Faceţi o declaraţie publică în vederea salvării

„Oricine invocă numele lui Iehova va fi salvat.“ — ROMANI 10:13, NW.

 1. Ce avertismente au fost lansate de-a lungul istoriei?

ISTORIA menţionează mai multe ‘zile ale lui Iehova’. Potopul din zilele lui Noe, nimicirea Sodomei şi a Gomorei, precum şi distrugerea Ierusalimului în anii 607 î.e.n. şi 70 e.n. au fost zile mari şi inspiratoare de teamă ale lui Iehova. Acelea au fost zile de aplicare a justiţiei asupra celor ce s-au răzvrătit împotriva lui Iehova (Maleahi 4:5; Luca 21:22). Mulţi au pierit în acele zile din cauza răutăţii lor. Însă unii au supravieţuit. Iehova a făcut să fie lansate avertismente, informându-i pe cei răi de distrugerea iminentă şi oferindu-le celor sinceri ocazia de a fi salvaţi.

 2, 3. a) Ce avertisment profetic a fost citat în ziua Penticostei? b) Începând cu Penticosta din 33 e.n., ce a presupus faptul de a invoca numele lui Iehova?

² Distrugerea Ierusalimului din anul 70 e.n. este un exemplu elocvent în acest sens. Prezicând acest eveniment cu aproape 900 de ani înainte, profetul Ioel a scris: „Voi face să se vadă semne în ceruri şi pe pământ: sânge, foc şi stâlpi de fum; soarele se va preface în întuneric şi luna în sânge, înainte de a veni ziua DOMNULUI [Iehova, NW], ziua aceea mare şi înfricoşătoare“. Cum putea supravieţui cineva unui timp atât de îngrozitor? Ioel a scris sub inspiraţie: „Se va întâmpla negreşit că oricine va invoca numele lui Iehova va scăpa teafăr, deoarece pe muntele Sion şi în Ierusalim vor fi cei scăpaţi, întocmai cum a spus Iehova, şi supravieţuitorii pe care Iehova îi cheamă“ (NW). — Ioel 2:30–32.

³ La Penticosta din 33 e.n., apostolul Petru s-a adresat unei mulţimi de evrei şi prozeliţi adunaţi la Ierusalim şi a citat profeţia lui Ioel, arătând că ascultătorii lui se puteau aştepta la o împlinire a acesteia în zilele lor: „Voi face să se arate semne sus în cer şi minuni jos pe pământ, sânge, foc şi nor de fum; soarele se va preface în întuneric şi luna în sânge înainte de a veni ziua arătării măreţe şi strălucite a DOMNULUI. Şi va fi aşa: [oricine va invoca numele lui Iehova va fi salvat, NW]“ (Faptele 2:16–21). Mulţimile care îl ascultau pe Petru se aflau sub Legea mozaică, deci cunoşteau numele lui Iehova. Ca urmare, Petru a explicat că invocarea numelui lui Iehova presupunea ceva mai mult. Evident, aceasta includea botezarea în numele lui Isus, cel care fusese omorât şi apoi înviat la viaţă cerească nemuritoare. — Faptele 2:37, 38.

 4. Ce mesaj au declarat pretutindeni creştinii?

⁴ Începând de la Penticostă, creştinii au răspândit vestea despre învierea lui Isus (1 Corinteni 1:23). Ei au făcut cunoscut faptul că oamenii puteau fi adoptaţi ca fii spirituali ai lui Iehova Dumnezeu şi că puteau ajunge să facă parte din noul ‘Israel al lui Dumnezeu’, formând o naţiune spirituală care avea să ‘declare virtuţile lui Iehova’ (Galateni 6:16; 1 Petru 2:9, NW). Cei ce rămâneau fideli până la moarte urmau să primească viaţa nemuritoare în cer ca moştenitori împreună cu Isus ai Regatului său ceresc (Matei 24:13; Romani 8:15, 16; 1 Corinteni 15:50–54). În plus, aceşti creştini urmau să proclame venirea zilei celei mari şi inspiratoare de teamă a lui Iehova. Ei trebuiau să avertizeze lumea iudaică de faptul că aceasta avea să treacă printr-un necaz care eclipsa tot ce se abătuse până atunci asupra Ierusalimului şi a pretinsului popor al lui Dumnezeu. Totuşi, aveau să fie supravieţuitori. Cine anume? Cei care invocau numele lui Iehova.

„În zilele din urmă“

 5. Cum s-a împlinit profeţia în zilele noastre?

⁵ Condiţiile existente atunci au prefigurat în multe feluri situaţia de astăzi. Din 1914, omenirea se află într-o perioadă deosebită, pe care Biblia o numeşte „timpul sfârşitului“, „încheier[ea] sistemului de lucruri“ şi „zilele din urmă“ (Daniel 12:1, 4; Matei 24:3–8, NW; 2 Timotei 3:1–5, 13). În secolul nostru, războaiele crude, violenţa nestăpânită şi degradarea societăţii şi a mediului înconjurător constituie o dovadă remarcabilă a împlinirii profeţiei biblice. Toate aceste evenimente fac parte din semnul profeţit de Isus, ceea ce arată că omenirea se află chiar în pragul finalei şi decisivei zile inspiratoare de teamă a lui Iehova. Aceasta va culmina cu bătălia de la Armaghedon, apogeul ‘necazului celui mare, un necaz cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi’. — Matei 24:21; Apocalipsa 16:16.

 6. a) Cum a acţionat Iehova pentru a-i salva pe cei blânzi? b) Unde se găsesc sfaturile lui Pavel referitoare la modul în care se poate supravieţui?

⁶ Pe măsură ce ziua devastării se apropie tot mai mult, Iehova acţionează în vederea salvării celor blânzi. În actualul ‘timp al sfârşitului’, el i-a adunat pe ultimii membri ai Israelului spiritual şi, începând din anii ’30, şi-a îndreptat atenţia spre slujitorii săi pământeşti, ca să adune „o mare mulţime, pe care nimeni nu [poate] s-o numere, din orice neam, din orice seminţie, din orice popor şi de orice limbă“. Ca grup, aceştia „vin din necazul cel mare“, trecând cu viaţă prin el (Apocalipsa 7:9, 14). Dar cum poate fiecare om în parte să-şi asigure supravieţuirea? Apostolul Pavel dă răspunsul la această întrebare. În capitolul 10 din Romani, el dă sfaturi excelente în vederea supravieţuirii, sfaturi care au fost valabile în timpul său şi care sunt din nou valabile astăzi.

O rugăciune pentru salvare

 7. a) Ce speranţă este exprimată în Romani 10:1, 2? b) De ce Iehova a putut face ca, în prezent, „vestea bună“ să fie proclamată la o scară mai largă?

⁷ Pe vremea când Pavel a scris prima epistolă către Romani, Iehova respinsese deja Israelul ca naţiune. Totuşi, apostolul a afirmat: „Dorinţa inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu pentru israeliţi este să fie mântuiţi“. Speranţa lui era ca fiecare evreu să ajungă să cunoască în mod exact voinţa lui Dumnezeu şi, astfel, să obţină salvarea (Romani 10:1, 2). Totuşi, Iehova ar dori ca întreaga lume a omenirii care exercită credinţă să fie salvată, după cum reiese din Ioan 3:16: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică“. Jertfa de răscumpărare a lui Isus a deschis calea spre această mare salvare. La fel ca în zilele lui Noe şi în alte zile de judecată ulterioare, Iehova a făcut să fie proclamată „vestea bună“, care arăta calea de salvare. — Marcu 13:10, 19, 20, NW.

 8. Urmând modelul lăsat de Pavel, faţă de cine trebuie să-şi extindă adevăraţii creştini bunăvoinţa astăzi, şi cum anume?

⁸ Arătându-se binevoitor atât faţă de evrei, cât şi faţă de neamuri, Pavel a predicat cu orice ocazie. El îi „îndupleca pe iudei şi pe greci“. El le-a spus bătrânilor din Efes: „N-am ascuns nimic din ce vă era de folos, ci v-am vestit şi v-am învăţat înaintea tuturor şi în case, mărturisind iudeilor şi grecilor: pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus“ (Faptele 18:4; 20:20, 21). În mod asemănător, Martorii lui Iehova din prezent se străduiesc să le predice nu numai celor ce se pretind a fi creştini, ci tuturor oamenilor, chiar „până la marginile pământului“. — Faptele 1:8; 18:5.

Mărturisind „cuvântul credinţei“

 9. a) Ce fel de credinţă este încurajată în Romani 10:8, 9? b) Când şi cum trebuie să ne mărturisim credinţa?

⁹ Pentru a fi salvaţi, avem nevoie de o credinţă puternică. Citând Deuteronomul 30:14, Pavel a declarat: „«Cuvântul este aproape de tine, în gura ta şi în inima ta»; şi acesta este cuvântul credinţei, pe care-l predicăm“ (Romani 10:8). Când predicăm „cuvântul credinţei“, acesta se întipăreşte tot mai mult în inima noastră. Aşa s-a întâmplat şi în cazul lui Pavel, iar cuvintele lui ne pot întări hotărârea de a fi ca el în ce priveşte împărtăşirea acestei credinţe altora: „Dacă mărturiseşti [declari public, NW] . . . cu gura ta pe Isus ca Domn şi crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat dintre cei morţi, vei fi mântuit“ (Romani 10:9). Această mărturisire nu numai că se face înaintea altora cu ocazia botezului, dar trebuie şi să fie o declaraţie continuă, o mărturie publică zeloasă cu privire la toate faţetele importante ale adevărului. Un astfel de adevăr se concentrează asupra preţiosului nume al Suveranului Domn Iehova, asupra Răscumpărătorului şi Regelui nostru mesianic, Domnul Isus Cristos, şi asupra măreţelor promisiuni ale Regatului.

10. În armonie cu Romani 10:10, 11, ce trebuie să facem cu acest ‘cuvânt al credinţei’?

¹⁰ Nu există salvare pentru cei ce nu acceptă şi nu aplică acest ‘cuvânt al credinţei’, după cum declară apostolul în continuare: „Cu inima se exercită credinţă pentru dreptate, dar cu gura se face o declaraţie publică pentru salvare. Fiindcă Scriptura spune: «Nimeni care îşi întemeiază credinţa pe el nu va fi dezamăgit»“ (Romani 10:10, 11, NW). Trebuie să asimilăm o cunoştinţă exactă despre acest ‘cuvânt al credinţei’ şi să continuăm să-l hrănim în inimile noastre, astfel încât să ne simţim îndemnaţi să-l împărtăşim şi altora. Isus însuşi ne aminteşte: „De oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în această generaţie adulteră şi păcătoasă, Se va ruşina şi Fiul Omului când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri“. — Marcu 8:38.

11. La ce scară trebuie proclamată vestea bună, şi de ce?

¹¹ După cum a prezis profetul Daniel, în acest timp al sfârşitului, „cei înţelepţi“ sunt văzuţi luminând „ca strălucirea cerului“, pe măsură ce mărturia despre Regat ajunge până la marginile pământului. Ei îi „îndrum[ă] pe cei mulţi spre dreptate“, iar cunoştinţa adevărată a devenit într-adevăr abundentă, deoarece Iehova revarsă o lumină tot mai clară asupra profeţiilor privitoare la acest timp al sfârşitului (Daniel 12:3, 4). Acesta este un mesaj de salvare vital pentru supravieţuirea tuturor celor ce iubesc adevărul şi dreptatea.

12. Ce legătură este între Romani 10:12 şi misiunea îngerului descris în Apocalipsa 14:6?

¹² Apostolul Pavel continuă: „Nu este nici o deosebire între iudeu şi grec; căci acelaşi Domn al tuturor este bogat faţă de toţi cei care Îl cheamă“ (Romani 10:12). Astăzi, „vestea bună“ trebuie predicată la o scară şi mai mare: la toate popoarele, până la marginile pământului. Îngerul din Apocalipsa 14:6 continuă să zboare prin mijlocul cerului, încredinţându-ne nouă „Evanghelia [vestea bună, NW] veşnică, pentru ca s-o vest[im] celor care trăiesc pe pământ, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui popor“. Ce foloase vor avea cei care reacţionează favorabil la această veste bună?

Invocarea numelui lui Iehova

13. a) Care este textul nostru anual pe 1998? b) De ce este foarte potrivit acest text astăzi?

¹³ Citând Ioel 2:32, Pavel declară: „Oricine invocă numele lui Iehova va fi salvat“ (Romani 10:13, NW). Ce bine se potrivesc aceste cuvinte ca text anual al Martorilor lui Iehova pe 1998! Niciodată nu a fost mai important ca acum să înaintăm cu încredere în Iehova, făcând cunoscut numele său şi măreţele scopuri pentru care acest nume este o garanţie. În ultimele zile ale actualului sistem de lucruri corupt, la fel ca în secolul întâi, s-a auzit strigătul puternic: „Mântuiţi-vă din mijlocul acestei generaţii stricate“ (Faptele 2:40). Acest sunet ca de trompetă este o invitaţie adresată, pe de o parte, tuturor oamenilor temători de Dumnezeu de pretutindeni ca să-l invoce pe Iehova în vederea salvării şi, pe de altă parte, celor ce ascultă declaraţia publică a veştii bune pe care o fac ei. — 1 Timotei 4:16.

14. Ce Stâncă trebuie să invocăm pentru salvare?

¹⁴ Ce se va întâmpla când va izbucni marea zi a lui Iehova pe acest pământ? Majoritatea nu se vor bizui pe Iehova pentru salvare. Omenirea în general va zice încontinuu „munţilor şi stâncilor: «Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de faţa Aceluia care stă pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului»“ (Apocalipsa 6:15, 16). Ei îşi vor pune speranţa în organizaţiile şi instituţiile acestui sistem de lucruri asemănătoare munţilor. Cu cât mai bine ar fi însă dacă şi-ar pune încrederea în Stânca supremă, Iehova Dumnezeu (Deuteronomul 32:3, 4)! Despre el, regele David a spus: „DOMNUL este stânca mea, cetăţuia mea, salvatorul meu“. Iehova este „Stânca mântuirii noastre“ (Psalmii 18:2; 95:1). Numele lui este „un turn tare“, singurul „turn“ suficient de tare pentru a ne ocroti în timpul crizelor viitoare (Proverbele 18:10). Aşadar, este vital ca tot mai mulţi oameni dintre cei aproximativ şase miliarde care trăiesc astăzi să fie învăţaţi să invoce numele lui Iehova cu fidelitate şi sinceritate.

15. Ce arată Romani 10:14 cu privire la credinţă?

¹⁵ În mod potrivit, apostolul Pavel pune în continuare întrebarea: „Cum vor chema [invoca, NW] pe Acela în care n-au crezut?“ (Romani 10:14). Există foarte multe persoane care pot fi încă ajutate să-şi însuşească „cuvântul credinţei“ pentru a-l invoca pe Iehova în vederea salvării. Credinţa este esenţială. Pavel afirmă într-o altă scrisoare: „Fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi lui [Dumnezeu]. Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că El răsplăteşte pe cei care Îl caută“ (Evrei 11:6). Dar cum vor ajunge alte milioane de persoane să-şi pună încrederea în Dumnezeu? În scrisoarea către Romani, Pavel întreabă: „Şi cum vor crede în Acela despre care n-au auzit?“ (Romani 10:14). Le oferă Iehova mijlocul prin care să audă? Sigur că da! Ascultaţi ce zice Pavel în continuare: „Şi cum vor auzi despre El fără cineva care să predice?“

16. De ce predicatorii ocupă un loc esenţial în scopul divin?

¹⁶ Din argumentaţia lui Pavel reiese cât se poate de clar că este nevoie de predicatori. Isus a menţionat că aşa vor sta lucrurile chiar „până la încheierea sistemului de lucruri“ (Matei 24:14; 28:18–20, NW). Predicarea este una dintre măsurile divine esenţiale luate pentru a-i ajuta pe oameni să invoce numele lui Iehova ca să scape teferi. Chiar şi în creştinătate, majoritatea oamenilor nu fac nimic pentru a onora preţiosul nume al lui Dumnezeu. Mulţi îl confundă pe Iehova cu alte două identităţi din cadrul inexplicabilei dogme a Trinităţii. Totodată, mulţi fac parte din categoria celor despre care se spune în Psalmii 14:1 şi 53:1: „Cel iraţional a spus în inima sa: «Nu există Iehova!»“ (NW). Ei trebuie să ştie că Iehova este Dumnezeul cel viu şi trebuie să înţeleagă pe deplin semnificaţia numelui său dacă vor să scape teferi din iminentul mare necaz.

„Frumoase sunt picioarele“ predicatorilor

17. a) De ce este potrivit ca Pavel să citeze o profeţie de restabilire? b) Ce presupune faptul de a avea ‘picioare frumoase’?

¹⁷ Apostolul Pavel mai are de pus o întrebare importantă: „Şi cum vor predica dacă n-au fost trimişi? După cum este scris: «Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc evanghelia păcii, ale celor ce vestesc lucrurile bune!»“ (Romani 10:15). Pavel citează aici din Isaia 52:7, care face parte dintr-o profeţie de restabilire care se împlineşte din 1919 încoace. Astăzi, Iehova îi trimite din nou ‘pe cei care aduc veşti bune, care anunţă pacea, care aduc veşti bune despre ceva mai bun, care proclamă salvarea’. În mod supus, „străjerii“ unşi ai lui Dumnezeu şi însoţitorii lor continuă să strige de bucurie (Isaia 52:7, 8). Picioarele celor ce vestesc salvarea astăzi se pot obosi, chiar prăfui, în timp ce ei merg de la o casă la alta, însă feţele lor strălucesc de bucurie! Ei ştiu că Iehova le-a încredinţat misiunea de a proclama vestea bună a păcii şi de a-i mângâia pe cei ce gem, ajutându-i să invoce numele lui Iehova în vederea salvării.

18. Ce se spune în Romani 10:16–18 cu privire la rezultatul final al proclamării veştii bune?

¹⁸ Indiferent dacă oamenii ‘cred cele auzite’ sau dacă aleg să nu asculte, cuvintele lui Pavel se adeveresc: „N-au auzit ei? Desigur; căci «glasul lor a răsunat pe tot pământul şi cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii»“ (Romani 10:16–18). După cum „cerurile spun slava lui Dumnezeu“, aşa cum se observă în lucrările lui de creaţie, tot la fel Martorii săi de pe pământ trebuie să proclame „anul de îndurare al DOMNULUI şi ziua de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi[e] pe toţi cei întristaţi“. — Psalmul 19:1–4; Isaia 61:2.

19. De ce anume se vor bucura cei ce „invocă numele lui Iehova“ astăzi?

¹⁹ Marea zi inspiratoare de teamă a lui Iehova se apropie tot mai mult. „«Vai! ce zi!» Da, ziua DOMNULUI este aproape, vine ca o pustiire de la Cel Atotputernic“ (Ioel 1:15; 2:31). Ne rugăm ca multe alte persoane să reacţioneze la vestea bună cu simţul urgenţei, îndreptându-se spre organizaţia lui Iehova (Isaia 60:8; Habacuc 2:3). Nu uitaţi că cei răi au fost distruşi în alte zile ale lui Iehova — pe timpul lui Noe, al lui Lot şi al naţiunilor apostate Israel şi Iuda. Acum ne aflăm la un pas de cel mai mare necaz din câte au existat vreodată, când furtuna lui Iehova va şterge răutatea de pe faţa pământului, netezind calea spre un paradis în care pacea va domni etern. Veţi fi printre cei ce „invocă numele lui Iehova“ cu fidelitate? Dacă da, bucuraţi-vă! Dumnezeu însuşi vă promite că veţi fi salvaţi. — Romani 10:13.

Cum aţi răspunde?

◻ Ce lucruri noi au fost proclamate după Penticosta din 33 e.n.?

◻ Cum ar trebui să acorde atenţie creştinii ‘cuvântului credinţei’?

◻ Ce înseamnă a „invoca numele lui Iehova“?

◻ În ce sens sunt ‘frumoase picioarele’ mesagerilor Regatului?

[Legenda fotografiilor de la pagina 18]

Poporul lui Dumnezeu declară virtuţile acestuia în Puerto Rico, Senegal, Perù, Papua-Noua Guinee — da, pe tot globul