Iehova — Sursa adevăratei dreptăţi şi justiţii

„El este Stânca, lucrarea Lui este perfectă, căci toate căile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu al credincioşiei şi fără nedreptate.“ — DEUTERONOMUL 32:4.

 1. De ce avem o nevoie înnăscută de dreptate?

DUPĂ cum orice om are o nevoie înnăscută de iubire, tot aşa fiecare doreşte să fie tratat în mod drept. Thomas Jefferson, om de stat american, a spus că „[dreptatea] este instinctivă şi înnăscută . . ., făcând parte din constituţia noastră la fel ca simţul văzului, auzului sau tactil“. Acest lucru nu ar trebui să ne surprindă, pentru că Iehova ne-a creat după chipul său (Geneza 1:26). De fapt, el ne-a înzestrat cu calităţi care reflectă personalitatea sa, una dintre acestea fiind dreptatea. Din acest motiv avem o nevoie înnăscută de dreptate şi tânjim după o viaţă într-o lume cu adevărat dreaptă.

 2. Cât de importantă este dreptatea pentru Iehova, şi de ce este important să înţelegem sensul dreptăţii divine?

² Cu privire la Iehova, Biblia ne asigură: „Toate căile Lui sunt drepte“ (Deuteronomul 32:4). Însă, într-o lume impregnată de nedreptate, nu este uşor să înţelegem sensul dreptăţii divine. Totuşi, din paginile Cuvântului lui Dumnezeu putem discerne modul în care îşi exercită Dumnezeu justiţia şi putem aprecia şi mai mult căile extraordinare ale lui Dumnezeu (Romani 11:33). Este important să înţelegem sensul biblic al dreptăţii, deoarece punctul nostru de vedere despre dreptate poate fi influenţat de concepţiile umane. Din punct de vedere omenesc, dreptatea poate fi nimic mai mult decât aplicarea imparţială a legii. Sau, cum a scris filozoful Francis Bacon, „dreptate înseamnă a-i da fiecărui om ceea ce merită“. Însă dreptatea lui Iehova înseamnă mult mai mult.

Dreptatea lui Iehova este reconfortantă

 3. Ce putem învăţa din analizarea cuvintelor folosite în original în Biblie pentru dreptate şi justiţie?

³ Profunzimea dreptăţii lui Dumnezeu poate fi înţeleasă mai bine dacă analizăm cuvintele corespunzătoare acestuia folosite în original în Biblie.a Este interesant că în Scripturi nu există o diferenţă semnificativă între termenii dreptate şi justiţie. De fapt, cuvintele ebraice sunt folosite uneori în paralel, după cum se observă în Amos 5:24, unde Iehova îşi îndeamnă poporul: „Judecata [justiţia, NW] să curgă ca o apă şi dreptatea ca un pârâu care nu seacă niciodată“. În plus, termenii „justiţie şi dreptate“ apar împreună de mai multe ori, însă numai pentru accentuare. — Psalmul 33:5, NW; Isaia 33:5; Ieremia 33:15; Ezechiel 18:21; 45:9.

 4. Ce înseamnă a exercita dreptatea, şi care este norma supremă de dreptate?

⁴ Care este sensul acestor cuvinte ebraice şi greceşti? A exercita dreptatea în sens scriptural înseamnă a face ce este drept şi corect. Întrucât Iehova este cel ce stabileşte legile şi principiile morale, adică ceea ce este drept şi corect, norma supremă de dreptate o constituie modul în care procedează Iehova. Lucrarea Theological Wordbook of the Old Testament explică faptul că termenul ebraic (tsédheq) redat prin dreptate „se referă la o normă etică şi morală, iar în V[echiul] T[estament], natura şi voinţa lui Dumnezeu constituie această normă“. Aşadar, adevărata faţetă a dreptăţii şi justiţiei este dezvăluită de modul în care îşi aplică Dumnezeu principiile şi mai ales de modul în care tratează el cu oamenii imperfecţi.

 5. Ce calităţi sunt strâns legate de dreptatea lui Dumnezeu?

⁵ Scripturile arată clar că dreptatea divină este reconfortantă, nu aspră şi necruţătoare. David a cântat: „DOMNUL iubeşte dreptatea şi nu părăseşte pe credincioşii Săi“ (Psalmul 37:28). Dreptatea lui Dumnezeu îl îndeamnă să fie loial şi plin de compasiune faţă de slujitorii săi. Dreptatea divină este sensibilă la necesităţile noastre şi ţine cont de imperfecţiunile noastre (Psalmul 103:14). Aceasta nu înseamnă că Dumnezeu scuză răutatea, deoarece o asemenea atitudine ar încuraja nedreptatea (1 Samuel 3:12, 13; Eclesiastul 8:11). Iehova i-a explicat lui Moise că El este „plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi adevăr“. Deşi este dispus să ierte greşelile şi păcatele, Dumnezeu nu îi va scuti de pedeapsă pe cei ce o merită. — Exodul 34:6, 7.

 6. Cum îi tratează Iehova pe copiii săi pământeşti?

⁶ Când reflectăm la modul în care Iehova exercită justiţia, nu ar trebui să ni-l imaginăm ca pe un judecător neînduplecat, interesat doar de pedepsirea răufăcătorilor. Dimpotrivă, ar trebui să ni-l imaginăm ca pe un tată iubitor, dar ferm, care îşi tratează întotdeauna copiii cât se poate de bine. „DOAMNE, Tu eşti Tatăl nostru“, a spus profetul Isaia (Isaia 64:8). Ca Tată drept şi corect, Iehova pune în echilibru fermitatea pentru ceea ce este drept cu compasiunea tandră faţă de copiii săi pământeşti, care au nevoie de ajutor sau iertare din cauza situaţiilor critice sau a slăbiciunilor carnale. — Psalmul 103:6, 10, 13.

Să înţelegem mai bine ce este dreptatea

 7. a) Ce învăţăm despre dreptatea divină din profeţia lui Isaia? b) Ce rol a jucat Isus în învăţarea naţiunilor despre dreptate?

⁷ Natura îndurătoare a dreptăţii lui Iehova a fost scoasă în evidenţă odată cu venirea lui Mesia. Isus a predat dreptatea divină şi a trăit în armonie cu ea, după cum a prezis profetul Isaia. Evident, dreptatea divină presupune tratarea cu tandreţe a oamenilor asupriţi. Astfel, ei nu sunt zdrobiţi fără să mai aibă posibilitatea de a se reface. Isus, „slujitorul“ lui Iehova, a venit pe pământ pentru a face „ca naţiunile să înţeleagă“ acest aspect al dreptăţii lui Dumnezeu. El a făcut acest lucru îndeosebi prin exemplul viu pe care l-a lăsat referitor la ce înseamnă dreptatea divină. Ca „Vlăstar drept“ al regelui David, Isus a fost gata să „caute dreptatea“ şi să fie prompt în manifestarea acesteia. — Isaia 16:5; 42:1–4; Matei 12:18–21, NW; Ieremia 33:14, 15.

 8. De ce adevărata dreptate şi justiţie erau neclare în secolul întâi?

⁸ Această clarificare în ce priveşte natura dreptăţii lui Iehova era deosebit de necesară în secolul I e.n. Bătrânii poporului evreu şi conducătorii religioşi — scribii, fariseii şi alţii — proclamau şi dădeau dovadă de o dreptate şi o justiţie deformate. Ca urmare, oamenii de rând, cărora le era imposibil să trăiască conform cerinţelor stabilite de scribi şi farisei, şi-au imaginat probabil că dreptatea lui Dumnezeu le este inaccesibilă (Matei 23:4; Luca 11:46). Isus a arătat că nu aşa stăteau lucrurile. El şi-a ales discipolii dintre oamenii de rând şi i-a învăţat normele drepte ale lui Dumnezeu. — Matei 9:36; 11:28–30.

 9, 10. a) Cum au încercat scribii şi fariseii să-şi demonstreze dreptatea? b) Cum şi de ce a arătat Isus că practicile scribilor şi ale fariseilor erau zadarnice?

⁹ Pe de altă parte, fariseii căutau ocazii de a-şi etala „dreptatea“, făcând rugăciuni şi contribuţii în public (Matei 6:1–6). Totodată, ei încercau să-şi demonstreze dreptatea prin respectarea a nenumărate legi şi precepte — dintre care multe erau concepute de ei. Astfel de strădanii i-au făcut să „dea uitării dreptatea şi dragostea de Dumnezeu“ (Luca 11:42). Poate că în aparenţă erau drepţi, dar în interior erau „plini de fărădelege“, adică de nedreptate (Matei 23:28). Simplu spus, ei cunoşteau foarte puţine lucruri despre dreptatea lui Dumnezeu.

¹⁰ Din acest motiv, Isus şi-a avertizat continuatorii: „Dacă dreptatea voastră nu va întrece pe cea a cărturarilor şi a fariseilor, cu nici un chip nu veţi intra în împărăţia cerurilor“ (Matei 5:20). Contrastul evident dintre dreptatea divină, scoasă în evidenţă de Isus, şi etalarea ostentativă şi rigidă a dreptăţii de către scribi şi farisei a dat naştere la nenumărate ciocniri între ei.

Dreptatea divină şi dreptatea deformată

11. a) De ce l-au întrebat fariseii pe Isus despre vindecări în ziua sabatului? b) Ce a dezvăluit răspunsul lui Isus?

¹¹ În timpul ministerului său efectuat în Galileea în primăvara anului 31 e.n., Isus a văzut într-o sinagogă un om care avea o mână uscată. Întrucât era o zi de sabat, fariseii l-au întrebat pe Isus: „Este îngăduit a vindeca în zilele de sabat?“ În loc să se gândească la suferinţa bietului om, ei căutau un pretext pentru a-l condamna pe Isus, după cum reiese din întrebarea lor. Nu este de mirare că Isus era mâhnit din cauza împietririi inimii lor. Apoi le-a răspuns fariseilor în mod intenţionat cu o întrebare asemănătoare: „Este îngăduit în sabat să faci bine?“ Pentru că ei nu au spus nimic, Isus a dat singur răspunsul întrebându-i dacă nu ar scoate afară o oaie care a căzut într-o groapă într-o zi de sabat.b „Cu cât mai de preţ este deci un om decât o oaie!“, a spus Isus, cu un raţionament de necombătut. „De aceea este îngăduit [sau corect] a face bine în zilele de sabat“, a spus el în încheiere. Dreptatea lui Dumnezeu nu trebuie să fie niciodată împiedicată de tradiţiile umane. După ce a clarificat acest lucru, Isus a vindecat mâna omului. — Matei 12:9–13; Marcu 3:1–5.

12, 13. a) Spre deosebire de scribi şi farisei, cum şi-a dovedit Isus interesul faţă de păcătoşi? b) Care este diferenţa dintre dreptatea divină şi etalarea dreptăţii?

¹² Dacă fariseii erau prea puţin interesaţi de cei cu infirmităţi fizice, ei erau şi mai puţin interesaţi de cei săraci din punct de vedere spiritual. Imaginea lor deformată despre dreptate i-a făcut să-i ignore şi să-i dispreţuiască pe încasatorii de taxe şi pe păcătoşi (Ioan 7:49). Totuşi, mulţi oameni de acest fel au reacţionat la învăţătura lui Isus, simţind fără îndoială că el dorea să-i ajute, nu să-i judece (Matei 21:31; Luca 15:1). Însă fariseii şi-au bătut joc de eforturile lui Isus de a-i vindeca pe cei bolnavi spiritualiceşte. „Omul acesta primeşte pe păcătoşi şi mănâncă împreună cu ei“, murmurau fariseii cu dispreţ (Luca 15:2). Ca răspuns la acuzaţia lor, Isus a folosit din nou o parabolă inspirată din viaţa pastorală. Aşa cum un păstor se bucură când găseşte o oaie pierdută, tot aşa îngerii din cer se bucură când un păcătos se căieşte (Luca 15:3–7). Isus însuşi s-a bucurat când l-a putut ajuta pe Zacheu să se căiască de conduita lui păcătoasă din trecut. „Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut“, a spus el. — Luca 19:8–10.

¹³ Aceste confruntări dezvăluie clar diferenţa dintre dreptatea divină, care urmăreşte să vindece şi să salveze, şi etalarea dreptăţii, care nu caută decât să-i preamărească pe câţiva şi să-i condamne pe cei mai mulţi. Ritualurile lipsite de sens şi tradiţiile concepute de oameni i-au făcut pe scribi şi pe farisei să fie aroganţi şi să-şi acorde prea multă importanţă, dar Isus a arătat cât se poate de clar că ei au „lăsat de o parte cele mai grele lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credinţa“ (Matei 23:23). Să-l imităm, aşadar, pe Isus în ce priveşte exercitarea adevăratei dreptăţi în tot ce facem şi, totodată, să evităm capcana etalării dreptăţii.

14. Cum arată unul dintre miracolele lui Isus că dreptatea divină ţine cont de situaţia unei persoane?

¹⁴ Deşi a ignorat regulile stabilite în mod arbitrar de farisei, Isus a respectat Legea mozaică (Matei 5:17, 18). Procedând astfel, el nu a permis ca litera Legii drepte să anuleze principiile acesteia. Când o femeie care suferea de o scurgere de sânge de 12 ani s-a atins de hainele lui şi s-a vindecat, Isus i-a zis: „Fiică, . . . credinţa ta te-a mântuit; du-te în pace!“ (Luca 8:43–48). Cuvintele înţelegătoare ale lui Isus au confirmat că dreptatea divină ţinuse cont de situaţia femeii. Deşi era necurată din punct de vedere ceremonial şi violase în principiu Legea lui Dumnezeu prin faptul că se afla printre oameni, credinţa ei a meritat să fie răsplătită. — Leviticul 15:25–27; compară cu Romani 9:30–33.

Dreptatea este pentru toţi

15, 16. a) Ce ne învaţă parabola lui Isus despre bunul samaritean cu privire la dreptate? b) De ce trebuie să „nu fim prea drepţi“?

¹⁵ Pe lângă faptul că a scos în evidenţă natura îndurătoare a dreptăţii lui Dumnezeu, Isus şi-a învăţat discipolii că dreptatea divină trebuie să-i includă pe toţi oamenii. Voinţa lui Iehova cu privire la Isus a fost ca acesta „să aducă dreptate pentru naţiuni“ (Isaia 42:1, NW). Acesta a fost punctul central al uneia dintre cele mai renumite parabole ale lui Isus, cea despre bunul samaritean. Parabola a fost răspunsul la o întrebare pusă de un om versat în Lege, care dorea „să se îndreptăţească“. „Cine este aproapele meu?“, a întrebat el, dorind fără îndoială să-şi limiteze responsabilităţile faţă de semeni la poporul evreu. Samariteanul din parabola lui Isus a manifestat dreptate într-un mod plăcut lui Dumnezeu, pentru că a fost dispus să-şi cheltuiască timpul şi banii ca să ajute un om dintr-o altă naţiune. Isus şi-a încheiat parabola dându-i celui ce pusese întrebarea următorul sfat: „Du-te şi fă şi tu la fel“ (Luca 10:25–37). Dacă şi noi le facem bine tuturor oamenilor, indiferent de originea lor rasială sau etnică, vom imita dreptatea lui Dumnezeu. — Faptele 10:34, 35.

¹⁶ Pe de altă parte însă, exemplul scribilor şi al fariseilor ne aminteşte de faptul că, dacă vrem să exercităm dreptatea într-un mod plăcut lui Dumnezeu, trebuie să „nu fim prea drepţi“ (Eclesiastul 7:16). Încercarea de a-i impresiona pe alţii prin manifestări ostentative de dreptate sau faptul de a acorda o importanţă exagerată regulilor făcute de oameni nu ne va aduce aprobarea lui Dumnezeu. — Matei 6:1.

17. De ce este foarte important să manifestăm dreptate într-un mod plăcut lui Dumnezeu?

¹⁷ Un motiv pentru care Isus a ajutat naţiunile să înţeleagă natura dreptăţii lui Dumnezeu a fost acela ca toţi discipolii lui să înveţe să manifeste această calitate. De ce este atât de important acest lucru? Scripturile ne îndeamnă să „devenim imitatori ai lui Dumnezeu“ şi ne spun că toate căile lui Dumnezeu sunt drepte (Efeseni 5:1, NW). Tot aşa, Mica 6:8 arată că una dintre cerinţele lui Iehova este „să facem [exercităm, NW] dreptate“ în timp ce umblăm cu Dumnezeul nostru. În plus, Ţefania 2:2, 3 ne aminteşte că, dacă vrem să fim ascunşi în ziua mâniei lui Iehova, trebuie să „căutăm dreptatea“ înainte de venirea acelei zile.

18. La ce întrebări se va răspunde în articolul următor?

¹⁸ Aceste zile critice din urmă sunt, aşadar, „timpul potrivit“ pentru a exercita dreptatea (2 Corinteni 6:2). Putem fi siguri că dacă, asemenea lui Iov, „ne îmbrăcăm cu dreptatea“ şi facem din ‘judecată o manta’, Iehova ne va binecuvânta (Iov 29:14). Cum ne va ajuta credinţa în justiţia lui Iehova să privim viitorul cu încredere? În plus, în timp ce aşteptăm „pământul nou“ drept, cum ne ocroteşte dreptatea divină pe plan spiritual (2 Petru 3:13)? La aceste întrebări se va răspunde în articolul următor.

[Note de subsol]

Puteţi explica?

◻ Ce este dreptatea lui Dumnezeu?

◻ Cum a învăţat Isus naţiunile despre dreptate?

◻ De ce dreptatea fariseilor era deformată?

◻ De ce trebuie să exercităm dreptatea?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 8]

Isus a dezvăluit în mod clar profunzimea dreptăţii lui Dumnezeu