„Popoarele trebuie să se reverse“ spre închinarea dătătoare de viaţă
1, 2. a) Cînd Ioan a avut viziunea descrisă în Apocalipsul 7:9–17, în ce stare se găsea templul din Ierusalim? b) Cînd şi unde a fost identificată „marea mulţime“ şi care a fost reacţia participanţilor la congres?
CÎND ultima carte a Bibliei, Apocalipsul, a fost scrisă de apostolul creştin evreu Ioan, aproximativ în anul 96 e.n., templul evreiesc din Ierusalim era de mult distrus de către soldaţii romani de sub comanda generalului Titus. Cu toate acestea, în Apocalipsul 7:9–17 apostolul Ioan descrie o „mulţime“ fără număr, venită din toate popoarele, naţiunile, rasele şi limbile, care îi servea lui Dumnezeu printr-un serviciu sfînt în curtea templului său. Era vorba, în mod evident, de templul spiritual al lui Iehova Dumnezeu.
2 Mare a fost bucuria Martorilor lui Iehova şi a persoanelor cu bunăvoinţă, cînd, în 1935, „mulţimea“ internaţională fără număr a fost identificată drept „oile“ din parabola lui Isus despre oi şi capre (Matei 25:31–46), precum şi „alte oi“ din parabola Păstorului excelent (Ioan 10:16; vezi cartea „Harpa lui Dumnezeu“ [1921] pag. 338 § 577 şi Turnul de veghere din 15 octombrie 1923, pag. 310 la subtitlul: „Două clase“). Identificarea acelora care alcătuiesc „marea mulţime“ din Apocalipsul 7:9–17 a avut loc cu ocazia congresului din 30 mai-3 iunie 1935 la Wahington D.C., S.U.A., cu ajutorul unei explicaţii la zi a parabolei lui Isus despre oi şi capre. În ziua care a urmat acelei explicaţii, sîmbătă, a avut loc botezul a 840 de participanţi la congres, îndemnaţi de o nouă înţelegere a problemelor, în conformitate cu explicarea parabolei lui Isus.
3. Cînd a început să se împlinească Mica 4:2? Spre care Ierusalim priveau cei care luau parte la împlinirea profeţiei?
3 „Alte oi“ dedicate şi botezate iau parte împreună cu fraţii spirituali ai Regelui Isus Cristos la predicarea ,acestei veşti bune a regatului pe întregul pămînt locuit, ca mărturie ‘tuturor naţiunilor’ (Matei 24:14). Astfel a început să se împlinească Mica 4:2: „Şi cu siguranţă că multe naţiuni se vor duce şi vor spune: ‘Veniţi să ne suim la muntele lui Iehova şi la casa Dumnezeul lui Iacob; şi el ne va instrui despre căile lui, iar noi vom umbla pe cărările sale’. Căci din Sion va ieşi legea şi din Ierusalim cuvîntul lui Iehova“. Nu spre Ierusalimul pămîntesc, ocupat pe atunci de trupele britanice, ci spre Noul Ierusalim de pe muntele Sion ceresc priveau „alte oi“ ale „marii mulţimi“, pentru a primi „legea“ bazată pe Biblie şi „cuvîntul lui Iehova“ transmis prin martorii săi unşi, israeliţii spirituali.
4. În rîndurile căror persoane a început să se împlinească atunci Mica 4:3, 4?
4 Nu printre naţiunile lumii care fabricau armament pentru al doilea război mondial, ci în rîndurile celor asemănători oilor din „marea mulţime“, şi-au început împlinirea cuvintele lui Mica 4:3, 4: „Iar el [Iehova], cu certitudine va face judecată între multe popoare şi va îndrepta lucrurile privitoare la naţiuni puternice, îndepărtate. Şi va trebui ca ele să făurească din săbii brăzdare, iar din săbiile lor să facă foarfece de curăţat pomii. Ele nu vor mai ridica sabia naţiune contra naţiune, nici nu vor mai învăţa războiul. Şi fiecare va şedea sub viţa lui şi sub smochinul lui, şi nu va mai fi nimeni care săi facă să tremure; deoarece însuşi gura lui Iehova a vorbit“.
5. Ce poziţie au adoptat Martorii lui Iehova în timpul celui de al doilea război mondial? Figurativ vorbind, în ce condiţie locuiesc ei?
5 Lipsiţi de teamă, fără a permite nimănui din această lume să-i facă să tremure, chiar şi după ce a izbucnit al doilea război mondial la 1 septembrie 1939, Martorii şi-au declarat public neutralitatea faţă de toate naţiunile ce erau angajate în acel război violent. (Vezi Watchtower din 1 noiembrie 1939, al cărui articol de fond se intitulează „Neutralitate“). De atunci încoace ei şi-au menţinut această poziţie neutră. În multe cazuri aceasta a însemnat închiderea lor în lagăre de concentrare sau în închisori, sau chiar uciderea lor pentru motivul că nu sînt patrioţi. Ei refuză să devină o parte a acestei lumi, după cum şi Isus Cristos a refuzat s-o facă. În mod corespunzător, deci, se aşteaptă ca Martorii să menţină pacea în interiorul adunărilor lor, locuind împreună ca fraţii (Psalmii 133). Din punct de vedere simbolic, ei stau fiecare „sub viţa lui şi smochinul lui“, în siguranţă, asemenea israeliţilor din timpul domniei de 40 de ani a regelui Solomon, fiul lui David (1 Regi 4:25). Astăzi în timpul „sfîrşitului acestui sistem de lucruri“ ei vestesc într-un mod paşnic „această veste bună a regatului (...) pe întregul pămînt locuit“. — Matei 24:3, 14.
SUPRAVIEŢUITORII ARMAGHEDONULUI FAC SĂ ÎNAINTEZE ADEVĂRATA ÎNCHINARE
6, 7. Ce a spus Watchtower din 15 decembrie 1928 despre Mica 5:6–9 în ceea ce priveşte felul cum se va împlini?
6 Deci între toate popoarele Martorii sînt un element înviorător. Aceasta corespunde întocmai cu ceea ce este profeţit la Mica 5:6–9: „Şi el [Iehova], cu certitudine va cauza eliberarea de asirian [puterea mondială a Asiriei], cînd va intra în ţinutul nostru şi va călca pe teritoriul nostru. Şi cei rămaşi ai lui Iacob trebuie să devină în mijlocul multor popoare ca roua de la Iehova, ca ploaia torenţială pe vegetaţie, care nu speră în om nici nu-i aşteaptă pe fiii omului pămîntean. Şi cei rămaşi ai lui Iacob trebuie să devină printre naţiuni, în mijlocul multor popoare, ca un leu printre fiarele pădurii, ca un leu tînăr cu coamă între turmele de oi, care, cînd trece printre ele, cu certitudine că le calcă în picioare şi le sfîşie în bucăţi; şi nu există eliberator. Mîna voastră va fi sus, deasupra adversarilor voştri, şi toţi duşmanii voştri vor fi tăiaţi“.
7 Cu privire la aceasta, articolul „Cîrmuitorul din Betleem“, ed. din 15 decembrie 1928 a Turnului de veghere (engl.) spunea:
„Acest fapt poate fi luat ca indiciu că unii din rămăşiţă vor fi pe pămînt chiar şi după desfăşurarea bătăliei Armaghedonului şi că vor mai avea o lucrare de făcut în numele Domnului şi spre lauda şi gloria lui. Oamenii care vor trece peste marea şi teribila distrugere nu se vor mai îndrepta spre oameni pentru ajutor, nici nu vor aştepta de la fiii oamenilor să le dea ajutor şi mîngîiere, ci se vor îndrepta spre Domnul şi vor auzi cu bucurie Cuvîntul lui. Unele creaturi vor avea privilegiul în calitate de reprezentanţi şi mesageri ai Domnului să ducă oamenilor mesajul de pace.
Conform acestei profeţii, rămăşiţa Domnului va continua să triumfe prin puterea lui Iehova. Leul este un monarh printre fiarele pădurii, şi nici una nu-i poate sta în cale. Turmele de oi sînt fără putere împotriva unui leu tînăr şi puternic în mijlocul lor. Astfel este descrisă de profet rămăşiţa loială. Cei care alcătuiesc rămăşiţa vor fi viguroşi şi puternici în mijlocul naţiunilor şi a multor popoare şi în numele Domnului, pentru a-i ajuta pe cei care au nevoie de ajutor şi pentru a le arăta metodele pe care le întrebuinţează Dumnezeu de a-i distruge pe cei care se împotrivesc“. — Pagina 376 paragrafele 35 şi 36.
8. Ce a mai spus asupra acestui subiect Turnul de veghere din 15 martie 1929 (ed. engl.)?
8 Tot asupra acestui subiect, Turnul de veghere din 15 martie 1929, pag. 88, § 41 (ed. engl.) a mai spus următoarele:
„Chiar şi clasa ‘marii mulţimi’ trebuie condusă la fîntînile apelor vieţii [Apocalipsul 7:17]. Domnul întrebuinţează ‘rămăşiţa’ pentru a-i ajuta pe cei din marea mulţime. Vor mai exista mulţi alţii care vor fi umiliţi de Armaghedon şi care vor fi gata să dea ascultare. După Armaghedon, unii din rămăşiţă pot fi folosiţi de Domnul pentru a depune mărturie şi a-i ajuta pe aceia care au nevoie de învăţătură şi dacă va fi cazul, ei vor face lucrul acesta înainte de a fi primiţi în curţile gloriei veşnice. Cu siguranţă că acum lucrarea rămăşiţei este de a proclama vestea bună în calitate de Martori numiţi în mod corespunzător de Dumnezeu.“
9. A trebuit oare să aştepte „rămăşiţa“ pînă biruinţa lui Iehova din Har-Maghedon, pentru a deveni apoi ca o „rouă“ şi ca un „leu cu coamă“ pentru popoarele naţiunilor?
9 Însă rămăşiţa israeliţilor spirituali nu a trebuit să aştepte pînă după „războiul zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic“ de la Har-Maghedon pentru a fi ca o „rouă“ care să-i învioreze pe oamenii ce caută să se închine la „Dumnezeul lui Iacob“ în templul său spiritual (Apocalipsul 16:14, 16). Nu, rămăşiţa nu a trebuit să aştepte pînă după biruinţa lui Iehova pe care o va obţine la punctul culminant al acelui război final, pentru a putea apoi să devină ca un „leu tînăr cu coamă“ printre naţiuni. Ca şi profetul Isaia, cînd a avut viziunea despre Iehova la templul său, membrii rămăşiţei au răspuns la întrebarea: „Cine va merge pentru noi?“ Imediat ce primul război mondial s-a încheiat în 1918, ei au spus: „Iată–mă! Trimite-mă!“ (Isaia 6:8). Supunîndu-se poruncii divine, „Duceţi-vă!“, ei au mers la popoarele tuturor naţiunilor.
10. Ca urmare a proclamării cărui mesaj a fost rămăşiţa ca un leu printre naţiuni?
10 Astfel ei au predicat mesajul Regatului întemeiat, care va binecuvînta clasa „oilor“ şi va nimici clasa „caprelor“ (Matei 25:31–46). Deoarece au proclamat „ziua de răzbunare din partea Dumnezeului nostru“, ei au fost ca un leu în ceea ce priveşte îndrăzneala, avertizîndu-i pe adversarii regatului întemeiat al lui Dumnezeu că vor fi nimiciţi în Har-Maghedon de către Regele războinic al lui Iehova, Isus Cristos, „Leul care este din seminţia lui Iuda“. — Isaia 61:1–3; Apocalipsul 5:5.
11. Cum se face că „mînă“ rămăşiţei a rămas sus, deasupra duşmanilor ei? Cum s-a reflectat aceasta în situaţia filialelor Societăţii şi a numărului de oi adunate?
11 „Mîna“ lor ce le-a servit spre a aplica efectiv Cuvîntul lui Dumnezeu, a fost „ridicată“ victorios deasupra tuturor duşmanilor care se străduiesc să suprime mesajul Regatului. Acelor adversari li s-a transmis o notă referitoare la apropiata lor înfrîngere şi nimicire în Har-Maghedon, cînd ei vor fi „tăiaţi“ pe vecie (Mica 5:9). Pe de altă parte, acei vestitori unşi ai regatului lui Dumnezeu au fost ca o rouă răcoritoare pentru a-i înviora pe oamenii asemănători oilor, care se simţeau ca o „vegetaţie“ dogorîtă de arşiţă şi uscată. Ca urmare a faptului că le-a susţinut-o Iehova, mîna lor a rămas sus, deasupra duşmanilor lor, în tot şirul anilor care s-au scurs de la publicarea articolelor sus-menţionate din numerele din 1928 şi 1929 ale Turnului de veghere. Dovada constă în numărul filialelor din străinătate ale Societăţii Watchtower, număr care s-a ridicat la 97, toate fiind în serviciul „rămăşiţei“ unse. De asemenea, „marea mulţime“ a „altor oi“ aparţinînd Păstorului excelent, Isus Cristos, a crescut şi creşte în continuare. Cît de mare ca număr va fi ea în final, Apocalipsul 7:9–17 nu se spune.
12. Pînă la ce eveniment va continua lucrarea rămăşiţei unse şi a însoţitorilor ei? De ce?
12 Activităţile rămăşiţei unse şi ale însoţitorilor ei asemănători oilor trebuie să continue pînă cînd „cei patru îngeri“ care stau la cele patru colţuri ale pămîntului vor primi porunca de-a le elibera ca să declanşeze „necazul cel mare“. În timpul acestui necaz, cei care persistă în a respinge mesajul Regatului, vor fi „tăiaţi“ adică nimiciţi. La acea dată, ultimii din numărul celor 144 000 de comoştenitori ai lui Isus Cristos vor fi fost pecetluiţi pe frunte (Apocalipsul 7:1–8, 14). Însoţitorii lor asemănători oilor, care au ieşit din toate naţiunile pentru a căuta „casa“ spirituală a lui Iehova şi care s-au dedicat pentru a „umbla pe cărările lui“, vor fi protejaţi în timpul „marelui necaz“ (Mica 4:1–4). Aşadar, ei vor supravieţui pe pămînt şi vor intra în domnia milenară a lui Isus Cristos şi a comoştenitorilor săi glorificaţi.
13. Cîţi din rămăşiţa unsă va supravieţui Har-Maghedonul? Asemenea cui vor continua să fie ei printre însoţitorii lor?
13 Noi nu ştim cîţi dintre membrii rămăşiţei unse a comoştenitorilor lui Cristos vor supravieţui împreună cu „oile“ războiul zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic ce se va desfăşura în Har-Maghedon. Nu ştim nici pentru cît timp după aceea. Dar indiferent de aceasta, ei vor continua să fie ca o „rouă“ înviorătoare pentru „marea mulţime“ a „altor oi“. Aceste „oi“ nu vor constitui nici o problemă pentru rămăşiţă, deoarece ele deja au fost făcute „o singură turmă“ cu membrii rămăşiţei care sînt „staulul“ „turmei mici“ despre care a vorbit Păstorul excelent (Ioan 10:16; Luca 12:32). Deci nu printre supravieţuitorii „marii mulţimi“ trebuie să acţioneze rămăşiţa ca un leu fioros în mijlocul oilor fără apărare.
14. Cu ce animal se va asemăna atunci Sionul ceresc? Ce forţă şi ce soliditate va avea „cornul“ său în faţa adversarilor?
14 Rămăşiţa nu va juca nici un rol militar în „războiul zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic“, de la Har-Maghedon. La fel ca israeliţii din timpul regelui Iosafat, ei pur şi simplu vor sta şi vor vedea salvarea de la Iehova prin intermediul „Leului care este din seminţia lui Iuda“, Isus Cristos (II Cronicile 20:17). Cu această ocazie, Iehova, Dumnezeul Atotputernic, va preface „cornul“ Sionului ceresc în fier şi, asemenea unui taur, el va călca peste duşmanii lui Dumnezeu ca pe o arie de treierat. El „cu certitudine va preface în pulbere multe popoare“, nimicindu-le (Mica 4:13). Tot ce va rămîne după nimicirea lor va fi folosit de către supravieţuitorii Har-Maghedonului.
CE NE CERE DUMNEZEU ÎN MIJLOCUL UNEI LUMI CORUPTE?
15. Poate fi satisfăcută oare cerinţa divină enunţată în Mica 6:8, rămînînd totuşi înăuntrul creştinătăţii? De ce nu?
15 La creştinătate, care este paralela modernă a Israelului infidel, se referă Mica 7:2, 6 cînd spune: „Cel fidel a pierit de pe pămînt şi în omenire nu există vreunul corect (...) duşmanii omului sînt cei din casa lui“. Dar pentru a evita consecinţele acestor stări de corupţie, ce trebuie să facă cei ce se pretind creştini şi care fac parte din creştinătatea modernă? Trebuie să facă oare sacrificii materiale, rămînînd însă membri ai acestei organizaţii religioase corupte? Nu! În loc de a proceda astfel, ei trebuie să acţioneze în concordanţă cu ceea ce se afirmă la Mica 6:8: „El ţi-a spus, omule de pe pămînt, ce este bine. Şi ce cere Iehova în schimb de la tine, decît să exerciţi justeţe, să iubeşti bunătatea şi să umbli modest cu Dumnezeul tău?“ Pentru a împlini această cerinţă divină, persoana respectivă va trebui chiar să iasă din creştinătate, deoarece pretenţiile ei că ar fi creştină sînt neadevărate. Corupţia ei religioasă şi morală dovedeşte aceasta. Nimeni care va sta înăuntrul ei, încercînd să o îndrepte, nu va reuşi. Ea este sortită pieirii de către Dumnezeul căruia pretinde că îi slujeşte.
16, 17. a) Căror popoare trebuie să se alăture persoana care doreşte să fie salvată? Ce alegere cu privire la divinitate trebuie să facă ea? b) Care Dumnezeu este lăudat în cîntecul lui Moise şi al Mielului?
16 Casa de închinare a creştinătăţii va fi ştearsă din existenţă la fel cum templul din Ierusalim din timpul lui Mica a fost distrus în anul 607 î.e.n. Deci, pentru ‘a umbla modest cu Dumnezeul’ său, o persoană din creştinătate, fie chiar şi numai o singură persoană din întregul imperiu al religiei false, trebuie să se alăture popoarelor de toate naţionalităţile care se revarsă acum spre „muntele lui Iehova şi spre casa Dumnezeului lui Iacob“. Persoana respectivă trebuie să accepte învăţătura lui Iehova care vine din Sionul ceresc şi trebuie să umble pe calea pe care el o precizează acum. Aceasta nu înseamnă că trebuie să se convertească la iudaism, ci înseamnă să devină un discipol al Fiului unic-născut al lui Iehova şi să devină un Martor în felul în care a fost el. Cum adică? Să devină un martor dedicat şi botezat al lui Iehova? Da! Aceasta înseamnă ca persoana respectivă să facă alegerea prezentată la Mica 4:5: „În ceea ce le priveşte, toate popoarele vor umbla fiecare în numele Dumnezeului lor; dar în ceea ce ne priveşte, vom umbla în numele lui Iehova, Dumnezeul nostru, pe timp indefinit, chiar pentru totdeauna“. Respectivul trebuie să cînte şi el „cîntecul lui Moise, sclavul lui Dumnezeu, şi cîntecul Mielului“, şi să spună:
17 „Măreţe şi minunate sînt lucrările tale, Iehova Dumnezeule, Atotputernice. Drepte şi adevărate sînt căile tale, Rege el eternităţii. Cine oare nu se va înfricoşa într-adevăr de tine, Iehova, şi nu-ţi va glorifica numele, deoarece tu singur eşti loial? Căci toate naţiunile vor veni şi şi se vor închina, deoarece hotărîrile tale drepte s-au arătat cu claritate“. — Apocalipsul 15:3, 4.
18. De ce i se potriveşte lui Iehova întrebarea lui Mica de la sfîrşitul profeţiei sale precum şi răspunsul pe care îl dă?
18 Iehova îşi va respecta cu loialitate toate promisiunile, ca şi pe aceea făcută patriarhului Avraam şi nepotului său Iacob sau Israel, pînă acolo încît va binecuvînta toate familiile şi naţiunile pămîntului prin intermediul Fiului său, Isus Cristos. Procedînd astfel, Iehova însuşi va acţiona ca un Avraam prefigurat de cel din vechime, ca Mai Marele Avraam. Referitor la neclintita lui loialitate faţă de noi pînă în prezent, putem să preluăm cuvintele de închinare ale lui Mica şi să spunem:
„Cine este un Dumnezeu asemenea ţie, unul care iartă eroarea şi trece cu vederea violarea de lege a rămăşiţei moştenirii sale? El cu certitudine nu va ţine mînie pe vecie, deoarece el găseşte desfătare în bunătatea iubitoare. El va arăta din nou îndurare; el va supune erorile noastre. Si vei arunca în adîncurile mării toate păcatele lor. Tu vei da adevărul dat lui Iacob, bunătatea iubitoare dată lui Avraam pe care le-ai jurat strămoşilor noştri din zilele de demult“. — Mica 7:18–20.
19. Cine este Dumnezeul fără asemănare? Ce închinare vom înălţa în tot timpul „părţii finale a zilelor“?
19 Nu există vreun dumnezeu asemănător Domnului Suveran Iehova Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos. Să înălţăm închinarea sa curată atît acum, în partea finală a zilelor, cît şi pentru totdeauna.
[Legenda ilustraţiei de la pagina 21]
Popoarele trebuie să se reverse spre închinarea dătătoare de viaţă.