Potrivit Bibliei

Împrumutul între prieteni

„CEL RĂU IA CU ÎMPRUMUT ŞI NU DĂ ÎNAPOI; DAR CEL DREPT ESTE MILOS ŞI DĂ.“ — PSALMUL 37:21.

„SĂ NU iei, nici să dai cu împrumut:/Căci, dând, ades pierzi bani şi-amici.“ Acestea sunt cuvintele dramaturgului William Shakespeare, repetând o vorbă înţeleaptă, veche de când lumea. Cu siguranţă, puţini dintre factorii determinanţi ai relaţiilor umane pot genera reacţii atât de ostile ca şi împrumutul de bani. Chiar dacă avem cele mai bune planuri şi cele mai sincere intenţii, lucrurile nu ies întotdeauna aşa cum ne aşteptăm noi. — Eclesiastul 9:11, 12.

Se pot ivi situaţii în care celui ce a luat cu împrumut să-i fie greu sau chiar imposibil să se achite de obligaţii. Sau cel ce a dat cu împrumut se poate găsi dintr-o dată într-o situaţie în care să aibă nevoie de banii pe care i-a împrumutat. Când apar asemenea situaţii, cum spunea şi Shakespeare, prieteniile şi relaţiile interumane pot fi în pericol.

Bineînţeles, cineva poate avea motive serioase ca să ia bani cu împrumut. Aflându-se într-o criză financiară cauzată de un accident grav sau de pierderea locului de muncă, acesta poate considera împrumutul unica soluţie de a ieşi din impas. Biblia îi îndeamnă pe cei care le pot ajuta pe persoanele ce se află în nevoie să o facă, dacă acest lucru le stă în putinţă (Proverbele 3:27). Aceasta poate însemna chiar faptul de a da bani cu împrumut. Aşadar, cum trebuie să-şi privească obligaţiile creştinii care iau sau dau cu împrumut?

Principii care trebuie luate în considerare

Biblia nu este un ghid financiar. Ea nu analizează toate detaliile pe care le presupune împrumutul. Chestiuni cum ar fi faptul de a cere sau nu dobândă, iar dacă da, cât anume, sunt lăsate la latitudinea persoanelor în cauză.a Totuşi, Biblia furnizează principii clare, bazate pe iubire, principii care ar trebui să guverneze atitudinea şi comportamentul oricărei persoane care ia sau dă cu împrumut.

Să analizăm principiile care i se aplică celui ce ia cu împrumut. Apostolul Pavel i-a îndemnat pe creştini: „Să nu datoraţi nimănui nimic, decât să vă iubiţi unii pe alţii“ (Romani 13:8). Deşi aici Pavel enunţa un principiu cu o largă aplicabilitate, cu certitudine că sfatul lui poate fi luat ca avertisment referitor la înglodarea în datorii. Uneori este mai bine să te descurci cum poţi decât să-i datorezi cuiva bani. De ce? În Proverbele 22:7 se spune că „cel ce ia cu împrumut este servitorul celui ce-i dă cu împrumut“. Cel ce ia cu împrumut trebuie să fie conştient de faptul că, până când va restitui banii, el are obligaţii. În principiu, resursele nu-i aparţin pe deplin. Achitarea datoriei în termenele în care s-a încheiat acordul trebuie să aibă prioritate în viaţa lui, altfel este foarte probabil că vor apărea probleme.

De exemplu, pe măsură ce timpul trece, iar banii nu sunt restituiţi, cel ce a dat cu împrumut poate că începe să se enerveze. Acesta s-ar putea să privească cu suspiciune anumite activităţi pe care le întreprinde cel ce a luat cu împrumut, cum ar fi faptul de a-şi cumpăra haine, de a mânca la restaurant sau de a merge în vacanţă. Toate acestea pot da naştere la resentimente. Relaţiile dintre ei şi chiar dintre familiile lor pot deveni tensionate sau chiar mai rău. Acestea ar putea fi câteva consecinţe triste dacă cel ce ia cu împrumut nu se ţine de cuvânt. — Matei 5:37.

Dar ce este de făcut în cazul în care cel ce ia cu împrumut se află în imposibilitatea de a-şi îndeplini promisiunea din cauza unei situaţii care îi scapă de sub control? Ar anula acest lucru datoria? Nu neapărat. Psalmistul spune că omul drept „nu-şi ia cuvântul înapoi, dacă face un jurământ în paguba lui“ (Psalmul 15:4). Într-un asemenea caz, ar fi o dovadă de iubire şi de înţelepciune ca cel ce a luat cu împrumut să-i explice imediat situaţia celui de la care a împrumutat. Apoi ei pot cădea de acord cu privire la anumite modalităţi de rezolvare a situaţiei. Acest lucru va asigura pacea şi va fi plăcut în ochii lui Iehova Dumnezeu. — Psalmul 133:1; 2 Corinteni 13:11.

De fapt, o persoană dezvăluie multe despre sine prin modul în care se achită de datorii. O atitudine nepăsătoare şi delăsătoare în ce priveşte achitarea datoriei dezvăluie lipsă de interes faţă de alţii. Într-adevăr, o asemenea persoană dă dovadă de egoism: dorinţele şi plăcerile ei au întâietate (Filipeni 2:4). Un creştin care în mod deliberat şi în cunoştinţă de cauză refuză să-şi plătească datoriile îşi pune în pericol poziţia sa în faţa lui Dumnezeu, iar acţiunile sale pot indica o inimă lacomă, rea. — Psalmul 37:21.

Cel ce dă cu împrumut

Deşi obligaţia majoră îi revine celui ce ia cu împrumut, există totuşi principii care i se aplică şi celui ce dă cu împrumut. Biblia arată că, dacă avem posibilitatea să-i ajutăm pe cei aflaţi în nevoie, trebuie să o facem (Iacov 2:14–16). Dar aceasta nu înseamnă că cineva este obligat să împrumute bani, chiar dacă cel care cere este un frate de credinţă. „Omul chibzuit vede nenorocirea şi se ascunde“, spune Biblia. — Proverbele 22:3.

Dacă cunoaşte şi înţelege capcanele reale pe care le presupune împrumutul, persoana cu discernământ va analiza cu mare atenţie cererile de împrumut care i se fac. Este cererea întemeiată? A analizat cel care cere împrumutul această chestiune? Este el bine organizat şi vorbit de bine? Este el dispus să semneze un document în care să fie consemnate termenele acordului (compară cu Ieremia 32:8–​14)? Este el cu adevărat pregătit să restituie suma împrumutată?

Aceasta nu înseamnă că un creştin ar trebui să refuze o persoană aflată în nevoie, căreia se pare că este riscant să i se dea cu împrumut. Obligaţiile personale ale unui creştin faţă de alţii depăşesc cu mult ceea ce se poate numi afaceri sigure. „Cine are bunurile lumii şi vede pe fratele său în nevoie şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea lui Dumnezeu?“, a întrebat apostolul Ioan. Da, creştinii trebuie să nu „iub[ească] cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul“. — 1 Ioan 3:17, 18.

În unele cazuri, cineva poate decide să nu-i împrumute bani fratelui său aflat în nevoie. Probabil că preferă să-i facă un cadou sau să-i acorde alt fel de ajutor. În acelaşi spirit, cel ce a dat cu împrumut poate decide să acţioneze cu compasiune când apar probleme în respectarea acordului. El va lua, probabil, în considerare schimbarea care a survenit în situaţia celui ce a luat cu împrumut şi ar putea amâna termenul de achitare, ar putea reduce suma sau chiar ar putea anula datoria. Acestea sunt decizii personale.

Creştinii trebuie să aibă în vedere faptul că Dumnezeu observă toate lucrurile, iar noi suntem răspunzători de modul în care ne comportăm şi ne folosim resursele (Evrei 4:13). Sfatul Bibliei ca tot ce facem „să fie făcut cu dragoste“ se aplică, în mod cert, şi în ceea ce priveşte împrumutul între prieteni. — 1 Corinteni 16:14.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

„Schimbătorul de bani şi soţia lui“ (1514), de Quentin Massys

[Provenienţa fotografiei]

Scala/Art Resource, NY