AI

[Grămadă de ruine]

În unele traduceri (BVA, BS), în câteva ocurențe apare forma articulată „Hai” (cu articolul hotărât antepus, ca în limba ebraică). De asemenea, în Biblie apar și formele de feminin „Aiat” și „Aia” (Is 10:28; Ne 11:31).

1. Oraș regal canaanit, al doilea cucerit de israeliți când au invadat Canaanul. Aiul era situat „aproape de Bet-Aven, la est de Betel”. La nord de oraș se întindea o vale, iar la sud se afla, din câte se pare, Micmașul (Ios 7:2; 8:11, 12; Is 10:28).

La scurt timp după sosirea lui în Canaan, Avraam și-a așezat cortul într-un loc față de care „Betelul era la vest și Aiul era la est” și a construit acolo un altar. El a revenit în acest loc după călătoria sa în Egipt (Ge 12:8; 13:3).

În 1473 î.e.n., după cucerirea Ierihonului, israeliții au atacat Aiul cu o armată mică, de aproximativ 3 000 de soldați, deoarece spionii le spuseseră că Aiul avea puțini locuitori (Ios 7:2, 3). Însă, din cauza păcatului lui Acan, israeliții au fost înfrânți (Ios 7:4-15). După ce a luat măsuri pentru a îndrepta lucrurile, Iosua a folosit împotriva Aiului o stratagemă, punând niște oameni la pândă în spatele orașului, la vest. El a așezat tabăra principală în fața orașului, la nord, unde se întindea o vale, sau o câmpie aridă, pregătindu-se ca de acolo să atace orașul frontal. După ce i-au atras pe regele Aiului și trupele acestuia în afara orașului, trupele lui Iosua au simulat retragerea până când urmăritorii s-au îndepărtat de cetate. Apoi, la semnalul stabilit, oamenii așezați la pândă au pătruns în oraș, l-au cucerit și l-au incendiat (Ios 8:1-27). Regele Aiului a fost ucis, iar orașul a fost prefăcut „într-un morman de dărâmături [ebr. tel] pe timp indefinit, o pustietate până în ziua de azi” (Ios 8:27, 28).

În timpul lui Isaia, în secolul al VIII-lea î.e.n., orașul (sau poate un loc din apropiere) era locuit. Aiul este menționat în profeția lui Isaia ca fiind prima localitate ce avea să fie cucerită de regele asirian în marșul său spre Ierusalim (Is 10:28). După exilul babilonian, printre cei ce s-au întors împreună cu Zorobabel s-au numărat și beniaminiții din Ai (Ezr 2:28; Ne 7:32; 11:31).

În general, Aiul este identificat cu Khirbet et-Tell (Horvat et-Tel), un loc al cărui nume păstrează semnificația numelui antic (et-Tell înseamnă „Movila; Grămada de ruine”). Khirbet et-Tell se află la 2,3 km E-S-E de Beitin (Betelul din vechime). Totuși, săpăturile efectuate în acest sit între 1933–1935 și între 1964–1972 indică faptul că aici a existat un oraș mare, care a fost distrus în jurul anului 2000 î.e.n. și care a rămas nelocuit până în jurul anului 1050 î.e.n. (potrivit metodelor de datare folosite în arheologie). Din acest motiv, unii arheologi au încercat să dea alte interpretări pasajelor biblice care fac referire la Ai. Însă arheologul J. Simons contestă identificarea Aiului cu Khirbet et-Tell, și aceasta din mai multe considerente, printre care mărimea orașului (Ios 7:3) și faptul că la nord de acest sit nu există nicio vale largă (Ios 8:11) (American Journal of Archaeology, iulie-septembrie 1947, p. 311). Dacă datarea făcută de arheologi este corectă, atunci nu Khirbet et-Tell corespunde Aiului. Numele în sine nu e suficient pentru a se face o identificare. Sir Frederic Kenyon afirmă: „Transferarea numelui unei localități abandonate sau aflate în ruină la o altă localitate din apropiere este un fenomen des întâlnit în Palestina” (The Bible and Archæology, 1940, p. 190).

2. Oraș menționat împreună cu Hesbonul în profeția rostită de Ieremia împotriva amoniților (Ier 49:3). Nu se știe unde s-a aflat.