Îndurarea lui Iehova ne salvează de la disperare

„Ai milă de mine, Dumnezeule, după bunătatea Ta! După bogăţia îndurărilor Tale, şterge fărădelegile mele!“ — PSALMUL 51:1.

 1, 2. Cum îl poate afecta pe un slujitor al lui Iehova un păcat grav?

DACĂ violăm legea lui Iehova, nu putem rămîne nepedepsiţi. Cît de clar devine lucrul acesta dacă comitem un păcat grav împotriva lui Dumnezeu! Chiar dacă l-am slujit pe Iehova cu fidelitate mulţi ani, violarea legii sale poate cauza o mare nelinişte sau o deprimare profundă. Putem avea sentimentul că Iehova ne-a părăsit şi că nu mai sîntem demni să-i slujim. Păcatul nostru ar putea părea ca un nor imens care opreşte lumina favorii lui Dumnezeu.

² Regele David al Israelului antic s-a aflat la un moment dat într-o asemenea situaţie. Dar cum a ajuns el în această stare?

Acţiuni greşite pot duce la păcate grave

 3, 4. Ce i s-a întîmplat regelui David în timpul unei perioade de prosperitate?

³ David îl iubea pe Dumnezeu, dar a întreprins acţiuni greşite care au dus la păcate grave (compară cu Galateni 6:1). Aceasta i se poate întîmpla oricărui om imperfect, îndeosebi dacă are autoritate asupra altora. Ca rege prosper, David se bucura de faimă şi putere. Cine ar fi îndrăznit să-i conteste cuvîntul? Persoane capabile erau la ordinele sale, iar oamenii executau cu însufleţire ce le cerea el. Totuşi, David a greşit prin faptul că şi-a luat multe soţii şi că a numărat poporul. — Deuteronomul 17:14–20; 1 Cronici 21:1.

⁴ În timpul acestei perioade de prosperitate materială, David a comis păcate grave împotriva lui Dumnezeu şi a oamenilor. De fapt, un păcat a atras după sine altul, ca firele întreţesute ale unei urzeli a lui Satan! În timp ce conaţionalii săi, israeliţii, se luptau cu amoniţii, David privea de pe terasa palatului său la frumoasa soţie a lui Urie, Bat-Şeba, care se îmbăia. Întrucît Urie era la luptă, regele a pus ca Bat-Şeba să fie adusă la palat şi a comis adulter cu ea. Imaginaţi-vă şocul său cînd a aflat mai tîrziu că ea a rămas însărcinată! David a trimis după Urie sperînd că acesta îşi va petrece noaptea cu Bat-Şeba şi că va considera copilul ca fiind al său. Deşi David a pus să-l îmbete, Urie a refuzat să se culce cu ea. Cuprins de disperare, David a trimis comandantului Ioab ordine secrete ca să-l pună pe Urie în prima linie, unde acesta urma categoric să moară. Urie a fost ucis în luptă, văduva sa a respectat perioada obişnuită de doliu, iar David s-a căsătorit cu ea înainte ca poporul să afle că era gravidă. — 2 Samuel 11:1–27.

 5. Ce s-a petrecut după ce David a păcătuit cu Bat-Şeba, şi ce efect au avut păcatele sale asupra lui?

⁵ Prin profetul Natan, Dumnezeu a demascat păcatele lui David şi a spus: „Din casa ta voi ridica răul împotriva ta“. Drept urmare, copilul pe care l-a născut Bat-Şeba a murit (2 Samuel 12:1–23). Amnon, întîiul născut al lui David, a violat-o pe propria lui soră vitregă, Tamar, şi a fost asasinat de fratele acesteia (2 Samuel 13:1–33). Absalom, fiul regelui, a încercat să-i uzurpe tronul şi l-a făcut de ruşine pe tatăl său prin faptul că a coabitat cu concubinele lui David (2 Samuel 15:1—16:22). Războiul civil s-a sfîrşit cu moartea lui Absalom şi cu mai multă suferinţă pentru David (2 Samuel 18:1–33). Totuşi, păcatele lui David l-au umilit pe acesta şi l-au făcut conştient de necesitatea de a rămîne lîngă Dumnezeul său plin de compasiune. În cazul în care păcătuim, să ne căim în mod umil şi să ne apropiem de Iehova. — Compară cu Iacov 4:8.

 6. De care lucru era îndeosebi vinovat regele David?

⁶ David era vinovat îndeosebi pentru faptul că era un conducător israelit care cunoştea foarte bine Legea lui Iehova (Deuteronomul 17:18–20). El nu era un faraon egiptean sau un rege babilonean căruia îi lipsea o asemenea cunoştinţă şi care puteau face în mod curent lucruri dezaprobate de Dumnezeu (compară cu Efeseni 2:12; 4:18). Ca membru al unei naţiuni dedicate lui Iehova, David înţelegea că adulterul şi crima sînt păcate grave (Exodul 20:13, 14). Şi creştinii cunosc legea lui Dumnezeu. Asemenea lui David însă, unii dintre ei o încalcă din cauza stării de păcat inerente, a slăbiciunii omeneşti şi a ispitei căreia nu i-au opus rezistenţă. Dacă lucrul acesta i se întîmplă cumva vreunuia dintre noi, nu trebuie să rămînem în acea obscuritate care ne întunecă vederea spirituală şi ne învăluie într-o profundă disperare.

Mărturisirea aduce uşurare

 7, 8. a) Ce i s-a întîmplat lui David cînd a încercat să-şi ascundă păcatele? b) De ce păcătosul trebuie să-şi mărturisească păcatul şi să-l abandoneze?

⁷ Dacă sîntem vinovaţi de încălcări grave ale legii lui Dumnezeu, am putea constata că ne este greu să ne mărturisim păcatele, chiar şi înaintea lui Iehova. Ce se poate întîmpla în aceste împrejurări? În Psalmul 32, David a recunoscut următoarele: „Cîtă vreme am tăcut [în loc să mărturisesc], mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate. Căci zi şi noapte mîna Ta [a lui Iehova] apăsa greu asupra mea; vlaga (seva vieţii, NW) mi se schimbase în uscăciune de vară“ (versetele 3, 4). Încercările de a-şi ascunde păcatul şi de a-şi reprima conştiinţa vinovată l-au epuizat pe nestăpînitul David. Frămîntările i-au slăbit atît de mult vigoarea, încît era ca un pom uscat de secetă, lipsit de seva dătătoare de viaţă. De fapt, poate că el a simţit efecte dăunătoare pe plan psihic şi fizic. În orice caz, el şi-a pierdut bucuria. Dacă vreunul dintre noi se află într-o stare asemănătoare, ce ar trebui să facă?

⁸ Mărturisirea la Dumnezeu poate aduce iertare şi uşurare. „Ţi-am făcut cunoscut păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea“, a cîntat David. „Am zis: «Îmi voi mărturisi DOMNULUI fărădelegile». Şi Tu ai iertat vina păcatului meu“ (Psalmul 32:5). Suferi din cauza unui păcat ascuns? Nu ar fi cel mai bine să-l mărturiseşti şi să nu-l mai faci, ca să primeşti iertare de la Dumnezeu? De ce să nu-i chemi pe bătrînii congregaţiei şi să cauţi vindecare spirituală (Proverbele 28:13; Iacov 5:13–20)? Spiritul tău căit va fi apreciat şi, cu timpul, îţi vei recăpăta bucuria creştină. „Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul acoperit“, a spus David. „Ferice de omul căruia DOMNUL nu-i ţine în seamă nelegiuirea şi în al cărui duh nu este viclenie!“ — Psalmul 32:1, 2.

 9. Cînd a fost compus Psalmul 51, şi de ce?

⁹ David şi Bat-Şeba erau răspunzători înaintea lui Iehova Dumnezeu pentru fărădelegea lor. Deşi ei ar fi putut fi omorîţi pentru păcatele lor, Dumnezeu le-a arătat îndurare. El a fost îndurător faţă de David îndeosebi datorită legămîntului pentru Regat (2 Samuel 7:11–16). Atitudinea plină de căinţă a lui David faţă de păcatele sale în care era implicată Bat-Şeba se vede din Psalmul 51. Acest psalm emoţionant a fost compus de regele penitent după ce profetul Natan l-a făcut conştient de marea gravitate a încălcărilor legii divine comise de el. Lui Natan i-a trebuit curaj pentru a-i atrage lui David atenţia asupra păcatelor acestuia, tot aşa cum bătrînii creştini numiţi trebuie să fie curajoşi pentru a putea face acest lucru astăzi. În loc să nege acuzaţia şi să poruncească executarea lui Natan, regele şi-a mărturisit în mod umil vina (2 Samuel 12:1–14). Psalmul 51 arată ce i-a spus el în rugăciune lui Dumnezeu cu privire la acţiunile sale dezonorante, lucru la care trebuie să medităm sub rugăciune, îndeosebi dacă am păcătuit şi tînjim după îndurarea lui Iehova.

Sîntem răspunzători înaintea lui Dumnezeu

10. Cum putea beneficia David de restabilire spirituală?

¹⁰ David nu a căutat să-şi scuze păcatul, ci a implorat astfel: „Ai milă de mine, Dumnezeule, după bunătatea Ta! După bogăţia îndurărilor Tale, şterge fărădelegile mele!“ (Psalmul 51:1). Prin fărădelegile făcute, David a încălcat limitele Legii lui Dumnezeu. Totuşi, exista speranţa restabilirii lui spirituale dacă Dumnezeu îi acorda favoare potrivit bunătăţii Sale iubitoare, sau iubirii Sale loiale. Abundenţa îndurărilor lui Dumnezeu din trecut i-a dat regelui penitent o bază de încredere că Creatorul său îi va şterge fărădelegile.

11. Ce prefigurau jertfele din Ziua Ispăşirii, şi ce se pretinde azi în vederea salvării?

¹¹ Prin prefigurările profetice ale jertfelor din Ziua Ispăşirii, Iehova anunţa că el avea un mod de a-i curăţa de păcat pe cei penitenţi. Acum ştim că îndurarea şi iertarea sa ne sînt acordate pe baza credinţei noastre în jertfa de răscumpărare a lui Isus Cristos. Dacă David, care avea în vedere numai simboluri şi prefigurări ale acestei jertfe, s-a putut încrede în bunătatea iubitoare şi în îndurările lui Iehova, cu cît mai mult ar trebui slujitorii de azi ai lui Dumnezeu să manifeste credinţă în răscumpărarea furnizată pentru salvarea lor! — Romani 5:8; Evrei 10:1.

12. Ce înseamnă a păcătui, şi cum s-a simţit David cu privire la păcatul său?

¹² Rugîndu-se lui Dumnezeu, David a adăugat: „Spală-mă cu desăvîrşire de nelegiuirea mea şi curăţeşte-mă de păcatul meu! Căci îmi cunosc fărădelegile şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea“ (Psalmul 51:2, 3). A păcătui înseamnă a rata ţinta în ce priveşte normele lui Iehova. În mod indiscutabil, David făcuse acest lucru. Totuşi, el nu era ca un asasin sau ca un adulter căruia nu-i păsa de infracţiunea comisă şi care suferea doar din cauza pedepsirii sale sau a unei eventuale îmbolnăviri. Ca om care îl iubea pe Iehova, David ura ce este rău (Psalmul 97:10). El era dezgustat chiar de păcatul său şi voia ca Dumnezeu să-l cureţe complet de el. David era deplin conştient de fărădelegile sale şi îi părea foarte rău că permisese ca dorinţa sa păcătoasă să pună stăpînire pe el. Păcatul lui era permanent înaintea sa, deoarece conştiinţa vinovată a unui om temător de Dumnezeu nu se linişteşte pînă nu are loc căinţa şi mărturisirea din partea sa şi iertarea din partea lui Iehova.

13. De ce a putut David să spună că a păcătuit numai împotriva lui Dumnezeu?

¹³ Recunoscînd că este răspunzător înaintea lui Iehova, David a spus: „Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit şi am făcut ce este rău înaintea Ta; aşa că vei fi îndreptăţit în hotărîrea Ta şi curat în judecata Ta“ (Psalmul 51:4). David a încălcat legile lui Dumnezeu, a adus dezonoare asupra funcţiei de rege şi, ‘fără îndoială, a fost lipsit de respect faţă de Iehova’, expunîndu-L oprobriului (2 Samuel 12:14, NW; Exodul 20:13, 14, 17). Faptele păcătoase ale lui David erau jigniri aduse şi societăţii israelite, precum şi membrilor familiei sale, tot aşa cum, azi, un răufăcător botezat produce întristare sau suferinţă în congregaţia creştină sau în mijlocul celor dragi. Deşi regele penitent ştia că păcătuise împotriva unor semeni ai săi, cum era Urie, el a recunoscut că purta o mai mare răspundere faţă de Iehova (compară cu Geneza 39:7–9). David a recunoscut că judecata lui Iehova va fi dreaptă (Romani 3:4). Creştinii care au păcătuit trebuie să manifeste aceeaşi atitudine.

Circumstanţe atenuante

14. Ce circumstanţe atenuante a invocat David?

¹⁴ Deşi nu a încercat să se justifice, David a spus totuşi: „Iată că sînt născut în nelegiuire şi în păcat m-a conceput mama mea“ (Psalmul 51:5). El a fost născut în nelegiuire, iar mama lui a simţit durerile naşterii din cauza păcatului moştenit (Geneza 3:16; Romani 5:12). Prin aceste cuvinte, David nu a vrut să spună că relaţiile conjugale, conceperea şi naşterea, care aveau loc în mod cuvenit, sînt păcătoase, deoarece Dumnezeu a fost cel care a instituit căsătoria şi naşterea de copii. David nu s-a referit nici la un păcat anume al mamei sale. El a fost conceput în păcat deoarece părinţii săi erau păcătoşi asemenea tuturor oamenilor imperfecţi. — Iov 14:4.

15. Deşi s-ar putea ca Dumnezeu să ia în considerare circumstanţele atenuante, ce nu ar trebui să facem?

¹⁵ Dacă am păcătuit, putem menţiona în rugăciunea către Dumnezeu orice circumstanţe atenuante care par să fi contribuit la fărădelegea noastră. Dar să nu facem din bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu un pretext pentru conduita libertină sau să folosim starea de păcat moştenită drept perdea, după care să ne ascundem de răspunderea pentru păcatul comis (Iuda 3, 4). David a recunoscut că era răspunzător de faptul că nutrise gînduri necurate şi că cedase ispitei. Să ne rugăm ca să nu fim lăsaţi pradă ispitei, iar apoi să acţionăm în concordanţă cu această rugăciune. — Matei 6:13.

Rugăminte pentru a fi curăţaţi

16. Ce calitate îi place lui Dumnezeu, şi cum trebuie să ne influenţeze acest lucru conduita?

¹⁶ Oamenii pot da impresia că sînt persoane excelente, dedicate lui Dumnezeu, dar Dumnezeu priveşte dincolo de aparenţe şi vede ceea ce sînt oamenii în interior. David a spus: „Iată, Ţie [Iehova] Îţi place ca adevărul să fie în omul dinăuntru; fă dar să pătrundă înţelepciunea Ta înăuntrul meu!“ (Psalmul 51:6). David s-a făcut vinovat de falsitate şi viclenie cînd a plănuit moartea lui Urie şi cînd a încercat să ascundă realitatea cu privire la sarcina Bat-Şebei. Totuşi, el ştia că lui Dumnezeu îi plac adevărul şi sfinţenia. Lucrul acesta trebuie să ne influenţeze în bine conduita deoarece Iehova ne-ar condamna dacă am fi vicleni (Proverbele 3:32). David înţelegea şi că, dacă Dumnezeu ‘ar face să pătrundă în el înţelepciunea Sa’, el — în calitate de rege penitent — ar putea corespunde normelor divine pînă la sfîrşitul vieţii.

17. Ce semnifica rugămintea pentru purificarea cu isop?

¹⁷ Întrucît a înţeles necesitatea de a fi ajutat de Dumnezeu pentru a-şi putea înfrîna tendinţele păcătoase, psalmistul s-a mai rugat astfel: „Curăţeşte-mă cu isop şi voi fi curat; spală-mă şi voi fi mai alb decît zăpada“ (Psalmul 51:7). Printre altele, isopul (probabil magheran — Origanum maru) era folosit la ceremoniile pentru curăţarea celor care fuseseră bolnavi de lepră (Leviticul 14:2–7). Era deci potrivit ca David să se roage pentru a fi purificat de păcat cu isop. Ideea de puritate este şi ea asociată cu rugămintea sa ca Iehova să îl spele pentru a putea deveni cu desăvîrşire curat, mai alb chiar decît zăpada pe care nu s-a strîns funingine sau alte murdării (Isaia 1:18). Dacă unii dintre noi suferă acum mustrări de conştiinţă din cauza vreunui păcat, să avem convingerea că, dacă caută plini de căinţă iertare la Dumnezeu, Iehova îi poate purifica şi curăţa pe baza jertfei de răscumpărare a lui Isus.

Rugăminte pentru restabilire

18. Care era starea lui David înainte de a se căi şi a mărturisi, şi cum poate cunoaşterea acestui fapt să fie de folos azi?

¹⁸ Orice creştin care a suferit vreodată avînd conştiinţa încărcată de vinovăţie poate înţelege cuvintele lui David: „Fă-mă [Iehova] să aud veselie şi bucurie, ca să se bucure oasele pe care le-ai zdrobit“ (Psalmul 51:8). Înainte ca David să se căiască şi să-şi mărturisească păcatele, mustrările de conştiinţă l-au făcut să se simtă nefericit. El nu găsea plăcere nici măcar în cîntările de exultare şi veselie interpretate de cîntăreţi desăvîrşiţi şi de instrumentişti talentaţi. Atît de mare era chinul pricinuit păcătosului David de dezaprobarea lui Dumnezeu, încît el se simţea ca un om ale cărui oase îi produceau o durere sfîşietoare, deoarece fuseseră zdrobite. El tînjea după iertare, după restabilire spirituală şi după bucuria pe care o avusese înainte. Un păcătos penitent de azi are şi el nevoie de iertare de la Iehova pentru a-şi putea redobîndi bucuria pe care o avusese înainte de a face fapta care i-a periclitat relaţia cu Dumnezeu. Restabilirea ‘bucuriei Duhului Sfînt’ de care are parte penitentul arată că Iehova l-a iertat şi îl iubeşte (1 Tesaloniceni 1:6). Cîtă mîngîiere aduce acest lucru!

19. Cum s-ar fi simţit David dacă Dumnezeu i-ar fi şters toate fărădelegile?

¹⁹ David s-a mai rugat astfel: „Întoarce-Ţi privirea de la păcatele mele, şterge toate fărădelegile mele!” (Psalmul 51:9). Nu era de aşteptat ca Iehova să-şi dea aprobarea pentru păcat. De aceea, David l-a rugat să-şi întoarcă privirea de la păcatele lui. Regele l-a mai rugat pe Dumnezeu să-i şteargă toate fărădelegile, să-i anuleze toată nedreptatea. O, de-ar face Iehova lucrul acesta! Dacă ar face aşa, el i-ar ridica lui David moralul, i-ar îndepărta povara mustrărilor de conştiinţă şi l-ar anunţa pe rege, care acum se căieşte, că Dumnezeul său iubitor l-a iertat.

Dar dacă ai păcătuit tu însuţi?

20. Ce se recomandă oricărui creştin care a păcătuit grav?

²⁰ Psalmul 51 arată că oricare dintre slujitorii dedicaţi ai lui Iehova care a păcătuit grav, dar care se căieşte, poate să-i ceară cu încredere să-i arate favoare şi să-l cureţe de păcat. Dacă eşti un creştin care a păcătuit în acest fel, de ce nu cauţi, rugîndu-te cu umilinţă, iertare de la Tatăl nostru ceresc? Recunoşti nevoia de a fi ajutat de Dumnezeu, astfel încît să stai aprobat înaintea sa, şi îi ceri să-ţi restabilească bucuria pe care o aveai înainte? Creştinii penitenţi i se pot adresa plini de încredere lui Iehova în rugăciune, prezentîndu-i astfel de cereri deoarece el „nu oboseşte iertînd“ (Isaia 55:7; Psalmul 103:10–14). Ei trebuie, desigur, să facă apel la bătrînii congregaţiei, pentru ca aceştia să poată da ajutorul spiritual necesar. — Iacov 5:13–15.

21. Ce urmează să fie analizat?

²¹ Îndurarea lui Iehova îl salvează realmente pe poporul său de la disperare. Dar să analizăm şi alte rugăminţi sincere exprimate de penitentul David în Psalmul 51. Studiul pe care îl vom face asupra lor va arăta că Iehova nu dispreţuieşte o inimă zdrobită.

Cum veţi răspunde?

◻ Ce efect poate avea asupra unui slujitor al lui Iehova un păcat grav?

◻ Cum s-a simţit David cînd a încercat să-şi ascundă păcatul?

◻ De ce a spus David că a păcătuit numai împotriva lui Dumnezeu?

◻ Deşi s-ar putea ca Dumnezeu să ia în consideraţie circumstanţele atenuante dacă păcătuim, ce nu ar trebui să facem?

◻ Ce trebuie să facă un creştin dacă a păcătuit grav?