Cuvântul lui Iehova este viu
Idei importante din cartea Cântarea Cântărilor
„CA UN crin în mijlocul spinilor, aşa este iubita mea între fete.“ „Ca un măr între copacii pădurii, aşa este preaiubitul meu între tineri.“ „Cine este aceea care se iveşte ca zorile, frumoasă ca luna, curată ca soarele?“ (Cântarea Cântărilor 2:2, 3; 6:10). Cât de sublime sunt aceste versete din cartea biblică Cântarea Cântărilor! Întreaga carte este un poem atât de plin de semnificaţii şi de frumuseţe, încât a fost numit „cea mai frumoasă cântare“. — Cântarea Cântărilor 1:1.
Compusă de regele Solomon al anticului Israel, după cât se pare în jurul anului 1020 î.e.n., în prima parte a domniei lui de 40 de ani, această cântare este o poveste de dragoste a unui păstor şi a unei fete de la ţară, o sulamită. Printre protagoniştii poemului sunt mama şi fraţii fetei, ‘fiice ale Ierusalimului [doamne de la curte]’ şi „fiice ale Sionului [femei din Ierusalim]“ (Cântarea Cântărilor 1:5; 3:11). Pentru cititor este dificil să identifice toate personajele din Cântarea Cântărilor, dar nu şi imposibil, având în vedere ceea ce spun ele şi ceea ce li se spune.
Ca parte integrantă a Cuvântului lui Dumnezeu, mesajul transmis de Cântarea Cântărilor este foarte valoros, şi aceasta din două motive (Evrei 4:12). Primul: ne învaţă ce înseamnă adevărata iubire dintre un bărbat şi o femeie. Al doilea: cântarea ilustrează iubirea dintre Isus Cristos şi congregaţia creştinilor unşi. — 2 Corinteni 11:2; Efeseni 5:25–31.
NU ÎNCERCAŢI „SĂ TREZIŢI DRAGOSTEA“
„Să mă sărute cu sărutările gurii lui! Căci dragostea ta [dezmierdările tale, NW] este mai bună decât vinul“ (Cântarea Cântărilor 1:2). Dialogul din Cântarea Cântărilor începe cu aceste cuvinte rostite de o fată simplă de la ţară, care este adusă în cortul regal al lui Solomon. Cum a ajuns ea acolo?
„Fiii mamei mele s-au mâniat pe mine“, spune ea. „M-au pus păzitoare la vii.“ Fraţii ei sunt supăraţi pe ea pentru că tânărul păstor de care este îndrăgostită a invitat-o la plimbare într-o minunată zi de primăvară. Pentru a o împiedica să meargă, ei au trimis-o să păzească viile de „vulpile cele mici, care strică viile“. Astfel stând lucrurile, ea ajunge în apropiere de tabăra lui Solomon. Frumuseţea ei este remarcată când ea coboară „în grădina cu nuci“ şi, astfel, este adusă în tabără. — Cântarea Cântărilor 1:6; 2:10–15; 6:11.
Când tânăra fată mărturiseşte că tânjeşte după iubitul ei păstor, doamnele de la curte îi spun ‘să iasă pe urmele turmei’ şi să-l caute. Dar Solomon nu o lasă. Exprimându-şi admiraţia pentru frumuseţea ei, el îi promite „lănţişoare de aur, cu stropituri de argint“. Fata însă nu se lasă impresionată de toate acestea. Tânărul păstor intră în tabăra lui Solomon, o găseşte pe fată şi exclamă: „Ce frumoasă eşti, iubito, iată, ce frumoasă eşti“. Fata le pune pe doamnele de la curte să jure că ‘nu vor stârni, nu vor trezi dragostea, până nu va vrea ea’. — Cântarea Cântărilor 1:8–11, 15; 2:7; 3:5.
Răspunsuri la întrebări biblice:
1:2, 3 — De ce dezmierdările tânărului păstor sunt ca vinul, iar numele său ca uleiul? Aşa cum vinul înveseleşte inima, iar uleiul turnat pe cap are un efect calmant, tot aşa iubirea pe care i-o purta tânărul păstor şi numele acestuia o întăreau şi o mângâiau pe tânăra sulamită (Psalmii 23:5; 104:15). În mod asemănător, adevăraţii creştini şi îndeosebi creştinii unşi prind forţă şi curaj când reflectează la iubirea pe care Isus Cristos o are pentru ei.
1:5 — De ce tânăra de la ţară îşi compară tenul închis la culoare cu „corturile Chedarului“? Pânza din păr de capră are numeroase întrebuinţări (Numeri 31:20). De exemplu, ‘covoarele de păr de capră’ erau folosite ca „acoperiş peste cort“ (Exodul 26:7). Corturile Chedarului erau, probabil, confecţionate din păr de capră neagră, după cum şi corturile beduinilor din zilele noastre sunt confecţionate din acelaşi material.
1:15 — Ce vrea să spună tânărul păstor când afirmă despre iubita lui că are ‘ochi de porumbiţă’? Tânărul păstor vrea să spună că ochii iubitei lui sunt la fel de blânzi şi de gingaşi ca ai unei porumbiţe.
2:7; 3:5 — De ce sunt puse doamnele de la curte să jure „pe gazelele şi pe căprioarele câmpului“? Gazelele şi căprioarele sunt cunoscute pentru graţia şi frumuseţea ce le caracterizează. De fapt, sulamita le pune pe doamnele de la curte să jure pe tot ce este plin de graţie şi frumos că nu vor încerca să trezească dragostea în ea.
Învăţăminte pentru noi:
1:2; 2:6. Dezmierdările care nu ascund intenţii necurate pot fi potrivite în timpul perioadei de cunoaştere. Totuşi, doi tineri trebuie să fie atenţi ca acestea să fie manifestări de iubire autentică şi nu de pasiune necurată, care ar putea duce la imoralitate sexuală. — Galateni 5:19.
1:6; 2:10–15. Fraţii sulamitei nu i-au dat voie surorii lor să meargă cu iubitul ei într-un loc izolat din munţi nu pentru că ea ar fi fost imorală sau pentru că ar fi avut intenţii nepotrivite. Aceasta era, de fapt, o măsură de precauţie care o ajuta pe tânăra sulamită să evite orice situaţie care ar fi expus-o vreunei tentaţii. Tinerii care sunt în perioada de cunoaştere pot învăţa de aici că nu trebuie să fie singuri în locuri retrase.
2:1–3, 8, 9. Deşi era frumoasă, în marea ei modestie sulamita se vedea ca „un şofran (NW) [o floare obişnuită] din câmpie“. Datorită frumuseţii şi fidelităţii ei faţă de Iehova, pentru tânărul păstor ea era ca „un crin în mijlocul spinilor“. Dar ce putem spune despre el? Fiind un bărbat chipeş, ea îl compară cu o „gazelă“. El trebuie să fi fost un om cu înclinaţii spirituale, o persoană loială lui Iehova. „Ca un măr [care face umbră şi dă roade] între copacii pădurii“, spune ea, „aşa este preaiubitul meu între tineri“. Nu sunt credinţa şi loialitatea faţă de Dumnezeu calităţi importante care trebuie căutate la un posibil partener de căsătorie?
2:7; 3:5. Tânăra de la ţară nu a simţit niciun fel de atracţie faţă de Solomon. Ea le-a pus pe doamnele de la curte să jure că nu vor încerca să stârnească în ea dragostea pentru un altul decât tânărul păstor. Nu este nici posibil, nici potrivit să simţi iubire romantică pentru oricine. Un creştin care vrea să se căsătorească trebuie să-şi aleagă ca partener doar un slujitor loial al lui Iehova. — 1 Corinteni 7:39.
„CE AVEŢI VOI SĂ VĂ UITAŢI LA SULAMITA?“
Ceva „se vede suindu-se din pustie, ca nişte stâlpi de fum“ (Cântarea Cântărilor 3:6). Ce văd femeile din Ierusalim când ies afară? Solomon şi slujitorii lui se întorc în oraş! Regele o aduce pe sulamita cu el.
Tânărul păstor o urmăreşte pe fată şi, nu după mult timp, găseşte o modalitate de a se întâlni cu ea. El o asigură de dragostea lui, iar ea îşi exprimă dorinţa de a părăsi oraşul, spunând: „Până se coboară ziua şi până fug umbrele, voi veni la tine, munte de mir, şi la tine, deal de tămâie“. Ea îl invită pe păstor să ‘intre în grădina lui şi să mănânce din roadele ei alese’. El îi răspunde: „Am intrat în grădina mea, sora mea, mireaso“. Femeile din Ierusalim le spun: „Mâncaţi, prieteni, beţi, da, beţi din belşug, preaiubiţilor!“ — Cântarea Cântărilor 4:6, 16; 5:1.
După ce le povesteşte un vis doamnelor de la curte, sulamita le spune: „Sunt bolnavă de dragoste“. Ele o întreabă: „Ce are preaiubitul tău mai mult decât altul?“ Ea răspunde: „Iubitul meu este alb şi rumen, deosebindu-se din zece mii“ (Cântarea Cântărilor 5:2–10). Când Solomon o copleşeşte cu laude, ea îi răspunde cu umilinţă: „Ce aveţi voi să vă uitaţi la Sulamita?“ (Cântarea Cântărilor 6:4–13). Considerând aceasta o ocazie de a-i câştiga dragostea, regele îi face şi mai multe complimente. Cu toate acestea, fata rămâne neclintită în iubirea ei faţă de tânărul păstor. În cele din urmă, Solomon o lasă să plece acasă.
Răspunsuri la întrebări biblice:
4:1; 6:5 — De ce este comparat părul fetei cu o „turmă de capre“? Comparaţia sugerează că părul ei era bogat şi strălucitor, asemenea părului negru al caprelor.
4:11 — Ce este semnificativ în legătură cu următoarea descriere a sulamitei: „miere [de faguri, NW] picură de pe buzele tale“ şi „miere şi lapte se află sub limba ta“? Mierea de fagure este mai aromată şi mai dulce decât mierea care este expusă la aer. Această comparaţie, precum şi faptul că se spune că mierea şi laptele sunt sub limba tinerei scot în evidenţă cât de plăcute şi de sincere erau cuvintele rostite de sulamită.
5:12 — Ce semnifică expresia „ochii lui sunt ca nişte porumbei pe marginea pâraielor, scăldaţi în lapte“? Tânăra vorbeşte despre ochii frumoşi ai iubitului ei. Probabil că ea aseamănă în mod poetic irisul de culoare închisă înconjurat de albul ochilor cu nişte porumbei gri-albaştri care se scaldă în lapte.
5:14, 15 — De ce sunt descrise astfel mâinile şi picioarele păstorului? Tânăra se referă, după cât se pare, la degetele păstorului, spunându-i că sunt de aur, iar unghiile de crisolit. Ea îi aseamănă picioarele cu ‘coloanele de marmură albă’ pentru că sunt puternice şi frumoase.
6:4 (NW) — Se referă „Oraşul Încântător“ la Ierusalim? Nu. „Oraşul Încântător“ este Tirţa. Acest oraş canaanit a fost cucerit de Iosua, iar după domnia lui Solomon a ajuns prima capitală a regatului celor zece triburi din nordul Israelului (Iosua 12:7, 24; 1 Împăraţi 16:5, 6, 8, 15). Potrivit unei lucrări de referinţă, „se pare că oraşul trebuie să fi fost foarte frumos, ceea ce explică motivul pentru care este menţionat aici“.
6:13 — Ce este „jocul a două tabere“? Această expresie poate fi redată şi prin „dansul lui Mahanaim“. Oraşul care purta acest nume se afla pe malul estic al Iordanului, lângă valea Iaboc (Geneza 32:2, 22; 2 Samuel 2:29). „Jocul a două tabere“ se referă, după cât se pare, la un anumit dans care se organiza în acel oraş cu ocazia unei sărbători.
7:4 — De ce aseamănă Solomon gâtul sulamitei cu „un turn de fildeş“? Mai înainte, fetei i se făcuse un compliment, spunându-i-se: „Gâtul tău este ca turnul lui David“ (Cântarea Cântărilor 4:4). Un turn este înalt şi subţire, iar fildeşul este neted. Solomon este impresionat de gâtul subţire şi neted al fetei.
Învăţăminte pentru noi:
4:1–7. Nelăsându-se sedusă de Solomon, sulamita, deşi o persoană imperfectă, s-a dovedit a fi fără defect din punct de vedere moral. Tăria ei morală i-a sporit frumuseţea fizică. Acest lucru trebuie să fie valabil şi în cazul creştinelor.
4:12. Asemenea unei grădini frumoase, înconjurate de un gard sau de un zid, unde s-ar putea intra numai printr-o poartă încuiată, sulamita i-a permis numai viitorului ei soţ să se bucure de afecţiunea ei tandră. Ce exemplu excelent pentru creştinii necăsătoriţi!
‘FLACĂRA DOMNULUI’
„Cine este aceea care se suie din pustie, rezemată de preaiubitul ei?“, întreabă fraţii sulamitei când o văd întorcându-se acasă. Cu puţin timp înainte, unul dintre ei spusese: „Dacă este zid, vom zidi nişte zimţi de argint pe ea; dar dacă este uşă, o vom închide cu o scândură de cedru“. Acum, după ce statornicia iubirii sulamitei a fost testată şi dovedită, ea spune: „Eu sunt un zid şi sânii mei sunt ca nişte turnuri; în ochii lui am fost ca una care a găsit pace“. — Cântarea Cântărilor 8:5, 9, 10.
Adevărata iubire este ‘flacăra Domnului’. De ce? Deoarece această iubire provine de la Iehova. El este Cel ce ne-a înzestrat cu capacitatea de a iubi. Iubirea este o flacără de nestins. Cântarea Cântărilor ilustrează într-un mod cât se poate de frumos că iubirea dintre un bărbat şi o femeie poate fi „tare [constantă] ca moartea“. — Cântarea Cântărilor 8:6.
Frumoasa cântare a lui Solomon scoate în evidenţă şi legătura dintre Isus Cristos şi membrii ‘miresei’ lui cereşti (Revelaţia 21:2, 9). Iubirea lui Isus pentru creştinii unşi întrece orice iubire dintre un bărbat şi o femeie. Membrii clasei miresei sunt neclintiţi în devoţiunea lor. Plin de iubire, Isus şi-a dat viaţa şi pentru „alte oi“ (Ioan 10:16). Toţi închinătorii adevăraţi pot, aşadar, să imite exemplul de iubire şi devoţiune statornică al sulamitei.
[Legenda ilustraţiei de la paginile 18, 19]
Ce ne învaţă Cântarea Cântărilor să căutăm la un posibil partener de căsătorie?