Iehova, inspirator de teamă dar iubitor

„CU CINE mă puteţi asemăna?“ a întrebat Iehova Dumnezeu. Chiar şi cel mai ales limbaj nu ar putea înfăţişa pe deplin puterea şi gloria inegalabilă a lui Dumnezeu. El însuşi ne invită să examinăm întinderea beltei cereşti şi ne spune: „Ridicaţi-vă ochii în sus şi vedeţi. Cine a creat aceste lucruri? Este Acela care face să iasă armata lor după număr, care le cheamă pe toate pe nume. Datorită abundenţei energiei dinamice, el fiind şi viguros în putere, nici una dintre ele nu lipseşte.“ — Isaia 40:25, 26.

Miile de stele pe care le putem vedea cu ochiul liber nu constituie decît un număr infim din cele aproximativ 100 miliarde de stele care alcătuiesc galaxia noastră! Cu toate acestea, Iehova a numărat şi a dat nume tuturor stelelor din univers. Gîndiţi-vă, de asemenea, la imensul volum de energie înmagazinată în toată această materie. În centrul soarelui există o temperatură de 15 milioane grade Celsius. Ce „energie dinamică“ trebuie să aibă Iehova ca să poată crea miliarde de asemenea furnale nucleare!

Aşadar, a-l înţelege în întregime pe Iehova este un lucru care depăşeşte capacităţile noastre limitate. Este întocmai cum a spus Elihu: „Cît despre cel Atotputernic, noi nu am pătruns pînă la el; el este înălţat în putere (...) Deci oamenii să se teamă de el“ (Iov 37:23, 24). Totuşi, Iehova nu vrea ca noi doar să ne simţim copleşiţi de respect faţă de el sau să ne temem de el. „Să-l iubeşti pe Iehova, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, şi cu tot sufletul tău şi cu toată forţa ta vitală,“ ne porunceşte Biblia (Deuteronom 6:5). Dar putem oare să iubim pe cineva pe care nu-l înţelegem pe deplin? Da, fiindcă, deşi locuinţa lui Iehova este sus în ceruri, el îi tratează plin de iubire pe oamenii imperfecţi şi le permite să dobîndească cel puţin o cunoaştere parţială a lui. — Vezi Psalm 113:5–9.

„Ochii“‚ „urechile“ şi „faţa“ lui Iehova

O modalitate prin care Iehova ne ajută să-l înţelegem este de a permite să fie descris în limbajul oamenilor. Astfel, apostolul Petru a spus: „Ochii lui Iehova sînt peste cei drepţi şi urechile lui sînt îndreptate spre implorarea lor; dar faţa lui Iehova este împotriva celor care fac lucruri rele.“ — 1 Petru 3:12; vezi şi Exod 15:6; Ezechiel 20:33; Luca 11:20.

Desigur, acestea sînt metafore, adică ele nu trebuie interpretate ad literam. Lucrul acesta este valabil şi cînd Scripturile îl numesc pe Dumnezeu „un soare“, „un scut“ sau „Stînca“ (Psalm 84:11; Deuteronom 32:4, 31). Dar, ar putea argumenta unii, nu spune Biblia că noi sîntem făcuţi după „chipul“ său? (Geneza 1:26, 27). Este adevărat, dar a suştine că Dumnezeu are efectiv gură, nas şi urechi generează dificultăţi serioase. De exemplu, înseamnă oare că auzul Dumnezeului Atotputernic se limitează, practic, numai la ceea ce urechile fizice percep prin intermediul undelor sonore? Nu, deoarece Biblia arată că Dumnezeu poate „auzi“ chiar şi exprimările neauzite pe care omul le face în inima sa (Geneza 24:42–45). De asemenea, capacitatea lui de a „vedea“ nu depinde de undele de lumină. — Psalm 139:1, 7–12; Evrei 4:13.

Deci omul perfect nu a oglindit trăsăturile fizice ale lui Dumnezeu, ci însuşirile lui morale, printre care se numără iubirea şi dreptatea. Aceste însuşiri sînt manifestate îndeosebi de creştinii care dau ascultare sfatului dat de apostolul Pavel: „Îmbrăcaţi noua personalitate care, prin intermediul cunoştinţei exacte, se reînoieşte conform chipului Celui care a creat-o.“ — Coloseni 3:10.

Viziuni ale gloriei lui Dumnezeu

În antichitate, anumiţi slujitori ai lui Iehova au avut privilegiul de a primi viziuni inspirate în care era arătată gloria cerească a lui Iehova. Unul dintre aceşti slujitori a fost Ezechiel (Ezechiel 1:1). Ceea ce a văzut el în viziune nu poate fi descris. Pentru a descrie totuşi ceea ce a văzut, Ezechiel a folosit metafore şi comparaţii, afirmînd deseori că înfăţişările respective erau „ceva asemănător“ lucrurilor materiale cunoscute. De exemplu, iată ce a spus profetul: „Era ceva asemănător pietrei de safir la înfăţişare, asemănarea unui tron. Şi pe asemănarea tronului era asemănarea cuiva care, la înfăţişare, era ca un om pămîntean, pe acesta, deasupra. Şi am văzut ceva ca sclipirea electrumului, asemănător înfăţişării focului, de jur împrejur, în interiorul acesteia, de la înfăţişarea şoldurilor lui în sus; iar de la înfăţişarea şoldurilor lui în jos am văzut ceva asemănător înfăţişării focului; şi avea o strălucire de jur împrejur. Era ceva asemănător înfăţişării curcubeului care apare într-o masă de nori, într-o zi cu ploaie torenţială. Aşa era înfăţişarea strălucirii de jur împrejur. Era înfăţişarea asemănării gloriei lui Iehova.“ — Ezechiel 1:26–28.

Ce glorie uluitoare a descris Ezechiel! Iată o viziune asemănătoare pe care a avut-o apostolul Ioan: „Iată că un tron era instalat în cer şi cineva este aşezat pe tron. Şi cel care este aşezat este asemănător, la înfăţişare, cu o piatră de iaspis şi cu o piatră preţioasă de culoare roşie, iar în jurul tronului există un curcubeu asemănător, la înfăţişare, smaraldului“ (Apocalips 4:1–3). Deşi Iehova este înfăţişat într-o asemenea măreţie, el nu apare ca un Dumnezeu nemilos. Dimpotrivă, atmosfera este calmă, paşnică asemenea unui curcubeu. — Vezi şi Geneza 9:12–16.

Faptul că Dumnezeu a permis chiar şi aceste descrieri incomplete ale maiestăţii sale cereşti arată că intenţiile lui faţă de omenire sînt paşnice. Cu siguranţă, deci, cei care îl iubesc pe Dumnezeu pot să i se adreseze plini de încredere, deoarece el este un Dumnezeu binevoitor care „aude rugăciunea“. — Psalm 65:2.

Iată ce a spus Iov despre Dumnezeu: „Iată, acestea sînt marginile căilor sale, şi ce şoaptă a unui lucru s-a auzit cu privire la el!“ (Iov 26:14). Există într-adevăr multe lucruri de învăţat despre Iehova Dumnezeu, care i-a binecuvîntat pe slujitorii săi cu perspectiva vieţii eterne (Ioan 17:3). Dar chiar şi „timpul nedefinit“ nu va fi suficient ca omenirea să descopere „lucrarea pe care adevăratul Dumnezeu a făcut-o de la început pînă la sfîrşit“. — Ecleziast 3:11.

Totuşi, ceea ce oamenii sinceri cunosc efectiv cu privire la Iehova sau învaţă despre el le dă motive ca să-l iubească şi să i se supună (1 Ioan 5:3). Vă aflaţi oare printre cei care procedează astfel? A te supune lui Dumnezeu nu este întotdeauna uşor. Dar cînd ajungi să-l cunoşti într-adevăr pe Iehova Dumnezeu şi căile sale pline de iubire, nici un efort nu pare a fi prea mare. Sînteţi deci hotărîţi de a-l cunoaşte mai bine pe acest Dumnezeu care inspiră teamă şi respect, dar care manifestă iubire?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 6]

Ezechiel şi Ioan, care au fost oameni asemenea nouă, au avut viziuni care ne ajută să ne formăm doar o idee modestă despre gloria inspiratoare de teamă şi respect, a lui Iehova

[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]

Faptul că Dumnezeu a creat şi a dat nume tuturor stelelor ne ajută să înţelegem într-o anumită măsură puterea sa nemărginită