Capitolul nouă

Încredeţi-vă în Iehova când treceţi prin momente critice!

Isaia 7:1—​8:18

 1. De ce le va fi de ajutor creştinilor de astăzi examinarea capitolelor 7 şi 8 din Isaia?

CAPITOLELE 7 şi 8 din cartea biblică Isaia analizează două reacţii opuse. Atât Isaia, cât şi Ahaz au făcut parte dintr-o naţiune dedicată lui Iehova; amândoi au primit însărcinări de la Dumnezeu, unul ca profet, celălalt ca rege al lui Iuda; şi amândoi s-au confruntat cu aceeaşi ameninţare — invadarea lui Iuda de către armate duşmane superioare armatei lor. Însă Isaia a înfruntat ameninţarea cu încredere în Iehova, în timp ce Ahaz a cedat în faţa fricii. De ce au reacţionat ei diferit? Având în vedere că şi creştinii de astăzi sunt înconjuraţi de forţe ostile, examinarea acestor două capitole din Isaia îi va ajuta să descopere ce învăţăminte conţin ele.

În faţa unei decizii

 2, 3. Ce rezumat face Isaia în cuvintele sale introductive?

² La fel ca un pictor care schiţează un nou tablou din câteva trăsături mari de pensulă, Isaia îşi începe relatarea cu câteva afirmaţii generale, ce indică începutul şi sfârşitul evenimentelor pe care urmează să le prezinte: „S-a întâmplat, pe vremea lui Ahaz, fiul lui Iotam, fiul lui Ozia, împăratul lui Iuda, că Reţin, împăratul Siriei, s-a suit cu Pecah, fiul lui Remalia, împăratul lui Israel, împotriva Ierusalimului, ca să facă război; dar n-au putut să-l asedieze“. — Isaia 7:1.

³ Este secolul al VIII-lea î.e.n. Ahaz a urcat pe tronul lui Iuda, ca succesor al tatălui său, regele Iotam. Reţin, regele Siriei, şi Pecah, regele Israelului, regatul de nord, invadează Iuda, iar armatele lor atacă cu ferocitate. În cele din urmă vor asedia chiar Ierusalimul. Cu toate acestea, asediul va eşua (2 Împăraţi 16:5, 6; 2 Cronici 28:5–8). Din ce cauză? Motivul îl vom afla mai târziu.

 4. De ce inima lui Ahaz şi a poporului său s-a umplut de teamă?

⁴ La începutul războiului, „au spus casei lui David: «Sirienii s-au aliat cu Efraim!», inima lui Ahaz şi inima poporului său au tremurat cum se clatină copacii din pădure când bate vântul“ (Isaia 7:2). Într-adevăr, Ahaz şi poporul său se înspăimântă când aud că sirienii şi israeliţii şi-au unit forţele, iar armatele acestora sunt campate chiar în acest moment pe teritoriul lui Efraim (în Israel). Până la Ierusalim ele nu mai au decât două sau trei zile de mers pe jos!

 5. În ce privinţă se aseamănă cu Isaia poporul de astăzi al lui Dumnezeu?

⁵ Iehova îi spune lui Isaia: „Ieşi înaintea lui Ahaz, tu şi fiul tău Şear-Iaşub, la capătul apeductului iazului de sus, pe drumul care duce la ogorul înălbitorului“ (Isaia 7:3). Gândiţi-vă! Într-un moment în care s-ar cuveni ca regele să-l caute pe profetul lui Iehova şi să ceară îndrumare, profetul trebuie să meargă să-l găsească pe rege! Cu toate acestea, Isaia este gata să asculte de Iehova. În mod asemănător, poporul de astăzi al lui Dumnezeu merge de bunăvoie pentru a-i găsi pe oamenii care sunt îngroziţi de presiunile din această lume (Matei 24:6, 14). Câtă satisfacţie avem că în fiecare an sute de mii de oameni reacţionează favorabil la vizitele acestor predicatori ai veştii bune şi apucă mâna protectoare a lui Iehova!

 6. a) Ce mesaj încurajator îi transmite profetul regelui Ahaz? b) Ce situaţie există astăzi?

⁶ Isaia îl găseşte pe Ahaz în afara zidurilor Ierusalimului, unde, pregătindu-se în vederea asediului la care se aşteaptă, regele verifică rezerva de apă a oraşului. Isaia îi spune mesajul lui Iehova: „Ia seama şi fii liniştit; nu te teme de nimic şi să nu ţi se moaie inima înaintea acestor două cozi de tăciuni care fumegă: din cauza mâniei aprinse a lui Reţin şi a Siriei şi din cauza fiului lui Remalia“ (Isaia 7:4). Mai înainte, când au devastat Iuda, atacatorii clocoteau de furie. Acum ei sunt doar „două cozi de tăciuni care fumegă“. Ahaz nu are de ce să se teamă de regele sirian Reţin sau de regele israelit Pecah, fiul lui Remalia. Situaţia de astăzi este asemănătoare. Timp de secole, conducătorii creştinătăţii i-au persecutat cu cruzime pe adevăraţii creştini. Acum însă creştinătatea se aseamănă cu un buştean ars aproape în întregime. Zilele îi sunt numărate.

 7. De ce numele lui Isaia şi cel al fiului său ofereau un motiv de speranţă?

⁷ Pe timpul lui Ahaz, nu numai mesajul lui Isaia, ci şi semnificaţia numelui lui Isaia şi cea a fiului său le ofereau speranţă celor ce se încredeau în Iehova. Într-adevăr, Iuda este în pericol, dar numele Isaia, care înseamnă „Salvare de la Iehova“, sugerează că eliberarea va veni de la Iehova. Iehova îi spune lui Isaia să-l ia cu el pe fiul său Şear-Iaşub, al cărui nume înseamnă „Doar o rămăşiţă se va întoarce“. Chiar şi atunci când regatul lui Iuda va cădea în cele din urmă, Dumnezeu va avea milă de o rămăşiţă pe care o va aduce înapoi în ţară.

Mai mult decât un război între naţiuni

 8. De ce atacul împotriva Ierusalimului este mai mult decât un război între naţiuni?

⁸ Prin intermediul lui Isaia, Iehova dezvăluie strategia duşmanilor lui Iuda. Iată ce pun ei la cale: „Să ne suim împotriva lui Iuda, să-i înspăimântăm, să facem o spărtură şi să punem împărat în ea pe fiul lui Tabeel“ (Isaia 7:5, 6). Coaliţia siro-israelită plănuieşte să cucerească Iuda şi să-l înlocuiască pe Ahaz, un urmaş al lui David, cu omul lor. Este limpede că atacul împotriva Ierusalimului este acum mai mult decât un război între naţiuni. Acest război a devenit o luptă între Satan şi Iehova. De ce? Deoarece Iehova Dumnezeu a încheiat un legământ cu regele David, asigurându-l astfel că fiii săi vor domni peste poporul lui Iehova (2 Samuel 7:11, 16). Ce triumf ar fi pentru Satan dacă ar reuşi să instaleze altă dinastie pe tronul din Ierusalim! El ar putea chiar să zădărnicească scopul lui Iehova de a furniza un moştenitor permanent, pe ‘Prinţul păcii’, din linia lui David. — Isaia 9:6, 7.

Asigurări pline de iubire din partea lui Iehova

 9. Ce asigurare ar trebui să-i dea curaj lui Ahaz, precum şi creştinilor de astăzi?

⁹ Va avea sorţi de izbândă planul Siriei şi Israelului? Nu, nu va avea. Iată ce declară Iehova: „Aşa ceva nu se va întâmpla şi nu va avea loc“ (Isaia 7:7). Prin intermediul lui Isaia, Iehova spune că nu numai asedierea Ierusalimului va fi un eşec, ci „peste şaizeci şi cinci de ani, Efraim va fi nimicit şi nu va mai fi un popor“ (Isaia 7:8). Într-adevăr, peste 65 de ani Israelul nu va mai fi un popor.a Această asigurare, cu calendarul ei precis, ar trebui să-l încurajeze pe Ahaz. În mod similar, poporul de astăzi al lui Dumnezeu este încurajat să ştie că timpul rămas pentru lumea lui Satan este pe punctul de a expira.

10. a) Cum îl pot imita pe Iehova adevăraţii creştini de astăzi? b) Ce propunere îi face Iehova lui Ahaz?

¹⁰ Probabil că pe faţa lui Ahaz se citeşte neîncredere, deoarece Iehova spune prin intermediul lui Isaia: „Dacă nu credeţi, nu veţi supravieţui“. Plin de răbdare, Iehova „a vorbit din nou lui Ahaz“ (Isaia 7:9, 10). Ce exemplu minunat! Deşi mulţi oameni de astăzi nu reacţionează imediat la mesajul Regatului, ar trebui să-l imităm pe Iehova ‘vorbind din nou’, în timp ce îi vizităm de repetate ori. Iehova îi spune în continuare lui Ahaz: „Cere un semn de la DOMNUL Dumnezeul tău; cere-l, fie în locurile de jos, fie în locurile de sus“ (Isaia 7:11). Ahaz poate cere un semn, iar Iehova i-l va da pentru a-i oferi o garanţie că va ocroti casa lui David.

11. Ce asigurare cuprinde expresia „Dumnezeul tău“, pe care o foloseşte Iehova?

¹¹ Observaţi că Iehova spune: ‘Cere un semn de la Dumnezeul tău’. Iehova este bun cu adevărat. După cât se pare, Ahaz se închină deja la dumnezei falşi şi practică obiceiuri păgâne dezgustătoare (2 Împăraţi 16:3, 4). În pofida acestui lucru şi a fricii lui Ahaz, Iehova se mai numeşte încă Dumnezeul lui Ahaz. Lucrul acesta ne dă asigurarea că Iehova nu îi respinge în mod pripit pe oameni. El este gata să le ofere ajutor celor ce greşesc sau a căror credinţă a slăbit. Se simte Ahaz îndemnat să apuce mâna lui Iehova după ce Dumnezeu îl asigură de iubirea sa?

De la îndoială la neascultare

12. a) Ce atitudine arogantă adoptă Ahaz? b) În loc să se îndrepte spre Iehova, la cine caută Ahaz ajutor?

¹² Ahaz răspunde în mod sfidător: „Nu vreau să cer nimic, ca să nu ispitesc pe DOMNUL“ (Isaia 7:12). Ahaz nu respectă în acest caz cuvintele legii: „Să nu ispitiţi pe DOMNUL Dumnezeul vostru“ (Deuteronomul 6:16). Secole mai târziu, Isus a citat această lege când a fost ispitit de Satan (Matei 4:7). Iehova îl invită însă pe Ahaz să se întoarcă la închinarea adevărată şi se oferă să-i întărească credinţa dându-i un semn. Cu toate acestea, Ahaz preferă să caute ocrotire în altă parte. Este posibil ca în acest moment regele să trimită Asiriei o mare sumă de bani, căutând ajutor pentru a rezista în faţa duşmanilor veniţi de la miazănoapte (2 Împăraţi 16:7, 8). Armata siro-israelită înconjoară între timp Ierusalimul şi începe asediul.

13. Ce schimbare observăm în versetul 13, şi ce semnifică ea?

¹³ Referindu-se la lipsa de credinţă a regelui, Isaia spune: „Ascultaţi totuşi, casa lui David! Nu vă ajunge oare că încercaţi răbdarea oamenilor, de mai obosiţi şi pe a Dumnezeului meu?“ (Isaia 7:13). Într-adevăr, pe Iehova îl poate obosi sfidarea continuă. Remarcaţi, de asemenea, că profetul spune acum ‘Dumnezeul meu’, nu ‘Dumnezeul vostru’. Ce schimbare de rău augur! Când îl respinge pe Iehova şi se îndreaptă spre Asiria, Ahaz pierde o ocazie minunată de a fi din nou în relaţii bune cu Dumnezeu. Fie ca niciodată să nu sacrificăm relaţiile noastre cu Dumnezeu, încălcându-ne convingerile scripturale pentru a obţine avantaje de scurtă durată.

Semnul lui Emanuel

14. Cum arată Iehova că este fidel legământului încheiat cu David?

¹⁴ Iehova rămâne fidel legământului pe care l-a încheiat cu David. A fost promis un semn şi se va da un semn! Isaia continuă: „Domnul Însuşi vă va da un semn: Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un Fiu şi-I va pune numele Emanuel. El va mânca smântână şi miere, ca să ştie să lepede răul şi să aleagă binele. Dar înainte de a şti copilul să lepede răul şi să aleagă binele, ţara de ai cărei doi împăraţi te temi tu va fi părăsită“. — Isaia 7:14–16.

15. Care sunt cele două întrebări la care răspunde profeţia despre Emanuel?

¹⁵ Acestea sunt veşti bune pentru cei ce se tem că invadatorii vor pune capăt liniei regale a lui David. „Emanuel“ înseamnă „Dumnezeu cu noi“. Dumnezeu este cu Iuda şi nu va permite ca legământul său cu David să fie anulat. Mai mult decât atât, lui Ahaz şi poporului său li se spune nu numai că Iehova va acţiona, dar şi când va acţiona. Înainte ca băiatul Emanuel să fie suficient de mare pentru a deosebi binele de rău, naţiunile duşmane vor fi distruse. Şi aşa s-a şi întâmplat!

16. Din ce motiv e posibil ca Iehova să nu fi dezvăluit identitatea lui Emanuel din zilele lui Ahaz?

¹⁶ Biblia nu dezvăluie al cui copil este Emanuel. Având însă în vedere că tânărul Emanuel trebuie să slujească drept semn, iar Isaia spune mai târziu că el şi copiii lui ‘sunt nişte semne’, Emanuel poate fi un fiu al profetului (Isaia 8:18). Probabil că Iehova nu dezvăluie identitatea lui Emanuel care a trăit pe timpul lui Ahaz pentru a nu distrage atenţia generaţiilor de mai târziu de la Mai Marele Emanuel. Cine este acesta?

17. a) Cine este Mai Marele Emanuel, şi ce semnifică naşterea sa? b) De ce poporul de astăzi al lui Dumnezeu poate striga „Cu noi este Dumnezeu“?

¹⁷ În afară de cartea lui Isaia, numele Emanuel mai apare o singură dată în Biblie, în Matei 1:23. Iehova l-a inspirat pe Matei să aplice profeţia despre naşterea lui Emanuel la naşterea lui Isus, Moştenitorul legitim al tronului lui David (Matei 1:18–23). Naşterea primului Emanuel era un semn că Dumnezeu nu abandonase casa lui David. În mod asemănător, naşterea lui Isus, Mai Marele Emanuel, era un semn că Dumnezeu nu abandonase omenirea sau legământul său pentru un Regat încheiat cu casa lui David (Luca 1:31–33). Deoarece reprezentantul principal al lui Iehova era atunci printre oameni, Matei a putut spune pe bună dreptate: „Cu noi este Dumnezeu“. Astăzi, Isus domneşte ca Rege ceresc şi este alături de congregaţia sa de pe pământ (Matei 28:20). Bineînţeles, poporul lui Dumnezeu are motive în plus să strige cu îndrăzneală: „Cu noi este Dumnezeu!“

Alte consecinţe ale infidelităţii

18. a) De ce următoarele cuvinte ale lui Isaia îi îngrozesc pe ascultătorii lui? b) Ce schimbare de situaţie urmează să aibă loc în curând?

¹⁸ Deşi ultimele cuvinte ale lui Isaia sunt consolatoare, următoarea afirmaţie a lui îi îngrozeşte pe ascultătorii săi: „DOMNUL va aduce peste tine, peste poporul tău şi peste casa tatălui tău, zile cum n-au mai fost niciodată, din ziua când s-a despărţit Efraim de Iuda, adică pe împăratul Asiriei“ (Isaia 7:17). Într-adevăr, dezastrul se apropie şi va fi provocat de regele Asiriei. Perspectiva de a ajunge sub dominaţia asirienilor, renumiţi pentru cruzimea lor, este probabil cauza numeroaselor nopţi fără somn ale lui Ahaz şi ale poporului său. Ahaz crede că împrietenindu-se cu Asiria va scăpa de Israel şi de Siria. Într-adevăr, regele Asiriei va răspunde la cererea lui Ahaz atacând în cele din urmă Israelul şi Siria (2 Împăraţi 16:9). Probabil că din acest motiv Pecah şi Reţin vor fi obligaţi să pună capăt asediului Ierusalimului. În felul acesta, se va fi dovedit că această coaliţie siro-israelită nu poate cuceri Ierusalimul (Isaia 7:1). Acum însă, Isaia le spune auditorilor săi înspăimântaţi că Asiria, protectoarea în care şi-au pus nădejdea, va deveni asupritoarea lor! — Compară cu Proverbele 29:25.

19. Ce avertisment conţine această dramă istorică pentru creştinii de astăzi?

¹⁹ Această relatare istorică adevărată conţine un avertisment pentru creştinii de astăzi. Când suntem supuşi presiunilor, am putea fi tentaţi să încălcăm principiile creştine, respingând astfel ocrotirea lui Iehova. Lucrul acesta este o dovadă de lipsă de perspicacitate şi poate fi chiar fatal, după cum reiese din următoarele cuvinte ale lui Isaia. Profetul descrie în continuare ce urmări va avea asupra ţării şi asupra poporului invazia asiriană.

20. Cine sunt ‘muştele’ şi ‘albinele’, şi ce vor face ele?

²⁰ Isaia îşi grupează declaraţiile în patru părţi, fiecare dintre ele prezicând ce se va întâmpla „în ziua aceea“, adică în ziua când Asiria va ataca Iuda. „În ziua aceea, DOMNUL va fluiera muştelor de la capătul râurilor Egiptului şi albinelor din ţara Asiriei; ele vor veni şi se vor aşeza toate în vâlcelele pustii şi în crăpăturile stâncilor, pe toate tufişurile şi pe toate păşunile“ (Isaia 7:18, 19). Armatele Egiptului şi ale Asiriei, asemănătoare unor roiuri de muşte şi de albine, se vor îndrepta spre Ţara Promisă. Invazia lor nu va fi de scurtă durată. ‘Muştele’ şi ‘albinele’ se vor aşeza şi vor infesta toată ţara.

21. În ce sens va fi regele asirian ca un brici?

²¹ Isaia continuă: „În ziua aceea, Domnul va rade, cu un brici luat cu chirie de dincolo de Râu, şi anume cu împăratul Asiriei, capul şi părul de pe picioare; ba va rade chiar şi barba“ (Isaia 7:20). Acum nu este menţionată decât Asiria, principala ameninţare. Ahaz îl angajează pe regele asirian pentru a „rade“ Siria şi Israelul. Cu toate acestea, acest „brici luat cu chirie“ din regiunea Eufratului se va întoarce împotriva ‘capului’ lui Iuda şi îl va rade complet, chiar şi barba!

22. Ce exemple foloseşte Isaia pentru a arăta care vor fi consecinţele iminentei invazii asiriene?

²² Care va fi rezultatul? „În ziua aceea, fiecare va hrăni numai o juncă şi două oi şi vor da un asemenea belşug de lapte încât vor mânca smântână; căci cu smântână şi cu miere se vor hrăni toţi cei ce vor rămâne în ţară“ (Isaia 7:21, 22). După ce asirienii vor „rade“ ţara, vor rămâne atât de puţini oameni, încât nu va fi nevoie decât de un număr mic de animale care să furnizeze hrană. Se va mânca doar ‘smântână şi miere’, nimic altceva, nici vin, nici pâine, nici un alt produs de bază. Pentru a sublinia cât de mare va fi pustiirea, Isaia spune de trei ori că, acolo unde era înainte un pământ fertil, vor creşte acum spini şi mărăcini. Cei ce se vor aventura să meargă prin ţară vor avea nevoie de ‘săgeţi şi de arc’ pentru a se apăra de animalele sălbatice care stau la pândă prin desişuri. Terenurile defrişate vor ajunge să fie bătătorite de oi şi boi (Isaia 7:23–25). Această profeţie a început să se împlinească chiar în zilele lui Ahaz. — 2 Cronici 28:20.

Preziceri exacte

23. a) Ce i se porunceşte acum lui Isaia? b) Cum este confirmat semnul de pe tablă?

²³ Isaia se întoarce acum la situaţia din momentul acela. Deşi Ierusalimul se află încă sub asediul coaliţiei siro-israelite, Isaia spune: „DOMNUL mi-a zis: «Ia o tablă mare şi scrie pe ea, aşa ca să se înţeleagă: „Grăbeşte-te de prădează, aruncă-te asupra prăzii [Maher-Şalal-Haş-Baz, NW].“» Am luat cu mine nişte martori vrednici de încredere: pe preotul Urie şi pe Zaharia, fiul lui Berechia“ (Isaia 8:1, 2). Numele Maher-Şalal-Haş-Baz înseamnă „Grăbeşte-te de prădează, aruncă-te asupra prăzii“. Isaia le cere la doi bărbaţi respectaţi din comunitate să certifice faptul că el a scris acest nume pe o tablă mare, pentru ca mai târziu să poată fi confirmată autenticitatea documentului. Acest semn urmează însă să fie confirmat de un al doilea semn.

24. Ce efect ar trebui să aibă semnul Maher-Şalal-Haş-Baz asupra poporului din Iuda?

²⁴ Isaia spune: „M-am apropiat de prorociţă. Ea a conceput şi a născut un fiu. Apoi DOMNUL mi-a zis: «Pune-i numele Maher-Şalal-Haş-Baz». Căci înainte de a şti copilul să spună: «tată!» şi «mamă!», se vor lua dinaintea împăratului Asiriei bogăţiile Damascului şi prada Samariei“ (Isaia 8:3, 4). Atât acea tablă mare, cât şi băiatul nou-născut vor servi drept semne că Asiria îi va prăda în curând pe asupritorii lui Iuda, Siria şi Israel. Cât de curând? Înainte ca băiatul să poată spune primele cuvinte pe care le învaţă majoritatea copiilor: „tată!“ şi „mamă!“. Această prezicere exactă ar trebui să-i întărească poporului încrederea în Iehova. Sau i-ar putea determina pe unii să-i ridiculizeze pe Isaia şi pe fiii săi. Oricum ar sta lucrurile, cuvintele profetice ale lui Isaia se împlinesc. — 2 Împăraţi 17:1–6.

25. Ce asemănări există între zilele lui Isaia şi zilele noastre?

²⁵ Creştinii pot învăţa din avertismentele repetate rostite de Isaia. Apostolul Pavel ne-a dezvăluit că în această dramă istorică, Isaia l-a reprezentat pe Isus Cristos, iar fiii lui Isaia i-au prefigurat pe discipolii unşi ai lui Isus (Evrei 2:10–13). Prin intermediul continuatorilor săi unşi de pe pământ, Isus le reaminteşte adevăraţilor creştini că trebuie să ‘se menţină treji’ în aceste timpuri critice (Luca 21:34–36). În acelaşi timp, împotrivitorii nepenitenţi sunt avertizaţi cu privire la apropiata lor distrugere, deşi aceste avertismente sunt deseori luate în râs (2 Petru 3:3, 4). Împlinirea în zilele lui Isaia a profeţiilor legate de timp oferă garanţia că şi calendarul lui Dumnezeu pentru zilele noastre „se va realiza negreşit. Nu va întârzia“. — Habacuc 2:3, NW.

„Apele“ devastatoare

26, 27. a) Ce evenimente prezice Isaia? b) Ce semnificaţie au cuvintele lui Isaia pentru slujitorii de astăzi ai lui Iehova?

²⁶ Isaia avertizează în continuare: „Pentru că poporul acesta a dispreţuit apele din Siloe care curg lin şi s-a bucurat de Reţin şi de fiul lui Remalia, iată, Domnul va trimite împotriva lor apele puternice şi mari ale Fluviului, adică pe împăratul Asiriei cu toată slava lui; pretutindeni el va ieşi din albia lui şi se va vărsa peste malurile lui; va pătrunde în Iuda, va da peste maluri, va năvăli şi va ajunge până la gât. Iar aripile lui întinse vor umple întinderea ţării tale, Emanuel!“ — Isaia 8:5–8.

²⁷ „Poporul acesta“, regatul de nord al lui Israel, a respins legământul încheiat de Iehova cu David (2 Împăraţi 17:16–18). Pentru ei, acest legământ pare la fel de lipsit de putere ca apele din Siloe — rezerva de apă a Ierusalimului — care abia curg. Ei se bucură că poartă război cu Iuda. Dar dispreţul lor nu va rămâne nepedepsit. Iehova le va permite asirienilor să ‘năvălească’, sau să se reverse, asupra Siriei şi a Israelului, întocmai cum Iehova va permite în curând actualelor elemente politice ale lumii să năvălească asupra domeniului religiei false (Revelaţia 17:16; compară cu Daniel 9:26). După aceea, spune Isaia, „apele“ care se vor umfla vor „pătrunde în Iuda“ şi vor ajunge „până la gât“, până la Ierusalim, unde domneşte capul (regele) lui Iuda.b În mod similar, în zilele noastre executorii politici ai religiei false îi vor împresura pe slujitorii lui Iehova, încercuindu-i „până la gât“ (Ezechiel 38:2, 10–16). Care va fi rezultatul? Ei bine, ce s-a întâmplat pe timpul lui Isaia? Au trecut asirienii de zidurile oraşului şi au distrus ei poporul lui Dumnezeu? Nu, deoarece Dumnezeu a fost cu poporul său.

Nu vă temeţi — „Dumnezeu este cu noi!“

28. În pofida eforturilor înverşunate ale duşmanilor ei, ce asigurare primeşte Iuda din partea lui Iehova?

²⁸ Isaia avertizează: „Scoateţi strigăte de război, popoare [ostile poporului de legământ al lui Dumnezeu], căci veţi fi zdrobite; luaţi aminte, toţi cei care locuiţi departe! Pregătiţi-vă de luptă, căci tot veţi fi zdrobiţi în bucăţi. Încingeţi-vă, căci tot veţi fi zdrobiţi în bucăţi. Faceţi planuri, şi nu se va alege nimic de ele! Spuneţi un cuvânt şi va fi fără urmări! Căci Dumnezeu este cu noi!“ (Isaia 8:9, 10). Aceste cuvinte se împlinesc câţiva ani mai târziu, în timpul domniei fidelului rege Ezechia, fiul lui Ahaz. Când asirienii ameninţă Ierusalimul, îngerul lui Iehova ucide 185 000 dintre ei. Este limpede că Dumnezeu este cu poporul său şi cu linia regală a lui David (Isaia 37:33–37). În mod asemănător, în timpul apropiatei bătălii a Armaghedonului, Iehova îl va trimite pe Mai Marele Emanuel nu numai pentru a-i nimici pe duşmanii Săi, ci şi pentru a-i salva pe toţi cei ce se încred în El. — Psalmul 2:2, 9, 12.

29. a) În ce privinţă se deosebesc evreii din zilele lui Ahaz de cei din zilele lui Ezechia? b) De ce slujitorii de astăzi ai lui Iehova refuză să încheie alianţe religioase sau politice?

²⁹ Spre deosebire de evreii din timpul lui Ezechia, contemporanilor lui Ahaz le lipseşte încrederea în ocrotirea lui Iehova. Ei preferă o conspiraţie, sau o „uneltire“, avându-i pe asirieni ca zid de apărare împotriva coaliţiei siro-israelite. Cu toate acestea, ‘mâna’ lui Iehova îl îmboldeşte pe Isaia să vorbească împotriva ‘căii poporului acestuia’, sau a tendinţei generale de atunci. El avertizează: „Nu vă temeţi de ce se teme el, nici nu vă speriaţi! Sfinţiţi însă pe DOMNUL oştirilor. De El să vă temeţi şi să vă înfricoşaţi“ (Isaia 8:11–13). Având viu în minte lucrul acesta, slujitorii de astăzi ai lui Iehova refuză să conspire sau să-şi pună încrederea în conciliile religioase şi în coaliţiile politice. Slujitorii lui Iehova au încredere deplină în puterea ocrotitoare a lui Dumnezeu. De fapt, dacă ‘Iehova este de partea noastră, ce ne poate face omul’? — Psalmul 118:6, NW.

30. Care va fi soarta celor ce nu îşi pun încrederea în Iehova?

³⁰ Isaia repetă în continuare că Iehova se va dovedi „un locaş sfânt“, o protecţie pentru cei ce se încred în el. Spre deosebire de aceştia, cei ce îl resping „se vor împiedica [poticni, NW], vor cădea şi se vor sfărâma, vor fi prinşi în capcană“ — patru verbe sugestive care nu lasă nici o îndoială cu privire la soarta celor ce nu îşi pun încrederea în Iehova (Isaia 8:14, 15). În mod asemănător, cei ce l-au respins în secolul I pe Isus s-au poticnit şi au căzut (Luca 20:17, 18). Un sfârşit asemănător îi aşteaptă pe toţi cei ce nu vor să asculte de Isus, Regele ceresc întronat. — Psalmul 2:5–9.

31. Cum pot urma adevăraţii creştini de astăzi exemplul lui Isaia şi al celor ce ascultă învăţătura sa?

³¹ Nu toţi contemporanii lui Isaia se poticnesc. Isaia spune: „«Leagă această mărturie, pecetluieşte legea între ucenicii Mei.» Eu Îl voi aştepta pe DOMNUL, care îşi ascunde Faţa de casa lui Iacov; la El voi privi“ (Isaia 8:16, 17). Isaia şi cei ce respectă învăţătura sa nu vor abandona Legea lui Dumnezeu. Ei se încred în continuare în Iehova, chiar dacă compatrioţii lor delincvenţi refuză să facă lucrul acesta, motiv pentru care Iehova îşi ascunde faţa de ei. Fie ca şi noi să urmăm exemplul celor ce îşi pun încrederea în Iehova şi să fim la fel de hotărâţi să rămânem ataşaţi de închinarea curată! — Daniel 12:4, 9; Matei 24:45, compară cu Evrei 6:11, 12.

„Semne“ şi „minuni“

32. a) Cine sunt cei ce slujesc astăzi ca ‘semne şi minuni’? b) De ce trebuie să se deosebească creştinii de lume?

³² Isaia declară acum: „Iată, eu şi copiii pe care mi i-a dat DOMNUL, suntem nişte semne şi nişte minuni în Israel, din partea DOMNULUI oştirilor, care locuieşte pe Muntele Sionului“ (Isaia 8:18). Într-adevăr, Isaia, Şear-Iaşub şi Maher-Şalal-Haş-Baz sunt semne ale scopurilor lui Iehova cu privire la Iuda. În mod asemănător, Isus şi fraţii săi unşi slujesc astăzi ca semne (Evrei 2:11–13). Lor li s-a alăturat în această lucrare „o mare mulţime“ de „alte oi“ (Revelaţia 7:9, 14; Ioan 10:16). Bineînţeles, un semn este de folos numai dacă se deosebeşte de ce este în jurul lui. În mod asemănător, creştinii îşi îndeplinesc misiunea de a fi semne numai dacă se deosebesc de această lume, punându-şi toată încrederea în Iehova şi proclamând cu îndrăzneală scopurile sale.

33. a) Ce sunt hotărâţi să facă adevăraţii creştini? b) De ce vor putea rămâne neclintiţi adevăraţii creştini?

³³ Prin urmare, să respectăm cu toţii principiile lui Dumnezeu, nu pe ale acestei lumi. Continuaţi fără teamă să atrageţi atenţia — ca semne — îndeplinind pe mai departe misiunea dată de Mai Marele Isaia, Isus Cristos: ‘Vestiţi anul de îndurare . . . şi ziua de răzbunare a Dumnezeului nostru’ (Isaia 61:1, 2; Luca 4:17–21). Într-adevăr, când potopul asirian va inunda pământul — chiar dacă va ajunge până la gât — adevăraţii creştini nu vor fi distruşi. Noi vom rămâne neclintiţi deoarece „Dumnezeu este cu noi“.

[Note de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 103]

Isaia l-a luat cu el pe Şear-Iaşub când i-a transmis lui Ahaz mesajul lui Iehova

[Legenda ilustraţiei de la pagina 111]

De ce a scris Isaia „Maher-Şalal-Haş-Baz“ pe o tablă mare?