Care este pentru tine lucrul cel mai demn de dorit
Ti-ai pus tu întrebarea care ar fi lucrul cel mai demn de dorit pentru tine — mai întîi banii, bogăţia sau puterea? Sau te gîndeşti mai întîi la prieteni buni şi credincioşi sau la pace şi siguranţă pentru tine şi pentru membrii familiei tale?
Dacă laşi să-ţi treacă prin minte aceste întrebări probabil că în primul moment îţi apar ca foarte demni de dorit banii, deoarece cu ei poţi cumpăra multe lucruri pe care le-ai dori bucuros. Insă e foarte probabil că tu ştii că pacea, siguranţa şi fericirea sînt mult mai preţioase. Ceea ce se poate cumpăra cu bani este în comparaţie cu ele doar de o neînsemnată valoare. Si nu afli tu aceste lucruri preţioase deja în societatea prietenilor credincioşi care te iubesc sinder şi care fac tot ce pot ca să-ţi poată fi de folos?
Aşa cum tu îi pui fără îndoială pe oamenii buni şi sinceri mai pe sus de lucrurile materiale, tot aşa şi Dumnezeu îi consideră de o mare valoare. Ei produc într-adevăr bucurie inimii Sale şi le procură şi altora bucurie. Prov. 23:15; 27:11; Osea 6:6. Odinioară Dumnezeu a avut un măreţ templu material în Ierusalim, însă pentru că poporul îi aducea un serviciu doar cu buzele şi nu I se închina din inimă, El a permis ca acel templu să fie distrus Isaia 29:13, 14. Mai tîrziu, cînd Dumnezeu i-a readus pe Iudei din exilul din Babilon la Ierusalim, El a îngăduit să se construiască un templu încă şi mai meşteşugit. Ca să le întipărească constructorilor în minte acest fapt El le-a spus: „Al Meu este argintul, al Meu este şi aurul.“ Hagai 2:8. Totuşi nu neapărat printr-un impozant templu avea să fie slăvit pe pămînt Numele Său. Dar prin ce trebuia să se petreacă aceasta?
Prin ceva ce avea să vină dintre naţiuni şi care trebuia să aibă o mult mai mare valoare decît aurul şi argintul. El a declarat: „Voi zgudui toate naţiunile şi vor veni toate lucrurile demne de dorit ale naţiunilor şi voi umplea de slavă Casa aceasta.“ Hagai 2:7.
CE EFECT ARE „ZGUDUIREA“ NATIUNILOR ASUPRA PERSOANELOR INDIVIDUALE
Zguduirea naţiunilor prin vestirea că Iehova Dumnezeul Cel Atotputernic şi-a impus din anul marcat de război 1914, pretenţia Sa asupra domniei nelimitate asupra universului, a determinat ca naţiunile pămîntului să se mînie pe vestitorii Impărăţiei. Dar duşmănia lor rămîne să dezvăluie încă definitiv şi în completă măsură, şi atunci Iehova va zgudui literal toate aceste naţiuni pînă vor fi nimicite complet şi înlăturate pentru totdeauna. Prin urmare, prezenta toleranţă religioasă a naţiunilor faţă de trimişii Impărăţiei este doar vremelnică. Nimeni să nu se lase amăgit în privinţa aceasta.
Dar oare în ce mod vin „lucrurile demne de dorit ale tuturor naţiunilor“ înainte de izbucnirea definitivă a mîniei tuturor naţiunilor şi înainte de înlăturarea lor violentă ce va urma după aceasta? Ce arată oare faptele istorice privitor la împlinirea acestei profeţii pînă acum? Ele nu arată că toate naţiunile politice ca întreg, ca aranjamente politice au venit în adevăratul templu al închinării lui Iehova şi că au adus lucrurile demne de dorit ale naţiunilor ca daruri de bunăvoie.
Dar ce se poate spune în general despre un cetăţean individual dintre naţiuni? Pînă astăzi zeci de mii de persoane individuale au reacţionat altfel decît guvernele politice şi organizaţiile religioase amestecate în politică. Ele au ajuns la înţelegerea că sub guvernările alcătuite de oameni nu există pentru ei nici viitor fericit şi paşnic şi nici prosperitate. Ele au recunoscut că numai Impărăţia Mesianică a Stăpînitorului Suveran le oferă speranţa de a nu fi nimicite împreună cu naţiunile politice ale acestui sistem de lucruri. Ele sînt pe deplin conştiente că Satan Diavolul este „Dumnezeul acestui sistem de lucruri“, şi nu vor să se închine acestui dumnezeu fals, închinîndu-se naţiunilor. 2 Cor. 4:4. Ele recunosc că Dumnezeul cel Atotputernic este pe drept Suveranul Universului. De aceea ele s-au consacrat pe de-a întregul Stăpînitorului Suveran Iehova ca să I se închine Lui în adevărata Sa Casă; de asemenea ele s-au asociat cu trimişii Săi.
MARELE TEMPLU SPIRITUAL A LUI DUMNEZEU
Sacă noi îi observăm pe aceşti sprijinitori moderni ai Suveranităţii Universale şi ai închinării lui Iehova, noi vedem o împlinire inspiratoare de fericire a frecvent citatei profeţii din Isaia 2:2–4: „In partea finală a zilelor se va întîmpla că muntele Casei lui Iehova va fi puternic întemeiat peste vîrfurile munţilor şi va fi desigur, mai presus de dealuri; şi la el vor năvăli toate naţiunile. Multe popoare vor veni şi vor zice: „Veniţi să ne suim la muntele lui Iehova, la casa Dumnezeului lui Iacov, şi el ne va instrui despre căile Sale, iar noi vom umbla pe cărările Sale . . .“ Ele vor trebui să făurească din săbiile lor fiare de plug şi din suliţele lor cosoare. Nici o naţiune nu va ridica sabia împotriva altei naţiuni şi nu vor mai învăţa războiul.“
In vechiul Ierusalim, templul lui Iehova se afla pe muntele Sion. El constituia centrul închinării. Acest templu a fost distrus de Babilonieni în anul 607 î.e.n., iar al doilea templu pe care l-au înălţat iudeii după reîntoarcerea din exilul babilonian şi pe care l-a reclădit şi l-a extins Irod a fost distru de oştile romane în anul 70 e.n. Privitor la templu despre care a spus Isaia că va exista în partea finală a zilelor şi la care se vor aduna popoarele, nu este în consecinţă vorba despre un templu material, edificat de oameni, ci de acela pe care l-a menţionat autorul scrisorii către Evrei cînd a spus: „Cristos nu s-a dus într-un loc sfînt făcut de mîini care este o reprezentare a realităţii, ci chiar în cer, pentru a se arăta acum pentru noi în faţa persoanei lui Dumnezeu.“ Evrei 9:24.
Acesta este templul pe care-l indică în realitate profeţia lui Hagai — marele templu spiritual în a cărui sfîntă a sfintelor — cerul însuşi stă Iehova Dumnezeu ca Judecător. Evr. 12:22, 23. Cristos, Marele Preot şi Rege este acela pe care-l utilizează Dumnezeu pentru a „zgudui naţiunile“. Psalmi 110. El le adună pe toate acele persoane care „suspină şi gem din pricina tuturor ororilor“ care se petrec îndeosebi în teritoriul creştinătăţii care pretinde a-i servi lui Dumnezeu şi lui Cristos. Ezech. 9:4. Motivul principal al „suspinurilor“ a acestor oameni îl constituie nu situaţia că împrejurările mondiale au un efect păgubitor asupra lor, ci corupţia pe care ei o observă printre aşa numiţii creştini — ruşinea care este adusă prin aceasta asupra bunului nume a lui Iehova Dumnezeu, Suveranul Universal şi asupra Fiului, Regelui şi Marelui Său preot. Ei se dovedesc într-adevăr iubitori de dreptate.
Astăzi în partea finală a zilelor din urmă nu există nici o îndoială referitor la, cine sînt aceşti oameni care se găsesc în curţile exterioare pămînteşti ale templului spiritual a lui Iehova. Ei sînt complet diferiţi ca provenienţă: ei se trag din toate rasele, naţiunile şi straturile sociale. Ei au înlăturat necurăţiile din viaţa lor şi şi-au schimbat personalitatea în armonie cu modelul expus în Biblie. Efes. 4:22–24. Speranţa lor fundamentată Biblic în care ei sînt neclintiţi este perspectiva vieţii veşnice pe pămînt. Ei sînt descrişi potrivit în cartea profetică numită Apocalips. Pentru timpul în care „zguduirea“ naţiunilor de către Dumnezeu se apropie de sfîrşit. Apocalipsul descrie într-o viziune mai întîi strîngerea acelora care sînt înviaţi pentru a fi împreună cu Isus Cristos, regele şi Preotul în cer, şi apoi Ioan continuă în relatarea sa după cum urmează:
„După aceste lucruri m-am uitat, şi iată că era o mare mulţime de oameni, pe care nici un om nu era în stare să o numere, din toate naţiunile, triburile, popoarele şi limbile . . . şi ei strigau neîncetat cu glas tare spunînd: „Noi îi datorăm salvarea Dumnezeului nostru, care şade pe tron, şi Mielului“.
Ioan pune apoi întrebarea cine sînt aceşti oameni şi bătrînul întrebat răspunde:
„Aceştia sînt cei ce vin din necazul cel mare (cînd sistemul prezent de lucruri se va descompune complet prin zguduire), şi ei şi-au spălat şi şi-au albit hainele în sîngele Mielului. De aceea sînt ei în faţa tronului lui Dumnezeu; şi zi şi noapte îi aduc serviciu sfînt în templul Său . . . Ei nu vor mai flămînzi şi nu vor mai înseta . . . pentru că Mielul care este în mijlocul tronului îi paşte şi îi călăuzeşte la izvoarele cu apa vieţii. Iar Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.“ Apoc. 7:9–17.
SLAVA MAI MARE PENTRU CASA LUI DUMNEZEU
Aceşti oameni sînt, aşadar, cu adevărat demni de dorit în ochii lui Iehova. Si nu apreciezi şi tu persoanele care se curăţă atît în privinţa fizică cît şi în privinţa morală? Si nu îţi par oare persoanele care nu sînt certăreţe şi „nu mai învaţă războiul“, ci promovează pacea şi au în vedere binele semenilor lor mai demne de dorit decît persoanele care nu-şi pot ţine dorinţele sub control şi nu se pot stăpîni? Nu sînt asemenea oameni într-adevăr mult mai preţioşi decît aurul şi argintul? Dacă toţi oamenii ar fi astfel, atunci n-ar mai fi egoismul, adevărata cauză a crimelor, înşelăciunii, şantajului, furtului şi a războiului. N-ar mai exista niciodată frică de foamete sau de poluare, pentru că fiecare ar fi interesat de aproapele său ca de sine însuşi. Luca 10:27.
Aşa după cum a prezis prin profetul Său Hagai, Dumnezeu „în locul acesta (a dat) pacea“, adică în curţile exterioare pămînteşti ale marelui său templu spiritual, unde se adună membrii „marii mulţimi de oameni“, „lucrurile demne de dorit ale tuturor naţiunilor“. Hagai 2:9. Aceşti oameni care au venit la El la Creator, gata de a-l servi şi care îşi orientează viaţa după principiile Sale şi îl slăvesc pe El, sînt în ochii Lui „lucrurile demne de dorit“ ale tuturor naţiunilor. Da, prin ei Iehova, după cum a spus-o El însuşi, a dat propriului Său nume şi templului spiritual o mai mare slavă decît celui pămîntesc.
In afară de aceasta, cei care s-au adunat în unitate pentru a servii în marele templu spiritual a lui Iehova şi care au început să facă schimbări în viaţa lor, trăiesc împlinirea cuvintelor lui Isus: „Nimeni nu şi-a lăsat casă sau fraţi sau surori sau mame sau taţi sau copii sau ogoare din pricina Mea şi a vestei bune ca să nu primească acum, în această perioadă de timp, însutit: case şi fraţi şi surori, mame, copii, şi ogoare prin prigoniri iar în viitorul sistem de lucruri viaţa veşnică“. Marcu 10:29, 30. Prin aceea că ei urmează poruncile lui Iehova au devenit „lucruri demne de dorit“ şi ei constată că dorinţa propriilor lor inimi va fi satisfăcută. Psalmi 145:16.