A răbda în credincioşie

“O, Iehova, nu sînt îndreptaţi ochii tăi asupra celor credincioşi?“ — (Ieremia 5:3).

 1. Cum s-au comportat locuitorii Ierusalimului în contrast cu Ieremia?

IEHOVA a pus locuitorilor Ierusalimului de atunci întrebarea: „Cum se face că poporul acesta . . . este necredincios, cu o necredincioşie durabilă?“ S-a întîmplat, de aceea, că ei erau încăpăţînaţi şi au apucat pe „calea în general preferată“ ca „un cal, care se aruncă în luptă“. Părerile lor omeneşti le-au adus nenorocire, căci ei ‘n-au recunoscut judecata lui Iehova’ (Ier. 8:5–7). Ieremia, dimpotrivă, a răbdat în credincioşie. Timp de patruzeci de ani pînă la dărîmarea Ierusalimului, ba încă între timp, el s-a conformat însărcinării sale, în timp ce a vestit sentinţele lui Iehova.

 2. In ce măsură s-a găsit Ieremia, ţinînd seama de necazul iminent, într-o stare asemănătoare poporului lui Dumnezeu astăzi? (Ier. 4:5, 6; 6:1).

² După toate aparenţele, Ieremia n-a ştiut în ce zi şi la ce ceas va fi dărîmat Ierusalimul. Dar el a remarcat ‘marea zarvă în ţara nordului’ — Babilon. El ştia că forţele armate de distrugere s-au apropiat şi că sentinţa judecătorească a lui Dumnezeu ar fi executată. De asemenea, astăzi, poporul lui Iehova vede clar „semnul“ unui „necaz . . ., cum n-a mai existat de la începutul creaţiunii“ (Ier. 10:22; Marc. 13:4, 19).

 3. (a) Ce vestesc Martorii lui Iehova astăzi şi de cît timp fac ei aceasta? (b) Ce au adăugat ei la credinţa lor?

³ Aproape 60 de ani au vestit Martorii creştini ai lui Iehova, pînă acum, naţiunilor din afara şi dinăuntrul creştinătăţii că în anul 1914 a început „timpul sfîrşitului“ şi că întregul sistem va fi nimicit acum în curînd, într-un „timp de necaz . . . cum n-a mai fost de cînd a apărut o naţiune pînă la timpul acela“ (Dan. 12:1). Forţele demoneşti adună acum naţiunile şi le conduce spre Armaghedon (Apoc. 16:13–16). Clasa-Ieremia modernă rabdă credincios în vestirea acestui mesaj. Ea adaugă astfel la credinţa ei răbdarea (2 Pet. 1:5, 6).

 4. Ce izvor de încurajare avem şi cum este simbolizat aceasta în Ieremia 17:5–8?

⁴ Pentru ca clasa-Ieremia şi toţi aceia, care se ataşează rîndurilor vestitorilor Impărăţiei pentru a stărui pînă la biruinţă, ei trebuie să fie permanent încurajaţi. Iehova se îngrijeşte de această încurajare. In contrast cu cel „ce-şi pune încrederea în omul pămîntean şi îşi face carnea în realitate braţ al său“, aceia care au fost simbolizaţi prin Ieremia îşi pun încrederea lor în Iehova şi-l fac încrederea lor. Ei vor fi „ca un pom sădit lîngă ape“, în aşa fel încît ei să poată să-şi ‘întindă rădăcinile’, pentru a bea din îngrijirile dătătoare de viaţă ale lui Iehova. Nici „căldura“ provenită din persecuţie, nici interdicţia şi nici „seceta“ provocată de restricţii, nu pot face ca ei „să înceteze de a produce roade“. Ei se aseamănă cu pomii roditori, în timp ce ei se dovedesc a fi „îmbelşugaţi“ în producerea de laude lui Iehova. De aceea, ei sînt „binecuvîntaţi“ (Ier. 17:5–8).

A DOVEDI RABDARE

 5. Ce exemplu încurajator ne-a dat Ieremia, în ceea ce priveşte răbdarea?

⁵ Işi ţin astăzi unii privirea aţintită asupra ţelului material în locul comorii serviciului Impărăţiei? Socotesc unii că e greu de răbdat? Atunci ei ar trebui să gîndească că Ieremia uneori, de asemenea, a socotit că e greu să rabde. El s-a gîndit chiar să renunţe. Totuşi, atunci a primit Cuvîntul lui Iehova în inima sa ‘ca un foc arzător închis în oasele sale’. Acest cuvînt l-a forţat să lupte mai departe şi, în sfîrşit, a triumfat asupra duşmanilor săi (Ier. 20:9). Dacă examinăm mai îndeaproape unele din greutăţile, contra cărora Ieremia trebuia să lupte şi le-a biruit, aceasta hotărît va trezi în noi dorinţa de a răbda la fel, pentru o biruinţă.

 6. (a) De unde avea Ieremia puterea de răbdare? (b) Ce fel de societate ar trebui să evităm corespunzător exemplului lui Ieremia?

⁶ Ieremia a fost vehement atacat de concetăţenii săi din Anatot. Ei i-au spus: „Nu profeţi în numele lui Iehova, ca să nu mori ucis de mîna noastră“. Proprii săi fraţi şi casa tatălui său s-a purtat necredincios cu el. Se părea ca şi cînd ar fi avut duşmani peste tot, care căutau să-i facă rău (Ier. 11:21; 12:6; 15:10). Totuşi, Ieremia a găsit putere pentru răbdare. Unde? In rugăciune şi în faptul că el a luat aminte la privilegiul său de a purta numele lui Iehova şi de a vesti Cuvîntul său:

“Cuvintele tale le-am găsit şi apoi le-am mîncat; şi Cuvîntul tău a devenit veselia şi bucuria inimii mele; căci sînt numit după numele tău, o, Iehova, Dumnezeul oştirilor. Eu n-am şezut în adunarea celor ce petrec, ca să mă veselesc“ (Ier. 15:16, 17).

Ieremia a găsit bucurie în Cuvintele lui Iehova şi în a purta numele său. El n-a găsit plăcere în glumele neimportante ale oamenilor păcătoşi, din care cauză a evitat cu prudenţă societatea lor. N-ar trebui să facem şi noi aceasta?

 7. (a) Ce l-a ajutat pe Ieremia să rămînă necăsătorit, fără a se plînge? (b) Cum a reacţionat Ieremia la maltratarea din partea lui Pasur?

⁷ Ca semn pentru faptul că mesajul său era de încredere, Iehova a poruncit lui Ieremia să nu se căsătorească. Astfel, Ieremia n-a dat naştere la copii, care puteau să fie nimiciţi. El nu s-a plîns că trebuia să rămînă necăsătorit, ci s-a consumat pe deplin în lucrarea, care era de făcut. După cîtva timp, Pasur, un slujitor în casa lui Iehova, s-a poticnit de cuvintele lui Ieremia El l-a lovit şi l-a pus peste noapte în butuci. După ce, însă, Ieremia a fost pus în libertate, el a declarat din nou lui Pasur că întregul Iuda va cădea în mîinile regelui Babilonului (Ier. 16:1–4; 20:1–6).

 8. Cum a dovedit Ieremia lipsă de teamă în decursul guvernării lui Ioiachim?

⁸ Cînd, în anul 628 î.e.n., nedreptul rege Ioiachim a ajuns pe tron, Iehova l-a însărcinat pe Ieremia să vestească o profeţie semnificativă şi de asemenea, în acest caz el i-a spus: „Nu lăsa nici un cuvînt din ele“. Ieremia s-a aşezat, aşadar, în curtea exterioară a templului lui Iehova şi a vorbit toate cuvintele, pe care i le poruncise Iehova — un mesaj, care a anunţat pieirea lui Iuda şi a Ierusalimului. La ce a dus aceasta? Darea de seamă sună:

“Si cînd a isprăvit de spus Ieremia tot ce-i poruncise Iehova să spună întregului popor, preoţii, profeţii şi tot poporul, au pus mîna pe el, şi au zis: „Trebuie să mori negreşit!“ Pentru ce ai profeţit în numele lui Iehova, în timp ce vorbeşti: ‘Casa aceasta va ajunge ca Silo şi acest oraş însuşi va fi pustiit pentru a fi fără locuitori’? Si tot poporul s-a îngrămădit în jurul lui Ieremia în casa lui Iehova“ (Ier. 26:1–9).

In cele din urmă, prinţii lui Iuda au apărut pe scenă, iar preoţii şi profeţii au cerut pedeapsa cu moartea. Intr-o vorbire zguduitoare, Ieremia a explicat însă, fără echivoc, că Iehova l-a trimis ca să profeţească, că el ascultase glasul lui Iehova şi din această cauză, ei ar vărsa sînge nevinovat, dacă l-ar omorî (Ier. 26:10–15).

 9. (a) Cine a intervenit pentru Ieremia? (b) De ce evenimente foarte recente ne aduce aminte aceasta?

⁹ Atunci au intervenit prinţii şi tot poporul pentru Ieremia, în timp ce au spus: „El ne-a vorbit în numele lui Iehova, Dumnezeul nostru“. De asemenea, anumiţi bătrîni au sprijinit pe Ieremia, de exemplu, Ahicam, tatăl lui Ghedalia (Ier. 26:16–24). Această cedare trecătoare a persecutării lui Ieremia de către locuitorii lui Iuda ne aduce aminte de uşurarea de care s-au bucurat fraţii noştri din Malawi. Din cele mai noi dări de seamă reiese că mulţi din ei au fost eliberaţi din închisori şi au primit permisiunea de a se întoarce acasă şi de a-şi lucra din nou pămîntul. Despre unii adolescenţi, care înainte persecutaseră pe fraţii noştri se relatează că ei ar studia acum Biblia sub îndrumarea acestora. In alte părţi ale tării dimpotrivă, funcţionarii şi rudele tot mai fac încă greutăţi Martorilor lui Iehova în a duce o viaţă normală. Totuşi, la fel ca Ieremia, aşa rabdă şi ei şi-şi păstrează integritatea.

LUPTA DINTRE PROFETI

10, 11. (a) Ce fel de pildă profetică au reprezentat Ieremia şi Anania? (b) Ce a dovedit că Ieremia era un profet adevărat?

¹⁰ In timpul guvernării lui Zedechia, Ieremia a reprezentat o pildă profetică. La ordinul lui Iehova, el şi-a pus pe gît un jug de lemn şi a vestit că Iuda şi naţiunile înconjurătoare vor trebui să fie supuse jugului Babilonului, altfel vor fi aspru pedepsiţi. Profetul Anania, în schimb, a luat jugul de pe gîtul lui Ieremia, l-a sfărîmat şi a spus că aşa va rupe Iehova în decurs de doi ani jugul Babilonului şi-l va îndepărta de la naţiuni (Ier. 27:2–15; 28:1–11).

¹¹ Cine va cîştiga în această luptă dintre profeţi? Era Ieremia sau Anania adevăratul profet al lui Iehova? Iehova n-a lăsat nici o îndoială despre aceasta. El i-a ordonat lui Ieremia să profeţească că jugul de lemn va fi înlocuit cu unul de fier şi că Anania va trebui să moară în decurs de un an de zile. Anania a murit în realitate în a şaptea lună a acelui an, iar jugul Babilonului s-a dovedit, în sfîrşit, a fi într-adevăr un jug de fier (Ier. 28:12–17).

12, 13. (a) Cine procedează astăzi la fel ca Anania, şi cum le merge lor? (b) Ce întăreşte pe adevăratul popor al lui Dumnezeu?

¹² Profeţii mincinoşi moderni, care încearcă cu rea intenţie să „dărîme“ lucrarea Martorilor lui Iehova, vor avea aceeaşi soartă ca şi Anania. Unii din ei ar putea să fi fost un anumit timp aliaţi cu poporul lui Dumnezeu, sînt însă supăraţi, deoarece dorinţele lor ambiţioase nu s-au împlinit, şi astfel ei se întorc înapoi la învăţăturile, pe care înainte le „scuipaseră“. Ei propovăduiesc „din invidie şi rivalitate“, nu din „voie bună“, căci ei nu au nimic ziditor de spus (2 Pet. 2:22; Fil. 1:15). Ei răspîndesc alte păreri despre „necazul cel mare“ decît clasa Ieremia.

¹³ Totuşi, aşa de sigur cum a înlocuit Iehova jugul de lemn cu unul de fier, şi „necazul cel mare“ va veni la timpul hotărît al lui Dumnezeu. Si aşa de sigur cum a murit Anania în acel an, pe baza sentinţei lui Iehova, şi sentinţa de condamnare la moarte asupra profeţilor contrari va fi executată la timpul hotărît. Ei sînt posomorîţi şi nu sînt întăriţi nici prin spiritul lui Iehova, nici prin „Cuvîntul“ sau (Ier. 23:16–19; 31:1, 12).

SA NU LASAM SA NI SE ZDRUNCINE INCREDEREA

14. (a) In cine ar trebui să ne punem încrederea întocmai ca Ieremia? (b) Pentru ce ar trebui să rămînem treji?

¹⁴ Ca şi Ieremia, tot aşa ar trebui şi noi să avem o încredere nezdruncinată în „Cuvîntul“ profetic al lui Iehova. Pentru dovedirea acestei încrederi Ieremia a ascultat de „Cuvîntul lui Iehova“, şi a cumpărat un ogor în Anatot, la care avea drept de moştenire — şi aceasta doar cu un an înainte de cucerirea şi pustiirea ţării de către babilonieni (Ier. 32:8–25). Si noi ar trebui, în aceste zile din urmă, să ne încredem că Iehova va împlini orice cuvînt al promisiunii sale de a ocroti şi de a întări pe poporul său (Ier. 32:38–41). Timpul pentru atacul forţelor armate cereşti sub comanda lui Isus Cristos este primejdios de aproape. Este, aşadar, necesar să rămînem treji şi să vestim „Cuvîntul lui Dumnezeu“ (Marc. 13:10, 32–37).

15, 16. (a) Ce l-a întărit pe Ieremia? (b) Ce problemă trebuia să învingă Baruch? (c) La ce ar trebui să ne îmboldească cuvintele cu care Iehova a îndemnat pe Baruch? (Apoc. 2:3).

¹⁵ Pentru Ieremia, drumul era greu. Totuşi, încrederea sa în Iehova şi credincioşia sa faţă de însărcinarea sa l-au ajutat să reziste. El putea, de asemenea, să încurajeze pe tovarăşul său credincios, scriitorul Baruch, cînd acesta era complet descurajat. După ce Ieremia profeţise 20 pînă la 30 de ani, Baruch a spus:

“Vai mie, căci Iehova a adăugat necaz la durerea mea! Eu sînt istovit din cauza suspinului meu şi n-am găsit nici loc de odihnă“.

Iehova i-a spus, în schimb, prin Ieremia, următoarele:

“Iată că ce am zidit, voi dărîma; ce am sădit voi smulge, şi anume, ţara aceasta. Dar în ceea ce te priveşte pe tine, tu cauţi mereu lucruri mari. Nu le căuta mai departe. Căci iată, eu aduc nenorocirea peste toată carnea, spune Iehova, şi-ţi voi da sufletul tău pradă în toate locurile, unde vei merge“ (Ier. 45:1–5).

Da, acest serv credincios al lui Dumnezeu devenise obosit şi posomorît în decursul timpului. Iehova l-a asigurat însă că timpul hotărît de el pentru ‘dărîmare şi smulgere’, timpul său pentru începerea necazului, pe care îl intenţionase să-l aducă asupra lui Iuda şi necredinciosului Ierusalim, urma să aibă loc în scurt timp. In ciuda întîrzierii aparente, s-a stabilit că această „nenorocire“ urma să vină.

¹⁶ Iehova l-a avertizat pe Baruch să nu se întoarcă înapoi la modul materialist de viaţă lumească al locuitorilor lui Iuda şi să chibzuiască asupra progresului său personal. Nu, el trebuia să servească credincios în continuare de partea profetului lui Iehova. Tot aşa de puţin ar trebui în „zilele din urmă“ de astăzi, un serv al lui Dumnezeu să se întoarcă înapoi la lumea cu convingeri materialiste condamnată la pieire. Ei ar trebui toţi să servească mai departe cu răbdare, pînă cînd, în sfîrşit, după furtuna Armaghedonului, în domeniul de domnie al Impărăţiei lui Dumnezeu sub Cristos Isus, ‘vor primi ca pradă sufletul lor’.

TOVARASI CREDINCIOSI

17. Cine erau recabiţii, şi pentru ce au fost răsplătiţi de Iehova?

¹⁷ Ieremia avea şi alţi prieteni, care de-abia după ani îndelungaţi de serviciu credincios, au intrat în arenă, şi anume, sub conducerea lui Iehova. Incă în decursul guvernării răului rege Ioiachim, Iehova a poruncit lui Ieremia, să aducă pe recabiţi în templu. Recabiţii erau urmaşii lui Ionadab, care se caracterizase prin aceea că, în zilele regelui Iehu (cam 250 de ani înainte) luase poziţie de partea lui Iehova (2 Regi 10:15–17). Ionadab impusese urmaşilor săi porunca de a nu bea vin „în timp nedefinit“. Acum, cînd Babilonienii s-au apropiat pentru prima dată, recabiţii au căubat refugiu în Ierusalim. Aici Ieremia le-a pus vin înainte. Ei n-au băut însă din el ci s-au ţinut credincioşi faţă de porunca strămoşului lor Ionadab. Iehova a pus, apoi, pe necredinciosul Iuda şi Ierusalimul faţă în faţă cu credincioşia nezdruncinată a recabiţilor şi a declarat:

“Ionadab, fiul lui Recab, nu va fi lipsit niciodată de urmaşi, care să stea înaintea mea.“

Urmaşii lui Ionadab au fost, aşadar, răsplătiţi în mod minunat: cu salvarea din necazul care a venit peste Ierusalim (Ier. 35:1–19).

18. Cine sînt „fiii moderni ai lui Ionadab“, şi unde găsesc ei ocrotire?

¹⁸ Aceşti recabiţi au în zilele de astăzi o pereche: oamenii sinceri şi cinstiţi, care au putut să caute adăpost în sistemele religiei creştinătăţii moderne, pentru a scăpa în „timpurile critice“ din prezent (2 Tim. 3:1). Ceea ce însă le oferă adăpost într-adevăr, este aranjamentul lui Iehova prin Cristos. El trimite la ei pe clasa-Ieremia modernă cu un mesaj, care pentru ei înseamnă salvare. Nu, nu în Creştinătatea depravată, ci de partea „profetului“ modern al lui Iehova găsesc aceşti „Ionadabi“ siguranţă.

19. La ce ar trebui să ne încurajeze comportarea lui Ieremia înaintea lui Zedechia?

¹⁹ Zedechia, ultimul rege al lui Iuda (617 pînă la 607 î.e.n.), a cerut lui Ieremia să se roage lui Iehova pentru Iuda. Ieremia a continuat, în schimb, să vestească dărîmarea iminentă a Ierusalimului. Mai tîrziu, după ce fusese maltratat şi petrecuse multe zile în închisoare, el a fost adus înaintea regelui, care l-a întrebat între patru ochi: „Ai vreun cuvînt din partea lui Iehova?“ Neînfricat, Ieremia a răspuns: „Este într-adevăr un cuvînt! . . . Vei fi dat în mîinile regelui Babilonului!“ (Ier. 37:3–17). Tot aşa de neînfricaţi vestesc astăzi Martorii lui Iehova sentinţa lui Dumnezeu. Ei nu sînt interesaţi în strădaniile interconfesionale şi, de asemenea, nu au de gînd să slăbească mesajul, pe care ei îl vestesc împotriva Creştinătăţii.

20. (a) Cum se face că Ebed-Melec a salvat pe Ieremia şi cum a fost răsplătit acest etiopian? (b) Cine s-a purtat în timpul de astăzi ca Ebed-Melec, şi cum este el răsplătit? (Mat. 25:34, 40).

²⁰ Deoarece Ieremia a vestit atît de perseverent sentinţa de pedepsire împotriva oraşului, a fost aruncat într-un bazin, în care s-a scufundat în noroi. Aşa se părea ca şi cînd el trebuia să piară în mod jalnic. Totuşi, Ebed-Melec, un famen etiopian, s-a dus la rege şi a intervenit pentru Ieremia. La porunca regelui, Ebed-Melec a luat cu sine 30 de oameni şi a scos pe Ieremia din bazin cu ajutorul cîrpelor şi zdrenţelor uzate şi l-a adus în curtea închisorii. Acolo a rămas Ieremia pînă după dărîmarea Ierusalimului, şi atunci a fost eliberat. Totuşi, ce s-a întîmplat cu Ebed-Melec? In timp ce Ieremia tot se mai găsea în curtea închisorii, Cuvîntul lui Iehova vorbise lui Ieremia şi i-a spus:

“Du-te şi vorbeşte lui Ebed-Melec, etiopianul şi spune-i: ‘Iată ce a vorbit Iehova al oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, eu las să se adeverească cuvintele mele asupra acestui oraş spre nenorocire şi nu spre bine şi ele se vor împlini negreşit înaintea ta. Si te voi elibera în ziua aceea“, este cuvîntul lui Iehova, „şi nu vei fi dat în mîinile oamenilor de care te temi. Căci eu mă voi îngriji hotărît pentru scăparea ta, şi nu vei cădea de sabie; şi sufletul tău va fi negreşit prada ta, deoarece te-ai încrezut în mine“, este Cuvîntul lui Iehova.’“

Aşa a rămas Ebed-Melec în viaţă în timpul puternicului atac al armatelor Babilonului din nord. De asemenea, în timpul de astăzi, mulţi funcţionari guvernamentali şi chiar ai închisorilor au dovedit deja amabilitate faţă de Martorii persecutaţi ai lui Iehova. Unii din ei au devenit mai tîrziu, chiar martori şi au acum perspectiva de a fi salvaţi cînd forţele armate cereşti ale lui Cristos Isus iau lupta in Armaghedon (Ier. 38:6–13; 39:15–18; Apoc. 7:14–17; 16:16).

21. (a) Cum se comportă servii moderni ai lui Iehova în comparaţie cu aceia din zilele lui Ieremia? In ce privinţă dovedesc ei că rabdă? (Apoc. 14:12).

²¹ Este o bucurie a constata că astăzi tot mai există oameni de felul lui Ieremia, Baruc, al recabiţilor şi al lui Ebed-Melec. O dovadă pentru aceasta este darea de seamă despre activitatea mondială a martorilor lui Iehova în anul lor de serviciu 1977. Unii ar putea să fie chiar obosiţi sau au putut să se fi dedicat de la un timp intereselor ambiţioase, ei ar trebui, în schimb, să se gîndească că Baruc, cu toate că a fost încercat, el a rămas de partea profetului lui Dumnezeu. Da, merită să răbdăm, ţinînd seama de viaţa veşnică, care ne stă în perspectivă după „necazul cel mare“. Ar putea să se mai găsească încă şi alţi oameni iubitori de dreptate, care sînt dispuşi sufleteşte ca şi Ebed-Melec şi ca fiii lui Ionadab! Mare va fi răsplata tuturor acelora, care cred nezdruncinat în promisiunile lui Iehova şi rabdă pînă la sfîrşit!

[Legenda ilustraţiei de la pagina 14]

Ebed-Melec, un famen etiopian, a primit permisiune de la rege să elibereze pe Ieremia din bazinul gol, în care fusese aruncat. Dumnezeu a răsplătit această faptă a iubirii.