Capitolul unu

Un profet al lui Dumnezeu aduce lumină omenirii

 1, 2. Ce situaţii din prezent îi îngrijorează pe foarte mulţi oameni?

TRĂIM într-o epocă în care aproape orice pare a fi accesibil omului. Călătoriile în spaţiu, tehnica de calcul, ingineria genetică şi multe alte inovaţii în domeniul ştiinţei au deschis noi perspective, aducându-i omenirii speranţa unei vieţi mai bune, poate chiar mai lungi.

² Chiar dacă s-au făcut atâtea progrese, vă simţiţi mai în siguranţă în locuinţa voastră? Au făcut ele să dispară norii ameninţători ai războiului, au vindecat bolile sau au găsit vreun remediu pentru durerea pe care o lasă în urmă pierderea unei persoane dragi? Cu greu s-ar putea spune lucrul acesta. Progresul omului, oricât de spectaculos ar fi, este limitat. Într-un raport publicat de Worldwatch Institute se spune: „Ştim să ajungem pe lună, fabricăm cipuri tot mai sofisticate din silicon, facem transplant de gene umane, dar nu suntem încă în stare să asigurăm apa potabilă de care are nevoie un miliard de oameni, nu putem face nimic pentru a încetini ritmul în care dispar mii de specii sau pentru a produce energia de care avem nevoie fără a crea dezechilibre în atmosferă“. Este de înţeles de ce mulţi oameni se gândesc cu îngrijorare la viitor, neştiind unde pot găsi mângâiere şi speranţă.

 3. Ce stare de lucruri a existat în Iuda pe parcursul secolului al VIII-lea î.e.n.?

³ Situaţia din prezent se aseamănă mult cu situaţia în care s-a aflat poporul lui Dumnezeu în secolul al VIII-lea î.e.n. Atunci Dumnezeu l-a însărcinat pe slujitorul său Isaia să le aducă locuitorilor lui Iuda un mesaj mângâietor, mesaj de care aceştia aveau nevoie cu disperare. Evenimente dezastruoase zguduiseră naţiunea. La scurt timp după aceea, crudul Imperiu Asirian a început să ameninţe Iuda, băgând groaza în mulţi. Încotro se putea îndrepta poporul lui Dumnezeu pentru salvare? Chiar dacă pretindeau că Iehova este Dumnezeul lor, evreii au preferat să-şi pună încrederea în oameni. — 2 Împăraţi 16:7; 18:21.

Lumina străluceşte în întuneric

 4. Care au fost cele două părţi ale mesajului proclamat de Isaia?

⁴ Conduita rebelă a locuitorilor lui Iuda avea să ducă la distrugerea Ierusalimului şi la deportarea evreilor în Babilon. Într-adevăr, îi aşteptau timpuri grele. Iehova i-a încredinţat profetului Isaia misiunea de a prezice această perioadă întunecată, însă El l-a însărcinat să proclame şi o veste bună. După 70 de ani de exil, evreii urmau să fie eliberaţi din Babilon! O rămăşiţă bucuroasă avea să se întoarcă în Sion şi să aibă privilegiul de a restabili închinarea adevărată. Acest mesaj pe care Iehova l-a transmis prin profetul său a făcut să strălucească lumina în întuneric.

 5. De ce şi-a revelat Iehova scopurile cu atât de mult timp înainte?

⁵ Iuda nu a fost pustiită decât după mai bine de o sută de ani de la data la care şi-a redactat Isaia profeţiile. Atunci, de ce şi-a dezvăluit Iehova scopurile cu atât de mult timp înainte? În momentul împlinirii profeţiilor, nu aveau să fie morţi de mult cei ce auziseră proclamaţiile rostite de Isaia? Bineînţeles că da. Cu toate acestea, graţie revelaţiilor pe care Isaia le-a primit de la Iehova, cei ce au trăit când Ierusalimul a fost distrus în 607 î.e.n. au avut la dispoziţie sub formă scrisă aceste mesaje profetice. Lucrul acesta a constituit o dovadă incontestabilă că Iehova este Cel ce spune „sfârşitul de la început şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit“. — Isaia 46:10; 55:10, 11.

 6. În ce privinţe prezicerile făcute de Iehova sunt superioare tuturor prezicerilor omeneşti?

⁶ Numai Iehova poate spune pe bună dreptate lucrul acesta. Chiar dacă oamenii ar putea prezice viitorul apropiat făcând nişte prognosticuri pe baza climatului politic sau social al zilei, numai Iehova poate prezice fără să greşească ce se va întâmpla în orice moment din viitor, chiar într-un moment din viitorul îndepărtat. De asemenea, el îi poate împuternici pe slujitorii săi să prezică anumite evenimente cu mult timp înainte ca acestea să aibă loc. Biblia afirmă: „Suveranul Domn Iehova nu va face nimic fără să reveleze chestiunea sa confidenţială slujitorilor săi, profeţii“. — Amos 3:7, NW.

Câţi „Isaia“?

 7. Cum au pus la îndoială mulţi biblişti faptul că Isaia a redactat cartea care îi poartă numele, şi de ce?

⁷ Problema controversată a profeţiilor este unul dintre motivele care i-au determinat pe mulţi biblişti să pună la îndoială faptul că Isaia a redactat cartea care îi poartă numele. Aceşti critici susţin că a doua parte a cărţii ar fi fost scrisă de cineva care a trăit în secolul al VI-lea î.e.n., fie în timpul exilului babilonian, fie după aceea. În opinia lor, profeţiile despre pustiirea lui Iuda au fost scrise după împlinirea acestora şi, prin urmare, nu sunt câtuşi de puţin preziceri în adevăratul sens al cuvântului. De asemenea, aceşti critici afirmă că de la capitolul 40, cartea lui Isaia vorbeşte ca şi cum Babilonul ar fi puterea dominantă, iar israeliţii ar fi captivi acolo. Prin urmare, ei consideră că ,indiferent cine a scris-o, ultima parte a cărţii Isaia trebuie să fi fost scrisă pe parcursul acelei perioade, adică pe parcursul secolului al VI-lea î.e.n. Dar are o bază solidă acest raţionament? Nicidecum!

 8. Când au început să apară îndoieli cu privire la scriitorul cărţii Isaia, şi cum s-au răspândit acestea?

⁸ Până în secolul al XII-lea e.n. nimeni nu a pus la îndoială că Isaia este redactorul cărţii care îi poartă numele. Cel care a ridicat această problemă a fost exegetul evreu Abraham Ibn Ezra. În Encyclopaedia Judaica se spune: „În comentariile sale la [cartea] Isaia, [Abraham Ibn Ezra] afirmă că a doua parte, de la capitolul 40, este lucrarea unui profet care a trăit în timpul exilului babilonian şi la începutul perioadei Întoarcerii în Sion“. Opiniile formulate de Ibn Ezra au fost preluate în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea de mai mulţi biblişti, între care Johann Christoph Doederlein, un teolog german care a publicat o exegeză a cărţii lui Isaia, prima ediţie apărând în 1775, iar a doua ediţie, în 1789. În New Century Bible Commentary se spune: „Toţi bibliştii, cu excepţia celor mai conservatori, acceptă acum ipoteza lui Doederlein . . . potrivit căreia profeţiile din capitolele 40 la 66 ale cărţii Isaia nu sunt cuvintele profetului Isaia care a trăit în secolul al VIII-lea, ci au fost redactate la o dată ulterioară“.

 9. a) Cum a fost disecată cartea Isaia? b) Cum rezumă un exeget al Bibliei controversa creată în jurul paternităţii cărţii Isaia?

⁹ Cu toate acestea, întrebările legate de cine a scris cartea Isaia nu s-au oprit aici. Teoria despre un al doilea Isaia — Deutero-Isaia — a făcut să se nască ipoteza că ar fi existat şi un al treilea scriitor.a Apoi cartea lui Isaia a fost disecată în continuare. Un biblist a atribuit capitolele 15 şi 16 unui profet necunoscut, în timp ce un altul a pus la îndoială paternitatea capitolelor 23 la 27. Un alt biblist a afirmat că e imposibil ca Isaia să fi scris cuvintele din capitolele 34 şi 35. Din ce cauză? Deoarece textul acestor capitole se aseamănă foarte mult cu cel al capitolelor 40 la 66, care fuseseră deja atribuite altcuiva şi nu lui Isaia din secolul al VIII-lea î.e.n. Charles Torrey, exeget al Bibliei, rezumă astfel rezultatul la care s-a ajuns în urma acestor argumentări: „Cel ce era considerat cândva marele «profet al exilului» a fost redus la o figură neînsemnată, fiind îngropat aproape de tot într-un morman de fragmente răvăşite“. Însă nu toţi bibliştii sunt de acord cu disecarea cărţii lui Isaia.

Dovada existenţei unui scriitor unic

10. Daţi un exemplu care să arate cum consecvenţa în exprimare constituie o dovadă că Isaia este lucrarea unui singur scriitor.

¹⁰ Avem motive întemeiate să afirmăm că Isaia este lucrarea unui singur scriitor. O serie de dovezi sunt oferite de consecvenţa în exprimare. De exemplu, expresia „Sfântul lui Israel“ apare de 12 ori în Isaia capitolele 1 la 39 şi de 13 ori în Isaia capitolele 40 la 66. Însă această expresie este folosită cu referire la Iehova numai de şase ori în celelalte cărţi ale Scripturilor ebraice. Repetarea acestei expresii, care este folosită de puţine ori în restul Bibliei, este o dovadă că Isaia este unicul scriitor al cărţii.

11. Ce asemănări există între capitolele 1 la 39 şi capitolele 40 la 66 din Isaia?

¹¹ Există şi alte asemănări între capitolele 1 la 39 şi capitolele 40 la 66 din Isaia. În ambele părţi se repetă de multe ori aceleaşi figuri de stil specifice, de exemplu o femeie în durerile naşterii şi o „cale“ sau un „drum“.b În numeroase rânduri se vorbeşte despre „Sion“, un nume care este folosit de 29 de ori în capitolele 1 la 39 şi de 18 ori în capitolele 40 la 66. De fapt, Sionul este menţionat în Isaia de mai multe ori decât în oricare altă carte biblică. Aceste dovezi, se spune în The International Standard Bible Encyclopedia, „pun pe carte pecetea unei unităţi care ar fi greu de explicat“ dacă la redactarea cărţii ar fi participat doi, trei sau mai mulţi scriitori.

12, 13. Cum arată Scripturile greceşti creştine că Isaia este lucrarea unui singur scriitor?

¹² Cea mai concludentă dovadă că Isaia este unicul scriitor al cărţii care îi poartă numele se găseşte în Scripturile greceşti creştine. Acestea arată cu claritate că în secolul I creştinii considerau cartea Isaia lucrarea unui singur scriitor. De exemplu, Luca vorbeşte despre un demnitar etiopian care citea un fragment ce se găseşte acum în Isaia, capitolul 53, exact partea pe care criticii de astăzi i-o atribuie lui Deutero-Isaia. Însă Luca spune că etiopianul „citea cu voce tare pe profetul Isaia“. — Faptele 8:26–28.

¹³ În continuare, să vedem ce spune evanghelistul Matei, care arată cum ministerul lui Ioan Botezătorul a împlinit cuvintele profetice pe care le găsim astăzi în Isaia 40:3. Cui îi atribuie Matei profeţia? Unui necunoscut Deutero-Isaia? Nu, ci Matei îl identifică pe scriitor numindu-l pur şi simplu ‘profetul Isaia’ (Matei 3:1–3)c. Cu altă ocazie, Isus a citit dintr-un sul cuvintele pe care le găsim astăzi în Isaia 61:1, 2. Relatând această întâmplare, Luca spune: „I s-a înmânat sulul profetului Isaia“ (Luca 4:17). În scrisoarea sa adresată romanilor, Pavel face referire atât la prima, cât şi la a doua parte a cărţii Isaia, însă niciodată el nu lasă câtuşi de puţin să se înţeleagă că în afară de Isaia ar mai fi existat vreun alt scriitor (Romani 10:16, 20; 15:12). E limpede că în secolul I creştinii nu au considerat cartea Isaia lucrarea a doi, trei sau mai mulţi scriitori.

14. Ce clarificări aduc Sulurile de la Marea Moartă cu privire la cine a scris cartea Isaia?

¹⁴ De asemenea, să analizăm mărturia Sulurilor de la Marea Moartă — documente antice, dintre care multe datează dinaintea erei noastre. Un manuscris al lui Isaia, cunoscut sub numele de Sulul lui Isaia, datează din secolul al II-lea î.e.n. şi infirmă supoziţiile criticilor care susţin că un Deutero-Isaia a continuat scrierea cărţii de la capitolul 40. De ce afirmăm lucrul acesta? În acest document antic, partea cunoscută astăzi ca fiind capitolul 40 începe pe ultimul rând al unei coloane, fraza introductivă terminându-se pe coloana următoare. Copistul nu a ştiut desigur de nici o presupusă schimbare a scriitorului sau de vreo împărţire a cărţii în acest loc.

15. Ce spune Josephus Flavius, istoric evreu din secolul I, cu privire la profeţiile lui Isaia despre Cirus?

¹⁵ În final, să vedem ce spune Josephus Flavius, istoric evreu din secolul I. El afirmă nu numai că profeţiile lui Isaia despre Cirus au fost scrise în secolul al VIII-lea î.e.n., dar şi că Cirus ştia de aceste profeţii. „Cirus ştia aceste lucruri — scrie Josephus — deoarece citise cartea profetică pe care Isaia o lăsase cu două sute zece ani mai înainte.“ Potrivit lui Josephus, cunoaşterea acestor profeţii a constituit probabil unul dintre motivele pentru care Cirus a fost dispus să-i trimită pe evrei înapoi în patria lor, deoarece Cirus era „animat de o dorinţă şi de o puternică ambiţie de a face ce fusese scris“. — Antichităţi iudaice, Cartea XI, capitolul I, paragraful 2.

16. Ce se poate spune despre argumentul adus de critici că Babilonul este prezentat în a doua parte a cărţii Isaia ca fiind puterea dominantă a vremii?

¹⁶ După cum am văzut mai înainte, mulţi critici arată că, începând de la capitolul 40 al cărţii Isaia, Babilonul este descris ca fiind puterea dominantă, iar despre israeliţi se spune că erau deja în exil. Nu ar putea sugera lucrul acesta că scriitorul a trăit în secolul al VI-lea î.e.n.? Nu neapărat. Adevărul este că şi până la capitolul 40 al cărţii Isaia, Babilonul este prezentat uneori ca fiind puterea dominantă a lumii. De exemplu, în Isaia 13:19, Babilonul este numit „slava împărăţiilor“, sau, aşa cum redă Today’s English Version această expresie, „cel mai frumos regat dintre toate regatele“. Aceste cuvinte sunt desigur profetice, deoarece Babilonul nu a devenit putere mondială decât după mai bine de un secol. Un critic „rezolvă“ această aşa-zisă problemă pur şi simplu atribuind capitolul 13 din Isaia unui alt scriitor. În realitate însă, în profeţiile Bibliei este ceva obişnuit să se vorbească despre evenimente viitoare ca şi cum acestea ar fi avut deja loc. Acest procedeu literar nu face altceva decât să sublinieze certitudinea împlinirii unei profeţii (Revelaţia 21:5, 6). Într-adevăr, numai Dumnezeul profeţiilor adevărate putea declara: „Vă vestesc [lucruri] noi; vi le spun mai înainte ca să se întâmple“. — Isaia 42:9.

O carte de profeţii demne de încredere

17. Cum poate fi explicată schimbarea stilului începând cu capitolul 40 din Isaia?

¹⁷ La ce concluzie ajungem după ce examinăm dovezile? Cartea Isaia este lucrarea unui singur scriitor inspirat. Această carte a supravieţuit în întregime timp de secole sub forma unei singure lucrări, nu sub forma a două sau mai multe lucrări. Este adevărat că unii ar putea spune că stilul cărţii lui Isaia se schimbă într-o oarecare măsură de la capitolul 40. Să ne amintim însă că Isaia a slujit ca profet al lui Dumnezeu pe o perioadă de cel puţin 46 de ani. E de aşteptat ca pe parcursul acestei perioade mesajul său, precum şi felul în care este exprimat, să se schimbe. Într-adevăr, misiunea primită de Isaia de la Dumnezeu nu a fost doar aceea de a transmite avertismente severe de judecată. El trebuia să transmită şi cuvintele lui Iehova: „Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu“ (Isaia 40:1). Poporul de legământ al lui Dumnezeu avea să fie cu adevărat mângâiat de promisiunea lui Iehova potrivit căreia, după 70 de ani de exil, evreii urmau să fie repatriaţi.

18. Ce temă a cărţii Isaia se va analiza în această publicaţie?

¹⁸ Eliberarea evreilor din captivitatea babiloniană constituie tema multor capitole din Isaia care sunt analizate în această carte.d După cum vom vedea, multe dintre aceste profeţii au o împlinire modernă. În plus, în cartea lui Isaia găsim profeţii emoţionante care s-au împlinit în persoana Fiului unic-născut al lui Dumnezeu — în timpul vieţii şi când a murit. Cu siguranţă, un studiu al importantelor profeţii din cartea Isaia le va fi de mare folos slujitorilor lui Dumnezeu şi altor oameni din întreaga lume. Aceste profeţii oferă, într-adevăr, lumină întregii omeniri.

[Note de subsol]

[Chenarul de la pagina 9]

Ce dezvăluie o analiză diacronică

Studiile diacronice — care evidenţiază modificările greu sesizabile ce au loc într-o limbă de-a lungul mai multor ani — sunt o dovadă în plus că Isaia este lucrarea unui singur scriitor. Dacă o parte din Isaia a fost scrisă în secolul al VIII-lea î.e.n., iar cealaltă parte 200 de ani mai târziu, ar trebui ca limba ebraică folosită în cele două secţiuni să aibă particularităţi diferite. Însă într-un studiu apărut în Westminster Theological Journal se spune că „o analiză diacronică oferă dovezi covârşitoare în sprijinul unei date pre-exilice pentru Isaia 40 la 66“. Autorul acestui studiu încheie astfel: „Erudiţii care susţin în continuare că scrierea cărţii Isaia trebuie plasată în perioada exilică sau post-exilică neglijează în mod voit dovezile puse la dispoziţie de o analiză diacronică“.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 11]

Fragment din Sulul de la Marea Moartă al lui Isaia. Săgeata indică locul unde se termină capitolul 39

[Provenienţa ilustraţiei de la paginile 12 şi 13]

Isaia a profeţit eliberarea evreilor cu aproximativ 200 de ani înainte