Vei spune tu: „Iată-mă! Trimite-mă.“?

„Iehova [a zis]: «Pe cine voi trimite şi cine va merge pentru noi?“ — ISAIA 6:8.

 1, 2. Ce deosebit motiv de bucurie a avut o pereche căsătorită?

„SÎNTEM bucuroşi să vă comunicăm că sîntem gata să plecăm în Columbia. Ne-am bucurat de privilegiul nostru de serviciu aici în Ecuador mult mai mult decît se poate exprima la această maşină de scris.“ Aşa începea o scrisoare primită de la doi Martori ai lui Iehova care au plecat în Ecuador, unde se construia un nou birou de filială al Societăţii Turnul de veghere.

² Aceşti doi slujitori ai lui Dumnezeu au plecat în Ecuador pentru a face mai mult decît doar să ajute la construcţie; ei puteau să ajute şi în calitate de învăţători creştini. Ei scriu: „Noi am constatat că terenul de predicare este unul dintre lucrurile cele mai importante. Doar cu trei săptămîni în urmă, opt dintre noi ne-am dus într-o piaţă şi am plasat 73 de cărţi şi peste 40 de reviste. Săptămîna trecută am început două noi studii biblice. Putem vedea, într-adevăr, necesitatea unei noi filiale. Soţia mea şi cu mine am vrea să vă mulţumin pentru privilegiul de a ne continua serviciul cu timp integral în acest domeniu deosebit“ — acum în Colombia.

 3. Cum au reflectat mulţi un spirit asemănător celui manifestat de profetul Isaia?

³ Această pereche, şi sute de alte perechi care s-au oferit să fie trimise în străinătate, reflectă un spirit asemănător celui al profetului Isaia. Cînd l-a auzit pe Iehova spunînd: „Pe cine voi trimite şi cine va merge pentru noi?“, el a răspuns: „Iată-mă! Trimite-mă.“ Atunci Dumnezeu a dat porunca: „Du-te şi spune-i acestui popor: «Tot mereu auziţi, dar nu înţelegeţi»“ (Isaia 6:8, 9). Unde s-a oferit Isaia în mod voluntar să fie trimis şi ce a rezultat din aceasta? Ce putem învăţa din această relatare privitor la paralele moderne şi ce lecţii de interes personal ni se oferă?

Misiunea lui Isaia de a predica

 4, 5. (a) Ce situaţie predomina atunci cînd Isaia a primit viziunea consemnată în capitolul 6 al cărţii sale? (b) Ce a văzut Isaia în viziunea sa?

⁴ Întrebarea „pe cine voi trimite?“ i-a fost pusă lui Isaia de către Iehova în anul morţii regelui Ozia (Isaia 6:1). Aceasta era în anul 777 î.e.n., sau cu circa un secol şi trei sferturi înainte ca babilonienii să fi distrus Ierusalimul şi să fi pustiit ţara lui Iuda, Iehova a prevăzut venirea unei asemenea triste conjuncturi şi el l-a însărcinat pe Isaia să aducă la cunoştinţa publică un mesaj privitor la lucrul acesta. Ce putem învăţa din faptul că Iehova i-a încredinţat lui Isaia o asemenea misiune de predicare?

⁵ Dacă am fi fost în locul lui Isaia, şi noi am fi fost profund impresionaţi de cadrul exterior în care şi-a primit însărcinarea. El a scris: „Eu (. . .) l-am văzut pe Iehova şezînd pe un tron înalt şi elevat şi poalele veşmintelor sale umpleau templul. Serafimi stăteau deasupra lui. Fiecare avea şase aripi. Cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele şi cu două zburau. Şi acesta l-a chemat pe acela şi a zis: «Sfînt, sfînt, sfînt este Iehova al armatelor. Plenitudinea întregului pămînt este gloria sa.»“ — Isaia 6:1–3.

 6. De ce a fost un privilegiu pentru Isaia să vadă toate acestea?

⁶ Isaia ştia că Ozia fusese lovit cu lepră atunci cînd, fără să facă parte din tribul preoţesc, plin de îngîmfare, a intrat cu de-a sila în Sfînta templului, ca să ofere tămîie. Ce privilegiu a fost, aşadar, pentru Isaia să vadă însăşi prezenţa lui Dumnezeu! Isaia, un om imperfect, nu l-a văzut literalmente pe Iehova, dar i s-a permis să-L vadă într-o viziune (Exod 33:20–23). Măreţia acesteia a fost scoasă în evidenţă de îngeri de rang înalt (serafimi) care slujeau la tronul lui Iehova. Conştienţi de sfinţenia lui Dumnezeu, ei îşi aveau acoperite, în mod respectuos, ‘feţele’. În afară de acest act de umilinţă, ei proclamau în mod energic sfinţenia lui Dumnezeu. Ce efect îţi imaginezi că trebuie să fi avut toate acestea asupra unui om?

 7. Cum a reacţionat Isaia şi de ce am putea să ne simţim şi noi la fel uneori?

⁷ Să-l lăsăm pe Isaia să ne răspundă: „Atunci am spus: «Vai mie! Căci sînt ca şi redus la tăcere, deoarece sînt un om necurat la buze şi locuiesc în mijlocul unui popor necurat la buze; căci ochii, mei l-au văzut pe Rege, pe însuşi Iehova al armatelor!»“ (Isaia 6:5). Isaia ştia că el era un purtător de cuvînt al lui Dumnezeu, dar viziunea aceasta l-a făcut să înţeleagă că era necurat, neavînd buzele curate corespunzătoare unui purtător de cuvînt al acestui Rege glorios şi sfînt. Tot la fel, poate că şi unii dintre noi, uneori, din cauza stării noastre păcătoase, ne simţim nedemni de a ne apropia de Dumnezeu în rugăciune şi cu atît mai puţin de a fi numiţi cu numele său. De aceea, lucrurile prin care a trecut ulterior Isaia ar trebui să aibă un efect încurajator.

 8. Ce serviciu a îndeplinit un înger şi cu ce efect?

⁸ Unul dintre serafimii aflaţi acolo a zburat la Isaia cu un cărbune aprins luat de pe altarul pentru jertfele de animale. Atingîndu-i buzele cu cărbunele, îngerul a zis: „Iată, acesta ţi-a atins buzele şi eroarea ta s-a îndepărtat şi însuşi păcatul tău este ispăşit“ (Isaia 6:6, 7). În zilele lui Solomon focul din cer a dovedit faptul că Iehova acceptase altarul de jertfă, chiar dacă ofrandele nu îi puteau face nici chiar pe preoţi complet curaţi în ochii lui Dumnezeu (2 Cronici 7:1–3; Evrei 10:1–4, 11). Însă cînd necurăţenia lui Isaia a fost îndepărtată prin arderea cu cărbunele aprins, el a putut accepta hotărîrea judecătorească a lui Iehova că păcatul i-a fost ispăşit în măsura necesară pentru a putea primi o însărcinare specială de predicare. Ce interesante semne prevestitoare cu privire la viitor ne sugerează lucrul acesta?

 9. Care a fost conţinutul mesajului lui Isaia?

⁹ După această uluitoare întîmplare, profetul a primit însărcinarea de predicare amintită (Isaia 6:8, 9). Dar de ce trebuia să spună Isaia că poporul va auzi de repetate ori, dar nu va dobîndi cunoştinţă? Glasul lui Dumnezeu a adăugat: „Fă nereceptivă inima acestui popor şi fă-i insensibile înseşi urechile şi lipeşte-i înşişi ochii, pentru ca să nu vadă (. . .) şi pentru ca el să nu se întoarcă într-adevăr şi să obţină vindecare“ (Isaia 6:10). Înseamnă oare aceasta că Isaia, prin grosolănie şi lipsă de tact, avea să stîrnească iudeilor o reacţie de repulsie, astfel încît aceştia să rămînă în dezacord cu Iehova? Nu. Prin aceasta se indica, pur şi simplu, cum aveau să reacţioneze cei mai mulţi iudei, indiferent cît de fidel şi de temeinic avea să îşi îndeplinească Isaia misiunea de predicare în vederea căreia el se oferise în mod voluntar, spunînd: „Iată-mă! Trimite-mă.“

10. (a) Cine era vinovat de faptul că poporul era ca şi orb şi surd? (b) Ce a vrut să spună Isaia cînd a întrebat: „Pînă cînd?“?

¹⁰ Vinovat era poporul. Cu toate că Isaia le-a înlesnit oamenilor ‘să audă tot mereu’, ei nu au înmagazinat cunoştinţă, nici nu au dobîndit pricepere. Dumnezeu spusese încă dinainte că, din cauza atitudinii lor încăpăţînate şi nespirituale, nu vor reacţiona pozitiv, cu excepţia unei minorităţi dintre ei. Cei mai mulţi aveau să se dovedească tot atît de orbi ca atunci cînd ochii le-ar fi fost lipiţi cu cel mai puternic adeziv, dacă îţi poţi imagina aşa ceva. Cît timp avea să dureze această nenorocită stare? La aceasta s-a referit Isaia cînd a pus întrebarea: „Pînă cînd, o, Iehova?“, şi nu la numărul de ani pe care avea să-i petreacă el în acest serviciu. Dumnezeu a răspuns: „Pînă cînd oraşele se vor prăbuşi realmente în ruine, pentru a fi fără nici un locuitor.“ Şi aşa s-a şi întîmplat, însă nu în timpul vieţii lui Isaia, ci ulterior. Babilonienii i-au ‘îndepărtat pe oamenii pămînteşti’, lăsînd ţara Iuda ‘ruinată pînă a devenit o pustietate’. — Isaia 6:11, 12; 2 Regi 25:1–26.

11. Cum a oferit consolare predicarea lui Isaia?

¹¹ În final, Iehova l-a asigurat însă pe Isaia că nu era totul lipsit de speranţă. „Va mai exista în [ţară] o zecime“. Da, ea era ‘ca un arbore masiv la care, cînd există o tăiere, va exista o buturugă, o sămînţă sfîntă’ (Isaia 6:13). După 70 de ani de exil babilonian, o sămînţă sau o rămăşiţă, s-a reîntors în ţară, ca şi cum ar fi răsărit un lăstar nou din buturuga unui arbore masiv. (2 Cronici 36:22, 23; Ezra 1:1–4; compară Iov 14:7–9; Daniel 4:10, 13–15, 26.) Prin urmare, în timp ce mesajul lui Isaia era în general sumbru, el conţinea şi un element consolator. Există însă motive scripturale de a-l considera pe Isaia drept un prototip pentru viitor. În ce fel?

Împliniri mai mari

12. Ce bază scripturală există de a-l numi pe Isus Mai Marele Isaia?

¹² La multe secole de la moartea lui Isaia a venit acela care putea fi numit Mai Marele Isaia, Isus Cristos. În existenţa sa preumană, el s-a oferit voluntar pentru a fi trimis de Tatăl său pe pămînt, unde el avea să includă în activitatea sa de predicare lucruri pe care le scrisese Isaia (Proverbe 8:30, 31; Ioan 3:17, 34; 5:36–38; 7:28; 8:42; Luca 4:16–19; Isaia 61:1). Ba mai mult chiar, Isus a stabilit o asociaţie de idei între sine însuşi şi Isaia capitolul 6, atunci cînd a explicat motivele metodei sale de a da învăţătură (Matei 13:10–15; Marcu 4:10–12; Luca 8:9, 10). Lucrul acesta era foarte potrivit, deoarece majoritatea iudeilor care îl auzeau pe Isus nu erau deloc mai dispuşi decît contemporanii lui Isaia să accepte mesajul Fiului lui Dumnezeu şi să acţioneze în conformitate cu el (Ioan 12:36–43). Şi, tot la fel, iudeii care se făcuseră ‘orbi şi surzi’ faţă de mesajul lui Isus au fost daţi şi ei pradă distrugerii, în anul 70 e.n., cum li s-a întîmplat şi celor care trăiseră evenimentele anului 607 î.e.n. Această conjunctură din secolul întîi a însemnat pentru Ierusalim un necaz „aşa cum n-a mai survenit de la începutul lumii (. . .) şi nici nu va mai surveni“ (Matei 24:21). Însă, aşa cum a profeţit Isaia, o rămăşiţă sau o „sămînţă sfîntă“ a exercitat credinţă. Membrii ei au fost constituiţi într-o naţiune spirituală, „Israelul lui Dumnezeu“ uns de spirit. — Galateni 6:16.

13. De ce ne putem aştepta la o altă împlinire a lui Isaia 6?

¹³ Să ne întoarcem acum spre o altă împlinire bazată pe Biblie a capitolului 6 din Isaia. Să utilizăm drept cheie pentru înţelegerea acesteia cuvintele apostolului Pavel pe care le-a spus în jurul anului 60 e.n. El a explicat de ce numeroşi iudei care l-au ascultat în Roma nu au acceptat ‘mărturia privitoare la regatul lui Dumnezeu’. Motivul era o nouă împlinire a lui Isaia 6:9, 10 (Fapte 28:17–27). Înseamnă oare aceasta că după ce Isus a părăsit scena pămîntească, discipolii săi unşi aveau să îndeplinească o însărcinare asemănătoare aceleia a lui Isaia? Da, într-adevăr!

14. În ce fel urmau să realizeze discipolii lui Isus o lucrare ca a lui Isaia?

¹⁴ Înainte dea se înălţa la cer, Mai Marele Isaia le-a spus discipolilor săi că vor primi spiritul sfînt şi că, după aceea, vor „fi martori [ai săi] în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi pînă în cea mai îndepărtată parte a pămîntului“ (Fapte 1:8). Aşa cum altarul de jertfă a furnizat ceea ce era necesar pentru îndepărtarea erorii lui Isaia, tot la fel jertfa lui Isus a fost baza pentru ‘ispăşirea păcatului’ discipolilor săi (Levitic 6:12, 13; Evrei 10:5–10; 13:10–15). Astfel Dumnezeu putea să-i ungă cu spiritul său sfînt, fapt prin care erau împuterniciţi să fie ‘martori pînă în cea mai îndepărtată parte a pămîntului’. Atît profetul Isaia, cît şi Mai Marele Isaia au fost trimişi să proclame mesajul lui Dumnezeu. În mod asemănător, continuatorii unşi ai lui Isus au fost „trimişi de la Dumnezeu (. . .) în compania lui Cristos“. — 2 Corinteni 2:17.

15. Care a fost reacţia generală la predicarea, asemănătoare celei a lui Isaia, realizată în timpul nostru, şi spre ce viitor indică aceasta?

¹⁵ În timpurile moderne, îndeosebi de la încheierea primului război mondial, creştinii au văzut limpede necesitatea de a declara mesajul lui Dumnezeu. Acesta include faptul plin de gravitate că „ziua de răzbunare din partea Dumnezeului nostru“ este aproape (Isaia 61:2). Devastarea pe care o va aduce această zi va constitui o lovitură dată îndeosebi creştinătăţii, care s-a pretins multă vreme poporul lui Dumnezeu, aşa cum a făcut şi Israelul din vechime. În ciuda deceniilor de predicare efectuată cu loialitate de către martorii unşi, cei mai mulţi membri ai creştinătăţii şi-au ‘făcut nereceptivă inima şi insensibile urechile; ei au ochii lipiţi’. Profeţia lui Isaia arată că lucrul acesta va continua „pînă cînd oraşele se vor prăbuşi realmente în ruine, pentru a fi fără nici un locuitor şi casele vor fi fără om pămîntesc şi pămîntul însuşi va fi ruinat pînă va fi o pustietate“. Aceasta situaţie va marca sfîrşitul acestui rău sistem de lucruri. — Isaia 6:10–12.

„Trimite-mă“

16. De ce se poate spune că „marea mulţime“ participă la lucrarea care corespunde celei a lui Isaia?

¹⁶ Astăzi există milioane de creştini devotaţi care deţin speranţa biblică a vieţii eterne pe un pămînt paradiziac. Pe baza sîngelui de jertfă al lui Isus, această „mare mulţime“ se poate bucura de iertarea păcatelor în măsura necesară astăzi. Membrii ei primesc totodată putere şi sprijin prin spiritul lui Dumnezeu, atunci cînd se alătură rămăşiţei creştinilor unşi, pentru a spune: „Iată-mă! Trimite-mă“. Pentru ce să fie trimişi? Ne răspunde Pavel la Romani 10:13–15, prin cuvintele: „«Oricine invocă numele de Iehova va fi salvat.» Însă cum îl vor invoca pe acela în care nu au crezut? Şi cum vor crede în acela despre care n-au auzit vorbindu-se? Şi cum vor auzi fără cineva care să predice? Şi cum vor predica fără să fi fost trimişi? Aşa cum este scris [la Isaia 52.7]: «Cît de plăcute sînt picioarele acelora care anunţă vestea bună despre lucruri bune!»“ — Apocalips 7:9–15.

17. Comparativ cu profeţia lui Isaia, care este conţinutul mesajului nostru?

¹⁷ Adu-ţi aminte că Isaia a exclamat „Iată-mă! Trimite-mă“ înainte de a fi cunoscut conţinutul complet al mesajului. Din contră, noi ştim ce anume vrea Dumnezeu să fie declarat de către aceia care răspund la invitaţia sa: „Pe cine voi trimite, şi cine va merge pentru noi?“ Conţinutul mesajului include o avertizare privitoare la „ziua de răzbunare din partea Dumnezeului nostru“. Mesajul mai include însă şi „vestea bună despre lucruri bune“. Spre exemplu, aceia care sînt „trimişi“ participă la proclamarea ‘libertăţii celor luaţi captivi, iar prizonierilor deschiderea largă a ochilor’. Nu este oare o sursă de mare satisfacţie îndeplinirea acestui lucru? — Isaia 61:1, 2.

18, 19. În ce moduri diferite spun mulţi: „Trimite-mă.“?

¹⁸ Dacă deja declari „vestea bună despre lucruri bune“, această examinare a capitolului 6 din Isaia te-ar putea determina să te întrebi: Cum aş putea reacţiona mai din plin în spiritul pe care îl evidenţiază Isaia 6:8? Ca şi cuplul menţionat la începutul acestui articol, alte multe sute au participat voluntar la programul internaţional de construcţii (International Volunteer Construction Workers program). Mulţi alţii, cărora le lipsesc deprinderile de muncă în construcţii, s-au mutat în ţări în care există o mai mare nevoie de predicatori. Lucrul acesta este cel mai recomandabil să se facă după ce s-au cerut sfaturi de la biroul de filială al Societăţii Watch Tower. Fireşte că este de importanţă vitală o bună plănuire, întrucît limba, nivelul de viaţă, ofertele de muncă laică şi alte lucruri pot să difere enorm într-o ţară străină. Totuşi nu lăsa să îţi scape posibilitatea ce ţi se oferă, numai pentru că ar putea fi necesare schimbări serioase. Mulţi dintre aceia care au atitudinea: „Iată-mă! Trimite-mă“ au procedat la asemenea mutări în alte locuri şi au fost binecuvîntaţi din belşug de către Dumnezeu pentru lucrul acesta. — Compară Proverbe 24:27; Luca 14:28–30.

¹⁹ În sfîrşit, o altă categorie — fraţi celibatari şi surori necăsătorite, cupluri căsătorite sau chiar familii întregi — s-au mutat în altă parte, în propria lor ţară sau regiune, în locuri în care nevoia de predicatori ai Regatului sau de supraveghetori creştini este mai mare (Fapte 16:9, 10). Poate că asemenea mutări au pretins unele sacrificii, cum ar fi încadrarea într-o altfel de muncă laică, probabil plătită mai prost. Unii s-au pensionat mai devreme, cu o pensie minimă, şi au găsit o muncă cu program redus, ca să poată dispune de mai mult timp pentru serviciul creştin. Ce minunat este cînd familii întregi spun: „Iată-mă! Trimite-mă.“! Şi aceasta este o reflectare a situaţiei lui Isaia. Soţia sa a participat în mod activ la îndeplinirea voinţei lui Dumnezeu ca profetesă, iar fiii lui au fost cuprinşi în mesaje profetice. — Isaia 7:3, 14–17; 8:3, 4.

20. Avînd în minte cuvintele din Isaia 6:8, ce întrebare ţi-ai putea pune?

²⁰ Chiar dacă împrejurările tale din prezent nu îţi permit asemenea schimbări serioase, te-ai putea întreba totuşi: ‘Fac eu tot ce pot acolo unde mă aflu, imitînd spiritul lui Isaia de a se pune la dispoziţie?’ Străduieşte-te din răsputeri în declararea mesajului lui Dumnezeu, chiar dacă vremea este urîtă sau dacă publicul este indiferent. Fireşte că aşa a procedat şi Isaia. Fii zelos în a le vorbi altora cu privire la „vestea bună despre lucruri bune“! Iehova a spus: „Pe cine voi trimite?“ Ca şi Isaia din vechime, dovedeşte că răspunsul tău este: „Iată-mă! Trimite-mă“, — pentru a proclama mesajul Său.

Întrebări recapitulative

◼ În ce împrejurări a primit Isaia viziunea din Is capitolul 6 al cărţii sale şi ce a văzut el?

◼ Ce fel de însărcinare a primit Isaia?

◼ De ce poate fi numit Isus Mai Marele Isaia, şi cum participă discipolii săi la o lucrare asemănătoare celei a lui Isaia?

◼ Cum ai putea manifesta un spirit asemănător celui manifestat de Isaia?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 17]

Isaia a fost purificat şi trimis să predice

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Mulţi au reacţionat, spunînd: „Iată-mă! Trimite-mă.“