Ce scop are viaţa voastră?

„Inima mă va cârmui cu înţelepciune . . . până voi vedea ce este bine să facă fiii oamenilor . . . în tot timpul vieţii lor.“ — ECLESIASTUL 2:3.

 1, 2. De ce nu este greşit să fim interesaţi în mod rezonabil de propria persoană?

SUNTEŢI interesaţi de propria persoană, nu-i aşa? Este normal acest lucru. Din acest motiv mâncăm în fiecare zi, dormim când suntem obosiţi şi ne place să fim cu prietenii şi cu cei dragi. Uneori ne jucăm, înotăm sau facem alte lucruri de care ne bucurăm, ceea ce reflectă un interes echilibrat faţă de noi înşine.

² Un astfel de interes de sine este în armonie cu ceea ce l-a îndemnat Dumnezeu pe Solomon să scrie: „Nu este altceva mai bun pentru om decât să mănânce şi să bea şi să-şi înveselească sufletul cu ce este bun din munca lui“. Din experienţă, Solomon a adăugat: „Dar am văzut că şi aceasta este din mâna lui Dumnezeu. [Fiindcă cine mănâncă şi cine bea mai bine decât mine?, NW]“. — Eclesiastul 2:24, 25.

 3. Ce întrebări complicate sunt pentru cei mai mulţi fără răspuns?

³ Însă suntem conştienţi de faptul că viaţa nu înseamnă doar să mâncăm, să bem, să dormim şi să ne distrăm. Avem parte de dureri, dezamăgiri şi îngrijorări. Şi se pare că suntem prea ocupaţi pentru a reflecta la sensul vieţii noastre. Nu stau lucrurile aşa în cazul vostru? Vermont Royster, fostul redactor al revistei The Wall Street Journal, după ce a remarcat cât de mult s-au extins cunoştinţele şi îndemânarea omului, a scris: „Acesta este un lucru ciudat. În ce priveşte înţelegerea fiinţei umane, a dilemelor sale, a locului său în acest univers, nu suntem cu mult mai avansaţi decât la început. Continuăm să ne întrebăm cine suntem, de ce existăm şi încotro ne îndreptăm“.

 4. De ce ar trebui ca fiecare să dorească să afle răspunsul la întrebările care ne vizează?

⁴ Cum aţi răspunde la întrebările: Cine suntem? De ce existăm? Şi încotro ne îndreptăm? În luna iulie a anului trecut, dl Royster a decedat. Credeţi că, până la urmă, a găsit răspunsuri mulţumitoare? Dar mai concret: Există vreo modalitate prin care voi le puteţi găsi? Şi cum vă poate ajuta găsirea acestor răspunsuri să duceţi o viaţă mai fericită şi mai plină de sens? Să vedem.

Cea mai bună sursă de cunoaştere

 5. De ce ar trebui să căutăm la Dumnezeu răspunsul la întrebările despre sensul vieţii?

⁵ Dacă am fi lăsaţi singuri în căutarea scopului vieţii, s-ar putea să avem puţine şanse, sau chiar deloc, aşa cum s-a întâmplat în cazul celor mai mulţi bărbaţi şi femei, chiar cu foarte multă instruire şi experienţă. Însă noi nu suntem lăsaţi singuri. Creatorul nostru ne-a dat ajutor. Dacă ne gândim puţin, nu este el Sursa supremă de cunoaştere şi înţelepciune, existând „din veşnicie în veşnicie“ şi având o cunoştinţă completă despre univers şi istorie (Psalmul 90:1, 2)? El a creat oamenii şi a observat toată istoria lor, aşa că la El ar trebui să căutăm răspunsul, nu la oamenii imperfecţi, cu cunoştinţa şi discernământul lor limitat. — Psalmul 14:1–3; Romani 3:10–12.

 6. a) Cum ne-a furnizat Creatorul cunoştinţele de care avem nevoie? b) Ce legătură are acest fapt cu Solomon?

⁶ Deşi nu ne putem aştepta ca Creatorul să ne şoptească la ureche o revelaţie cu privire la scopul vieţii, el ne-a oferit o sursă de cunoştinţe: Cuvântul său inspirat (Psalmul 32:8; 111:10). Cartea Eclesiastul este foarte valoroasă în această privinţă. Dumnezeu l-a inspirat pe scriitorul acestei cărţi, astfel încât „înţelepciunea lui Solomon întrecea înţelepciunea tuturor fiilor Răsăritului“ (1 Împăraţi 3:6–12; 4:30–34). „Înţelepciunea lui Solomon“ a impresionat-o atât de mult pe o împărăteasăa care l-a vizitat, încât ea a spus că nu i s-a relatat nici măcar pe jumătate şi că aceia care ascultau înţelepciunea lui erau cu adevărat fericiţi (1 Împăraţi 10:4–8). Şi noi putem dobândi cunoştinţe şi fericire din înţelepciunea divină pe care Creatorul nostru a furnizat-o prin intermediul lui Solomon.

 7. a) La ce concluzie a ajuns Solomon cu privire la majoritatea activităţilor care au loc sub soare? b) Ce arată că evaluările lui Solomon sunt realiste?

⁷ Cartea Eclesiastul reflectă înţelepciunea dată de Dumnezeu, care a influenţat inima şi mintea lui Solomon. Dispunând de timp, resurse şi cunoştinţe în acest sens, Solomon a examinat „tot ce se face sub soare“. El a văzut că cele mai multe activităţi erau „deşertăciune şi goană după vânt“, iar această evaluare inspirată ar trebui să ne călăuzească atunci când ne gândim la scopul nostru în viaţă (Eclesiastul 1:13, 14, 16). Solomon a fost franc, realist. De exemplu, să reflectăm la cuvintele lui consemnate în Eclesiastul 1:15, 18. Ştiţi că de-a lungul veacurilor oamenii au probat diferite forme de guvernare, uneori încercând cu sinceritate să rezolve problemele şi să îmbunătăţească viaţa oamenilor. Dar a reuşit vreun guvern să îndrepte efectiv toate lucrurile „strâmbe“ ale acestui sistem imperfect? Şi poate aţi observat că, cu cât o persoană cunoaşte mai multe lucruri, cu atât este mai conştientă de faptul că, într-o viaţă scurtă, este imposibil să corectezi pe deplin lucrurile. Înţelegerea acestui adevăr le aduce frustrare multor persoane, însă nu neapărat nouă.

 8. Ce cicluri există de multă vreme?

⁸ Un alt aspect demn de examinat îl constituie ciclurile repetitive care ne afectează, cum ar fi răsăritul şi apusul soarelui sau curenţii de aer şi circuitul apei. Acestea au existat în zilele lui Moise, ale lui Solomon, ale lui Napoleon şi ale străbunicilor noştri. Şi ele continuă. În mod similar, „o generaţie trece, alta vine“ (Eclesiastul 1:4–7). Din punct de vedere uman, lucrurile s-au schimbat prea puţin. Oamenii din vechime şi cei din prezent au avut activităţi, idealuri, ambiţii şi realizări asemănătoare. Chiar dacă o persoană şi-a făcut un nume sau a avut o frumuseţe deosebită sau un talent remarcabil, unde este ea acum? A murit şi, probabil, a fost uitată. Aceasta nu este o optică pesimistă. Cei mai mulţi oameni nu cunosc nici măcar numele străbunicilor lor, nici nu ştiu unde s-au născut şi unde au fost înmormântaţi. Puteţi înţelege de ce Solomon a văzut în mod realist că acţiunile şi eforturile oamenilor sunt deşertăciune. — Eclesiastul 1:9–11.

 9. Cum ne poate ajuta o înţelegere realistă a situaţiei omenirii?

⁹ În loc să ne dezamăgească, această înţelegere inspirată a situaţiei fundamentale a omenirii se poate răsfrânge pozitiv asupra noastră, îndemnându-ne să nu acordăm o importanţă necorespunzătoare obiectivelor şi preocupărilor care vor trece şi vor fi uitate în curând. Aceasta ar trebui să ne ajute să evaluăm ce obţinem de la viaţă şi ce încercăm să realizăm. De exemplu, în loc să fim asceţi, noi putem găsi bucurie în consumul echilibrat de mâncare şi băutură (Eclesiastul 2:24). Şi, aşa cum vom vedea, Solomon ajunge la o concluzie pozitivă şi foarte optimistă. Pe scurt, el spune că ar trebui să ne apreciem profund relaţia cu Creatorul nostru, care ne poate ajuta să avem un viitor fericit şi plin de sens pentru eternitate. Solomon a accentuat: „Să ascultăm încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om“. — Eclesiastul 12:13.

Scopul privit prin prisma ciclurilor vieţii

10. Ce comparaţie a făcut Solomon între oameni şi animale?

¹⁰ Înţelepciunea divină ce transpare din cartea Eclesiastul ne poate ajuta în continuare să analizăm scopul nostru în viaţă. Cum aşa? Prin faptul că Solomon s-a concentrat în mod realist asupra altor adevăruri la care noi ne gândim rareori. Unul vizează asemănările dintre oameni şi animale. Isus şi-a asemănat continuatorii cu oile, cu toate că oamenilor în general nu le place să fie comparaţi cu animalele (Ioan 10:11–16). Totuşi Solomon a prezentat nişte adevăruri incontestabile: „Dumnezeu să-i încerce [pe fiii oamenilor] şi ei înşişi să vadă că nu sunt decât nişte animale. Căci soarta fiilor oamenilor şi a animalelor este aceeaşi; aceeaşi soartă au amândoi: cum moare unul, aşa moare şi celălalt . . . şi omul nu întrece cu nimic pe animal; căci totul este deşertăciune. . . . Toate au fost făcute din ţărână şi toate se întorc în ţărână“. — Eclesiastul 3:18–20.

11. a) Cum se poate descrie ciclul obişnuit al vieţii unui animal? b) Cum vi se pare o astfel de analiză?

¹¹ Gândiţi-vă la un animal pe care vă place să-l priviţi, probabil un şoarece de munte sau un iepure (Deuteronomul 14:7; Psalmul 104:18; Proverbele 30:26). Sau vă puteţi imagina o veveriţă; în întreaga lume există peste 300 de tipuri. Care este ciclul vieţii ei? După ce se naşte, mama ei o hrăneşte câteva săptămâni. După puţin timp îi creşte blana şi se poate aventura în afara cuibului. O puteţi vedea zburdând în timp ce învaţă să-şi găsească hrana. Însă deseori pare doar că se joacă, bucurându-se de tinereţea ei. După ce ajunge la vârsta de aproximativ un an, îşi caută un partener. Apoi trebuie să-şi construiască un cuib sau o vizuină şi să-şi îngrijească puii. Dacă găseşte suficiente fructe de pădure, nuci şi seminţe, familia veveriţei poate să se înmulţească şi să aibă timp să-şi lărgească locuinţa. Însă în numai câţiva ani, animalul îmbătrâneşte şi este mai predispus la accidente şi la boli. Pe la vârsta de zece ani moare. Deşi există mici diferenţe între tipurile de veveriţe, acesta este ciclul vieţii ei.

12. a) Privind lucrurile în mod realist, de ce ciclul vieţii multor oameni este asemănător cu cel al unui animal obişnuit? b) La ce am putea medita prima dată când vom vedea animalul la care ne-am gândit?

¹² Majoritatea oamenilor nu ar avea nimic de obiectat la acest ciclu de viaţă al unui animal şi este puţin probabil să se aştepte ca o veveriţă să aibă un scop bine gândit în viaţă. Totuşi, viaţa multor oameni nu se deosebeşte foarte mult de cea a unei veveriţe, nu-i aşa? Ei se nasc şi sunt îngrijiţi cât timp sunt mici. Cât sunt tineri mănâncă, cresc şi se joacă. Nu după mult timp devin adulţi, îşi găsesc un partener şi îşi caută un loc unde să trăiască şi mijloace de a-şi câştiga hrana. Dacă reuşesc, ei pot să se înmulţească şi să-şi lărgească locuinţa (cuibul), în care să-şi crească urmaşii. Însă anii trec repede, şi ei îmbătrânesc. Ei ajung să moară după 70 sau 80 de ani, dacă nu înainte, ani plini de „necaz şi lucruri dăunătoare“ (Psalmul 90:9, 10, 12). Prima dată când veţi vedea o veveriţă (sau un alt animal pe care l-aţi avut în minte), aţi putea medita la aceste fapte ce dau de gândit.

13. La ce deznodământ ajung şi oamenii, şi animalele?

¹³ Puteţi înţelege de ce Solomon a comparat viaţa oamenilor cu cea a animalelor. El a scris: „Toate îşi au vremea lor . . . Naşterea îşi are timpul ei, şi moartea timpul ei“. Ultima dintre acestea, moartea, este asemănătoare la om şi la animal, „cum moare unul, aşa moare şi celălalt“. El a adăugat: „Toate au fost făcute din ţărână şi toate se întorc în ţărână“. — Eclesiastul 3:1, 2, 19, 20.

14. Cum încearcă unii oameni să schimbe ciclul obişnuit al vieţii, dar cu ce rezultate?

¹⁴ Nu trebuie să considerăm această evaluare realistă drept o gândire negativă. Este adevărat, unii încearcă să schimbe situaţia, de pildă, lucrând suplimentar ca să aibă mai multe bunuri materiale decât părinţii lor. Ei pot urma mai mulţi ani de instruire pentru a-şi asigura un nivel de trai mai înalt, în timp ce încearcă să-şi lărgească orizontul cu privire la viaţă. Sau se pot dedica exerciţiilor fizice sau unui regim alimentar pentru a-şi asigura o sănătate mai bună şi o viaţă ceva mai lungă. Iar aceste eforturi pot aduce anumite foloase. Însă cine poate fi sigur că aceste eforturi vor reuşi? Şi chiar dacă ar reuşi, pentru câtă vreme?

15. Ce evaluare sinceră a vieţii celor mai mulţi oameni este adevărată?

¹⁵ Solomon a întrebat: „Sunt multe cuvinte care măresc deşertăciunea: ce folos are omul din toate? Căci cine ştie ce este bine pentru om în viaţă, în toate zilele vieţii lui deşarte, pe care le petrece ca o umbră? Şi cine poate să spună omului ce va fi după el?“ (Eclesiastul 6:11, 12). Întrucât moartea pune capăt relativ repede oricăror eforturi depuse de un om, merită oare într-adevăr să te străduieşti să câştigi mai multe bunuri materiale sau să urmezi mulţi ani de instruire, în principal pentru a obţine mai multe posesiuni materiale? Şi, întrucât viaţa este atât de scurtă, trecând ca o umbră, mulţi înţeleg că nu mai au timp să-şi îndrepte eforturile spre alt obiectiv când îşi dau seama că au eşuat; şi un om nu poate şti în mod sigur ce li se va întâmpla copiilor lui „după el“.

Este timpul să ne facem un nume bun

16. a) Ce ar trebui să facem noi, ceva ce animalele nu pot? b) Ce alt adevăr ar trebui să ne influenţeze modul de gândire?

¹⁶ Spre deosebire de animale, noi oamenii ne putem întreba: „Ce sens are viaţa mea? Este doar un ciclu stabilit, cu un moment al naşterii şi unul al morţii?“. În această privinţă, amintiţi-vă adevărul cuvintelor lui Solomon despre om şi animal: „Toate se întorc în ţărână“. Înseamnă aceasta că moartea pune capăt existenţei cuiva în mod definitiv? Ei bine, Biblia arată că oamenii nu posedă un suflet nemuritor care supravieţuieşte morţii corpului. Oamenii sunt suflete, iar sufletul care păcătuieşte moare (Ezechiel 18:4, 20). Solomon a explicat: „Cei vii măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic şi nu mai au nici o răsplată, fiindcă până şi amintirea li se uită. Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta. Căci în Locuinţa Morţilor, în care mergi, nu este nici lucrare, nici plan, nici cunoştinţă, nici înţelepciune“. — Eclesiastul 9:5, 10.

17. La ce ar trebui să medităm când citim Eclesiastul 7:1, 2?

¹⁷ Având în vedere acest adevăr inevitabil, să analizăm următoarea declaraţie: „Mai mult face un nume bun decât untdelemnul parfumat şi ziua morţii decât ziua naşterii. Mai bine să te duci într-o casă de jale decât să te duci într-o casă de petrecere; căci acolo îţi aduci aminte de sfârşitul oricărui om şi cine trăieşte îşi pune la inimă lucrul acesta“ (Eclesiastul 7:1, 2). Trebuie să recunoaştem că moartea a constituit „sfârşitul oricărui om“. Nimeni nu a reuşit să bea vreun elixir, să ia vreo polivitamină, să urmeze vreo dietă sau să facă vreun exerciţiu fizic care să-i asigure viaţa eternă. Şi de obicei „amintirea li se uită“ nu după mult timp de la moarte. Atunci de ce face mai mult „un nume bun decât untdelemnul parfumat şi ziua morţii decât ziua naşterii“?

18. De ce putem fi siguri că Solomon credea în înviere?

¹⁸ După cum s-a menţionat, Solomon a fost realist. El ştia despre strămoşii săi, Avraam, Isaac şi Iacov, care îşi făcuseră cu siguranţă un nume bun la Creatorul nostru. Cunoscându-l bine pe Avraam, Iehova Dumnezeu i-a promis că-l va binecuvânta pe el şi sămânţa lui (Geneza 18:18, 19; 22:17). Da, Avraam a avut un nume bun la Dumnezeu, devenind prietenul lui (2 Cronici 20:7; Isaia 41:8; Iacov 2:23). Avraam ştia că viaţa sa şi viaţa fiului său nu făceau parte pur şi simplu dintr-un ciclu nesfârşit al naşterii şi al morţii. Cu siguranţă exista ceva mai mult decât să trăieşti un timp şi apoi să mori. Ei aveau perspectiva sigură de a reveni la viaţă nu pentru că posedau un suflet nemuritor, ci pentru că aveau să fie înviaţi. Avraam era convins că „Dumnezeu poate să-l învieze [pe Isaac] chiar şi dintre cei morţi“. — Evrei 11:17–19.

19. Ce înţelegere ne poate da Iov cu privire la Eclesiastul 7:1?

¹⁹ Aici este cheia înţelegerii modului în care „un nume bun [face mai mult] decât untdelemnul parfumat şi ziua morţii decât ziua naşterii“. La fel ca Iov, care trăise înaintea lui, Solomon era convins că Acela care a creat viaţa umană o poate şi reda. El îi poate readuce la viaţă pe oamenii care au murit (Iov 14:7–14). Fidelul Iov a spus: „Atunci m-ai chema [Iehova] şi Ţi-aş răspunde; şi Ţi-ar fi dor de lucrarea mâinilor Tale“ (Iov 14:15). Gândiţi-vă! Creatorului nostru îi este „dor“ de slujitorii săi loiali care au murit. („Tu vei cere înapoi lucrul mâinilor Tale“. — Biblia Ortodoxă.) Aplicând jertfa de răscumpărare a lui Isus Cristos, Creatorul îi poate învia pe oameni (Ioan 3:16; Faptele 24:15). Evident, oamenii pot fi diferiţi de nişte animale care mor.

20. a) Când se poate spune că ziua morţii este mai bună decât ziua naşterii? b) Cum trebuie să-i fi impresionat pe mulţi învierea lui Lazăr?

²⁰ Aceasta înseamnă că ziua morţii poate fi mai bună decât ziua naşterii dacă o persoană şi-a făcut până atunci un nume bun la Iehova, cel care îi poate învia pe cei fideli care mor. Isus Cristos, Mai marele Solomon, a dovedit acest lucru. De exemplu, el l-a înviat pe fidelul Lazăr (Luca 11:31; Ioan 11:1–44). Aşa cum vă puteţi imagina, mulţi dintre cei care au fost martori ai revenirii la viaţă a lui Lazăr au fost profund impresionaţi, punându-şi credinţa în Fiul lui Dumnezeu (Ioan 11:45). Credeţi că ei s-au simţit fără nici un scop în viaţă, neavând nici o idee despre cine erau şi încotro se îndreptau? Dimpotrivă, ei au putut observa că nu trebuiau să fie doar ca animalele, care se nasc, trăiesc un timp şi apoi mor. Scopul lor în viaţă era strâns şi nemijlocit legat de cunoaşterea Tatălui lui Isus şi de îndeplinirea voinţei Sale. Dar voi? V-a ajutat această analiză să înţelegeţi, sau să înţelegeţi mai clar, cum poate şi cum trebuie să aibă viaţa voastră un scop real?

21. Ce aspect referitor la găsirea sensului vieţii dorim să analizăm în continuare?

²¹ Însă a avea un scop autentic şi valoros în viaţă înseamnă mult mai mult decât a ne gândi la moarte şi la faptul de a reveni la viaţă după aceea. Acesta se răsfrânge asupra vieţii noastre de fiecare zi. Solomon a arătat clar şi el acest lucru în Eclesiastul, după cum vom vedea în următorul articol.

[Notă de subsol]

Vă amintiţi?

◻ În ce privinţe se pot compara oamenii şi animalele?

◻ De ce moartea subliniază faptul că o mare parte din eforturile şi activităţile umane este deşertăciune?

◻ În ce fel ziua morţii poate fi mai bună decât ziua naşterii?

◻ De ce relaţie depinde faptul de a avea un scop valoros în viaţă?

[Legenda fotografiilor de la pagina 10]

În ce mod semnificativ diferă viaţa voastră de cea a animalelor?