Avem motive să strigăm de bucurie

„Vor căpăta veselie şi bucurie, iar durerea şi gemetele vor fugi.“ — ISAIA 35:10.

 1. Cine are în prezent motive speciale de bucurie?

AŢI observat, probabil, că puţini oameni au o bucurie autentică în zilele noastre. Totuşi, ca creştini adevăraţi, Martorii lui Iehova au bucurie. Iar perspectiva de a obţine această bucurie li se oferă altor milioane de persoane încă nebotezate, tinere sau în vârstă, care se asociază cu Martorii. Faptul că citiţi acum aceste cuvinte în această revistă arată că această bucurie deja vă aparţine sau că vă poate aparţine.

 2. Cum contrastează bucuria unui creştin cu starea generală a majorităţii oamenilor?

² Majoritatea oamenilor îşi dau seama că le lipseşte ceva. Dar ce se poate spune despre voi? Adevărat, poate că nu dispuneţi de toate bunurile materiale pe care le-aţi putea folosi, cu siguranţă nu dispuneţi de tot ce au bogaţii şi puternicii zilelor noastre. Şi poate că v-ar plăcea să aveţi mai multă sănătate şi vigoare. Totuşi se poate spune cu toată certitudinea că, în ce priveşte bucuria, voi sunteţi mai bogaţi şi mai sănătoşi decât majoritatea miliardelor de oameni de pe pământ. Cum aşa?

 3. Ce cuvinte semnificative merită atenţia noastră, şi de ce?

³ Amintiţi-vă de cuvintele lui Isus: „V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să fie în voi şi bucuria voastră să fie deplină“ (Ioan 15:11). „Bucuria voastră să fie deplină.“ Ce descriere! Un studiu profund al modului de viaţă creştin va dezvălui multe motive pentru care bucuria noastră este deplină. Dar, chiar acum, observaţi cuvintele semnificative din Isaia 35:10. Ele sunt semnificative deoarece ni se aplică în mare măsură astăzi. Aici citim: „Cei răscumpăraţi ai DOMNULUI se vor întoarce şi vor merge spre Sion cu cântece de biruinţă. O bucurie veşnică [pe timp indefinit, NW] le va încununa capul; vor căpăta veselie şi bucurie, iar durerea şi gemetele vor fugi“.

 4. Ce fel de bucurie este menţionată în Isaia 35:10, şi de ce ar trebui să-i acordăm atenţie?

⁴ „O bucurie pe timp indefinit.“ Expresia „pe timp indefinit“ redă cu exactitate ceea ce a scris Isaia în ebraică. Dar, aşa cum confirmă alte pasaje scripturale, ideea transmisă de acest verset este de „veşnic“ (Psalmii 45:6; 90:2; Isaia 40:28). Astfel, bucuria va fi nesfârşită în condiţii care vor permite — da, care vor justifica — o bucurie veşnică. Nu sună extraordinar? Se poate însă ca acest verset să vă sune ca un comentariu la o situaţie abstractă, făcându-vă să vă gândiţi: „De fapt, aceasta nu mă implică în măsura în care o fac problemele şi grijile mele cotidiene“. Dar faptele dovedesc altceva. Promisiunea profetică din Isaia 35:10 are însemnătate pentru voi astăzi. Pentru a afla cum anume, să examinăm acest minunat capitol, Isaia, capitolul 35, observând fiecare parte în context. Cu siguranţă, vă veţi bucura de ceea ce vom afla.

Oameni care trebuiau să se bucure

 5. Care este cadrul profetic al profeţiei din Isaia, capitolul 35?

⁵ Pentru ajutor, să examinăm condiţiile, cadrul istoric al acestei fascinante profeţii. Profetul evreu Isaia a scris-o cam prin anul 732 î.e.n. Era cu decenii înainte ca armatele babiloniene să distrugă Ierusalimul. Aşa cum indică Isaia 34:1, 2, Dumnezeu profeţise că avea să-şi exprime răzbunarea împotriva naţiunilor, de exemplu împotriva Edomului, menţionat în Isaia 34:6. Evident, el s-a folosit de babilonienii din antichitate pentru a face acest lucru. Tot la fel, Dumnezeu s-a folosit de babilonieni pentru a pustii Iuda din cauză că evreii au fost infideli. Rezultatul? Poporul lui Dumnezeu a fost dus în captivitate, iar ţara lor a rămas pustie timp de 70 de ani. — 2 Cronici 36:15–21.

 6. Ce contrast există între ceea ce trebuia să vină asupra edomiţilor şi ceea ce trebuia să vină asupra evreilor?

⁶ Există însă o deosebire semnificativă între edomiţi şi evrei. Pedeapsa divină asupra edomiţilor a fost fără sfârşit; cu timpul, ei au dispărut ca popor. Da, încă puteţi vizita ruinele părăsite din zona în care trăiau edomiţii, de pildă celebrele rămăşiţe din Petra. Dar astăzi nu există naţiune sau popor care să poată fi identificat drept „edomiţi“. Pe de altă parte, pustiirea lui Iuda de către babilonieni avea oare să fie veşnică, lăsând ţara pentru totdeauna lipsită de bucurie?

 7. Cum s-ar putea să fi reacţionat evreii aflaţi în captivitate în Babilon la profeţia din Isaia, capitolul 35?

⁷ Aici, minunata profeţie din Isaia, capitolul 35, are o semnificaţie emoţionantă. Ea ar putea fi numită o profeţie de restabilire, deoarece şi-a avut prima împlinire atunci când evreii s-au întors în patria lor, în 537 î.e.n. Israeliţilor care fuseseră captivi în Babilon li s-a acordat libertatea de a se întoarce în patria lor (Ezra 1:1–11). Însă, înainte ca acest lucru să aibă loc, evreii captivi din Babilon care au meditat la această profeţie divină poate că s-au întrebat ce condiţii aveau să găsească la întoarcerea în ţara lor, Iuda. Şi în ce condiţii aveau să trăiască acolo? Răspunsurile pun în lumină exact motivele pe care realmente le avem de a striga de bucurie. Să vedem.

 8. Ce condiţii aveau să găsească evreii la întoarcerea din Babilon? (Compară cu Ezechiel 19:3–6; Osea 13:8.)

⁸ Cu siguranţă, situaţia nu li s-a părut promiţătoare evreilor nici măcar când au auzit că se puteau întoarce în patria lor. Ţara lor zăcuse în paragină şapte decenii, o întreagă viaţă de om. Ce se întâmplase cu pământul? Toate terenurile cultivate, viile sau livezile deveniseră, probabil, nişte pustiuri. Grădinile sau suprafeţele irigate se transformaseră, probabil, în terenuri aride sau deşerturi (Isaia 24:1, 4; 33:9; Ezechiel 6:14). Gândiţi-vă, de asemenea, la animalele sălbatice care împânzeau, probabil, ţara. Printre ele se numărau şi cele carnivore, de pildă leii şi leoparzii (1 Împăraţi 13:24–28; 2 Împăraţi 17:25, 26; Cântarea Cântărilor 4:8). Nu puteau trece cu vederea nici urşii, care aveau puterea de a doborî un bărbat, o femeie sau un copil (1 Samuel 17:34–37; 2 Împăraţi 2:24; Proverbele 17:12). Şi ar fi de prisos să menţionăm viperele şi alţi şerpi veninoşi sau scorpionii (Geneza 49:17; Deuteronomul 32:33; Iov 20:16; Psalmii 58:4; 140:3; Luca 10:19). Dacă aţi fi fost alături de evreii care se întorceau din Babilon în 537 î.e.n., probabil aţi fi ezitat să vă plimbaţi printr-o astfel de zonă. La sosirea lor, aceasta era departe de a fi un paradis.

 9. Din ce motiv aveau cei întorşi o bază pentru speranţă şi pentru încredere?

⁹ Cu toate acestea, Iehova însuşi i-a condus pe închinătorii săi acasă, iar el are capacitatea de a schimba radical o stare de paragină. Nu credeţi lucrul acesta despre Creator (Iov 42:2; Ieremia 32:17, 21, 27, 37, 41)? Ce avea deci să facă el — ce a făcut el — pentru evreii care s-au întors şi pentru ţara lor? Ce efect are lucrul acesta asupra poporului lui Dumnezeu din timpurile moderne şi asupra situaţiei voastre — prezente şi viitoare? Să vedem mai întâi ce s-a întâmplat în trecut.

Bucuroşi datorită unei situaţii schimbate

10. Ce schimbare a profeţit Isaia 35:1, 2?

¹⁰ Ce avea să se întâmple atunci când Cirus avea să le permită evreilor să se întoarcă în acea ţară neprimitoare? Să citim palpitanta profeţie din Isaia 35:1, 2: „Deşertul şi ţara fără apă se vor bucura; pustietatea se va înveseli şi va înflori ca trandafirul; se va acoperi cu flori şi se va bucura din plin, da, se va bucura cu cântece de veselie, căci i se va da slava Libanului, strălucirea Carmelului şi a Saronului. Vor vedea slava DOMNULUI, măreţia Dumnezeului nostru“.

11. La ce cunoştinţe despre ţară se referă Isaia?

¹¹ În timpurile biblice, Libanul, Carmelul şi Saronul erau renumite pentru frumuseţea florei lor (1 Cronici 5:16; 27:29; 2 Cronici 26:10; Cântarea Cântărilor 2:1; 4:15; Osea 14:5–7). Isaia s-a folosit de aceste exemple pentru a descrie cum avea să arate ţara transformată cu ajutorul lui Dumnezeu. Dar avea să se răsfrângă acest efect numai asupra solului? Cu siguranţă, nu!

12. De ce putem spune că profeţia din Isaia, capitolul 35, se referă în primul rând la oameni?

¹² Isaia 35:2 spune că această ţară „se va bucura din plin, . . . se va bucura cu cântece de veselie“. Ştim că solul şi plantele nu s-au ‘bucurat din plin’ în sens literal. Însă transformarea lor pentru a deveni fertile şi productive îi putea determina pe oameni să simtă în felul acesta (Leviticul 23:37–40; Deuteronomul 16:15; Psalmul 126:5, 6; Isaia 16:10; Ieremia 25:30; 48:33). Schimbările propriu-zise din ţară aveau să corespundă schimbărilor realizate în rândul oamenilor, deoarece la oameni se referă în primul rând această profeţie. De aceea avem motive să înţelegem că cuvintele lui Isaia se concentrează în primul rând asupra schimbărilor din rândul evreilor întorşi şi, în special, asupra bucuriei lor.

13, 14. Ce schimbare în oameni a profeţit Isaia 35:3, 4?

¹³ Să examinăm deci în continuare această stimulatoare profeţie pentru a vedea cum şi-a găsit ea împlinirea după eliberarea evreilor şi după întoarcerea lor din Babilon. În versetele 3 şi 4, Isaia vorbeşte despre alte schimbări care s-au petrecut în cei care s-au întors: „Faceţi puternice mâinile slăbite şi întăriţi genunchii care se clatină. Spuneţi celor slabi de inimă: «Fiţi tari şi nu vă temeţi! Iată, Dumnezeul vostru: răzbunarea va veni, răsplătirea lui Dumnezeu; El însuşi va veni şi vă va mântui»“.

¹⁴ Nu este întăritor să ne gândim că Dumnezeul nostru, care a putut schimba radical starea de paragină a pământului, se interesează atât de mult de închinătorii săi? El nu dorea ca evreii captivi să se simtă slabi, descurajaţi sau îngrijoraţi cu privire la viitor (Evrei 12:12). Să ne gândim la starea acelor evrei captivi. Lăsând la o parte speranţa pe care o puteau trage din profeţiile lui Dumnezeu cu privire la viitorul lor, ei nu prea aveau motive de optimism. Parcă s-ar fi aflat într-o închisoare întunecoasă în care nu se puteau mişca în voie şi nu puteau fi activi în serviciul lui Iehova. Este foarte probabil să fi avut sentimentul că înaintea lor nu se întrezărea nici o lumină. — Compară cu Deuteronomul 28:29; Isaia 59:10.

15, 16. a) Ce putem spune că a făcut Iehova pentru cei întorşi? b) De ce evreii întorşi nu s-au aşteptat, probabil, la vindecări fizice miraculoase, dar ce a făcut Dumnezeu în armonie cu Isaia 35:5, 6?

¹⁵ Dar cum s-a schimbat situaţia când Iehova s-a folosit de Cirus ca să-i pună în libertate pentru a se întoarce acasă! Nu există nici o dovadă scripturală că Dumnezeu ar fi deschis acolo în mod miraculos ochii vreunui orb dintre evreii întorşi, că ar fi desfundat urechile vreunuia dintre surzi, că ar fi vindecat vreun invalid sau vreun ciung. Însă, în realitate, el a făcut ceva mult mai grandios. I-a restabilit la lumina şi la libertatea ţării lor iubite.

¹⁶ Nu există nici un indiciu că cei întorşi se aşteptau ca Iehova să realizeze astfel de vindecări fizice miraculoase. Ei trebuie să-şi fi dat seama că Dumnezeu nu procedase aşa cu Isaac, cu Samson sau cu Eli (Geneza 27:1; Judecători 16:21, 26–30; 1 Samuel 3:2–8; 4:15). Dar dacă au aşteptat din partea lui Dumnezeu o schimbare radicală a situaţiei lor în sens figurat, nu au fost dezamăgiţi. Cu siguranţă, în sens figurat, Is. 35 versetele 5 şi 6 au găsit o împlinire autentică. Isaia a profeţit cu exactitate: „Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor; atunci şchiopul va sări ca un cerb şi limba mutului va cânta“.

Făcând ţara ca un paradis

17. Ce schimbări fizice a realizat, în mod evident, Iehova?

¹⁷ Aceşti evrei întorşi trebuie să fi avut, cu siguranţă, motive să strige de bucurie datorită unor condiţii de genul celor descrise de Isaia în continuare: „Căci în pustie vor ţâşni ape şi în deşert torenţi; pământul ars se va schimba în iaz şi pământul uscat în izvoare de ape. În vizuina care slujea de culcuş şacalilor, vor creşte trestii şi papură“ (Isaia 35:6b, 7). Deşi s-ar putea ca astăzi să nu vedem această imagine peste întreaga regiune, dovezile sugerează că zona Iudei a fost cândva „un paradis pastoral“a.

18. Cum au reacţionat, probabil, evreii întorşi la binecuvântările lui Dumnezeu?

¹⁸ În ce priveşte motivele de bucurie, să ne gândim cum trebuie să se fi simţit rămăşiţa evreilor atunci când a fost repatriată în Ţara Promisă! Ei aveau ocazia să ia ţara părăsită, locuită de şacali şi de alte animale similare şi să o transforme. Nu v-ar fi procurat bucurie efectuarea unei astfel de lucrări de restabilire, îndeosebi dacă aţi fi ştiut că Dumnezeu vă binecuvânta eforturile?

19. În ce sens era condiţionată întoarcerea din captivitatea babilonică?

¹⁹ Însă nu absolut toţi evreii aflaţi în captivitate în Babilon puteau să se întoarcă sau s-au întors pentru a participa la această fericită transformare. Dumnezeu a stabilit condiţiile. Nimeni care se contaminase cu practici religioase păgâne, babilonice nu avea dreptul să se întoarcă (Daniel 5:1, 4, 22, 23; Isaia 52:11). De asemenea, nici unul care se angajase în mod nechibzuit într-o conduită neînţeleaptă. Toate aceste persoane nu corespundeau. Pe de altă parte, cei care corespundeau normelor lui Dumnezeu, pe care el îi considera sfinţi în sens relativ, se puteau întoarce în Iuda. Ei puteau călători ca pe o cale a sfinţeniei. Isaia a arătat clar lucrul acesta în versetul 8: „Acolo se va croi o cale, un drum, care se va numi calea sfinţeniei: nici un om necurat nu va trece pe ea, ci va fi numai pentru cei sfinţi; cei care vor merge pe ea, chiar şi cei fără minte [nechibzuiţi, NW], nu vor putea să se rătăcească [nu vor rătăci pe ea, NW]“.

20. De ce anume nu trebuiau să se teamă evreii când se întorceau, şi care a fost rezultatul?

²⁰ Evreii care se întorceau nu trebuiau să se teamă de vreun atac din partea oamenilor cu trăsături animalice sau a bandelor de tâlhari. De ce? Deoarece Iehova nu avea să le permită acestora să se afle pe aceeaşi cale cu poporul său răscumpărat. Astfel, ei puteau călători plini de optimism, având perspective fericite. Să observăm cum a descris Isaia lucrul acesta în încheierea profeţiei sale: „Pe calea aceasta nu va fi nici un leu şi nici o fiară hămesită nu va merge pe ea, nici nu va fi întâlnită pe ea, ci cei răscumpăraţi vor umbla pe ea. Cei răscumpăraţi ai DOMNULUI se vor întoarce şi vor merge spre Sion cu cântece de biruinţă. O bucurie veşnică le va încununa capul; vor căpăta veselie şi bucurie, iar durerea şi gemetele vor fugi“. — Isaia 35:9, 10.

21. Cum ar trebui să considerăm astăzi împlinirea profeţiei din Isaia, capitolul 35, care a avut deja loc?

²¹ Ce imagine profetică avem aici! Însă nu ar trebui să o considerăm doar o istorie a trecutului, ca şi cum ar fi o relatare frumoasă, dar având puţine legături cu situaţia sau cu viitorul nostru. Fapt este că această profeţie are o uluitoare împlinire astăzi în rândul poporului lui Dumnezeu, aşa că ea ne afectează practic pe fiecare. Ea ne furnizează motive solide de a striga de bucurie. Aceste aspecte ce privesc viaţa voastră prezentă şi viitoare sunt tratate în articolul următor.

[Notă de subsol]

Vă amintiţi?

◻ Când a avut loc prima împlinire a profeţiei din Isaia, capitolul 35?

◻ Ce efect avea să aibă prima împlinire a profeţiei?

◻ Cum a împlinit Iehova profeţia din Isaia 35:5, 6?

◻ Ce schimbări au trăit evreii întorşi în ce priveşte ţara şi situaţia lor?

[Legenda fotografiei de la pagina 9]

Ruinele din Petra, în zona în care trăiau cândva edomiţii.

[Provenienţa fotografiei]

Garo Nalbadian

[Legenda fotografiilor de la pagina 10]

În timp ce evreii se aflau în exil, o mare parte din Iuda a devenit asemenea unui pustiu împânzit de fiare sălbatice, cum sunt urşii şi leii.

[Provenienţa fotografiilor]

Garo Nalbadian

Urs şi leu: Safari-Zoo of Ramat-Gan, Tel Aviv