ospăţ de vinuri vechi, de lucruri grase, pline de măduvă, de vinuri vechi şi limpezite. Şi pe muntele acesta, înlătură vălul care acoperă toate popoarele şi învelitoarea care înfăşoară toate neamurile; nimiceşte moartea pe vecie. Stăpânul, DOMNUL, va şterge lacrimile de pe toate feţele şi va îndepărta de pe tot pământul dispreţul poporului Său; căci DOMNUL a vorbit“. — Isaia 25:6–8.

¹⁸ Ospăţul spiritual la care participăm astăzi în calitate de închinători ai lui Iehova este, într-adevăr, un ospăţ vesel. De fapt, bucuria noastră este debordantă în timp ce îi slujim lui Dumnezeu cu zel, anticipând ospăţul literal de lucruri bune pe care le-a promis pentru lumea nouă (2 Petru 3:13). Pe baza jertfei lui Isus, Iehova va îndepărta „învelitoarea“ care înfăşoară omenirea din cauza păcatului lui Adam. Ce bucurie va fi să vedem păcatul şi moartea înlăturate! Ce fericire va fi să-i întâmpinăm pe cei dragi înviaţi, să constatăm că lacrimile au dispărut şi să trăim pe un pământ paradiziac, unde poporul lui Iehova nu va fi blamat, ci îi va fi dat lui Dumnezeu un răspuns pentru marele batjocoritor, Satan Diavolul! — Proverbele 27:11.

19. Cum ar trebui să reacţionăm la perspectivele pe care ni le-a pus Iehova înainte în calitate de Martori ai săi?

¹⁹ Nu vă umple de bucurie şi de recunoştinţă faptul că ştiţi ce va face Iehova pentru slujitorii săi? Într-adevăr, aceste perspective grandioase ne conferă bucurie! Mai mult, speranţa noastră binecuvântată ne face să privim spre fericitul, iubitorul, generosul nostru Dumnezeu cu sentimente ca acestea: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere că ne va mântui. Acesta este DOMNUL, pe El Îl aşteptam; acum să ne înveselim şi să ne bucurăm de mântuirea Lui!“ (Isaia 25:9). Cu splendida noastră speranţă ferm ancorată în minte, să canalizăm orice efort pentru a-i sluji lui Iehova cu dragă inimă!

Cum aţi răspunde?

◻ Cum îi putem sluji lui Iehova cu „dragă inimă“?

◻ Ce putem face dacă ne lipseşte bucuria în serviciul pe care i-l aducem lui Dumnezeu?

◻ De ce poate avea poporul lui Iehova bucurie în pofida persecuţiei?

◻ Ce motive avem să ne bucurăm în speranţă?

[Legenda fotografiilor de la pagina 17]

Faptul de a participa la toate aspectele vieţii de creştin ne va spori bucuria.