Să ne „încingem“ pentru lucrarea care ne stă înainte
„Staţi gata . . . avînd mijlocul încins cu adevărul.“ (Efeseni 6:14.)
1 Pentru ce ar fi fericiţi sclavii stăpînului?
ERA probabil în toamna anului 32 e.n., cînd Isus în Iudea, a spus ucenicilor săi: „Ferice de sclavii aceia, pe care stăpînul îi va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă spun că el se va încinge, îi va pune să şadă la masă, şi se va apropia să le slujească. Fie că vine la a doua strajă din noapte, fie că vine la a treia strajă, ferice de sclavii aceia!“ (Luca 12:37, 38). Chiar dacă Domnul n-ar veni la timpul aşteptat de ei, ei ar trebui să vegheze mai departe, chiar pînă în straja a treia — timpul cel mai întunecat, care precedă zorile zilei (Compară Matei 25:13.)
2 Din ce cauză ar trebui sclavii să fie vigilenţi?
2 Chiar dacă aşteptarea venirii lui Isus, a Fiului omului, durează mai mult decît s-ar gîndi cineva, venirea sa ca un hoţ este sigură. Nimeni n-ar trebui să se amăgească cu gîndul că s-ar amîna la nesfîrşit. Acest ceas trebuie să bată! Isus însuşi ne asigură de aceasta prin cuvintele: „Să ştiţi bine că, dacă ar şti stăpînul casei la ce ceas va veni hoţul, ar veghea, şi n-ar lăsa să–i spargă casa. Si voi dar fiţi gata căci Fiul omului va veni în ceasul la care nu vă gîndiţi“ (Luca 12:39, 40).
3 Ce mai este necesar în afară de fibilanţă? (1 Pet. 1:13)
3 Sclavii treji ai lui Isus trebuie, cu toate acestea, să facă mai mult decît doar a veghea. După cum Domnul lor se „încinge“, pentru a-i servi, tot aşa se aşteaptă şi de la ei să fie ‘încinşi’ pentru serviciu. El le spune: „Coapsele voastre să fie încinse şi lămpile voastre să ardă şi voi înşivă să fiţi asemănători oamenilor care aşteaptă pe stăpînul lor“ (Luca 12:35, 36). Dacă noi facem aceasta cu rîvnă, la venirea Domnului, vom putea fi socotiţi ca „fericiţi“.
INCINSI PENTRU SERVICIUL LUI DUMNEZEU
4 Cum am putea noi să ne „încingem“ pentru serviciul lui Dumnezeu? (Ps. 18:31-39)
4 Ce se înţelege prin aceasta că un sclav trebuie să aibă mijlocul „încins“? In timpurile vechi războinicii se încingeau cu un brîu de piele în jurul şoldurilor şi coapselor. Prin aceasta ei aveau în luptă o ţinută fermă. De asemenea, creştinii trebuie să se „încingă“ la fel, trebuie să se pregătească pentru a fi activi. După cuvintele apostolului Pavel noi ar trebui să înbrăcăm toată armătura lui Dumnezeu ca să putem ţine piept loviturilor viclene ale Diavolului. Aceasta presupune în primul rînd ca noi să ne „încingem“ mijlocul cu adevărul. Studiul intensiv al adevărului Cuvîntului lui Dumnezeu şi o apreciere adîncă a acestuia ne va ajuta să ţinem piept celui rău (Efes. 6:11-14; vezi Kingdom Inter.)
5 Ce învăţătură ne ajută ca să ne „încingem“ şi pentru care activitate?
5 Lupta noastră spirituală este o luptă dreaptă. Noi trebuie, de aceea, să avem permanent mijlocul „încins“. Noi trebuie să continuam să studiem Cuvîntul lui Dumnezeu şi să ne întărim neîncetat credinţa, ca să putem fi într-adevăr în stare să respingem orice armă, pe care Satan ar folosi-o împotriva noastră în atacurile lui viclene. Dacă noi sîntem „învăţaţi de Iehova“ nici o armă nu va avea reuşită împotriva noastră (Isa. 45:13, 17). Faptul de a fi încinşi are ca efect că noi vestim cu rîvnă „vestea bună a împărăţiei“ şi prin această activitate nu sîntem mîntuiţi numai noi înşine, ci şi aceia care ne ascultă (Fap. 8:12; 1 Tim. 4:16).
6 Ce a făgăduit Iehova lui Ieremia, dacă îşi va „încinge coapsele“? (Compară 1 Regi 18:46).
6 Noi ar trebui să fim „încinşi“ în mod asemănător cum a fost profetul Ieremia, care a servit necontenit lui Iehova timp de patruzeci de ani. Cînd Iehova l-a însărcinat pentru prima dată pe Ieremia i-a spus:
“Si în ceea ce te priveşte, tu încinge-ţi coapsele, scoală–te şi spune-le tot ce-ţi voi porunci. Nu tremura înaintea lor ca nu cumva să te fac să tremuri înaintea lor. Dar, în ceea ce mă priveşte, iată, că în ziua aceasta te fac un oraş întărit, un stîlp de fier şi un zid de aramă împotriva întregii ţări, împotriva regilor lui iuda, împotriva prinţilor lui, împotriva preoţilor lui şi împotriva poporului ţării. Ei vor lupta împotriva ta, dar nu te vor putea birui, căci eu sînt cu tine, spune Iehova, ca să te eliberez“ (Ieremia 1:17-19).
7 Cum am putea noi dovedi că păzim relaţia noastră cu Iehova ca o comoară preţioasă?
7 Ce încurajare minunată! Noi primim prin aceasta asigurarea că Dumnezeu luptă pentru servii săi credincioşi şi ne dă întotdeauna biruinţa, indiferent ce ar putea intreprinde oamenii lumeşti sau guvernele lumeşti împotriva noastră. Noi trebuie însă să pătim ca pe o comoară preţioasă relaţia noastră intimă cu Iehova, relaţie de care ne bucurăm ca martori ai săi, şi sîntem însărcinaţi să vestim mesajul său printre naţiunile condamnate la nimicire. De aceea, noi dorim ca atît cît ne mai permite timpul, să fim „încinşi“ pentru acest serviciu şi să ne străduim cu rîvnă să îndrumăm şi pe alţii la adevăr.
‘INCINGE–TI COAPSELE’
8 Ce ne zoreşte — ca altădată pe Ieremia — să mergem înainte în serviciul lui Dumnezeu?
8 Intocmai ca şi profetul Ieremia, tot aşa ar trebui şi noi să „ne încingem coapsele“ pentru ca în decursul unui timp mai îndelungat să propovăduim împărăţia şi să facem ucenici. „Timpul sfîrşitului“ se extinde deja de peste şaizeci şi doi de ani, şi mulţi dintre noi îndrumă pe semenii lor deja de douăzeci, treizeci, patruzeci sau mai mulţi ani încă spre „adevărata cunoştinţă“ (Dan. 12:4). Poate ni s-a întîmplat şi nouă ca şi lui Ieremia, care a spus: „Nu-l voi mai aminti (pe Iehova) şi nu voi mai vorbi mai mult în numele său.“ Totuşi, deoarece noi avem coapsele încinse cu adevărul, ne simţim zoriţi să continuăm a merge mai departe în serviciul lui Dumnezeu. Cuvîntul său este ‘ca un foc arzător, închis în oasele noastre’, astfel încît noi nu putem să încetăm de a face cunoscut numele măreţ al lui Iehova şi împărăţia sa (Ier. 20:9; Ps. 96:2, 10).
9 Ce anume arată că Iehova se îngrijeşte de poporul său? (Psalm 3:8)
9 Faptul că Iehova ne ajută întotdeauna să ne ‘încingem’ pentru acest serviciu din cale afară de important, rezultă din dările de seamă însufleţitoare, pe care le-au trimis martorii lui Iehova despre activitatea lor în timpul anului de serviciu 1977 de peste tot. S-au realizat în general progrese excepţionale. Numărul de vîrf al vestitorilor împărăţiei în lumea întreagă s-a diminuit la 2.223.538. S-au botezat în total 124.459 de persoane, care s-au predat lui Dumnezeu, şi numărul adunărilor s-a ridicat la un total de 41.635.
EXAMINARE PREALABILA
10 Ce cuvinte ale lui Isus ar trebui să le păstrăm în minte şi în ce privinţă ar trebui să–l imităm?
10 In timp ce sfîrşitul anului se apropie, noi ne putem aştepta ca greutăţile să crească pe pămînt. Credinţa noastră va fi probabil încercată pînă la maximum. Noi ar trebui însă să ne gîndim la aceea că Isus a spus: „Printre toate naţiunile (trebuie) să se propovăduiască mai întîi vestea bună“ (Marcu 13:10). El a zis mai departe: „Lui Iehova Dumnezeului tău trebuie să i te închini şi numai lui să–i aduci serviciu sfînt“. (Luca 4:8) Isus ne-a dat în această privinţă cel mai bun esemplu (Luca 8:1; 10:1). Dacă urmăm acest exemplu şi participăm cu rîvnă la vestirea împărăţiei lui Dumnezeu, timpul trece repede şi noi rămînem bucuroşi, în timp ce înaintăm grabnic spre sfîrşit.
11 In ce măsură ar trebui să ne încurajeze poziţia şi hotărîrea apostolului Pavel?
11 Apostolul Pavel a servit în împrejurări deosebit de grele, dar el şi-a păstrat poziţia, care îşi găseşte expresia în cuvintele: „Vai mie dacă nu propovăduiesc vestea bună!“ (1 Cor. 9:16). Noi ar trebui să spunem: „Vai nouă!“, dacă noi acum la punctul culminat al „zilelor din urmă“ am abandona serviciul lui Iehova (2 Tim. 3:1, 14). Chiar după mulţi ani bogaţi în încercări, Pavel era mereu hotărît să-şi ducă la îndeplinire serviciul cu toată puterea sa. El a zis în Filipeni 3:13, 14: „Fraţilor, eu nu socotesc că l-am apucat încă (preţul); dar fac un singur lucru: uitînd ce este în urma mea şi aruncîndu-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă.“
12 Ce arată că răbdarea lui Iehova a cauzat mîntuire şi înmulţire? (Is. 42:8-10)
12 Să fim dar tari şi cu rîvnă în serviciu, în timp de aşteptăm cu răbdare pe Iehova. Răbdarea sa a însemnat deja acum mîntuire pentru nenumăraţi oameni. Presupunînd că cel de-al doilea război mondial s-ar fi transformat, în sfîrşit, în „marele necaz“, atunci numai cîteva mii din Germania — inclusiv credincioşii din lagărele de concentrare ale lui Hitler ar fi supravieţuit. Astăzi participă, în schimb, în Germania de Vest 100.213 de martori ai lui Iehova (şi mulţi alţii în Berlin în Germania de răsărit) la lucrarea de mîntuire. In anul 1951, a existat în Italia catolică numai 1.741 de vestitori ai împărăţiei, care au dat raport de serviciul lor, în timp ce cel mai recent număr maxim a atins 66.315. Cînd Japonia a fost eliberată în anul 1945 din cătusele sefilor supremi ai armatei şi ale şintoiştilor, a existat acolo doar o mînă de martori care au păşit hotărîţi pentru „vestea bună“. Astăzi în schimb, intreaga ţară este „teritoriu împărţit“, care este lucrat temeinic în mod regulat; cel mai recent număr maxim a atins 41.695 şi aproape 25% stau în serviciul de pionier pe timp deplin. Aceste minuni ale mîntuirii şi extinderii s-a împlinit toate după al doilea război mondial.
13 Ce încredere ar trebui să avem şi cum ar trebui s-o dovedim?
13 Cine ştie încă ce fapte mai intenţionează Iehova să facă în legătură cu lucrarea de strîngere, înainte ca timpul hotărît pentru „marele necaz“ să vină? (Psalm 86:8-10) Indiferent ce gîndeşte Iehova să mai facă în zilele care ne stau înainte, noi dorim să „stăm tari“ pe mai departe „încinşi“ pentru serviciu. Să ne încredem întotdeauna în cuvintele: „Temelia tare a lui Dumnezeu rămîne nezdruncinată şi are pecetea aceasta: ‘Iehova cunoaşte pe aceia care îi aparţin’.“ (2 Tim. 2:19) Să continuăm neîntrerupt serviciul împărăţiei în speranţa de a fi întrebuinţaţi pe mai departe de Iehova, pentru a aduce pe mulţi, „care-i aparţin lui“, şi pentru a ne putea astfel bucura împreună de bunătatea nemeritată care ne-a fost atribuită prin Isus Cristos — atît acum, cît şi în toată veşnicia!
[Tabelul de la paginile 272-275]
RAPORT ASUPRA ANULUI DE SERVICIU 1977 AL MARTORILOR LUI IEHOVA DIN INTREAGA LUME
(Vezi publicaţia)