Să-i ajutăm pe bărbaţi să facă progrese spirituale

„De acum înainte vei pescui oameni vii.“ (LUCA 5:10)

 1, 2. a) Cum au reacţionat mulţi bărbaţi la predicarea lui Isus? b) Ce vom examina în acest articol?

ÎN TIMP ce se aflau într-un tur de predicare prin toată Galileea, Isus şi discipolii săi au plecat cu o barcă spre un loc retras. Dar mulţimile au mers după ei. Cei ce s-au adunat acolo în ziua aceea „erau aproximativ cinci mii de bărbaţi, în afară de femei şi copii“ (Mat. 14:21). Într-o altă ocazie, un mare număr de oameni au venit la Isus pentru a fi vindecaţi şi pentru a auzi cuvintele sale. Erau „patru mii de bărbaţi, în afară de femei şi de copiii mici“ (Mat. 15:38). Din aceste relatări înţelegem că printre cei care au venit la Isus şi au manifestat interes faţă de învăţăturile sale au fost şi mulţi bărbaţi. Isus ştia că mulţi alţii aveau să reacţioneze favorabil la mesajul său. De fapt, după ce a înfăptuit un miracol şi discipolii au prins o mare cantitate de peşte, Isus i-a spus lui Simon: „De acum înainte vei pescui oameni vii“ (Luca 5:10). Figurativ vorbind, discipolii aveau să-şi arunce plasele în marea omenirii şi ‘să pescuiască’ mulţi oameni, inclusiv mulţi bărbaţi.

² Şi în prezent unii bărbaţi manifestă interes faţă de mesajul biblic pe care îl predicăm şi reacţionează favorabil (Mat. 5:3). Totuşi, mulţi nu fac progrese spirituale. Cum îi putem ajuta? Şi în această privinţă Isus este un exemplu demn de urmat. Deşi nu a organizat o lucrare specială pentru a le predica bărbaţilor, Isus a abordat unele chestiuni care îi preocupau pe bărbaţii din zilele sale. Astfel, în acest articol vom examina trei probleme care i-ar putea împiedica pe bărbaţi să progreseze spiritualiceşte: 1) preocuparea pentru câştigarea existenţei, 2) teama de ce vor spune alţii şi 3) sentimentul că nu sunt suficient de capabili.

Preocuparea pentru câştigarea existenţei

 3, 4. a) Care este o preocupare majoră a multor bărbaţi? b) De ce unii bărbaţi consideră câştigarea existenţei mai importantă decât activităţile spirituale?

³ Un scrib i-a zis odată lui Isus: „Învăţătorule, te voi urma oriunde vei merge“. Dar, când Isus i-a spus că „Fiul omului n-are unde să-şi pună capul“, scribul s-a răzgândit. Biblia nu lasă să se înţeleagă că ar fi devenit un continuator al lui Cristos. Probabil că pentru el era mai important să aibă siguranţă în ce priveşte hrana şi locuinţa (Mat. 8:19, 20).

⁴ Mulţi bărbaţi pun siguranţa materială înaintea lucrurilor spirituale. Instruirea superioară şi obţinerea unui loc de muncă bine plătit sunt prioritare în viaţa lor. Potrivit modului lor de gândire, este mai practic şi de mai mare necesitate să câştige bani decât să studieze Biblia şi să cultive o relaţie strânsă cu Dumnezeu. Poate că le place ceea ce învaţă Biblia, dar „îngrijorările acestui sistem [şi] puterea amăgitoare a bogăţiilor“ înăbuşă interesul pe care l-ar putea avea faţă de lucrurile spirituale (Mar. 4:18, 19). Să observăm cum i-a ajutat Isus pe discipolii săi să-şi schimbe priorităţile.

 5, 6. Ce i-a ajutat pe Andrei, pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan să-şi schimbe priorităţile?

⁵ Andrei şi Simon Petru, fratele său, erau parteneri într-o afacere cu peşte. Ei erau asociaţi cu Ioan, cu Iacov, fratele acestuia, şi cu tatăl lor, Zebedei. Afacerea mergea destul de bine, astfel că aveau chiar şi angajaţi (Mar. 1:16–20). Când Andrei şi Ioan au auzit prima dată despre Isus de la Ioan Botezătorul, ei au fost convinşi că l-au găsit pe Mesia. Andrei i-a împărtăşit această veste fratelui său Simon Petru, iar Ioan i-a împărtăşit-o probabil fratelui său Iacov (Ioan 1:29, 35–41). În lunile care au urmat, toţi patru l-au însoţit pe Isus în Galileea, în Iudeea şi în Samaria, unde Isus a predicat. Apoi, cei patru discipoli s-au întors la afacerea lor cu peşte. Deşi manifestau interes faţă de lucrurile spirituale, predicarea nu era pentru ei cea mai importantă lucrare.

⁶ După un timp, Isus i-a invitat pe Petru şi pe Andrei să vină după el şi să devină „pescari de oameni“. Cum au reacţionat cei doi? „Ei au lăsat imediat plasele de pescuit şi l-au urmat.“ La fel au reacţionat şi Iacov şi Ioan: „Ei au lăsat imediat barca şi pe tatăl lor şi l-au urmat“ (Mat. 4:18–22). Ce i-a ajutat pe aceşti bărbaţi să înceapă serviciul cu timp integral? A fost aceasta o decizie luată sub impulsul momentului? Nicidecum! Timp de câteva luni, ei ascultaseră învăţăturile lui Isus şi văzuseră miracolele sale. De asemenea, observaseră zelul său pentru dreptate şi fuseseră martori la reacţia extraordinară a oamenilor faţă de mesajul predicat de el. Drept urmare, credinţa şi încrederea lor în Iehova se întăriseră.

 7. Cum îi putem ajuta pe cei cu care studiem Biblia să cultive încredere în Iehova?

⁷ Cum putem imita exemplul lui Isus pentru a-i ajuta pe cei cu care studiem Biblia să cultive încredere în Iehova? (Prov. 3:5, 6) Un factor important este modul în care predăm. Când studiem cu ei, putem scoate în evidenţă promisiunea lui Dumnezeu că ne va binecuvânta din plin dacă punem pe primul loc în viaţă Regatul. (Citeşte Maleahi 3:10; Matei 6:33.) Putem folosi unele versete biblice pentru a arăta că Iehova se îngrijeşte întotdeauna de slujitorii săi. Dar să nu uităm cât de important este să-i învăţăm prin propriul nostru exemplu. Faptul de a le relata cum am simţit noi înşine sprijinul lui Iehova îi poate ajuta mult să-şi întărească încrederea în Dumnezeu. De asemenea, le putem relata unele experienţe încurajatoare din publicaţiile noastre.a

 8. a) De ce este important ca o persoană care studiază Biblia ‘să guste şi să vadă că Iehova este bun’? b) Cum îl putem ajuta pe cel cu care studiem să simtă personal cât de bun este Iehova?

⁸ Cultivarea unei credinţe puternice presupune mai mult decât citirea şi auzirea unor relatări despre modul în care Iehova i-a binecuvântat pe alţii. O persoană care studiază Biblia trebuie să simtă personal cât de bun este Iehova. Psalmistul a spus într-o cântare: „Gustaţi şi vedeţi ce bun este Iehova! Fericit este bărbatul viguros care se refugiază în el“ (Ps. 34:8). Cum îl putem ajuta pe cel cu care studiem să vadă că Iehova este bun? Să presupunem că un elev care se confruntă cu dificultăţi financiare se luptă şi cu un obicei rău, cum ar fi fumatul, jocurile de noroc sau consumul excesiv de alcool (Prov. 23:20, 21; 2 Cor. 7:1; 1 Tim. 6:10). Într-o astfel de situaţie, îl putem învăţa să-i ceară ajutor lui Dumnezeu în rugăciune pentru a renunţa la obiceiul rău. Nu va „gusta“ el bunătatea lui Iehova când va învinge acel viciu şi viaţa lui se va îmbunătăţi? Totodată, îl putem încuraja să acorde prioritate lucrurilor spirituale, făcându-şi timp să studieze săptămânal Biblia, să se pregătească pentru întruniri şi să participe la ele. Când va vedea modul în care Iehova îi binecuvântează eforturile, cu siguranţă credinţa lui se va întări.

Teama de ce vor spune alţii

 9, 10. a) De ce Nicodim şi Iosif din Arimateea au ţinut ascuns că aveau credinţă în Isus? b) De ce în prezent unii bărbaţi ezită să-l urmeze pe Cristos?

⁹ Unii bărbaţi ar putea ezita să-l urmeze pe Cristos în mod deplin din cauza presiunilor exercitate de cei din jur. Nicodim şi Iosif din Arimateea au ţinut ascuns că aveau credinţă în Isus deoarece le era teamă de reacţia conaţionalilor lor (Ioan 3:1, 2; 19:38). Această teamă nu era nejustificată. Conducătorii religioşi evrei îl urau atât de mult pe Isus, încât oricine mărturisea că are credinţă în el era dat afară din sinagogă (Ioan 9:22).

¹⁰ În prezent, în unele zone, dacă un bărbat arată interes pentru religie, Biblie sau Dumnezeu ar putea deveni ţinta batjocurilor şi a persecuţiilor din partea colegilor de muncă, a prietenilor sau a rudelor. În alte zone ar putea fi chiar periculos să spui că vrei să-ţi schimbi religia. Presiunile pot fi şi mai mari când un bărbat lucrează în armată, activează în politică sau are un rol important în comunitatea locală. Iată, de pildă, ce a spus un bărbat din Germania: „Ceea ce predicaţi voi, Martorii, despre Biblie este adevărat. Dar, dacă eu aş deveni astăzi Martor, până mâine toţi ar şti acest lucru. Ce vor spune colegii de serviciu, vecinii şi membrii clubului din care facem parte eu şi familia mea? N-aş putea suporta aşa ceva“.

11. Cum i-a ajutat Isus pe discipoli să-şi învingă teama de oameni?

¹¹ Deşi apostolii lui Isus erau bărbaţi curajoşi, toţi au avut de luptat la un moment dat cu teama de oameni (Mar. 14:50, 66–72). Cum i-a ajutat Isus să facă progrese în pofida presiunilor intense exercitate de cei din jur? El i-a pregătit pe discipoli pentru opoziţia cu care aveau să se confrunte mai târziu. „Fericiţi sunteţi voi când oamenii vă urăsc, vă alungă din mijlocul lor, vă batjocoresc şi vă defăimează numele ca pe ceva rău, din cauza Fiului omului!“ (Luca 6:22) Isus le-a spus discipolilor că trebuiau să se aştepte la batjocuri. Aceste batjocuri erau „din cauza Fiului omului“. Dar Isus i-a şi asigurat că Dumnezeu avea să-i susţină atâta timp cât se bizuiau pe el pentru a primi ajutor şi putere (Luca 12:4–12). De asemenea, el i-a invitat pe cei noi să se asocieze cu discipolii săi şi să lege relaţii de prietenie cu ei (Mar. 10:29, 30).

12. Cum îi putem ajuta pe cei noi să-şi învingă teama de oameni?

¹² Şi noi trebuie să-i ajutăm pe cei cu care studiem Biblia să-şi învingă teama de oameni. De obicei este mai uşor să depăşeşti o dificultate când o anticipezi (Ioan 15:19). De aceea, i-am putea ajuta să pregătească răspunsuri simple, logice şi bazate pe Scripturi la eventualele întrebări şi obiecţii ale colegilor de muncă şi ale altora. Pe lângă faptul că noi înşine le suntem prieteni, le putem face cunoştinţă cu alţi membri ai congregaţiei, îndeosebi cu cei cu care au ceva în comun. Şi cel mai important, trebuie să-i învăţăm să se roage cu regularitate şi din inimă. Rugăciunea îi poate ajuta să se apropie de Iehova şi să-l considere Refugiul şi Stânca lor. (Citeşte Psalmul 94:21–23; Iacov 4:8.)

Sentimentul că nu sunt suficient de capabili

13. Ce îi împiedică pe unii să se implice în activităţi spirituale?

¹³ Unii bărbaţi ezită să se implice în activităţi spirituale pentru că nu citesc cursiv, nu reuşesc să-şi exprime clar ideile sau pur şi simplu sunt timizi. Unii nu se simt în largul lor să vorbească despre convingerile şi sentimentele lor în faţa altora. Ideea de a studia, de a face comentarii la întrunirile creştine sau de a le vorbi altora despre credinţa lor i-ar putea copleşi. Un frate povesteşte: „Când eram tânăr, mă duceam repede la o uşă, mă prefăceam că sun şi plecam încetişor, sperând că nimeni nu m-a auzit şi nu m-a văzut. . . . Când mă gândeam la lucrarea din casă în casă mi se făcea pur şi simplu rău“.

14. De ce n-au putut discipolii lui Isus să-l vindece pe băiatul demonizat?

¹⁴ Să ne gândim cât de mult le-a fost zdruncinată discipolilor lui Isus încrederea de sine când n-au putut să vindece un băiat demonizat. Tatăl băiatului a venit la Isus şi i-a zis: „[Fiul meu] este epileptic şi se află într-o stare gravă: deseori cade în foc şi deseori în apă. Şi l-am adus la discipolii tăi, dar n-au putut să-l vindece“. Isus l-a vindecat pe băiat, scoţând demonul. Mai târziu, discipolii s-au apropiat de Isus şi l-au întrebat: „Noi de ce n-am putut să-l scoatem?“. Isus a răspuns: „Din cauza puţinei voastre credinţe. Căci adevărat vă spun că, dacă veţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: «Mută-te de aici acolo» şi se va muta; şi nimic nu vă va fi imposibil“ (Mat. 17:14–20). Într-adevăr, credinţa în Iehova ne dă puterea să depăşim obstacole asemenea unor munţi. Dar, dacă cineva pierde din vedere lucrul acesta şi se concentrează asupra propriilor capacităţi, orice eşec îi va slăbi încrederea de sine.

15, 16. Cum am putea să-i ajutăm pe cei cu care studiem Biblia să-şi învingă sentimentul că nu sunt suficient de capabili?

¹⁵ O modalitate de a-l ajuta pe un elev care se luptă cu sentimentul că nu e suficient de capabil este aceea de a-l încuraja să aibă privirile îndreptate spre Iehova, nu spre el însuşi. Petru a scris: „Umiliţi-vă deci sub mâna puternică a lui Dumnezeu, pentru ca el să vă înalţe la timpul potrivit, aruncându-vă toate îngrijorările asupra lui, pentru că el se interesează de voi“ (1 Pet. 5:6, 7). Aceasta presupune să-l ajutăm pe cel cu care studiem să crească din punct de vedere spiritual. Un om spiritual apreciază mult lucrurile spirituale, iubeşte Cuvântul lui Dumnezeu şi manifestă „rodul spiritului“ în viaţa sa (Gal. 5:22, 23). El preţuieşte darul rugăciunii (Filip. 4:6, 7). Totodată, priveşte spre Dumnezeu pentru a primi curaj şi forţă ca să înfrunte orice situaţie sau să ducă la bun sfârşit orice însărcinare. (Citeşte 2 Timotei 1:7, 8.)

¹⁶ De asemenea, poate că unii dintre cei cu care studiem Biblia au nevoie de ajutor practic pentru a-şi îmbunătăţi deprinderile de citire şi abilităţile de comunicare. Alţii poate că se simt nedemni să-i slujească lui Dumnezeu din cauza lucrurilor rele pe care le-au făcut înainte de a-l cunoaşte pe Iehova. Indiferent care ar fi situaţia, ajutorul nostru iubitor, acordat cu răbdare, ar putea fi exact lucrul de care au nevoie. Isus a spus: „Nu oamenii sănătoşi au nevoie de doctor, ci bolnavii“ (Mat. 9:12).

Să ajutăm cât mai mulţi bărbaţi să înveţe despre Iehova

17, 18. a) Cum putem ajunge să vorbim cu mai mulţi bărbaţi în lucrarea de predicare? b) Ce vom studia în articolul următor?

¹⁷ Suntem convinşi că numai mesajul Bibliei îi poate face pe oameni cu adevărat fericiţi. De aceea, dorim să ajutăm cât mai mulţi bărbaţi să înţeleagă acest mesaj (2 Tim. 3:16, 17). Ce putem face în acest sens? Putem petrece mai mult timp în predicare seara, la sfârşit de săptămână după-amiaza sau în zilele de sărbătoare, când găsim acasă mai mulţi bărbaţi. Ori de câte ori este posibil, să cerem permisiunea să vorbim cu capul familiei. În plus, le putem depune mărturie informală colegilor de muncă şi putem încerca să luăm legătura cu soţii necredincioşi ai surorilor din congregaţie.

¹⁸ Să le predicăm deci tuturor oamenilor pe care îi întâlnim! Cei cu inima receptivă în mod sigur vor reacţiona favorabil la mesajul Bibliei. Să continuăm să-i ajutăm cu răbdare pe cei ce manifestă un interes sincer faţă de adevăr. Dar cum putem să-i ajutăm pe bărbaţii botezaţi să se califice pentru responsabilităţi în organizaţia lui Dumnezeu? La această întrebare se va răspunde în articolul următor.

[Notă de subsol]

Cum aţi răspunde?

• Cum pot fi ajutaţi bărbaţii să acorde prioritate lucrurilor spirituale?

• Cum îi putem ajuta pe cei noi să facă faţă presiunilor celor din jur?

• Ce îi poate ajuta pe unii să-şi învingă sentimentul că nu sunt suficient de capabili?

[Legenda fotografiei de la pagina 25]

Îţi creezi ocazii să le depui mărturie bărbaţilor?

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Cum îl pregăteşti pe cel cu care studiezi Biblia să înfrunte încercările?