Învăţăminte din Scripturi: Mica 1:1—7:20
Justiţia şi numele lui Iehova sînt înălţate
PROFETUL Mica a trăit în secolul al VIII-lea î.e.n., cînd în Israel şi în Iuda se practicau idolatria şi nedreptatea. Condiţiile existente de atunci se aseamănă atît de mult cu cele de azi, încît mesajele şi avertismentele lui Mica corespund timpului nostru. Iar ştirile îmbucurătoare anunţate de el ne dau nouă, care trăim într–o lume stăpînită de Satan, o speranţă reală. — 1 Ioan 5:19.
Se pare că mesajul lui Mica poate fi cel mai bine sintetizat prin următoarele trei declaraţii: „Vai (. . .) celor ce practică ce este rău.“ „Ce îţi cere Iehova în schimb, decît să exerciţi dreptate, să iubeşti bunătatea şi să umbli modest cu Dumnezeul tău?“ „În ceea ce ne priveşte, noi vom umbla în numele lui Iehova, Dumnezeul nostru.“ — Mica 2:1; 6:8; 4:5.
Idolatria este condamnată
Iehova nu îi tolerează pe răufăcători la nesfîrşit. Idolatria şi răzvrătirea sînt în floare în Israel şi Iuda. De aceea, Iehova serveşte ca martor împotriva lor. Imaginile făcute de ei vor fi sfărîmate. Idolatrii vor deveni ’chei ca o acvilă‘ şi vor fi exilaţi. — 1:1–16.
Pentru cei fideli Iehova se dovedeşte a fi Dumnezeul speranţei. Despoţii vicleni sînt demascaţi ca hoţi şi tîlhari. Dezastrul va veni peste ei. Totuşi, ’celor rămaşi ai lui Israel‘ li se face o promisiune de restabilire. „Îi voi pune în unitate ca pe o turmă în ţarc“, spune Iehova. — 2:1–13.
Iehova aşteaptă ca aceia din poporul său care poartă răspunderea să practice dreptatea. Iată ce li se spune conducătorilor samavolnici din Israel: „Nu este oare treaba voastră să cunoaşteţi dreptatea? Voi, care urîţi ce este bine şi iubiţi ce este rău, care jupuiţi pielea de pe oameni şi organismul din oasele lor.“ „Cu spiritul lui Iehova, şi al dreptăţii şi al puterii“, Mica pronunţă hotărîrile judecătoreşti ale lui Dumnezeu împotriva lor. Conducătorii nedrepţi, spune el, judecă pentru mituire, preoţii instruiesc pentru un preţ, iar profeţii practică ghicitul pentru bani. De aceea, Ierusalimul „va deveni nişte simple grămezi de ruine“. — 3:1–12.
Un mesaj al speranţei
Adevărata închinare va fi practicată pe întregul pămînt. Mica profeţeşte că, „în partea finală a zilelor“, oamenii din multe naţiuni vor fi instruiţi cu privire la căile lui Iehova. Dumnezeu va face judecată şi nu vor mai fi războaie. Adevăraţii închinători ’vor trebui să umble în numele lui Iehova, Dumnezeul lor, pentru totdeauna‘. În pofida interdicţiilor şi suferinţelor, poporul său va fi eliberat din mîna duşmanilor lui. — 4:1–13.
Putem să ne încredem în eliberatorul promis de Dumnezeu. Un conducător care va ieşi din Betleem va păstori prin puterea lui Iehova. Este profeţită „eliberarea de asirian“. O rămăşiţă a închinătorilor adevăraţi va deveni ca roua înviorătoare şi ca ploile abundente, iar toate formele religiei false şi ale demonismului vor fi smulse din rădăcini. — 5:1–15.
Justiţia lui Iehova va triumfa
Iehova aşteaptă ca poporul său să se conformeze normelor sale juste şi drepte. Ce a făcut el ca să merite să i se aducă o închinare sărăcăcioasă? El a făcut lucruri bune pentru poporul său. ’Şi ce le cere Iehova în schimb, decît să exercite dreptatea, să iubească bunătatea şi să umble modest cu Dumnezeul lor?‘ Dacă ei continuă cu răutate să practice violenţa şi exploatarea, nu se pot aştepta decît la o judecată nefavorabilă din partea lui. — 6:1–16.
Trebuie să ne încredem în justiţia şi îndurarea lui Iehova. Chiar şi membrii familiei vor deveni duşmani. Însă Mica spune: „Voi adopta o atitudine de aşteptare a Dumnezeului salvării mele. Dumnezeul meu mă va auzi.“ Profetul se încrede în justiţia lui Iehova, ştiind că Dumnezeu „în mod cert nu va ţine pentru totdeauna la mînia sa, deoarece el îşi găseşte plăcerea în bunătatea iubitoare“. — 7:1–20.
Învăţăminte pentru astăzi: Iehova aşteaptă ca poporul său să practice dreptatea. Referitor la practicile folosite în afaceri, creştinul trebuie, de fapt, să se întrebe: „Pot fi curat moraliceşte, cu cîntarul răutăţii şi cu un sac cu înşelătoare greutăţi de piatră?“ (6:11). În aceste zile din urmă toţi membri poporului lui Iehova trebuie să contribuie la unitatea organizaţiei sale pămînteşti şi să accepte instruirea cu privire la căile sale paşnice. Trebuie să facem tot ce ne stă în puteri pentru a preamări numele lui Iehova şi a promova adevărata închinare. — 2:12; 4:1–4.
[Chenarul de la pagina 21]
TEXTE BIBLICE ANALIZATE
○ 1:16 — În Israel chelia era asociată cu ruşinea, doliul şi apăsarea (Isaia 3:24–26; 15:2, 3; Ieremia 47:5). Unele naţiuni păgîne aveau obiceiul de a–şi rade părul de pe cap într–un timp de durere cauzată de moartea unei rude. Deşi chelia naturală nu era considerată de Lege un lucru necurat, israeliţii nu trebuiau să–şi radă capul ca semn de doliu, deoarece ei erau „un popor sfînt pentru Iehova“ (Deuteronom 14:1, 2). Totuşi, Mica le–a spus celor din Israel şi Iuda să–şi tundă părul din cauza faptului că atitudinea lor idolatră şi deci păcătoasă anula calitatea lor de popor sfînt şi aducea asupra lor şi asupra urmaşilor lor pedeapsa cu robia. Cuvîntul ebraic tradus prin „acvilă“ pare să se refere la vulturul pleşuv, care are doar o porţiune albă, moale la spatele capului. Deşi nu face parte din aceeaşi specie cu acvila, el este considerat că aparţine aceleaşi familii.
○ 2:12 — Aceste cuvinte îşi găsesc o împlinire modernă la Israelul spiritual (Galateni 6:16). Îndeosebi din 1919 încoace, rămăşiţei unse i s–a deschis calea pentru a scăpa din captivitatea în care fusese ţinută de Babilonul cel Mare religios (Apocalips 18:2). Aşa cum a profeţit Mica, membrii rămăşiţei au fost adunaţi ’ca o turmă în ţarc, ca o cireadă în păşune‘. Deoarece, din 1935 încoace, lor li se alătură o „mare mulţime“ de „alte oi“, ei, într–adevăr, ’freamătă de oameni‘. — Apocalips 7:9; Ioan 10:16.
○ 3:1–3 — Există aici un contrast izbitor între Iehova, bunul Păstor, şi conducătorii nemiloşi ai poporului său din timpul lui Mica. Aceştia nu şi–au îndeplinit misiunea de apărare a turmei prin exercitarea dreptăţii. Ei au exploatat în mod figurativ oile nu numai prin tunderea lor, ci şi prin ’jupuirea pielii de pe ele‘, aşa cum fac lupii. Păstorii nelegiuiţi au privat poporul de dreptate, supunîndu–l la „acte de vărsare de sînge“ (3:10). Prin hotărîri judecătoreşti denaturate, cei fără apărare erau jefuiţi de locuinţe şi de alimente. — 2:2; compară Ezechiel 34:1–5.
○ 4:3 — Aceste „multe popoare“ şi „naţiuni puternice“ nu trebuie confundate cu naţiunile şi guvernele politice. Ele sînt mai degrabă indivizi din toate naţiunile, persoane care s–au eliberat de naţionalism şi s–au dedicat serviciului în unitate, efectuat pe muntele adevăratei închinări la Iehova (Isaia 2:2–4). Pentru aceşti credincioşi care iau poziţie de partea Regatului lui Dumnezeu, Iehova Dumnezeu ’face judecată şi pune lucrurile în ordine‘ în sens spiritual. Aceste persoane aparţinînd ’marii mulţimi‘ se conformează hotărîrilor judecătoreşti divine, transformîndu–şi săbiile în brăzdare de plug şi trăind, astfel, în pace cu colaboratorii lor, martori ai lui Iehova.
○ 5:2 — Betleem Efrata este probabil menţionat cu acest nume deoarece existau două oraşe cu numele de Betleem. Mica îl aminteşte pe cel din Iuda, la sud de Ierusalim. Celălalt oraş se afla în nord, în Zabulon (Iosua 19:10, 15). „Efrata“ sau “Efrat“, era denumirea veche a Betleemului din Iuda sau a regiunii din jurul lui (Geneza 48:7; Rut 4:11). Această identificare detaliată subliniază exactitatea promisiunilor profetice făcute de Dumnezeu cu privire la Mesia.
○ 6:8 — Mica nu minimaliza valoarea jertfelor de ispăşire a păcatului, ci scotea în evidenţă ceea ce era într–adevăr valoros în faţa lui Iehova (Deuteronom 10:12). Pentru ca jertfele să fie primite de Iehova, păcătosul trebuie să manifeste însuşiri ca dreptatea, amabilitatea şi modestia. Azi, Iehova aşteaptă de la noi aceleaşi însuşiri în serviciul sacru. — 1 Corinteni 13:4–8.
○ 7:4 — Mărăcinii şi gardul de spini sînt plante care îţi agaţă hainele şi îţi zgîrie adînc pielea. Mica descrie aici decăderea morală a naţiunii din timpul său. Deci aici el voia să spună că pînă şi cel mai bun dintre israeliţii recalcitranţi era la fel de vătămător şi de periculos ca un mărăcine sau ca un gard de spini de care te apropii prea mult.
[Legenda ilustraţiei de la pagina 22]
Mica a profeţit locul de naştere a lui Isus