Un profet care a slujit „la sfârşitul zilelor“

 1, 2. a) Ce viziune a avut Ieremia, şi cum reiese din aceasta tema mesajului său profetic? b) De ce ar trebui să acordăm atenţie mesajului lui Ieremia?

„CE VEZI?“, l-a întrebat Dumnezeu pe profetul său nou-numit. „Un cazan peste care se suflă şi gura lui este înclinată dinspre nord“, a răspuns tânărul Ieremia. Această viziune dezvăluia încă de la început ce fel de mesaj avea să transmită Ieremia. (Citeşte Ieremia 1:13–16.) Peste cazanul figurativ se sufla nu pentru a-i răci conţinutul, ci pentru a înteţi focul de sub el. Da, Iehova prezicea că, asemenea unui lichid fierbinte ce se varsă dintr-un cazan, nenorocirea avea să se abată asupra ţării lui Iuda din cauza infidelităţii locuitorilor ei. Dar de ce gura cazanului era înclinată spre sud? Acest lucru însemna că nenorocirea avea să vină din nord. Babilonul avea să invadeze ţara din această direcţie. Şi chiar aşa s-a întâmplat. În anii în care a slujit ca profet, Ieremia a fost martor la revărsări succesive din acest cazan în clocot, care au culminat cu distrugerea Ierusalimului.

² Deşi Babilonul nu mai există de mult, avem toate motivele să acordăm atenţie mesajelor profetice ale lui Ieremia. De ce? Deoarece trăim „la sfârşitul zilelor“, când mulţi se pretind a fi creştini, dar nici ei, nici religia din care fac parte nu au aprobarea lui Dumnezeu (Ier. 23:20). De aceea, ca Martori ai lui Iehova, predicăm la fel ca Ieremia nu doar un mesaj de judecată, ci şi un mesaj de speranţă.

 3. a) Cum este structurată cartea biblică Ieremia? b) Ce vom afla din acest capitol?

³ Se pare că Ieremia nu a consemnat evenimentele pe măsură ce se desfăşurau, ci i-a dictat relatarea unui secretar spre sfârşitul activităţii sale ca profet (Ier. 25:1–3; 36:1, 4, 32). Cartea nu prezintă lucrurile în ordine cronologică, multe dintre părţile ce o alcătuiesc fiind aranjate după subiect. De aceea este util să ne facem o idee generală despre contextul istoric al evenimentelor consemnate în cărţile Ieremia şi Plângerile, precum şi despre ordinea în care s-au desfăşurat ele. Să remarcăm graficul de la pagina 19. Cunoscând ce rege domnea în Iuda într-o anumită perioadă, iar, în unele cazuri, care era situaţia în ţară şi în afara ei, vom înţelege mai bine cuvintele şi acţiunile lui Ieremia. Astfel vom putea trage mai multe foloase din mesajul pe care l-a transmis Dumnezeu poporului său prin acest profet.

 4–6. Care era situaţia poporului lui Dumnezeu în anii de dinaintea numirii lui Ieremia ca profet?

⁴ Ieremia a profeţit într-o perioadă de schimbări dramatice, când Asiria, Babilonul şi Egiptul îşi disputau supremaţia în regiune. Cu aproximativ 93 de ani înainte ca el să-şi înceapă serviciul de profet, Asiria a înfrânt regatul de nord al celor zece triburi ale lui Israel şi i-a dus în exil pe mulţi dintre locuitorii lui. La acea vreme, Iehova a apărat Ierusalimul şi pe regele său fidel, Ezechia, de atacurile asirienilor. Ne amintim, desigur, episodul în care Dumnezeu a ucis în mod miraculos 185 000 de soldaţi din tabăra duşmană (2 Regi 19:32–36). După Ezechia, la tronul lui Iuda a urmat Manase, unul dintre fiii săi, care a domnit 55 de ani. Se pare că Ieremia s-a născut în timpul domniei lui Manase, când Iuda a ajuns sub controlul politic al Asiriei (2 Cron. 33:10, 11).

⁵ Ieremia a scris cărţile 1 şi 2 Regi, în care citim că Manase a reconstruit locurile înalte pe care tatăl său le distrusese. El a ridicat altare pentru Baal şi pentru armata cerurilor până şi în templul lui Iehova. A vărsat mult sânge nevinovat şi chiar şi-a trecut prin foc propriul fiu ca jertfă pentru un dumnezeu fals. Pe scurt, „a făcut mult rău în ochii lui Iehova“. Din cauza tuturor acestor nelegiuiri, Dumnezeu a hotărât ca asupra Ierusalimului şi a lui Iuda să se abată o nenorocire, aşa cum se abătuse asupra Samariei şi a Israelului (2 Regi 21:1–6, 12–16). După moartea lui Manase a devenit rege fiul său Amon. La fel ca tatăl său, el a practicat idolatria. Dar, în scurtă vreme, lucrurile aveau să se schimbe. Doi ani mai târziu, Amon a fost asasinat, iar în 659 î.e.n. a urcat la tron fiul său Iosia, în vârstă de 8 ani.

⁶ În timpul domniei de 31 de ani a lui Iosia, Babilonul a devenit treptat mai puternic decât Asiria. Iosia a văzut în aceasta o ocazie de a elibera Iuda de sub dominaţia străină. Spre deosebire de bunicul şi de tatăl său, el i-a slujit cu fidelitate lui Iehova şi a instituit importante reforme religioase (2 Regi 21:19—22:2). În al 12-lea an de domnie, a distrus locurile înalte, stâlpii sacri şi chipurile cioplite de pe tot teritoriul regatului său. Apoi a poruncit ca templul lui Iehova să fie reparat. (Citeşte 2 Cronici 34:1–8.) Este demn de remarcat că Dumnezeu l-a numit pe Ieremia profet în al 13-lea an al domniei lui Iosia, în 647 î.e.n.

 7, 8. a) Prin ce s-a deosebit domnia regelui Iosia de cea a predecesorilor săi, Manase şi Amon? b) Ce fel de persoană a fost Iosia? (Vezi chenarul de la pagina 20.)

⁷ În timpul lucrărilor de reparare a templului, în al 18-lea an al domniei bunului rege Iosia, marele preot a găsit „cartea legii“. Regele i-a cerut secretarului său să i-o citească. Auzind cuvintele Legii, el a recunoscut păcatele poporului, a căutat îndrumarea lui Iehova prin profetesa Hulda şi i-a îndemnat pe supuşii săi să respecte poruncile lui Dumnezeu. Hulda i-a dezvăluit lui Iosia că Iehova avea să aducă „nenorocire“ asupra iudeilor din cauza infidelităţii lor. Dar, datorită atitudinii bune a lui Iosia faţă de închinarea pură, nenorocirea nu avea să se abată asupra ţării în timpul vieţii acestui rege (2 Regi 22:8, 14–20).

⁸ Iosia şi-a intensificat eforturile de a înlătura idolatria din ţară. În zelul său, el a intrat chiar şi în teritoriul ce aparţinuse cândva triburilor de nord ale lui Israel şi a distrus locul înalt şi altarul de la Betel. Totodată, a organizat o mare sărbătoare de Paşte (2 Regi 23:4–25). Cât de mult trebuie să se fi bucurat Ieremia de reformele regelui Iosia! Însă toate aceste măsuri nu au reuşit să-i facă pe iudei să-şi schimbe căile. Manase şi Amon îi obişnuiseră cu închinarea degradantă la idoli, astfel că starea lor spirituală era jalnică. Nu e de mirare că, în pofida reformelor instituite de Iosia, Iehova l-a trimis pe Ieremia să spună că dumnezeii iudeilor erau tot atât de mulţi ca oraşele lor. Conaţionalii profetului erau asemenea unei soţii infidele: îl părăsiseră pe Iehova pentru a se prostitua cu dumnezei străini. Ieremia a declarat: „Câte străzi are Ierusalimul, tot atâtea altare aţi pus pentru lucrul ruşinos, altare pe care faceţi să se înalţe fum de jertfă pentru Baal“. (Citeşte Ieremia 11:1–3, 13.)

 9. Ce evenimente internaţionale au marcat ultimii ani de domnie ai lui Iosia?

⁹ Mesajele transmise de Ieremia nu i-au schimbat pe iudei. Nici pe scena politică internaţională nu s-a schimbat nimic: naţiunile vecine îşi continuau lupta pentru supremaţie. În 632 î.e.n., armatele aliate ale Babilonului şi ale Mediei au cucerit oraşul Ninive, capitala Asiriei. Trei ani mai târziu, faraonul Neco al Egiptului şi-a condus armata spre nord pentru a le veni în ajutor asirienilor aflaţi în război. Din anumite motive, care nu sunt specificate în Biblie, Iosia a încercat să oprească armata egipteană la Meghido, însă a fost rănit de moarte (2 Cron. 35:20–24). Ce schimbări pe plan politic şi religios avea să aducă în Iuda nefericita moarte a regelui? Şi cu ce noi încercări avea să se confrunte Ieremia?

10. a) Prin ce se aseamănă perioada de după moartea lui Iosia cu zilele noastre? b) Ce foloase putem trage analizând exemplul lui Ieremia?

¹⁰ Să ne gândim ce a simţit Ieremia când a aflat despre moartea lui Iosia. Profund îndurerat, el a intonat cântece de jale pentru rege (2 Cron. 35:25). În Iuda erau vremuri tulburi, iar instabilitatea politică internaţională nu făcea decât să înrăutăţească situaţia, deoarece puterile rivale, Egiptul, Asiria şi Babilonul, se luptau pentru deţinerea controlului în zonă. Odată cu moartea regelui Iosia, în Iuda s-a schimbat şi climatul religios. Moartea lui a însemnat sfârşitul unui regim favorabil activităţii profetice a lui Ieremia şi începutul unui regim ostil. Mulţi dintre fraţii noştri din timpurile moderne au trecut prin schimbări asemănătoare, de la o relativă libertate de închinare la persecuţie şi interdicţie. Şi cine ştie câţi dintre noi vom trece, poate, în curând printr-o astfel de schimbare! Cum ne-ar putea afecta acest lucru? Ce ar trebui să facem pentru a ne păstra integritatea? Având aceste întrebări în minte, să analizăm prin ce încercări a trecut Ieremia şi cum a reuşit să le depăşească. În mod sigur, exemplul lui ne va încuraja.

11. Ce s-a întâmplat în Iuda după moartea lui Iosia?

¹¹ Locuitorii lui Iuda l-au făcut rege la Ierusalim pe Ioahaz, fiul lui Iosia. Ioahaz, numit şi Şalum, a domnit doar trei luni. El a fost detronat de faraonul Neco la întoarcerea acestuia din nord, după lupta cu babilonienii. Faraonul l-a dus pe Ioahaz în Egipt, de unde, aşa cum a spus Ieremia, nu ‘avea să se mai întoarcă’ (Ier. 22:10–12; 2 Cron. 36:1–4). Neco l-a întronat în locul lui Ioahaz pe Ioiachim, un alt fiu al lui Iosia. Ioiachim nu a urmat exemplul bun al tatălui său. El nu a continuat reformele instituite de acesta, ci a practicat idolatria. (Citeşte 2 Regi 23:36, 37.)

12, 13. a) Care era climatul religios la începutul domniei lui Ioiachim? b) Cum s-au purtat conducătorii religioşi iudei cu Ieremia?

¹² La începutul domniei lui Ioiachim, Iehova i-a spus lui Ieremia să meargă la templu şi să-i condamne pe faţă pe iudei pentru răutatea lor. Aceştia credeau că simplul fapt de a avea templul în mijlocul lor le asigura ocrotirea. Însă, dacă nu aveau să înceteze ‘să fure, să ucidă, să comită adulter, să jure strâmb, să facă să se înalţe fum de jertfă pentru Baal şi să umble după alţi dumnezei’, Iehova avea să abandoneze atât templul, cât şi pe iudeii ipocriţi care se închinau în el. Nu abandonase Dumnezeu şi tabernacolul de la Şilo în zilele marelui preot Eli? Într-adevăr, Iuda avea să devină „un loc devastat“ (Ier. 7:1–15, 34; 26:1–6).a Pentru a transmite un asemenea mesaj, Ieremia avea nevoie de mult curaj. Foarte probabil că el a rostit cuvintele lui Iehova în public, în faţa unor oameni importanţi şi influenţi. Şi unii dintre fraţii şi surorile noastre de azi simt că au nevoie de curaj pentru a depune mărturie stradal ori pentru a le vorbi unor oameni bogaţi sau cu poziţie socială înaltă. Putem fi siguri însă că Dumnezeu ne susţine şi pe noi aşa cum l-a susţinut pe Ieremia (Evr. 10:39; 13:6).

¹³ Dat fiind climatul politic şi religios din Iuda, cum aveau să reacţioneze conducătorii religioşi la cuvintele lui Ieremia? Potrivit celor relatate de profetul însuşi, „preoţii, profeţii şi tot poporul au pus mâna pe el, zicând: «Vei muri negreşit»“. Plini de furie, au spus: „Omul acesta merită sentinţa cu moartea“. (Citeşte Ieremia 26:8–11.) Dar împotrivitorii lui Ieremia n-au reuşit să-l omoare întrucât Iehova era cu el ca să îl scape. Cât despre profet, el nu s-a lăsat intimidat de numărul mare de împotrivitori sau de ameninţările lor. Şi nici noi n-ar trebui să ne lăsăm intimidaţi.

14, 15. a) Ce au început să facă Ieremia şi secretarul său, Baruc, la porunca lui Iehova în al patrulea an al domniei lui Ioiachim? b) Ce fel de persoană a fost Ioiachim? (Vezi chenarul de la pagina 25.)

¹⁴ În al patrulea an al domniei lui Ioiachim, Iehova i-a zis lui Ieremia să scrie toate cuvintele pe care i le spusese din zilele lui Iosia până atunci. Astfel, Ieremia i-a dictat secretarului său, Baruc, tot ce-i spusese Dumnezeu în cei 23 de ani de serviciu ca profet. El transmisese mesaje de judecată împotriva a aproximativ 20 de regi şi regate. Apoi Ieremia i-a poruncit lui Baruc să citească cu voce tare sulul în casa lui Iehova. Cu ce scop? „Poate că cei din casa lui Iuda vor lua aminte la toată nenorocirea pe care mă gândesc s-o aduc împotriva lor“, a spus Iehova, „ca să se întoarcă fiecare de la calea lui rea, iar eu să le iert nelegiuirea şi păcatul“ (Ier. 25:1–3; 36:1–3).

¹⁵ Un demnitar de la curte i-a citit şi lui Ioiachim cuvintele lui Ieremia. Regele a tăiat sulul bucată cu bucată şi l-a ars. Apoi a poruncit ca Ieremia şi Baruc să fie aduşi înaintea lui. „Dar Iehova i-a ţinut ascunşi.“ (Citeşte Ieremia 36:21–26.) Din cauza atitudinii incorigibile a lui Ioiachim, Iehova a spus prin profetul său că regele ‘avea să fie îngropat cum este îngropat un măgar’. El avea să fie „târât şi aruncat dincolo de porţile Ierusalimului“ (Ier. 22:13–19). Credeţi că o profeţie ca aceasta, rostită în termeni atât de plastici, putea fi nesocotită, ca şi cum ar fi fost o exagerare a lui Ieremia?

16. Ce mesaj de speranţă a anunţat Ieremia?

¹⁶ Deşi a trebuit să transmită judecăţi din partea lui Dumnezeu, Ieremia nu a fost un profet al mesajelor de condamnare. El a transmis şi un mesaj de speranţă. Iehova avea să elibereze de duşmani o rămăşiţă a lui Israel şi să o restabilească în ţara sa, unde avea să locuiască în siguranţă. Dumnezeu avea să încheie cu poporul său „un legământ nou“, „un legământ de durată indefinită“ şi să scrie legea în inima slujitorilor săi. El avea să le ierte nelegiuirea şi să dea uitării păcatele lor. Mai mult, un descendent al lui David ‘avea să aplice normele dreptăţii şi ale justiţiei în ţară’ (Ier. 31:7–9; 32:37–41; 33:15). Aceste profeţii urmau să-şi găsească împlinirea în deceniile şi în secolele ce aveau să vină, împlinire care ne influenţează viaţa şi care ne oferă speranţa unui viitor etern. Dar să revenim la zilele lui Ieremia. Duşmanii lui Iuda continuau lupta pentru stăpânirea teritoriului ţării. (Citeşte Ieremia 31:31, 33, 34; Evrei 8:7–9; 10:14–18.)

17, 18. Ce evenimente internaţionale au marcat ultimii ani ai domniei lui Ioiachim şi a lui Zedechia?

¹⁷ În 625 î.e.n. s-a dat o bătălie decisivă între babilonieni şi egipteni la Carchemiş, localitate aflată în apropiere de râul Eufrat, la aproximativ 600 de kilometri nord de Ierusalim. Regele Nebucadneţar a învins armatele faraonului Neco, punând astfel capăt dominaţiei egiptene în regiune (Ier. 46:2). Iuda se afla acum sub stăpânirea lui Nebucadneţar, iar Ioiachim a fost obligat să devină slujitorul acestuia. Însă, după ce i-a fost supus trei ani, Ioiachim s-a răzvrătit (2 Regi 24:1, 2). Drept urmare, în 618 î.e.n, Nebucadneţar şi armata sa au invadat Iuda şi au înconjurat Ierusalimul. Să ne gândim cât de grea a fost această perioadă chiar şi pentru profetul lui Dumnezeu, Ieremia! Se pare că Ioiachim şi-a găsit sfârşitul în timpul asediului.b La tronul lui Iuda a venit fiul său Ioiachin, care, după o domnie de numai trei luni, s-a predat babilonienilor. Nebucadneţar a prădat Ierusalimul, luându-i toate bogăţiile, şi i-a dus în exil pe Ioiachin, familia regelui şi familiile nobililor lui Iuda, pe bărbaţii puternici şi pe meşteşugari. Printre exilaţi s-au aflat şi Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria (2 Regi 24:10–16; Dan. 1:1–7).

¹⁸ Nebucadneţar l-a făcut apoi rege în Iuda pe Zedechia, un alt fiu al lui Iosia. Zedechia avea să fie ultimul rege pământesc din linia davidică. Domnia lui a luat sfârşit în 607 î.e.n., când au fost distruse Ierusalimul şi templul (2 Regi 24:17). Cei 11 ani de domnie ai lui Zedechia au fost marcaţi de mari frământări politice şi sociale. De aceea, Ieremia a trebuit să-şi pună toată încrederea în Cel care îl numise profet.

19. Cum au reacţionat contemporanii lui Ieremia la mesajul transmis de el, şi de ce ar trebui să ne intereseze acest lucru?

¹⁹ Să ne transpunem în situaţia lui Ieremia. Din zilele lui Iosia, Ieremia a fost martor la schimbările dramatice de pe scena politică şi la degradarea spirituală a poporului lui Dumnezeu. El ştia însă că lucrurile aveau să se înrăutăţească şi mai mult. Oamenii din oraşul său îi spuneau: „Să nu mai profeţeşti în numele lui Iehova ca să nu mori de mâna noastră“ (Ier. 11:21). Chiar şi după ce profeţiile sale s-au împlinit, iudeii au zis: „În ce priveşte cuvântul pe care ni l-ai spus în numele lui Iehova, nu te vom asculta“ (Ier. 44:16). Erau însă în joc vieţi omeneşti, aşa cum sunt şi în prezent. Asemenea lui Ieremia, şi noi anunţăm un mesaj de la Iehova. De aceea, zelul nostru pentru lucrarea de predicare va fi cu siguranţă reînnoit analizând modul în care l-a ocrotit Iehova pe profet în perioada ce a precedat căderea Ierusalimului.

20. De ce domnia lui Zedechia a fost o perioadă deosebit de dificilă pentru Ieremia? (Vezi chenarul de la pagina 29.)

²⁰ Probabil că perioada cea mai grea din serviciul de profet al lui Ieremia a fost în timpul domniei regelui Zedechia. Asemenea multor predecesori ai săi, Zedechia „a făcut ce este rău în ochii lui Iehova“ (Ier. 52:1, 2). Ca rege, el era un supus al Imperiului Babilonian. Nebucadneţar îl pusese să facă un jurământ în numele lui Iehova prin care îl constrângea să i se supună. Cu toate acestea, Zedechia s-a răzvrătit. Între timp, duşmanii lui Ieremia făceau mari presiuni asupra profetului ca să susţină această răzvrătire (2 Cron. 36:13; Ezec. 17:12, 13).

21–23. a) Ce tabere s-au format în Iuda în timpul domniei lui Zedechia? b) Cum a fost tratat Ieremia din cauza poziţiei adoptate, şi cum ne ajută exemplul lui?

²¹ Se pare că, la începutul domniei lui Zedechia, veniseră în Ierusalim mesageri ai regilor Edomului, Moabului, Amonului, Tirului şi Sidonului. Scopul lor era probabil să-l atragă pe Zedechia într-o coaliţie împotriva lui Nebucadneţar. Ieremia însă l-a îndemnat pe rege să se supună Babilonului. Mai mult, el le-a dat mesagerilor câte un jug ca simbol că şi naţiunile lor trebuiau să se supună babilonienilor (Ier. 27:1–3, 14).c Poziţia adoptată de Ieremia nu a fost deloc pe placul celorlalţi. Iar sarcina de a transmite acest mesaj nepopular i-a fost mult îngreunată de Hanania, un profet fals, care declara public în numele lui Dumnezeu că jugul babilonian avea să fie sfărâmat. Însă Iehova a spus prin Ieremia că Hanania, profetul impostor, avea să moară chiar în acel an, ceea ce s-a şi întâmplat (Ier. 28:1–3, 16, 17).

²² Iuda era împărţită în două tabere: una care încuraja supunerea faţă de Babilon, iar cealaltă care îndemna la răzvrătire. Zedechia s-a răzvrătit în 609 î.e.n., cerând ajutor militar Egiptului. Ieremia trebuia acum să facă faţă isteriei naţionaliste a celor ce susţineau răzvrătirea împotriva dominaţiei babiloniene (Ier. 52:3; Ezec. 17:15). Nebucadneţar şi armata lui s-au întors în Iuda pentru a reprima revolta, cucerind toate oraşele lui Iuda şi asediind din nou Ierusalimul. În aceste momente critice, Ieremia a trebuit să le transmită lui Zedechia şi supuşilor acestuia următorul mesaj: Ierusalimul avea să cadă în mâinile babilonienilor; oricine rămânea în oraş avea să moară, dar cine trecea la caldeeni avea să supravieţuiască. (Citeşte Ieremia 21:8–10; 52:4.)

²³ Prinţii lui Iuda l-au acuzat pe Ieremia că era de partea babilonienilor. Când Ieremia a dezminţit acuzaţia, ei l-au lovit şi l-au aruncat în temniţă (Ier. 37:13–15). Cu toate acestea, Ieremia nu a vrut să dilueze mesajul lui Iehova. De aceea, prinţii l-au convins pe Zedechia să-l ucidă pe profet. Ei l-au pus într-un rezervor de apă gol, unde ar fi putut să moară scufundat în noroi. Însă Ebed-Melec, un etiopian ce slujea la casa regelui, l-a salvat (Ier. 38:4–13). Şi în timpurile noastre slujitorii lui Iehova au trecut de multe ori prin situaţii periculoase deoarece, din motive de conştiinţă, au refuzat să se implice în controverse politice. Cu siguranţă, exemplul lui Ieremia ne întăreşte şi pe noi să facem faţă încercărilor.

24. Descrieţi evenimentele care au avut loc în 607 î.e.n.

²⁴ În cele din urmă, în 607 î.e.n., babilonienii au reuşit să facă o spărtură în zidurile Ierusalimului şi au cucerit oraşul. Soldaţii lui Nebucadneţar au incendiat templul lui Iehova, au dărâmat zidurile oraşului şi i-au înjunghiat pe nobilii lui Iuda. Zedechia a încercat să fugă, dar a fost prins şi adus în faţa lui Nebucadneţar. Fiii lui au fost înjunghiaţi chiar sub privire sale. Apoi i s-au scos ochii, a fost legat şi dus în Babilon (Ier. 39:1–7). Cuvintele lui Ieremia cu privire la Iuda şi la Ierusalim s-au împlinit. Departe de a se bucura, profetul lui Dumnezeu a fost îndurerat şi a plâns din cauza nenorocirii ce se abătuse asupra poporului său. Sentimentele sale sunt exprimate în cartea biblică Plângerile, o carte care impresionează profund.

25, 26. a) Ce s-a întâmplat după căderea Ierusalimului? b) Cum au reacţionat iudeii la mesajul transmis de Ieremia după căderea Ierusalimului?

²⁵ Ce s-a întâmplat cu Ieremia în timpul acestor evenimente cutremurătoare? Prinţii din Ierusalim îl întemniţaseră, însă cuceritorii babilonieni s-au purtat bine cu el şi l-au eliberat. Mai târziu, când a ajuns în mijlocul unor iudei ce erau duşi în exil, a fost eliberat. Avea încă multe de făcut în serviciul pentru Dumnezeu; el trebuia să-şi continue activitatea printre supravieţuitorii rămaşi în Iuda. Nebucadneţar l-a numit guvernator al ţării cucerite pe Ghedalia şi le-a promis iudeilor rămaşi că se vor bucura de pace atâta timp cât îi vor sluji. Însă unii iudei nemulţumiţi l-au asasinat pe Ghedalia (Ier. 39:13, 14; 40:1–7; 41:2). Ieremia a îndemnat poporul să continue să locuiască în ţară şi să nu se teamă de regele Babilonului. Cu toate acestea, conducătorii iudei l-au acuzat că spune minciuni şi au fugit în Egipt, luându-i cu forţa pe el şi pe Baruc. Totuşi, Ieremia a profeţit că Nebucadneţar avea să subjuge şi această ţară şi că refugiaţii iudei nu aveau să scape de nenorocire (Ier. 42:9–11; 43:1–11; 44:11–13).

²⁶ Nici de această dată conaţionalii lui Ieremia n-au ascultat de profetul lui Dumnezeu. Ei se gândeau astfel: „De când am încetat să mai facem să se înalţe fum de jertfă pentru «regina cerurilor» şi să-i turnăm ofrande de băutură, ducem lipsă de toate şi pierim prin sabie şi prin foamete“ (Ier. 44:16, 18). Din aceste cuvinte ne dăm seama de starea spirituală deplorabilă a contemporanilor lui Ieremia. În acelaşi timp, este încurajator să ştim că un om imperfect îi poate rămâne fidel lui Iehova chiar dacă este înconjurat de oameni lipsiţi de credinţă.

27. Ce ştim despre ultimii ani de viaţă ai profetului Ieremia?

²⁷ Ultimul eveniment consemnat de Ieremia, eliberarea din închisoare a lui Ioiachin de către succesorul lui Nebucadneţar, Evil-Merodac, a avut loc în 580 î.e.n. (Ier. 52:31–34). Pe atunci Ieremia trebuie să fi avut în jur de 90 de ani. Nu dispunem de informaţii certe despre sfârşitul vieţii sale. Se pare că şi-a trăit ultimii ani de viaţă în Egipt şi a murit fidel după aproximativ 67 de ani de serviciu special, ca profet al lui Iehova. El a slujit atât pe parcursul anilor în care închinarea adevărată era promovată, cât şi pe parcursul multor ani în care închinarea apostată era larg răspândită. Ieremia a găsit urechi receptive în rândul unor oameni temători de Dumnezeu. Majoritatea însă n-au dat ascultare mesajelor sale, ba chiar i s-au împotrivit cu înverşunare. Înseamnă aceasta că profetul nu a avut succes în serviciul său? Nicidecum! Iehova îi spusese încă de la început: „Ei vor lupta cu siguranţă împotriva ta, dar nu te vor birui, căci «eu sunt cu tine»“ (Ier. 1:19). Ca Martori ai lui Iehova, noi avem o misiune asemănătoare cu a lui Ieremia. Prin urmare, ne putem aştepta la reacţii similare din partea oamenilor. (Citeşte Matei 10:16–22.) Aşadar, ce putem învăţa de la Ieremia şi cum ar trebui să ne îndeplinim serviciul sacru? Vom analiza răspunsul la aceste întrebări în capitolul următor.