Promisiunea unui viitor fericit
CARE persoană compătimitoare nu este oare profund mîhnită la vederea nedreptăţilor şi suferinţelor? Este o realitate că există o mulţime de nedreptăţi care trebuie îndreptate. Dar, vom vedea oare vreodată sfîrşitul tuturor nenorocirilor de care continuă să fie afectată familia umană?
În urmă cu mai bine de nouăsprezece secole, un bărbat care îşi cîştigase existenţa ca pescar de rînd, a scris: „După promisiunea sa [a lui Dumnezeu] noi aşteptăm ceruri noi şi un pămînt nou în care trebuie să locuiască dreptatea“ (2 Petr. 3:13). Acest bărbat, care nu a fost altul decît apostolul Petru, a primit curaj din această promisiune, cum de altfel au făcut mulţi servi au Celui Preaînalt de-a lungul secolelor. Toţi au aşteptat cu nerăbdare ziua în care nelegiuirea, asuprirea şi violenţa vor înceta iar dreptatea va fi restabilită. Dar cum putem fi siguri că această promisiune vine într-adevăr de la Creatorul omului şi că ea se va realiza? Vor trage oare foloase din promisiune, numai aceia care vor trăii în viitor, sau sînt cuprinşi în speranţa aceasta sigură şi miliardele de morţi?
Trebuie să observăm că vorbind despre ceruri noi şi un pămînt nou, Petru nu a făcut de cunoscut o profeţie făcută de Iehova doar cu puţin timp înainte. Cu vreo opt sute de ani mai înainte de acel moment, cel Atotputernic anuntaşe deja prin gura profetului său Isaia: „Căci iată, eu creez ceruri noi şi un pămînt nou; şi lucrurile de mai înainte nu vor mai fi rechemate în minte, şi nu vor mai veni în inimă“ (Is. 65:17). „Căci aşa cum cerurile noi şi pămîntul nou pe care le fac eu dăinuie înaintea mea, este declaraţia lui Iehova, tot aşa vor dăinui şi descendenţii voştri şi numele vostru.“ — Is. 66:22.
DOVEZI INCONTESTABILE
Cu toate că de cînd au fost scrise aceste cuvinte au trecut multe secole, noi totuşi avem astăzi dovezi puternice, despre originea lor divină. Biblia ne dă ea însăşi cheia care ne permite să identificăm profeţia inspirată de Dumnezeu. Sînt implicate aici trei probleme: (1) Mesajul trebuie să promoveze religia adevărată, (2) profetul trebuie să vorbească în numele lui Iehova şi (3) lucrurile anunţate mai dinainte trebuie să se împlinească (Deut. 13:1–4; 18:20–22). Întruneşte oare profeţia lui Isaia aceste condiţii?
O examinare a cărţii lui Isaia ne arată că el a invitat neîncetat pe israeliţi să se întoarcă de la căile lor rele şi să servească lui Dumnezeu din motive curate şi că de fiecare dată el a făcut chemarea în numele lui Iehova. De exemplu citim:
„Spălaţi-vă, curăţiţi-vă, îndepărtaţi dinaintea ochilor mei răutatea felului vostru de a proceda; încetaţi să faceţi răul. Învăţaţi să faceţi binele; căutaţi dreptatea, înlăturaţi asuprirea; faceţi dreptate orfanului; apăraţi cauza văduvei. Dacă arătaţi bunăvoinţă şi dacă ascultaţi, veţi mînca bogăţiile ţării. Dar dacă refuzaţi şi dacă sînteţi rebeli, veţi fi înghiţiţi de sabie; căci însăşi gura lui Iehova a vorbit“ [Is. 1:16, 17, 19, 20].
„Căutaţi-l pe Iehova, atîta timp cît se poate găsi. Strigaţi către el atîta timp cît este aproape. Să părăsească cel rău calea sa şi răufăcătorul gîndurile sale; să revină la Iehova, care va avea milă de el, şi la Dumnezeul nostru, care iartă cu generozitate“ [Is. 55:6, 7].
Este deci evident că profeţiile lui Isaia întrunesc primele două condiţii, fiindcă (1) pe de-o parte îi îndrumă pe oameni spre închinarea curată şi (2) pe de altă parte ele au fost pronunţate în numele lui Iehova.
Dar ce se poate spune despre realizarea lor, adică privitor la a treia condiţie impusă unei profeţii adevărate? Unii vor spune: „Noi încă nu vedem ceruri noi şi nici un pămînt nou.“ Să notăm între timp că această profeţie a avut deja o primă împlinire, lucru posibil de verificat răsfoind paginile istoriei.
Israeliţii, respingînd apelul la căinţă pe care profeţii lor le-a făcut de mai multe ori. Iehova a abandonat acest popor neascultător în mîinile duşmanilor săi şi ţara Iuda a fost pustiită atunci cînd armata babiloneană condusă de către Nebucadneţar a repurtat victoria. Aceste fapte sînt confirmate de către arheologie. În cartea sa, intitulată Archaeology of Palestine (Arheologia Palestinei), arheologul W. F. Albright, spune: „Nu se cunoaşte nici măcar un singur oraş, din Iuda care să fi fost locuit în continuare în perioada exilului. În schimb, Betelul, care înainte de exil se afla de ceealaltă parte a frontierei nordice a lui Iuda, nu a fost distrus în această perioadă şi a continuat să fie locuit pînă la sfîrşitul secolului al şaselea.“ (Pag. 142) Atît timp cît ţara a fost în ruină, numeroşi evrei se găseau efectiv în exil în Babilon.
Speranţele de a-i vedea pe exilaţii evrei reîntorşi în ţara lor erau minime. O astfel de eliberare era contrară politicii monarhilor babilonieni (Is. 14:16, 17). Cu toate acestea, profeţia lui Isaia a anunţat că un conducător cu numele de Cir va autoriza reconstruirea Ierusalimului şi repopularea ţării Iuda (Is. 44:25 la 45:2). Dar acest lucru nu putea să aibă loc înainte de a se scurge şaptezeci de ani de la începutul devastării Ierusalimului de către babilonieni în 607 î.e.n. (Dan. 9:2).
Situaţia s-a schimbat în noaptea de 5 spre 6 octombrie a anului 539 î.e.n. cu doi ani înainte de a fi luat sfîrşit şaptezeci de ani de robie a evreilor în Babilon (Ier. 25:9–11). În acea noapte, simţindu-se în siguranţă în oraşul lor puternic fortificat, locuitorii Babilonului se lăsară în voia unui banchet zgomotos. Astfel ei nu observară că Eufratul care traversa oraşul scădea cu repeziciune. Asediatorii, sub ordinele lui Cirus Persanul, au deviat cursul fluviului, astfel că forţele medo-persane, urmînd albia Eufratului, au putut pătrunde fără dificultăţi în Babilon, prin porţile sale care dădeau spre mal. Agresorii, pătrunzînd pe străzi, ucigînd pe oricine se opunea, au ocupat palatul şi l-au dat morţii pe suveranul Belşaţar. Astfel puternicul Babilon a căzut într-o singură noapte şi aproape fără luptă.
Ce legătură există între aceste evenimente şi promisiunea „unor ceruri noi şi a unui pămînt nou?“ Există o legătură foarte strînsă, fiindcă după ce Iehova a făcut această promisiune prin Isaia, a adăugat: „Vă veţi bucura şi vă veţi veseli pe vecie pentru ceea ce voi crea. Căci iată că eu fac Ierusalimul un motiv de jubilare şi poporul său un motiv de bucurie; şi eu mă voi veseli de Ierusalim şi mă voi bucura de poporul meu; şi nu se vă mai auzi în el plînset şi nici strigăte jalnice.“ — Is. 65:17–19.
De îndată ce exilaţii s-au reîntors din exil şi reconstruirea a fost terminată, Ierusalimul, în loc să mai rămînă un loc trist şi pustiu, a devenit frumos şi într-adevăr un „motiv de jubilare.“ Nu s-au mai auzit suspinele care răsunau pe străzile lui în urmă cu zeci de ani din cauza nenorocirilor războiului. În anul 537 î.e.n., cînd evreii repatriaţi şi animalele lor domestice au început să repopuleze ţara, a apărut „un pămînt nou.“ Acest „pămînt“ al israeliţilor repatriaţi era guvernat de un „cer nou“ fiindcă prin intermediul guvernatorului Zorobabel şi al marelui preot Iosua, însuşi Iehova Dumnezeu i-a dirijat şi supravegheat pe exilaţii reveniţi pe pămîntul lor. — Is. 51:16; Hag. 1:1, 14.
Avînd în vedere această împlinire a profeţiei lui Isaia, putem afirma că ea este de origine divină şi că a întrunit toate condiţiile cerute de o profeţie autentică. Sursa mesajului fiind Dumnezeul cel veşnic Iehova, noi putem fi siguri că promisiunea repetată de către apostolul Petru privitoare la „ceruri noi şi un pămînt nou,“ va avea o glorioasă realizare.
REALIZAREA PROMISIUNII REÎNNOITE
Atîta vreme cît va dura prezentul sistem, este evident că noi nu vom putea spera să vedem domnind dreptatea printre oameni. Deci actualul sistem mondial trebuie să dispară. Acest lucru va avea loc atunci cînd Iehova Dumnezeu va da ordin Fiului său să pornească la război împotriva celor ce se încăpăţînează să urmeze o conduită care ameninţă pacea şi fericirea familiei umane. Să ne ferim de a interpreta greşit faptul că această mare zi de judecată nu a început încă, fiindcă timpul scurs astfel a servit unui scop folositor. Apostolul Petru a scris: „Iehova nu este încet cu privire la promisiunea sa, cum consideră unii încetineală, ci este răbdător faţă de voi fiindcă nu vrea ca vreunul să fie nimicit, ci el vrea ca toţi să vină la căinţă.“ — 2 Petr. 3:9, 10; 2 Tes. 1:6–10.
Prin urmare cei înţelepţi nu vor abuza de răbdarea lui Dumnezeu. Ziua cînd va trebui să se dea socoteală este din ce în ce mai aproape şi oricine va fi găsit dezaprobat de către Creator, va fi nimicit în acea zi. De asemenea Isus Cristos a dat acest avertisment: „Luaţi seama la voi înşivă ca inimile voastre să nu fie îngreunate prin exces de mîncare şi de băutură şi prin îngrijorările vieţii şi astfel această zi să vină pe neaşteptate peste voi ca un laţ. Pentru că ea va veni peste toţi cei ce locuiesc pe faţa întregului pămînt. Fiţi deci treji şi rugaţi-vă tot timpul să scăpaţi de toate aceste lucruri care trebuie să vină şi să puteţi sta în picioare înaintea Fiului omului.“ — Luca 21:34–36
Aceia cei ce se bucura de recunoştinţa lui Dumnezeu vor vedea împlinirea următoarelor cuvinte: „[Dumnezeu] va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moartea nu va mai fi; nu va mai fi nici jale, nici ţipăt, nici durere. Lucrurile de odinioară au trecut“ (Apoc. 21:4). Ce uşurare pentru omenire! Ea nu va mai cunoaşte tristeţea provocată de suferinţe şi asuprire. Moartea nu va mai pretinde vieţile celor ce ne sînt dragi. Pacea va domni peste tot şi o iubire sinceră va sta la baza gîndurilor, acţiunilor, şi cuvintelor fiecărui om.
Chiar şi morţii vor beneficia de împlinirea promisiunii divine. Cum aşa? Ei bine, Biblia spune: „Va avea loc o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi“ (Fapt. 24:15). Această speranţă se sprijină pe însăşi învierea lui Isus Cristos, eveniment la care au fost martori mai bine de cinci sute de oameni. — 1 Cor. 15:3–6, 13, 16.
Este incontestabil vestea cea mai bună să ştii că promisiunea divină de a stabili „ceruri noi şi un pămînt nou“ se apropie cu repeziciune de realizare. Este important deci, în ceea ce ne priveşte pe noi, să căutăm aprobarea Creatorului nostru. Îată cum i-a îndemnat apostolul Petru pe tovarăşii săi să facă acest lucru: „Întrucît aşteptaţi aceste lucruri, faceţi tot posibilul pentru a fi găsiţi pînă la urmă de către el fără pată, ireproşabili şi în pace“ (2 Petru 3:14). Faci tu eforturi în această direcţie?
[Legenda ilustraţiei de la pagina 4]
Cînd s-au întors din Babilon iudeii exilaţi, s-a întemeiat un „pămînt nou“