„Cupa“ pe care trebuie s-o bea din mîna lui Iehova toate naţiunile

 1. Avînd în vedere viitorul rău prevestitor, ce întrebare ne simţim îndemnaţi să ne punem cu privire la porţiunea oferită omenirii, ca s-o bea?

CE INFĂŢISARE rău prevestitoare au luat problemele lumii în generaţia noastră! Potrivit afirmaţiilor unor persoane bine informate cu privire la tendinţele problemelor lumii, aşa-numitul „destin al naţiunilor“ nu ne oferă cîtuşi de puţin o privelişte plăcută. Este mai presus de orice îndoială că omenirea va trebui să bea o poţiune amară. În faţa neîncetatelor eşecuri ale eforturilor omeneşti desperate de a preveni o catastrofă mondială, ne simţim îndemnaţi să întrebăm: Are oare un amestec în aceste probleme o Inteligenţă Superioară, ba chiar Dumnezeu?

 2. Ce lucru semnificativ pentru noi, cei de astăzi, arată subtitlul şi versetele şapte şi opt ale Psalmului 75?

² În acest sens ne aducem aminte de o declaraţie semnificativă a unei vechi cîntări. Conform antetului acelei cîntări, ea trebuie cîntată pe melodia „Nu nimici.“ Naţiunea lui Israel, din care făcea parte compozitorul n-a ajuns la o distrugere definitiv, cum li s-a întîmplat naţiunilor din jur, ci, datorită Providenţei divine, ea s-a ridicat iarăşi. Astfel, avem o cîntare care se potriveşte bine în aceste timpuri ale noastre. Ne interesează mai ales versetele şapte şi opt ale acelei cîntări, întrucît el spun: „Căci Dumnezeu este judecător. El îl coboară pe unul şi îl înalţă pe altul. Căci în mîna lui Iehova se află o cupă, iar vinul spumegă şi este plin de amestec. Iar drojdiile lui vor fi turnate cu siguranţă afară din el; toţi cei răi de pe pămînt le vor goli, le vor bea pînă la fund.“ — Ps. 75:7, 8 şi antetul, vezi şi The Jerusalem Bible.

 3. Potrivit felului porţiunii pe care naţiunile sînt silite să o bea, cum le judecă Iehova? Cum putem noi avita să bem alături de ele?

³ „Cupa“ din care vor bea toate naţiunile în viitorul apropiat conţine cea mai amară poţiune pe care o vor bea vreodată. Invăţăturile pe care le putem desprinde din istoria veche şi din cea contemporană arată tocmai lucrul acesta. Faptul că toate naţiunile sînt silite să bea o asemenea poţiune care le va reduce la tăcere arată, desigur, că Dumnezeu, „Regele naţiunilor“ le judecă pe acestea ca fiind „rele“ (Ps. 75:8; Ier. 10:7). Astfel, silite de mîna Lui, ele va trebui să bea pînă şi drojdiile din „cupa“ cu vin spumegînd şi condimentat excesiv. Dar cum stau lucrurile cu noi, cei care nădăjduim că lucrurile vor lua o întorsătură fericită? Cum vom evita noi să bem, alături de naţiunile condamnate, poţiunea aducătoare de moarte din „Cupă“? În mod logic, noi trebuie să ascultăm de orice sfat dat de către Acela care le va întinde naţiunilor „cupa“ la timpul său potrivit, şi apoi să şi acţionăm cu promptitudine în armonie cu acel sfat. Vom face noi astfel?

 4. Ce regiune terestră a fost afectată de situaţia ameninţătoare din zilele lui Ieremia?

⁴ Situaţia mondială de astăzi se aseamănă cu aceea în care se aflau peste douăzeci de naţiuni în cursul ultimilor ani ai lui Ieremia. Regiunea terestră afectată atunci a fost putea de legătură dintre Asia, Africa şi Europa, care în zilele noastre este zona naţiunilor furnizoare de petrol din Orientul Mijlociu. Aceasta tot mai este încă şi astăzi, ca şi în zilele lui Ieremia, o „zonă fierbinte.“

 5. Cum este datată pentru noi profeţia din Ieremia, capitolul 25?

⁵ În acele timpuri a intrat în scena mondială un personaj pe care lumea l-ar putea numi „un bărbat al destinului.“ Numele său lung, Nabucodonosor, (Nebucadneţar) înseamnă: „Nebo este ocrotitor împotriva nenorocirii [sau ocrotitor al hotarelor].“ Acest om predestinat, fiu al lui Nabopolassar, a devenit împărat al Babilonului în 625 î.e.n. În acelaşi an s-a rostit cu privire la el şi o semnificativă profeţie. Ea nu a fost rostită de către un astrolog din acea ţară din vechime a cititorilor în stele, ci de către Creatorul stelelor, Iehova, Dumnezeul profetului Ieremia. Profeţia este datată pentru noi în Ieremia 25:1, 2: „Cuvîntul care i-a fost adresat lui Ieremia cu privire la tot poporul lui Iuda în al patrulea an al lui Iehoiachim [Ioiachim], fiul lui Iosia, regele lui Iuda, adică în întîiul an al lui Nabucodonosor [Nebucadneţar] regele Babilonului; [cuvînt] pe care l-a vorbit profetul Ieremia cu privire la tot poporul lui Iuda şi cu privire la toţi locuitorii Ierusalimului.“ Al patrulea an al domniei lui Iehoiachim cădea în 625 î.e.n.

 6. Ce fundal îi conferă profeţia din Ieremia 25:8–14 viziunii privitoare la coşurile de smochine?

⁶ Această profeţie a fost rostită, într-adevăr, cu opt ani înainte de viziunea lui Ieremia privitoare la coşurile cu smochine de la templul din Ierusalim (Ier. 24:1–3). Ce fundal i-a conferit viziunii lui Ieremia această profeţie anterioară şi ce spunea ea?

„De aceea, iată ce a zis Iehova al oştirilor: ‘„Pentru că nu ai ascultat de cuvintele mele, iată că trimit şi voi lui toate familiile nordului,“ este declaraţia lui Iehova, „îl voi trimite chiar pe Nebucadneţar, regele Babilonului, servul meu şi îi voi aduce împotriva acestei ţări, împotriva locuitorilor ei şi împotriva tuturor acestor naţiuni de primprejur; le voi da nimicirii şi le voi face o pricină de uimire şi de fluierat [de mirare] la adresa lor şi a locurilor devastate pe timp nedefinit. Şi voi nimici din mijlocul lor zgomotul jubilării şi zgomotul bucuriei, glasul mirelui şi glasul mireşei, zgomotul rîşniţei şi lumina lămpii. Şi toată ţara aceasta trebuie să ajungă un loc devastat, o pricină de uimire, iar aceste naţiuni, vor trebui să-i servească regelui Babilonului şaptezeci de ani.“’

„‘Şi se va întîmpla că atunci cînd se vor împlini cei şaptezeci de ani, îi voi cere socoteală regelui Babilonului şi naţiunii aceleia’ este declaraţia lui Iehova, pentru eroarea lor, şi întregii ţări a caldeilor şi o voi face [nişte] întinderi devastate pe timp nedefinit. Şi voi aduce [la îndeplinire] asupra acelei ţări toate cuvintele mele pe care le-am rostit împotriva ei, chiar tot ce este scris în această carte [în] care a profeţit Ieremia împotriva tuturor naţiunilor. Căci chiar ele înseşi, multe naţiuni şi regi mari, i-au exploatat ca pe [nişte] servitori; şi le voi plăti potrivit activităţilor şi în conformitate cu lucrarea mîinilor lor.’“ — Ier. 25:8–14.

„NABUCODONOSOR, REGELE BABILONULUI, SERVUL MEU“

 7. Al cui nume se cuvine să fie de tumut astăzi, aşa cum era de temut acela al lui Nabucodonosor? Cînd se vor teme naţiunile de el?

⁷ Se tem oare astăzi toate naţiunile de vreun om oarecare, aşa cum i se purta numelui lui Nabucodonosor o teamă internaţională, pe acele vremuri, din al 23-lea an a activităţii de profet al lui Ieremia şi după aceea? (Ier. 25:3). Nu, nici un om din secolul al douăzecilea nu a intrat în istoria contemporană ca un personaj asemănător regelui Nabucodonosor din vechime. E adevărat că în Rom. 13:1, 6 apostolul Pavel le spune creştinilor supuşi legii să îşi plătească taxele datorate „autorităţilor superioare“ (sau publice) pentru că acestea sînt „servi publici ai lui Dumnezeu (greceşte leitourgoi) care servesc în mod constant tocmai în acest scop.“ Dar nici un singur politician de astăzi nu ar putea fi numit de către Iehova Dumnezeu, în mod profetic, „servul meu“ (Ier. 25:9; 27:6). Singura persoană care poate fi numită „serv“ ca împlinire a acestei profeţii rostite prin Ieremia este cel mai mare serv al lui Iehova din întregul univers. Acesta este Fiul său foarte înălţat acum, Isus Cristos, căruia el i-a dat un nume mai presus de numele oricărei alte oricărei din ceruri şi de pe pămînt (Is. 42:1; Filip. 2:5–11). Cu toate că stăpînitorii lumeşti nu se tem astăzi de el cum se temeau cei din vechime de Nabucodonosor, ei se vor teme cu siguranţă în viitorul „război al zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic,“ în Har-Maghedon. — Apoc. 16:13–16.

 8. De ce l-a numit Iehova pe Nabucodonosor „servul meu“ şi ce anume este tipic sau prefigurativ în legătură cu el, fapt care prezintă interes pentru noi, cei de astăzi?

⁸ De ce îl numeşte Iehova pe regele Nabucodonosor: „Servul meu“? Pentru că l-a folosit ca să pedepsească poporul lui Iuda pentru refuzul acestuia de a asculta de profeţii săi. Pedeapsa executată prin acest rege al Babilonului s-a extins şi asupra ţărilor de primprejur sau învecinate care au exploatat cu răutate, din dispreţ faţă de Iehova, pe poporul său. Aceasta însă nu înseamnă că Nabucodonosor era un prototip al lui Isus Cristos, care i se închina numai lui Iehova ca Dumnezeu al său. Ceea ce este tipic sau prefigurativ este mai degrabă lucrarea de execuţie pe care a săvîrşit-o Nabucodonosor pentru Iehova asupra naţiunilor vinovate. Ea prefigurează lucrarea de cucerire a lumii pe care Isus Cristos, în calitate de Funcţionar executiv principal al lui Iehova, o va îndeplini în cursul necazului cel mare care se apropie şi în care toate naţiunile duşmane vor fi făcute una cu ţărîna, sub picioarele celui mai important serv al lui Iehova. Astfel acele naţiuni (inclusiv cele ale creştinătăţii) sînt corespondentul modern al acelor naţiuni din vechime care au căzut în faţa puterii mondiale babiloniene. Iată de ce această problemă este de cel mai serios interes pentru noi, cei de astăzi.

 9. Ce altă perioadă a început odată cu debutul celor „şaptezeci de ani“ de pustiire completă a lui Iuda şi în ce fel nu a fost întreruptă niciodată acea perioadă de timp?

⁹ Tăvălugul militar babilonian a lăsat în urma lui ţara şi regatul lui Iuda în stare de pustiire pentru şaptezeci de ani (Ier. 25:11, 12; 29:10; Dan. 9:1, 2; 2 Cron. 36:17–21). Acea pustiire completă a ţării lui Iuda şi a Ierusalimului pentru şapte decenii a început în luna de toamnă Tişri a anului 607 î.e.n. De acel tragic eveniment se leagă anul şi mai tragic 1914 e.n. Cum aşa? Pentru că în toamna acelui an cele „şapte timpuri“ ale naţiunilor păgîne care începuseră odată cu pustiirea lui Iuda în 607 î.e.n. şi-au terminat durata de 2 520 de ani (Luca 21:24; Dan. 4:16, 23, 25, 32). Acele „timpuri hotărîte ale naţiunilor“ păgîne sau timpurile păgînilor au cuprins perioada de timp în cursul căreia Suveranul universal Iehova le-a permis naţiunilor neevreişti sau păgîne să exercite dominaţie mondială asupra pămîntului fără amestecul regatului său mesianic. După ce Nabucodonosor a distrus Ierusalimul în 607 î.e.n., regatul tipic al lui Dumnezeu de pe pămînt nu a mai fost restabilit niciodată în Ierusalimul pămîntesc, în mîinile familiei regale al lui David, pentru a nu întrerupe dominaţia diplină pe pămînt a puterilor mondiale exercitate de către neevrei sau păgîni.

10. Deşi Cirus a doborît dinastia lui Nabucodonosor în 539 î.e.n., cum au servit Iuda şi alte naţiuni 70 de ani regelui Babilonului?

¹⁰ Cuceritorul persan al Babilonului, Cirus cel Mare, nu a restabilit la Ierusalim regatul familiei lui David. Este adevărat că el a cucerit Babilonul păgîn sau neevreu în 539 î.e.n., adică cu vreo doi ani înainte de a fi expirat cei „şaptezeci de ani“ ai pustiiri ţării lui Iuda. El s-a proclamat „rege al Babilonului“ şi la început nu a schimbat politica dinastiei babiloniene a regelui Nabucodonosor. Astfel naţiunile subjugate de către Nabucodonosor au continuat să-i servească „regelui Babilonului“ 70 de ani. Abia în al 70-lea an al pustiirii lui Iuda, Cirus cel mare i-a eliberat pe exilaţii iudeii din sclavia lor directă faţă de regele Babilonului şi le-a permis să se reîntoarcă acasă pentru a-şi rezidi ţara lor devastată şi capitala lor naţională Ierusalimul cu templul său (Ezra 1:1 pînă la 3:2). În felul acesta Iehova i-a tras la răspundere pe babilonieni pentru „eroarea lor“ pe care o săvîrşiseră împotriva Dumnezeului lui Israel. Ier. 25:12.

OFERIREA „CUPEI“ LA SCARĂ INTERNAŢIONALĂ

11. Datorită căror evenimente din ceruri, lucrurile de pe pămînt nu au mai fost aceleaşi ca pînă atunci de la anul 1914 încoace?

¹¹ Acum, cînd timpurile păgînilor sau neevreilor s-au sfîrşit în 1914, noi ştim că ziua în care Iehova le va cere socoteală naţiunilor păgîne pentru „eroarea lor,“ trebuie să fie foarte aproape. Lumea nu a arătat niciodată aşa ca de la 1914 încoace. Istoricii laici nu-şi pot explica lucrul acesta. Dar motivul este, pur şi simplu acela că pe la 4/5 octombrie 1914 s-au sfîrşit cei 2 520 de ani de la pustiirea lui Iuda şi a Ierusalimului, în urma cuceririi babiloniene, respectiv timpurile de domnie mondială neîntreruptă a păgînilor sau neevreilor. Iehova Dumnezeu nu a restabilit atunci „tronul lui Iehova“ din Ierusalimul pămîntesc pentru un moştenitor pămîntesc al regelui David, ca să se aşeze pe el şi să reînvie astfel regatul tipic, pămîntesc, al lui Dumnezeu (1 Cron. 29:23). În schimb, pentru că „regatul lumii“ a devenit acum regatul Domnului Dumnezeu, Iehova a cauzat naşterea regatului său din organizaţia sa cerească şi l-a aşezat pe Fiul său, Isus Cristos, Moştenitorul lui David, la dreapta sa pe tronul ceresc (Apoc. 11:15; 12:1–5). De atunci acest descendent regal al regelui David i s-a alăturat lui Iehova Dumnezeu la domnia mondială în mijlocul duşmanilor săi, înainte de a-i călca în picioare nimicindu-i.

12. Cum le-a oferit clasa Ieremia naţiunilor să bea din „cupă“?

¹² Ca urmare acestui fapt, rămîne ca naţiunile să bea din mîna lui Dumnezeu o „cupă“. Clasa Ieremia a atras atenţia naţiunilor asupra acestei „cupe,“ în special de la 1919. Dîndu-le cu anticipaţie naţiunilor o asemenea înştiinţare, clasa Ieremia le-a oferit naţiunilor în mod figurat să bea din cupa lui Iehova. Faptul acesta a fost ilustrat în mod profetic în capitolul 25 din Ieremia. Acolo profetul a spus:

„Căci iată ce mi-a zis Iehova, Dumnezeul lui Israel: ‘Ia din mîinile mele această cupă cu vin al mîniei şi fă-le să bea din el pe toate naţiunile la care te trimit. Iar ele vor bea, se vor clătina încoace şi încolo şi vor acţiona nebuneşte din cauza sabiei pe care o trimit printre ele.’“

„Iar eu am luat cupa din mîna lui Iehova şi le-am făcut să bea din ea pe toate naţiunile la care m-a trimis Iehova, şi anume Ierusalimului şi oraşele lui Iuda, regii şi prinţii lor, pentru ca ele [oraşele] să fie prefăcute într-un loc pustiit, o princină de uimire, de fluierat [de mirare] şi de blestem la adresa lor, întocmai ca în această zi.“ — Ier. 25:15–18.

13. Ce era „sabia“ pe care avea s-a trimită Iehova printre toate naţiunile?

¹³ Ce era „sabia“ pe care avea s-o trimită Iehova printre toate naţiunile care sînt înşirate la Ieremia 25:18–26? A fost războiul de cucerire pe care Iehova i-a permis „servului“ său Nabucodonosor să-l poarte triumfător împotriva tuturor acelor naţiuni.

14. Împotriva cui a lovit „sabia“ în primul rînd, care au fost regii afectaţi de loviturile ei şi în ce fel?

¹⁴ „Sabia“ simbolică a lovit mai întîi regatul tipic sau prefigurativ al lui Iehova din ţara lui Iuda (Ier. 25:29). „Regii“ Ierusalimului care au simţit loviturile acelei săbii au fost: (1) Iehoiachim (Ioiachim), fiul lui Iosia; (2) Iehoiachin (Ioiachin sau Ieconia) fiul lui Iehoiachim; şi (3) Zedechia, fiul lui Iosia şi unchiul lui Iehoiachin. Prima lovitură i-a fost dată regelui Iehoiachim (Ioiachim) în anul 620 î.e.n., la patru ani după profeţia lui Ieremia privitoare la „sabia“ şi „cupă,“ şi în urma ei el a fost făcut vasal al regelui Nabucodonosor. A doua lovitură a fost dată în 617 î.e.n. şi în urmă ei tînărul Iehoiachin a fost înlăturat din regalitatea sa asupra Ierusalimului şi dus în exil în Babilon. A treia şi ultima lovitură a însemnat distrugerea Ierusalimului şi a templului său în 607 î.e.n. şi deportarea regelui sperjura Zedechia în Babilon ca să moară acolo ca prizonier, orb şi lipsit de copii. Pe la mijlocul lunii lunare Tişri a anului 607 î.e.n., Ierusalimului şi oraşele lui Iuda erau pustiite.

15. Cine mai urma, de asemenea, să bea „cupa“ din mîna lui Iehova şi cine avea s-o bea la urmă, după toţi aceştia?

¹⁵ Ierusalimul nu trebuia să fie singurul care să bea poţiunea amară din mîna lui Dumnezeu. În Ieremia 25:19–26 profetul numeşte peste douăzeci de regi sau regate cărora el le oferă „cupa cu vin al mîniei.“ El începe cu Faraonul Egiptului şi cu servii lui, apoi continuă lista stăpînitorilor de naţiuni şi încheie cu cuvintele: „Iar la urmă va bea după ei chiar şi regele Seşac însuşi.“ Cercetătorii văd în acest Seşac numele criptic sau secret al Babelului (Babilonului). Regele babilonian sortit pieirii a fost în realitate cel din urmă rege din dinastia lui Nabucodonosor, şi anume Nabonid împreună cu fiul său coregent Beşaţar. Acest Belşaţar a fost silit să bea „cupa“ lui Iehova în 539 î.e.n., atunci cînd a fost ucis, după ce Babilonul s-a prăbuşit în faţa lui Cirus Persanul. Prin folosirea criptogramei Seşac, Ieremia a evitat să menţioneze direct Babilonul din acea vreme.

16. Cum aveau să refuze unii să bea „cupa,“ dar ce i s-a poruncit lui Ieremia să spună?

¹⁶ Unele dintre regatele menţionate poate că i-au opus rezistenţă agresivului Nabucodonosor, ca să împiedice realizarea sentinţei lui Iehova. Dar profetului Ieremia i s-a ordonat să le spună pentru învăţătura lor: „Iată ce a zis Iehova al oştirilor: ‘Veţi bea negreşit. Căci iată, eu aduc nenorocirea începînd cu oraşul asupra căruia este chemat numele meu, şi voi să scăpaţi cumva nepedepsiţi?’“ Răspunzînd el însuşi la întrebarea sa, Ieremia spune: „‘Nu veţi scăpa nepedepsiţi, căci există o sabie [a cuceririi militare babilonice] pe care o chem împotriva tutoror locuitorilor pămîntului,’ este declaraţia lui Iehova al oştirilor.“ — Ier. 25:28, 29.

17. Cum şi-au arătat naţiunile refuzul lor de a bea „cupa“? Dar a fost eficace acest fapt?

¹⁷ De la 1919 e.n. încoace, naţiunile au refuzat să bea din mîna clasei Ieremia „cupa simbolică“ a mesajului lui Iehova privitor la mînia divină. Astfel, ele au acţionat împotriva martorilor lui Iehova, atît împotriva clasei Ieremia cît şi împotriva „marii mulţimi“ de însoţitori-colaboratori ai ei, interzicîndu-le activitatea şi libera difuzare a mesajelor tipărite ale Bibliei. Dar toate acestea au fost în zadar! Mişcaţi de spiritul lui Iehova, martorii săi ascultători îşi ţin întrunirile şi predică regatul în mod subteran. Ei ascultă astfel mai mult de Dumnezeu decît de oamenii care i se împotrivesc lui Dumnezeu (Fapt. 4:19; 5:29). Intr-un viitor nu prea îndepărtat, asemenea împotrivitori politici vor află că trecerea în ilegalitate, adică în stare subterană a martorilor lui Iehova nu va putea înlătura nicidecum situaţia ca stăpînitorii lumeşti să bea „cupa“ chiar din mîna lui Dumnezeu în „războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic,“ în locul numit în mod simbolic Har-Maghedon. — Apoc. 16:13–16.

18. De ce va fi o zi „mare“ ziua aceea? Astfel ce refuză să facă clasa Ieremia?

¹⁸ Acea zi va fi „mare“ pentru Iehova. Ea va fi o ocazie de bucurie pentru el, deoarece atunci el va lupta pentru cauza suveranităţii sale universale. În calitate de Comandant Suprem, el va trimite în bătălie pe propriul său Fiu-cuceritor al lumii, Isus Cristos, ca să obţină o biruinţă care va depăşi cu mult orice victorie obţinută de către anticul rege Nabucodonosor al Babilonului (Apoc. 19:11–21). Acest fapt îi va oferi lui Iehova prilejul de a striga de jubilare mai tare decît cei care calcă strugurii în teasc pentru a face vinul care va bucura atît inima lui Dumnezeu cît şi a omului (Apoc. 19:11–15; Jud. 9:12, 13). Clasa Ieremia este sigură cu privire la biruinţa lui Iehova în Har-Maghedon. Astfel ea refuză să tacă în ce priveşte această viitoare justificare a suveranităţii lui Iehova, chiar dacă stăpînitorilor naţiunilor lumii nu le place o asemenea amară poţiune.

19. Cît de mult din ce îi cere Iehova clasei Ieremia să spună, este ea dispusă să anunţe cu curaj?

¹⁹ Clasa Ieremia ascultă astăzi în mod curajos porunca dată profetului pe vremea lui Ieremia, în întîiul an al domniei împăratului Nabucodonosor asupra Babilonului: „În ce te priveşte, tu [Ieremia] le vei profeţi toate aceste cuvinte şi va trebui să le spui: ‘Insuşi Iehova va striga de sus şi îşi va face auzit glasul din locuinţa lui sfîntă. El va striga negreşit [împotriva] locului său de şedere. El va face să răsune împotriva tuturor locuitorilor pămîntului un strigăt ca al acelora care calcă în teasc.’“ — Ier. 25:30.

POŢIUNEA CARE FACE CA NAŢIUNILE SĂ ACŢIONEZE ‘NEBUNEŞTE’

20. Poate să fie numită clasa Ieremia „piază-rea“ sau „cobe“ din cauza a ceea ce va însemna pentru natiuni biruinţa lui Iehova?

²⁰ Strigătul de biruinţă al lui Iehova va răsuna în ceruri şi pe pămînt. Clasa Ieremia şi însoţitorii sau tovarăşii ei vor continua să arate înainte spre acel eveniment, cu toate că biruinţa lui Iehova va însemna pentru toate naţiunile o mare nenorocire. Din cauza aceasta oare poate să fie numită clasa Ieremia o „piază-rea“ sau „cobe“ (prevestitoare de nenorociri)? Nu, căci în acest caz însuşi Iehova Dumnezeu, care le dă acest mesaj, ar trebui să fie numit „piază-rea“ sau „cobe.“ În îndurătorul său avertisment el spune: „Acestea sînt cuvintele pe care le-a spus Iehova al oştirilor: ‘Iată, o nenorocire trece din naţiune în naţiune şi o mare furtună se va stîrni din cele mai îndepartate părţi ale pămîntului. Iar cei ucişi de către Iehova vor ajunge să fie (întinşi) în acea zi de la un capăt al pămîntului pînă la celălalt. Ei nu vor fi plînşi, nici adunaţi, nici îngropaţi. Vor ajunge ca un gunoi pe faţa pămîntului.’“ — Ier. 25:32, 33.

21. De ce şi-ar putea asuma Iehova pe drept răspunderea pentru cei ucişi din cauza expansiunii imperiului lui Nabucodonosor?

²¹ Intr-un limbaj ca acesta a prezis Iehova marşul în apropiatul“ „mare necaz“ care va culmina cu care au fost înglobate în Imperiul Babilonian. Astfel, el avea să-l facă pe Nabucodonosor să măture din calea sa naţiune după naţiune, doborînd orice împotrivire cu sabia execuţiei pusă de Iehova în mîinile sale. Din acest motiv Iehova a luat asupră-şi responsabilitatea cu privire la cei ucişi de către cuceritorul babilonian. El însuşi a numit aceste victime ale agresiunii babiloniene „cei ucişi de către Iehova.“ El a fost Acela care le-a făcut pe naţiuni să bea din „cupă“ poţiunea sau băutura care le-a făcut să acţioneze „nebuneşte.“ Indiferent dacă oamenii îi atribuie sau nu acest fapt lui Iehova Dumnezeu, istoria laică este plină de dovezi care arată că regele Nabucodonosor a extins Imperiul Babilonian pe o arie mai vastă decît aceea a puterilor mondiale precedente. Iehova trebuie să fi avut un amestec în aceasta căci chiar în primul an al domniei lui Nabucodonosor El a prezis o astfel de expansiune a Imperiului Babilonian. — Ier. 25:1, 2; 32:1, 2; 52:29; 2 Regi 25:8; Ier. 52:12; Dan. 2:37, 38; 4:20–25.

22. De ce nu vom dori să fim în rîndurile celor ucişi de către Iehova în „necazul cel mare“ viitor?

²² Dar cum stau lucrurile cu „cei ucişi de Iehova“ în apropiatul“ „mare necaz“ care va culmina cu „războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic“ în Har-Maghedon? Am dori noi să ne numărăm printre ei? Nu, căci a fi ucis atunci de el ar însemna pronunţarea din partea lui a unei sentinţe judecătoreşti împotriva noastră.

23. Cum s-a arătat în mod prefigurativ care parte a acestui sistem de lucruri va pieri cea dintîi în „necazul cel mare“ şi de ce tocmai ea?

²³ La izbucnirea „necazului celui mare“ toate naţiunile condamnate vor fi alineate împotriva Dumnezului clasei Ieremia. Acea aliniere va include şi naţiunile creştinătăţii, pentru că ele se află în rîndurile împotrivitorilor şi persecutorilor martorilor lui Iehova. Creştinătatea va fi cea dintîi parte care va pierii, din sistemul de lucruri, pentru că ea este corespondentul modern al regatului apostat Iuda şi al Ierusalimului. Pentru a prefigura acest lucru, Iuda a fost cea dintîi care a fost determinată să bea „cupă“ care conţinea „vinul mîniei.“ Iehova spusese că aducerea nenorocirii internaţionale va începe cu „oraşul asupra căruia este chemat numele meu“ (Ier. 25:29). Creştinătatea necreştină este partea religioasă cea mai răspunzătoare în faţa lui Dumnezeu şi a lui Cristos, astfel că dezastrul mondial se va desfăşura începînd cu ea, ca o reacţie în lanţ. Acest dezastru va fi „furtuna“ simbolică pe care nici o bombardare de nori, făcută de avioane, nu o vor putea risipi.

24. Ce indică faptul că „furtuna“ se stîrneşte din părţile cele mai îndepărtate ale pămîntului? Cît de multe victime vor fi?

²⁴ Această „furtună“ simbolică urmează să vină „din cele mai îndepărtate părţi ale pămîntului“ pentru că ea se va declanşa dinafara domeniului naţiunilor condamnate (Ier. 6:22). În împlinirea modernă lucrul acesta înseamnă, în realitate, că ea se va declanşa dintr-o sursă invizibilă, cerească, astfel încît ea va fi, într-adevăr, „un act al lui Iehova.“ Bînduind în jurul întregului glob şi mărturîndu-l întocmai aşa cum potopul zilelor lui Noe a inundat întregul pămînt, ea îşi va îngrămădi, fără îndoială, victimele „de la un capăt al pămîntului pînă la celălalt.“ Cum îi vor putea îngropa vreodată pe toţi aceştia clasa supravieţuitoare Ieremia şi „marea mulţime“ de însoţitori ai ei? Iehova va trebui să-şi folosească propriile sale puteri pentru înlăturarea cadavrelor. — Apoc. 19:11–21.

25. Avînd în vedere Ier. 25:34–38, în rîndurile cui va fi de preferat să ne aflăm?

²⁵ În acea „zi a răzbunării din partea Dumnezeului nostru,“ va fi mai bine să te afli în rîndurile celor pe care batjocoritorii i-au numit „piază-rea“ sau „cobe“ (prevestitori de nenorocire), decît printre cei care vor urla, sîmţind pe propria lor piele, nenorocirea prevestită, şi anume din pricina „necazului cel mare“ (Is. 61:2; Apoc. 7:14, 15; Mat. 24:21–30). „Urlaţi păstorilor şi strigaţi!“ spune Iehova prin Ieremia. „Tăvăliţi-vă pe jos, voi, maiestăţi ale turmei, pentru că zilele masacrării şi ale împrăştierii voastre s-au împlinit şi trebuie să cădeţi ca un vas plăcut! Şi a pierit pentru păstori orice loc în care să fugă şi orice mijloace de scăpare pentru maiestăţile turmei. Ascultaţi strigătul păstorilor şi urletul maiestăţilor turmei, căci Iehova le jefuieşte păşunea. Iar locurile paşnice de locuit au rămas fără viaţă din cauza mîniei aprinse al lui Iehova. El şi-a părăsit adăpostul întocmai ca un leu tînăr, căci ţara lor a ajuns o pricină de uimire din cauza spadei sîngeroase şi a mîniei lui aprinse.“ — Ier. 25:34–38.

26. Cine sînt „păstorii“ şi „maiestăţile turmei“ din această profeţie?

²⁶ Ne determină această profeţie să ne gîndim la clericii care au fost numiţi pastori sau păstori spirituali şi la congregaţiile lor bisericeşti care au fost numite „turme“? Ar fi posibil, dar Iehova nu li se adresează aici conducătorilor religioşi ai naţiunilor. În Scripturile ebraice conducătorii guvernamentali sau de stat sînt amintiţi ca fiind păstori, iar popoarele sau supuşii lor sînt numiţi turmele lor. Astfel, „maiestăţile turmei“ trebuie să fie prinţii sau favoriţii regali ei turmei naţionale. Aşa trebuie să stea lucrurile în Ieremia 25:34–38, căci unde se face, în întregul capitol, vreo menţiune la preoţi şi leviţi? Cei cărora i s-a poruncit lui Ieremia să le ofere „cupa“ din mîna lui Iehova sînt descrişi drept „regi,“ „prinţi“ şi „regate“ (Ier. 25:18–26). Apropiata „nenorocire“ şi „furtună“ mondială va lovi nu numai clerul şi alţi conducători religioşi, ci, în cele din urmă, şi elementele politice guvernamentale sau de stat ale acestui sistem de lucruri.

27. Ce reprezentant al Şeşacului urmează să bea „cupa“ la urma tuturor?

²⁷ Astfel la urma tuturor va bea „cupa“ şi „regele Şeşacului.“ Profeţia expusă la Ieremia 51:41 vorbeşte despre acest lucru ca despre un fapt deja împlinit, căci acolo se spune: „O, cum a fost capturat Şeşac şi cum este gata să fie prinsă Lauda întregului pămînt! Cum a ajuns Babilonul o pricină de uimire printre naţiuni!“ — Ier. 25:26; 27:7.

28. De ce anume sînt mai preocupaţi „păstorii“ şi „maiestăţile turmei“ şi cum este jefuită păşunea lor?

²⁸ Aceşti „păstori“ şi „maiestăţi“ politice vor „urla,“ ba chiar se vor tăvăli pe jos din motive egoiste. Cînd Stăpînul Suveran Iehova le va cere socoteală în timpul „necazului cel mare,“ ei vor înţelege cu durere că a sosit ziua în care să fie masacraţi şi împrăştiaţi. Dacă ar exista o cale de scăpare sau un loc de refugiu la care să alerge, poate nu s-ar simţii atît de înclinaţi să „urle.“ Ei nu sînt atît de îngrijoraţi cu privire la ce se întîmplă cu turma naţională, ci sînt mult mai preocupaţi de propria lor execuţie. Slujbele lor gras plătite şi înaltele lor poziţii se vor face nevăzute! „Păşunea“ lor, sistemul de lucruri, prin mijlocirea căruia şi-au exploatat turmele naţionale, ajunge să fie jefuită, nimicită. Ceea ce înainte fusese pentru ei un atît de paşnic loc de locuit, ca să se bucure de viaţă plină de avantaje pentru ei — a rămas fără viaţă. Peste ţarcurile sau locurile îngrădite ale „turmelor“ lor se aşterne liniştea morţii.

29. Cum va fi atunci Iehova ca un leu tînăr şi cu ce efect va fi mînuită „spada“?

²⁹ Pentru a produce o asemenea „pricină de uimire“ mondială, mînia lui Iehova trebuie să ardă foarte viu. El nu ar putea fi nicidecum atunci asemenea unui leu din valea Iordanului, silit de apele în revărsare ale fluviului să îşi părăsească culcuşul. Nu, ci „Iehova al oştirilor“ va trebui să fie atunci asemenea unui leu îndrăzneţ care îşi părăseşte „adăpostul“ pentru a porni la atac, în ciuda ciobanilor care păzesc oile în păşuni. Prin Fiul şi Servul său Isus Cristos el mînuieşte „sabia“ „războiului zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic“ (Ier. 25:30, 38). Păstorii şi maiestăţile lumeşti nu se vor mai scula niciodată în urma loviturilor ucigătoare ale ‘spadei sale sîngeroase!’

30. Datorită lucrurilor pe care le auzim cu urechea credinţei în profeţia lui Iehova, ce ar trebui să facem noi acum?

³⁰ Ascultaţi! Il auziţi cu urechea credinţei în profeţia lui Iehova, cum răsună din ce în ce mai tare? Prin coridorul colector de sunete al acestui „timp al sfîrşitului“ noi auzim venind din viitorul prezis, urletul tuturor „păstorilor“ naţionali, alături de ţipetele de durere ale „maiestăţilor“ turmei de oameni comparabili cu oile. Ce să facem, deci, noi cei care auzim? Iată ce să facem: Atîta vreme cît calea de scăpare mai este încă deschisă şi cîtă vreme încă mai există un loc de refugiu la care să fugim, noi să acţionăm! Să ne găsim limanul siguranţei şi ocrotirii în regatul lui Iehova prin Păstorul său numit, Isus Cristos. — Ezech. 34:23, 24; Ier. 23:5, 6.

(Această serie de articole asupra profeţiei lui Ieremia va fi rezumată în ediţia din 1 februarie a Turnului de veghere)

[Notă de subsol]