Profeţi ale căror mesaje sunt importante pentru noi

 1. De ce ar trebui să aflăm mai multe lucruri despre cei doisprezece profeţi care au scris ultimele cărţi din Scripturile ebraice?

ŢI-AR plăcea să faci cunoştinţă cu doisprezece mesageri ai lui Dumnezeu? Ei au trăit înainte de venirea lui Isus pe pământ, de aceea nu îi poţi cunoaşte personal. Totuşi, poţi să-i cunoşti pe aceşti mesageri observând cum au păstrat ei viu în minte „ziua cea mare a lui Iehova“. Ceea ce vei afla despre ei are o deosebită importanţă pentru fiecare creştin care se străduieşte să păstreze în minte ziua cea mare a lui Iehova. — Ţefania 1:14; 2 Petru 3:12.

 2, 3. Ce asemănare există între experienţele trăite de cei doisprezece profeţi şi viaţa noastră?

² Mulţi bărbaţi sunt numiţi profeţi în Scripturi şi numeroase cărţi biblice le poartă numele. Cei doisprezece profeţi despre care vom vorbi, ca de altfel toţi ceilalţi, sunt exemple de credinţă şi curaj. Unii dintre ei au avut bucuria să vadă cum mesajul pe care l-au transmis a schimbat inima şi mintea multor oameni, întorcându-i la Dumnezeu. Alţii au fost profund dezamăgiţi când au văzut cum oamenii neascultători încălcau normele lui Iehova şi se împotriveau voinţei lui. Unii dintre aceşti doisprezece profeţi au observat cu tristeţe că mulţi dintre cei ce se declarau închinători ai lui Iehova trăiau cu un sentiment de automulţumire şi erau indulgenţi cu ei înşişi.

³ Ca şi noi, aceşti doisprezece profeţi au trăit în timpuri tulburi, caracterizate prin frământări politice, revolte sociale şi declin religios. Întrucât au fost oameni „cu sentimente ca ale noastre“, şi ei au avut, cu siguranţă, propriile temeri şi dificultăţi (Iacov 5:17). Cu toate acestea, ei sunt exemple demne de urmat, iar mesajele lor trebuie luate în considerare cu toată seriozitatea, întrucât sunt consemnate în „scrierile profetice“ pentru noi, „peste care a sosit sfârşitul sistemelor“. — Romani 15:4; 16:26; 1 Corinteni 10:11.

 4. Ce ai remarcat cu privire la ordinea în care s-au succedat cei doisprezece profeţi, şi care au fost primii profeţi pe care i-a ridicat Iehova ca să avertizeze şi să impulsioneze poporul?

⁴ Probabil te gândeşti că ordinea în care apar în Biblie cărţile de la Osea la Maleahi reflectă ordinea în care s-au succedat aceşti profeţi. Dar nu aşa stau lucrurile. De exemplu, profeţii Iona, Ioel, Amos, Osea şi Mica au trăit în secolele al IX-lea şi al VIII-lea î.e.n.a În această perioadă mulţi regi, atât din regatul sudic al lui Iuda, cât şi din regatul nordic al lui Israel, au fost infideli. Supuşii lor le-au urmat exemplul, stârnind astfel mânia lui Dumnezeu. În timpul acela, asirienii şi, mai târziu, babilonienii au încercat să stăpânească întreaga lume. Israeliţii nu şi-au dat seama că Iehova avea să se folosească de aceste două puteri mondiale pentru a-şi executa judecăţile! Totuşi, aşa cum ştim, Dumnezeu a avertizat neîncetat Israelul şi Iuda prin intermediul profeţilor săi fideli.

 5. Ce grup de profeţi a anunţat judecata lui Iehova cu puţin înainte de pustiirea lui Iuda şi a Ierusalimului?

⁵ Pe măsură ce timpul pentru executarea judecăţii asupra lui Iuda şi asupra Ierusalimului se apropia, Iehova a ridicat un alt grup de purtători de cuvânt curajoşi. Cine au fost ei? Profeţii Ţefania, Naum, Habacuc şi Obadia. Ei au profeţit pe parcursul secolului al VII-lea î.e.n. Cele mai tragice evenimente care au marcat această perioadă au fost distrugerea Ierusalimului de către babilonieni în 607 î.e.n. şi exilarea iudeilor. Şi de data aceasta, lucrurile s-au întâmplat potrivit avertismentului dat de Dumnezeu în profeţiile rostite de unii dintre aceşti bărbaţi pe care i-a trimis să vorbească în numele său. Ei au încercat să avertizeze poporul cu privire la unele lucruri greşite, cum ar fi consumul excesiv de alcool şi violenţa, dar poporul nu s-a schimbat. — Habacuc 1:2, 5-7; 2:15-17; Ţefania 1:12, 13.

 6. Cum i-a stimulat Iehova pe israeliţii care s-au întors din exil?

⁶ După întoarcerea din exil, poporul lui Dumnezeu a avut nevoie de conducători capabili, precum şi de mângâiere şi de sfaturi pentru a nu se abate de la închinarea adevărată. Un alt grup de profeţi, Hagai, Zaharia şi Maleahi, au satisfăcut această necesitate. Ei au slujit în secolele al VI-lea şi al V-lea î.e.n. Pe măsură ce vei afla mai multe lucruri despre aceşti doisprezece apărători curajoşi ai suveranităţii lui Iehova şi despre activitatea lor, vei învăţa lecţii importante pe care le poţi folosi în lucrarea de predicare din aceste timpuri dificile. În continuare vom vorbi despre aceşti profeţi în ordine cronologică, potrivit perioadei în care au slujit.

 7, 8. Cum ne încurajează întâmplările trăite de Iona să înfruntăm orice lipsă de încredere?

⁷ Ai trecut vreodată printr-o perioadă în care ţi-ai pierdut încrederea? Ai avut cumva sentimentul că ai slăbit în credinţă? Dacă da, atunci întâmplările prin care a trecut Iona sunt deosebit de valoroase pentru tine. Iona a trăit în secolul al IX-lea î.e.n. Probabil ştii că Dumnezeu l-a trimis pe Iona la Ninive, capitala prosperului Imperiu Asirian. Iona trebuia să demaşte răutatea niniviţilor. Totuşi, în loc să se îndrepte spre destinaţia indicată, la circa 900 de kilometri nord de Ierusalim, Iona s-a îmbarcat pe o corabie care se pare că urma să ajungă într-un port din Spania. El intenţiona să facă o călătorie de 3500 de kilometri în direcţia opusă. Ce crezi? I-a fost frică lui Iona? I-a lipsit pentru un timp credinţa? A fost el cuprins de un sentiment de indignare la gândul că niniviţii se vor căi şi apoi vor ataca Israelul? Biblia nu ne spune explicit acest lucru. Dar putem înţelege de ce trebuie să fim atenţi să nu ne lăsăm purtaţi de raţionamente înşelătoare.

⁸ Cu toţii ştim cum a reacţionat Iona când a fost mustrat de Dumnezeu. După ce a fost înghiţit de un „peşte mare“, Iona a recunoscut: „Salvarea este a lui Iehova!“ (Iona 1:17; 2:1, 2, 9). După ce a fost salvat în mod miraculos, Iona şi-a dus la îndeplinire misiunea, dar a fost profund dezamăgit când Iehova nu i-a mai distrus pe niniviţi pentru că ascultaseră mesajul şi se căiseră. Din nou, Iehova l-a corectat cu iubire pe profet, care dovedise o atitudine egoistă. Deşi unii s-ar putea concentra asupra greşelilor lui Iona, Dumnezeu l-a considerat un slujitor ascultător şi fidel. — Luca 11:29.

 9. Ce foloase poţi trage din mesajul profetic al lui Ioel?

⁹ Ai fost vreodată dezamăgit când oamenii au criticat mesajul tău bazat pe Biblie, spunând că stârneşte panică? Conaţionalii profetului Ioel, al cărui nume înseamnă „Iehova este Dumnezeu“, au spus acelaşi lucru despre mesajul său. După cât se pare, el şi-a consemnat profeţiile în Iuda, în jurul anului 820 î.e.n., în zilele regelui Ozia. Activitatea lui Ioel s-a suprapus probabil cu a lui Iona. Ioel a vorbit despre o plagă de lăcuste distrugătoare care aveau să vină în roiuri şi să devasteze ţara. Ziua inspiratoare de teamă a lui Dumnezeu era foarte aproape. Vei observa însă că mesajul lui Ioel nu era în totalitate condamnator. Pe un ton pozitiv, el a arătat că toţi cei fideli aveau să fie ‘salvaţi’ (Ioel 2:32). Persoanele care se căiesc se pot bucura de binecuvântarea şi de iertarea lui Iehova. Cât de încurajator este să ştim că şi mesajul nostru transmite această idee! Ioel a prezis că forţa activă a lui Dumnezeu, spiritul său sfânt, va fi turnat „peste orice fel de carne“. Înţelegi cum te vizează şi pe tine această profeţie? Ioel a arătat care este singura cale de salvare: „Oricine va chema numele lui Iehova va fi salvat“. — Ioel 2:28, 32.

10. Cum s-a folosit Iehova de un simplu muncitor sezonier?

¹⁰ Dacă uneori eşti copleşit de seriozitatea mesajului pe care trebuie să-l anunţi, cel mai adesea unor oameni care nu manifestă interes, atunci îl vei înţelege mai bine pe Amos. El nu a fost fiu de profet şi nu a făcut parte dintr-un grup de profeţi. Amos a fost păstor şi muncitor sezonier. El a profeţit în timpul lui Ozia, un rege al lui Iuda, spre sfârşitul secolului al IX-lea î.e.n. Deşi de origine umilă, Amos (al cărui nume înseamnă „Care este o sarcină; Care poartă o sarcină“) a transmis mesaje importante împotriva lui Iuda, a lui Israel şi a naţiunilor din jur. Nu este încurajator să ştim că Iehova îi poate da unui om obişnuit puterea de a duce la îndeplinire o lucrare atât de importantă?

11. Ce a fost dispus Osea să facă pentru a îndeplini voinţa lui Dumnezeu?

¹¹ Te-ai întrebat vreodată ce sacrificii ai fi dispus să faci pentru a îndeplini voinţa lui Iehova? Să ne gândim la Osea, care a fost contemporan cu Isaia şi cu Mica şi care a slujit ca profet aproximativ 60 de ani. Iehova i-a spus lui Osea să se căsătorească cu Gomer, „o soţie care va comite fornicaţie“ (Osea 1:2). După cât se pare, din cei trei copii pe care i-a născut Gomer numai unul a fost al lui Osea. De ce i-a cerut Iehova să suporte ruşinea infidelităţii conjugale? Iehova dădea o lecţie de loialitate şi de iertare. Regatul de nord îl trădase pe Dumnezeu, ca o soţie care îşi înşală soţul. Cu toate acestea, Iehova avea să-şi arate iubirea faţă de poporul său încercând să-l ajute să se căiască. Cât de mult ne mişcă acest lucru!

12. Cum poţi trage foloase din analizarea exemplului lui Mica şi a activităţii sale de profet?

¹² Nu eşti de acord că în timpurile critice în care trăim este greu să dai dovadă de curaj şi de încredere deplină în Iehova? Dacă vei manifesta aceste calităţi, vei fi ca Mica. El a fost contemporan cu Osea şi cu Isaia şi a anunţat mesaje împotriva naţiunilor Iuda şi Israel în timpul domniei regilor iudei Iotam, Ahaz şi Ezechia, care au trăit în secolul al VIII-lea î.e.n. Degradarea morală şi idolatria atinseseră apogeul, de aceea regatul de nord al lui Israel a fost distrus în 740 î.e.n., când Samaria a căzut în mâinile asirienilor. Iuda a oscilat între ascultarea de Iehova şi infidelitate. În pofida evenimentelor ameninţătoare care se întrezăreau, Mica a avut satisfacţia să vadă că mesajul divin pe care l-a transmis a împiedicat pentru un timp decăderea spirituală care a dus în cele din urmă regatul lui Iuda la distrugere. Cât de mângâietor este să vedem că unii reacţionează pozitiv la mesajul nostru de salvare!

13, 14. a) Cum te poate ajuta exemplul lui Ţefania în ce priveşte închinarea? b) La ce reformă spirituală a dus activitatea lui Ţefania?

¹³ În timp ce Egiptul şi Asiria, cele două puteri mondiale, apuneau, Babilonul devenea tot mai proeminent. În scurt timp, ascensiunea lui urma să aibă efecte dramatice asupra naţiunii lui Iuda. Profeţii lui Dumnezeu erau pregătiţi să-i avertizeze şi să-i mustre pe închinătorii lui Iehova. Să vedem ce au făcut unii profeţi, fără să uităm însă că, şi în prezent, creştinii predică un mesaj de avertizare.

¹⁴ Dacă, pentru a face voinţa lui Iehova, a trebuit să renunţi la obiceiurile pe care le respectă familia ta, înseamnă că te asemeni cu Ţefania. El a fost, după cât se pare, un stră-strănepot al regelui Ezechia şi o rudă a regelui Iosia, cu alte cuvinte un membru al casei regale a lui Iuda. Cu toate acestea, dând dovadă de ascultare, Ţefania a transmis un mesaj condamnator împotriva conducătorilor corupţi ai lui Iuda. Numele Ţefania înseamnă „Iah a ascuns“. Ţefania a scos în evidenţă că numai prin îndurarea lui Dumnezeu poate fi cineva ‘ascuns în ziua mâniei lui Iehova’ (Ţefania 2:3). Din fericire, activitatea neînfricată a lui Ţefania a dat roade. Tânărul rege Iosia a condus o reformă spirituală, îndepărtând idolii, reparând templul şi restabilind închinarea curată (2 Regi, capitolele 22, 23). Ţefania şi colaboratorii săi profeţi (Naum şi Ieremia) au avut un rol foarte important, ei fiind cei care l-au ajutat şi l-au sfătuit pe rege. Din nefericire, cei mai mulţi iudei s-au căit doar formal. După ce Iosia a murit într-o bătălie, ei au început să practice din nou idolatria şi, nu după mulţi ani, au fost exilaţi în Babilon.

15. a) De ce a fost potrivit pentru Ninive mesajul condamnator transmis de Naum? b) Ce putem învăţa din ceea ce s-a întâmplat cu Ninive?

¹⁵ Poate că te consideri o persoană lipsită de importanţă, o persoană obişnuită. Creştinii au marele privilegiu de a fi „colaboratori“ ai lui Dumnezeu, totuşi cei mai mulţi dintre ei nu sunt persoane proeminente (1 Corinteni 3:9). În mod asemănător, despre profetul Naum nu ştim decât că provenea dintr-un orăşel numit Elcoş, situat, după cât se pare, în Iuda. Totuşi, mesajul său a fost plin de greutate şi important. De ce spunem acest lucru? Naum a profeţit împotriva capitalei Imperiului Asirian, Ninive. Niniviţii reacţionaseră favorabil la lucrarea lui Iona, dar, după un timp, s-au întors la vechile lor căi. Sculpturile în piatră din locul unde s-a aflat cândva oraşul Ninive arată că acesta a fost, întocmai cum a spus Naum, ‘o cetate care vărsa sânge’ (Naum 3:1). Sculpturile prezintă tratamentul crud la care erau supuşi prizonierii de război. Folosind un limbaj descriptiv şi plin de dramatism, Naum a prezis distrugerea totală a oraşului Ninive. Mesajul său s-a dovedit adevărat, aşa cum se va dovedi şi mesajul pe care îl transmitem noi astăzi.

16, 17. Dacă speranţele noastre în legătură cu sfârşitul nu s-au împlinit pe deplin, ce putem învăţa din exemplul lui Habacuc?

¹⁶ De-a lungul secolelor, unii cititori ai Bibliei au nutrit anumite speranţe cu privire la ziua lui Iehova, care însă nu s-au împlinit. Alţii au fost dezamăgiţi de aparenta întârziere a judecăţii lui Dumnezeu. Tu ce simţi? Habacuc şi-a exprimat îngrijorarea absolut justificată, întrebând: „Până când, o, Iehova, voi striga după ajutor şi tu nu vei auzi? . . . De ce este jaf şi violenţă în faţa mea?“ — Habacuc 1:2, 3.

¹⁷ Habacuc a profeţit într-o perioadă tulbure din istoria iudeilor, după domnia bunului rege Iosia, dar înainte de distrugerea Ierusalimului în 607 î.e.n. Nedreptatea şi violenţa erau foarte răspândite. Habacuc a avertizat că, aliindu-se cu Egiptul, Iuda nu avea să scape de babilonienii însetaţi de sânge. Mesajul său, scris într-un stil plin de vigoare şi de dramatism, transmite ideea mângâietoare că „cel drept va trăi prin fidelitatea lui“ (Habacuc 2:4). Aceste cuvinte sunt foarte importante pentru noi, întrucât apostolul Pavel le-a citat în trei dintre cărţile Scripturilor greceşti creştine (Romani 1:17; Galateni 3:11; Evrei 10:38). Mai mult decât atât, prin Habacuc, Iehova ne dă asigurarea că „viziunea este încă pentru timpul fixat. . .. Nu va întârzia“. — Habacuc 2:3.

18. De ce l-a îndrumat Iehova pe Obadia să profeţească împotriva Edomului?

¹⁸ Profetul Obadia a scris cea mai scurtă carte din Scripturile ebraice: doar douăzeci şi unu de versete. Tot ce ştim despre el este că a profeţit împotriva Edomului. Edomiţii au descins din fratele lui Iacob, fiind deci ‘fraţi’ cu israeliţii (Deuteronomul 23:7). Dar edomiţii nu s-au purtat ca nişte fraţi cu poporul lui Dumnezeu. În 607 î.e.n., cam în perioada în care Obadia şi-a scris cartea, edomiţii au blocat drumurile şi i-au dat în mâinile duşmanilor babilonieni pe iudeii fugari. Iehova a prezis că Edomul va fi pustiit complet, profeţie care s-a împlinit. Despre Obadia, ca şi despre Naum, nu cunoaştem prea multe, dar este foarte încurajator să ştim că Dumnezeu se poate folosi de oameni aparent lipsiţi de importanţă pentru a-i sluji ca mesageri. — 1 Corinteni 1:26-29.

19. Cum a stimulat Hagai poporul lui Dumnezeu?

¹⁹ Hagai este primul dintre cei trei profeţi care au slujit după întoarcerea unei rămăşiţe fidele din exilul babilonian, în 537 î.e.n. Hagai a făcut parte din primul grup al celor ce s-au întors din Babilon. Împreună cu guvernatorul Zorobabel şi cu marele preot Iosua şi în colaborare cu profetul Zaharia, Hagai a încercat să-i stimuleze pe iudei să învingă opoziţia din exterior şi apatia cauzată de materialism. Ei trebuiau să îndeplinească sarcina pentru care se întorseseră: reconstruirea templului lui Iehova. Cele patru mesaje directe, rostite de Hagai în 520 î.e.n., au scos în evidenţă numele şi suveranitatea lui Iehova. Când vei citi această carte vei întâlni de paisprezece ori expresia „Iehova al armatelor“. Mesajele pline de forţă ale lui Hagai au stimulat poporul să reînceapă construirea templului. Nu ne simţim şi noi întăriţi ştiind că Iehova are o putere nelimitată ca Domn Suveran şi că el conduce mari armate de creaturi spirituale? — Isaia 1:24; Ieremia 32:17, 18.

20. Împotriva cărei atitudini predominante a luptat Zaharia?

²⁰ Poate că uneori eşti descurajat de lipsa de zel a unor slujitori ai lui Dumnezeu. Atunci înseamnă că înţelegi sentimentele profetului Zaharia. Asemenea contemporanului său Hagai, Zaharia a avut dificila misiune de a-i impulsiona pe colaboratorii săi în închinare să ducă la bun sfârşit munca de construire a templului. Zaharia a depus eforturi asidue să întărească poporul pentru a duce la îndeplinire acea uriaşă însărcinare. Văzând atitudinea conaţionalilor săi, care erau indulgenţi cu ei înşişi, Zaharia s-a străduit să le insufle o credinţă puternică şi să-i îndemne la fapte, iar eforturile lui n-au fost zadarnice. În plus, Zaharia a consemnat numeroase profeţii despre Cristos. Şi noi putem fi întăriţi de mesajul potrivit căruia „Iehova al armatelor“ nu-i va uita pe cei ce caută favoarea sa. — Zaharia 1:3.

21. a) De ce a fost mesajul lui Maleahi atât de necesar? b) Cu ce promisiune încheie cartea Maleahi Scripturile ebraice?

²¹ Ultimul dintre cei doisprezece profeţi, Maleahi, a trăit la înălţimea semnificaţiei numelui său: „Mesagerul meu“. Nici despre acest profet nu ştim prea multe lucruri. El a trăit pe la mijlocul secolului al V-lea î.e.n. Din profeţia sa aflăm că a fost un neînfricat purtător de cuvânt al lui Dumnezeu şi că i-a mustrat pe membrii poporului său pentru păcatele şi ipocrizia lor. Starea de lucruri descrisă de Maleahi seamănă foarte bine cu cea prezentată de Neemia, după cât se pare, un contemporan al lui Maleahi. De ce au fost mesajele lui Maleahi atât de necesare? Poporul îşi pierduse zelul şi entuziasmul la care fusese îndemnat de profeţii Zaharia şi Hagai cu câteva decenii mai înainte. Starea spirituală a iudeilor era deplorabilă. Maleahi a vorbit curajos împotriva preoţilor îngâmfaţi şi ipocriţi şi a criticat poporul pentru închinarea adusă cu jumătate de inimă şi pentru jertfele pe care le oferea. Cu toate acestea, în armonie cu restul Scripturilor, care ne asigură că va exista un viitor luminos, Maleahi a prezis venirea precursorului lui Mesia, Ioan Botezătorul, şi apoi a lui Cristos. Mesajul lui Maleahi încheie Scripturile ebraice pe un ton pozitiv, promiţându-ne că pentru cei ce manifestă teamă sfântă faţă de numele lui Dumnezeu „va străluci soarele dreptăţii“. — Maleahi 4:2, 5, 6.

22. Ce ai observat cu privire la personalitatea şi mesajul celor doisprezece profeţi?

²² Aşa cum ai observat, bărbaţii care au scris ultimele douăsprezece cărţi ale Scripturilor ebraice au dovedit că aveau o credinţă puternică (Evrei 11:32; 12:1). Exemplul şi mesajul lor ne învaţă lecţii valoroase în timp ce aşteptăm cu nerăbdare „ziua lui Iehova“ (2 Petru 3:10). Analizează acum modul în care aceste mesaje profetice îţi pot influenţa viitorul etern!