“Copacul“ a cărui cădere zdruncină lumea
“La zgomotul căderii lui, voi face să se cutremure naţiunile, cînd îl arunc în seol, cu aceia care coboară în groapă şi în adîncimile pămîntului, toţi copacii Edenului, cei mai aleşi şi cei mai buni ai Libanului, toţi aceia care beau apă, vor fi mîngîiaţi.“ — Ezechiel 31:16
1. Pentru ce tăierea unui anume copac poate produce sentimente de tristeţe?
OAMENII pot dezvolta o afecţiune pentru un copac. Emoţionat de asemenea simţi sentimental pentru un simplu copac, poetul a adresat cuvintele sale de protest unui om înarmat cu un topor şi a spus: „Tăietorule de copaci! Nu te atinge de ramurile lui! In tinereţea mea el m–a adăpostit şi eu îl voi proteja acum.“ Un copac impozant, crescut la măreţia staturii lui depline, poate atrage admiraţia multor privitori. Frumuseţea copacului a trebzi sufletul poetului să izbucnească de admiraţie cu cuvintele: „Cred că niciodată nu voi vedea un poem mai drăguţ ca un pom . . . Poemele sînt făcute de un nebun ca mine, dar numai Dumnezeu poate face un copac.“ Din cauza acestei înclinaţii faţă de o astfel de creaţiune a lui Dumnezeu, tăierea unui anumit copac poate să producă durere.
2. Cu privire la cultul copacilor ce întrebări este bine să ne punem nouă înşine?
2 Adorarea copacilor nu este necunoscută în întreaga lume. Copacul bogat împodobit, totdeauna verde, care aparţine sărbătorii anuale la mulţi oameni religioşi, care este sărbătorit la 25 decembrie, ne aduce aminte de acest cult al copacilor. Există, în schimb, un „copac“, care este respectat şi admirat, în general, de oameni deja de secole. Prin atitudinea şi acţiunile lor faţă de el se dovedesc a fi închinători ai acestui „copac“ de proeminenţă mondială. Neîncrederea rece şi curiozitatea arzătoare ar putea să ne mişte să întrebăm: „Ce este acest ‘copac’? Mă închin şi eu lui?“
3. Pentru ce neamul omenesc crede că acest „copac“ nu va cădea niciodată?
3 El este un ‘copac’ bătrîn, acum de mai bine de 4 200 de ani. Astfel că el ar putea fi descris şi s–ar putea vorbi despre el mai mult decît două şi jumătate de milenii. Din scrierile acestei perioade lungi noi putem extrage o descriere potrivită a acestui copac, care a durat atît de mult şi s–a înrădăcinat aşa de adînc în pămîntul nostru, încît omenirea crede că el nu va cădea cu nici un preţ. Iată descrierea sa:
4, 5. In conformitate cu Ezechiel 31:3–9, ce contribuie la frumuseţea incomparabilă a acestui „copac“?
4 “Un cedru falnic în Liban, ramurile lui erau stufoase, frunzişul umbros, tulpina înaltă, iar vîrful îi ajungea pînă la cer. Apele îl făcură să crească, adîncul îl făcuse înalt, rîurile lui (adîncul de ape) îi udau răsadniţa; iar canalele sale (adîncul de ape) trimiteau apa la toţi copacii cîmpului. Iată pentru ce el a crescut mai înalt la statură decît toţi ceilalţi copaci ai cîmpului.
5 Si crengile sale se înmulţeau şi ramurile continuau să devină mai lungi din cauza multor ape din cursurile sale de apă. Pe crengile sale toate creaturile zburătoare îşi făceau cuiburile lor şi sub ramurile sale toate animalele sălbatice fătau şi tot felul de neamuri multe locuiau sub umbra lui. Era frumos prin mărimea lui, prin întinderea ramurilor lui; căci rădăcinile erau înfipte în apo mari. Alţi cedri nu–l puteau întrece în grădina lui Dumnezeu. In ceea ce priveşte chiparoşii, ei nu se asemănau cu privire la crengile sale. Si platanii înşişi nu se dovedeau a fi asemenea lui în ramuri. Nici un alt copac din grădina lui Dumnezeu nu se asemăna cu el în ceea ce priveşte frumuseţea sa. Il făcusem atît de frumos prin mulţimea crengilor lui, că–l pizmuiau toţi copacii Edenului, care se aflau în grădina lui Dumnezeu.“ — Ezechiel 31:3–9.
6. De ce nu poate omul să–i atribuie onoare pentru plantarea cedrilor Libanului?
6 Republica Liban a făcut mult să se vorbească despre ea în ultimii ani, dar cedrii de pe munţii Libanului au fost faimoşi timp de milenii (observă Judecători 9:15). Nimeni nu i–a plantat acolo pe aceşti cedri înalţi cu coroana lor întinsă. Cedrii erau deja la faţa locului, înainte de confuzia limbii oamenilor la Turnul Babel care să fi împrăştiat pe constructori în toate direcţiile vechiului Babilon pe rîul Eufrat, în secolul al doilea după potopul global. Creatorul cerului şi al pămîntului este onorat pentru plantarea acestor cedri. Astfel, Psalmul 80:10 vorbeşte despre ei ca despre „cedrii lui Dumnezeu“, iar Psalmul 104:16 îi numeşte „cedrii Libanului, pe care i–a plantat el (Iehova)“.
7. Cum a vorbit Dumnezeu despre amplasarea cedrului şi a însemnat aceasta că paradisul a fost restatornicit pe Pămînt?
7 Faptul că aceşti cedri, împreună cu chiparoşii şi platanii, sînt amintiţi a fi în Eden şi în „grădina lui Dumnezeu“ nu înseamnă că grădina Eden a fost restatornicită după potopul din ziua lui Noe, anul 2 370 î.e.n. Mai degrabă amplasarea acestui cedru special aşa de plăcută, aşa de edenică, aşa de asemănătoare locuinţei originale a omului, încît ea era asemănătoare „grădinii lui Dumnezeu“. Cuvîntul ebraic pentru „grădină“ (gan), înseamnă, în fond, un „loc îngrădit sau închis“; şi noi ne aducem aminte că „grădina originală a Edenului“ avea un loc de trecere „la răsăritul grădinii“ prin care neascultătorii Adam şi Eva au fost scoşi afară şi unde Dumnezeu a staţionat heruvimi „ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii“. Gen. 3:24.
8. Unde a spus Ezechiel 28:11–14 că a fost aşezat regele portului Tir al Libanului şi pentru ce?
8 In zilele profeţiei lui Ezechiel, ţara faimoşilor cedri ai Libanului aşa de frumoasă era, încît Ezechiel fusese inspirat să spună către regele Tirului (un port al Libanului): „Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu . . . erai un heruvim ocrotitor cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfînt al lui Dumnezeu“ (Ezec. 28:11–14). Destul de potrivit apoi în sec. al VII–lea î.e.n., despre acest cedru al Libanului deosebit de „frumos“, se vorbeşte ca fiind în Eden, în „grădina lui Dumnezeu“. El era aşadar într–o poziţie foarte favorizată, cu posibilităţi excelente.
INSEMNATATEA ACESTUI COPAC IN ANUL 1977 e.n.
9. In conformitate cu ceea ce se spune pentru a locui sub umbra acelui cedru „frumos“ al Libanului, ce fel de lucru reprezintă el?
9 In timpurile moderne noi nu sîntem atît de mult interesaţi de lucrurile de acum 2 500 de ani, ci, mai cu seamă de acelea din zilele noastre, lucruri care au o legătură cu noi şi care ne afectează. Astfel acest copac „frumos“, acest „cedru din Liban“, reprezintă ceva pe scena modernă? Cum am putea determina aceasta în mod corect? Ei bine, pentru un singur lucru, profeţia nu spune numai că păsările cerului îşi făceau cuiburi în ramurile lui întinse şi fiarele sălbatice fătau sub ramurile lui, ci „tot felul de neamuri multe locuiau sub umbra lui“. De asemenea, „la vuietul căderii lui, eu (Iehova) voi face cu siguranţă să se cutremure naţiunile.“ (Ezechiel 31:6, 16.) Aceste cuvinte au nuanţe politice. Ele arată că această creştere „a cedrului Libanului“ reprezintă ceva politic. Si aceasta aşa este;
10. In armonie cu semnificaţia politică, cui îi este adresată profeţia despre „cedrul din Liban“?
10 Chiar aplicarea învechime a profeţiei lui Ezechiel asigură că „cedrul Libanului“ reprezintă ceva politic. Cui îi era adresată profeţia atunci? Ezechiel ne spune: „Si s–a întîmplat mai departe că în anul al 11–lea (607 î.e.n.), în luna a treia (primăvara, luna lui Sivan), în cea dintîi zi a lunii (cinci zile înainte de sărbătoarea Rusaliilor), Cuvîntul lui Iehova mi–a vorbit, zicînd: ‘Fiul omului, spune lui Faraon, regele Egiptului, şi mulţimii sale: „Cu cine te asemeni tu în mărimea ta? Iată, asirianul este un cedru falnic în Liban; ramurile lui erau stufoase, frunzişul umbros, tulpină înaltă, iar vîrful lui ajungea pînă la nori.“’“ Ezech. 31:1–3.
11. Ce s–a arătat prin comparaţia lui Faraon şi a mulţimii sale cu „asirianul“?
11 Aici avem aşadar răspunsul: „Faraon, regele Egiptului şi mulţimea sa“ au fost asemănate cu cedrii Libanului neobişnuit de înalţi cu ramuri lungi de pe un munte din Liban. Despre ei se spune de asemenea că se aseamănă cu „asirianul“, dar partea cea mai mare a profeţiei se referă la „cedrul din Liban“ şi ce se întîmplă acestuia, mai degrabă, decît „asirianului“. Comparaţia lor cu „asirianul“ ar mijloci idea unei mari puteri militare şi politice. Cu 25 de ani înainte de profeţia lui Ezechiel, Imperiul asirian fusese puterea mondială a zilei şi eclipsase Imperiul Egiptean, fosta putere mondială din profeţia biblică. El ocupase chiar o parte a teritoriului egiptean. Dar acum, în ziua profetului Ezechiel, Egiptul era cel mai însemnat duşman al Imperiului babilonian, noua putere mondială, a treia putere mondială. Astfel, comparaţia lui Faraon şi a mulţimii sale cu „asirianul“ arată că chiar atunci Egiptul era un factor politic care trebuia încă să fie luat în consideraţie de către Babilon.
12. Cum era Egiptul chiar în ziua lui Ezechiel, încă asemenea acelui „cedru înalt cu umbre întinse din Liban“?
12 Chiar în timpul lui Ezechiel, guvernul iudaic de la Ierusalim, apelase la Egipt pentru ajutor militar împotriva Imperiului Babilonului în expansiune (Ezech. 17:7–17). Nu există nici o îndoială că Egiptul deţinea încă influenţă internaţională (Ier. 37:5–7). Astfel, Faraon, regele Egiptului şi mulţimea lui erau încă ca o înaltă structură politică, militară, care s–a ridicat mai sus decît cedrii Libanului, care poate creşte pînă la înălţimea de 30 metri sau mai mult. Ca un cedru al Libanului, ale cărui ramuri inferioare sînt atît de lungi, încît copacul — chiar dacă el este atît de înalt — are aspectul unui pitic, apare de asemenea că Egiptul acelui timp a provocat chiar Babilonul şi a oferit umbră naţiunilor, care erau dispuse să se alieze cu ţara Nilului şi să vină sub protecţia ramurilor sale larg întinse ale ajutorului militar. In ochii popoarelor asuprite, Egiptul tot mai era „frumos în ramuri“ şi ele preferau alianţa cu Egiptul în loc de a se supune Babilonului, a cărui putere o folosea Iehova Dumnezeu atunci ca instrumentul său pentru executarea mîniei divine.
13, 14. Reprezintă astfel, „cedrul din Liban“, Egiptul din timpul nostru, sau ce şi pe ce bază scripturală?
13 Inainte cu 2 500 de ani, totul era foarte interesant şi captivant, dar cum stau lucrurile astăzi? Cu siguranţă, profeţia „cedrului din Liban“ nu se poate potrivi la Egiptul zilelor noastre moderne, care este ocupat acum de Republica Arabă Egipt sub contrulul Moslemului. Noi sîntem de acord că profeţia nu poate să fie aplicată astăzi în acest mod. Mai cu seamă, deoarece Biblia inspirată nu se aplică în acest mod. Astfel, care este în mod măreţ cedrul „frumos“ din Liban, astăzi? Cu ce sau cu cine se aseamănă Faraon, regele Egiptului, şi mulţimea sa, în secolul nostru al XX–lea? Cu ce este astăzi simbolic „cedrul din Liban“, căderea căruia va zdruncina în scurt timă lumea?
14 “Copacul“ condamnat simbolizează ceva ce nu este în general recunoscut astăzi. Ce anume? Un Egipt spiritual! Dacă acum ne întoarcem la ultima carte din Sfînta Biblie, acolo, în Apocalips 11:8, apostolul inspirat Ioan, scrie: „Si trupurile lor moarte vor fi pe strada cea largă a marelui oraş, care în sens spiritual se numeşte Sodoma şi Egipt, unde a fost omorît pe stîlp şi Domnul lor.“ Cel numit „Domnul lor“ este Domnul Isus Cristos, iar aceia a căror trupuri moarte zăceau expuse pe strada cea largă a oraşului sînt urmaşii sau ucenicii credincioşi ai lui Isus Cristos. În Apocalips 11:3, ai cărui ucenici, ai lui Isus Cristos, sînt numiţi „cei doi martori“, şi ei au fost omorîţi pentru propovăduirea unui mesaj întunecat naţiunilor.
15. Ce obiecţiune există în legătură cu aplicarea termenului „Egipt“ din Apocalips 11:8 la ţara literală a Egiptului?
15 În care „oraş mare“ au fost omorîţi aceşti „martori“ moderni şi trupurile lor moarte lăsate să zacă expuse ruşinii publice? Nu în capitala Egiptului modern. Cu siguranţă, Isus Cristos, „Domnul“ acestor martori nu a fost omorît în Egiptul primului secol, căci Apocalips 11:8 spune că „martorii“ Domnului au fost omorîţi şi expuşi în acelaşi loc în care a fost omorît pe stîlp el în anul 33 e.n. Noi sîntem ajutaţi să înţelegem cînd observăm că „marele oraş“ este simbolic şi el „în sens spiritual se numeşte Sodoma şi Egipt“. Astfel, aceasta ar exclude oraşul literal al Sodomei, care pe vremea aceea nu mai era în existenţă şi de asemenea ţara literală a Egiptului, care atunci era supusă Imperiului roman. Intr–un sens spiritual, atunci, unde a fost omorît pe stîlp Domnul Isus Cristos şi ucenicii săi adevăraţi omorîţi şi expuşi?
16, 17. Astfel, în ce „oraş mare“ simbolic a fost omorît pe stîlp Domnul Isus Cristos?
16 Ei bine, „un oraş“ este o organizaţie politică şi un „oraş mare“, ar fi o mare organizaţie politică, un sistem mare de guvernare. Sodoma din vechime, era altădată o roganizaţie politică, iar Egiptul antic era o ţară cu un sistem politic puternic, care a făcut–o timp de secole ca prima putere mondială din profeţia Bibliei. In consecinţă, ceea ce se numeşte Egipt „într–un sens spiritual“ trebuie să fie sistemul mondial de domnie politică, structura politică a domniei omului prin guvernele făcute de om. In mijlocul unui asemenea „oraş mare“, Domnul Isus Cristos a fost „omorît pe stîlp“ în anul 33 e.n., în afara oraşului Ierusalim. Lumea omenirii constituie o parte componentă esenţială a acestui sistem de lucruri. Astfel, unde Isus Cristos a fost omorît pe stîlp era în această lume care sprijină acest sistem de lucruri. In consecinţă, el a spus ucenicilor săi:
17 “Atît timp cît sînt în lume, eu sînt lumina lumii“ (Ioan 9:5). „Dacă lumea vă urăşte, să ştiţi că ea m–a urît pe mine înainte de a vă fi urît pe voi. Dacă voi eraţi o parte a lumii, lumea ar iubi ceea ce este al ei. Acum, deoarece vor nu sînteţi o parte a lumii, şi eu v–am ales din lume, din cauza aceasta lumea vă urăşte.“ Ioan 15:18, 19.
18. Cum s–a armonizat moartea lui Isus ca un miel de jertfă într–o anumită zi cu ideea de a fi fost omorît pe stîlp în Egiptul spiritual?
18 Nu în Egiptul literal, din care a fost adus el altădată ca un copil, ci în acela care „în sens spiritual“ se numeşte Egipt, a fost sacrificat Isus Cristos ca „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii“. (Mat. 2:13–21; Ioan 1:29, 36.) Nu dintr–o simplă întîmplare a fost sacrificat Domnul Isus Cristos ca Mielul lui Dumnezeu în ziua de Paşte a anului 33 e.n.. Pentru ce nu? Deoarece el fusese preumbrit prin mielul care a fost sacrificat de către israeliţi în acea primă zi de Paşte a anului 1513 î.e.n. în Egiptul antic. Egiptenii, care nu sacrificaseră un miel de Paşte şi nu stropiseră sîngele lui pe uşiorii uşilor au pierdut pe întîii lor născuţi de la om la animal. Aceasta a făcut ca Faraon să elibereze pe israeliţi din sclavie şi ca ei să poată ieşi afară ca un popor liber, eliberat.
19. Astfel de unde sînt eliberaţi ucenicii lui Cristos în corespondenţă cu eliberarea lui Israel din Egiptul antic?
19 In acea eliberare din vechime a poporului ales al lui Iehova, ce a reprezentat ţara Egiptului? De asemenea, ce a reprezentat Faraon şi mulţimea sa? Tara Egiptului lovită de plăgi a reprezentat acest sistem de lucruri, iar Faraon şi mulţimea sa a reprezentat factorii de domnie a acestui sistem. In acest „egipt spiritual“ a fost sacrificat Cristos, Paştele nostru. In consecinţă, să prăznuim (ucenicii lui Cristos) preznicul (1 Cor. 5:7, 8). In deplin acord cu acest adevăr, Egiptul din care ucenicii credincioşi ai Mielului Isus Cristos sînt eliberaţi, este acest sistem lumesc de lucruri. Iată pentru ce se spune ucenicilor lui Cristos în Galateni 1:3, 4: „Fie ca voi să aveţi bunătatea nemeritată şi pacea de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos. El s–a dat pe sine însuşi pentru păcatele noastre, pentru ca el să ne poată elibera din sistemul prezent nelegiuit de lucruri.“
20. Ce reprezintă apoi „cedrul din Liban“ în zilele noastre şi cînd şi–a avut acesta începutul?
20 Ce concluzie putem noi să tragem pe drept din aceasta? Faptul că „cedrul din Liban“, care, în ziua profetului Ezechiel, a preumbrit „pe Faraon, regele Egiptului şi . . . mulţimea sa“, preumbreşte ceva mai mare astăzi. Aceasta preumbreşte sistemul mondial de lucruri în care factorii de domnie politică guvernează toate naţiunile pămîntului. Cu toate că el este asemănat cu cedrul, care era pizma tuturor celorlalţi copaci din ţara edenică a Libanului. Acest sistem de lucruri n–a fost plantat de Iehova Dumnezeu, care a plantat acei copaci totdeauna verzi pe litoralul ţării Libanului, care era apoi asemenea „grădinii lui Dumnezeu“. In măsura în care dă darea de seamă a Plantatorului, Sfînta Biblie, arată că „cedrul politic simbolic din Liban“ şi–a avut începutul pe pămînt în zilele puternicului vînător, Nimrod, fondatorul primului Imperiu babilonian, în al doilea secol după potopul din zilele lui Noe. Intocmai ca şi Nimrod, strănepotul lui Noe, care s–a răsculat împotriva suveranităţii universale a Dumnezeului lui Nor, Iehova, tot aşa şi „cedrul simbolic din Liban“ nu recunoaşte suveranitatea lui Dumnezeu, cel Prea Inalt, ci o dispreţuieşte. Gen. 10:8–12; 1 Cron. 1:8–10.
21. Ce curs popular au luat naţiunile lumii faţă de „cedrul din Liban“?
21 Folosindu–se de sursele umane, care îi stăteau la dispoziţie asemănătoare adîncului de ape, el a încercat să se ridice pe sine însuşi deasupra lui Iehova Dumnezeu, ca şi cînd şi–ar întinde vîrful pînă la nori. El şi–a înmulţit crengile şi şi–a extins ramurile astfel încît să exercite dominaţie peste tot pămîntul „scăunelul“ picioarelor lui Dumnezeu (Isa. 66:1; Mat. 5:35). Sub structura robustă a ramurilor sale, toate guvernele făcute de oameni, chiar „tot felul de naţiuni multe“, şi–au găsit locuinţa por pînă în ziua de astăzi (Ezech. 31:4–6). In cursul timpului, chiar şi naţiunea lui Israel, pe care Iehova Dumnezeu o plantase în Tara Făgăduinţei, în Palestina, a încercat să urmeze cursul acestor naţiuni lumeşti, spre marea sa pagubă. Dar întreprintînd acest curs popular a existat o singură excepţie. Care este această excepţie? Dorim noi să aparţinem la ea şi să cîştigăm folosul veşnic, sau să imităm cursul a „tot felul de naţiuni multe“? Noi avem nevoie acum de ajutor pentru a face o alegere corectă!
[Legenda ilustraţiei de la pagina 16]
SISTEMUL MONDIAL DE DOMNIE POLITICA