‘Alergaţi în aşa fel încît să obţineţi premiul’
„Nu ştiţi că alergătorii, într-o competiţie, aleargă toţi, dar că numai unul singur primeşte premiul? Alergaţi în aşa fel încît să-l obţineţi.“ — 1 CORINTENI 9:24.
1, 2. (a) Ce ar constitui pentru un creştin o serioasă dramă? (b) Ce sfat dă Pavel la 1 Corinteni 9:24, şi de ce era necesar acest sfat pentru creştinii din Corint?
CÎŞTIGAREA premiului ar fi reprezentat încununarea celor 12 ani de antrenamente istovitoare. Dar la jumătatea cursei tînăra atletă s-a prăbuşit, şi, o dată cu ea, s-a prăbuşit şi visul ei de a cîştiga o medalie de aur la jocurile olimpice. Ziarele au vorbit despre căderea sa ca despre o „dramă“.
2 Pentru un Martor al lui Iehova ratarea alergării pentru viaţă, mai ales acum cînd sîntem atît de aproape de noua ordine promisă de Dumnezeu, ar constitui o dramă de proporţii şi mai mari (2 Petru 3:13). Iată din ce cauză Pavel a spus: „Nu ştiţi că alergătorii, într-o competiţie, aleargă toţi, dar numai unul singur primeşte premiul? Alergaţi în aşa fel încît să-l obţineţi“ (1 Corinteni 9:24). Unii creştini din oraşul antic Corint au riscat să piardă premiul alergării, deoarece s-au comportat într-un mod egoist, după bunul lor plac, nepăsîndu-le că „răneau“ astfel „conştiinţa“ altora (1 Corinteni 8:1–4, 10–12). Cîştigarea premiului implica însă anumite sacrificii. Iată ce a spus Pavel în acest sens: „Orice participant la o competiţie exercită stăpînire de sine. În toate lucrurile (...) îmi tratez cu severitate corpul şi îl conduc ca pe un sclav, pentru ca, după ce am predicat altora, să nu ajung eu însumi să fiu dezaprobat într-un mod oarecare.“ — 1 Corinteni 9:25–27.
3. (a) Ce situaţie existentă în Colose i-ar fi putut împiedica pe creştini să-şi ducă pînă la capăt alergarea? (b) Era oare de dorit pentru creştinii din Colose să studieze filozofia şi disciplinele mistice?
3 Mai tîrziu, scriindu-le de data aceasta creştinilor din Colose, Pavel i-a avertizat cu privire la un alt pericol posibil: oamenii care i-ar fi putut ‘priva de premiul’ vieţii (Coloseni 2:18). Aşadar, cum puteau să „alerge“ creştinii ‘în aşa fel încît să obţină’ acest premiu? I-a sfătuit apostolul să studieze filozofia şi disciplinele mistice, pentru a fi capabili să lupte cu succes împotriva acestor învăţători falşi? Nu, deoarece creştinii ‘erau morţi faţă lucrurile elementare ale lumii’ şi nu trebuia să aibă nici o tangenţă cu filozofiile şi cu tradiţiile. — Coloseni 2:20.
4. Cum urma să-i ajute pe creştinii din Colose dobîndirea unei ‘cunoştinţe exacte’?
4 Pavel i-a îndemnat, aşadar, pe fraţii săi creştini să-şi concentreze eforturile pentru ‘a se umple de cunoştinţa exactă a voinţei sale [a lui Dumnezeu], în toată înţelepciunea şi discernămîntul’. Într-adevăr, spre deosebire de speculaţiile inutile, „cunoştinţa exactă“ i-ar fi ajutat să ‘umble într-un mod demn de Iehova, pentru a-i fi pe deplin plăcuţi’. (Coloseni 1:9, 10; vezi, de asemenea, Coloseni 3:10.) În mod sigur, majoritatea creştinilor din Colose erau probabil capabili să repete învăţăturile fundamentale ale Scripturilor. Era însă necesar ca ei să le studieze şi să mediteze asupra lor, pentru a depăşi lucrurile elementare şi pentru a fi „bine stabiliţi pe fundament“, adică pe Cristos (Coloseni 1:23; 1 Corinteni 3:11). Odată ajunşi la acest stadiu, ‘nimeni nu i-ar fi putut înşela cu argumente convingătoare’ (Coloseni 2:4). Mînuind cu îndemînare Cuvîntul lui Dumnezeu, ei ar fi putut combate cu eficacitate afirmaţiile oricărui iudaizant sau închinător la îngeri. — Deuteronom 6:13; Ieremia 31:31–34.
5. (a) Daţi cîteva exemple de „lucruri adînci“ pe care creştinii maturi trebuie să le cunoască şi să le înţeleagă. (b) Cum dovedeşte cazul unei surori că este periculos dacă nu ne însuşim o „cunoştinţă exactă“?
5 În ceea ce te priveşte, ai depăşit şi tu „doctrina elementară“, pentru a cerceta „lucrurile adînci ale lui Dumnezeu“? (Evrei 6:1; 1 Corinteni 2:10). De exemplu, ştii să identifici fiarele din Apocalips sau să explici ce este templul spiritual? (Apocalips capitolul 13; Evrei 9:11). Eşti capabil să demonstrezi că organizaţia modernă a Martorilor lui Iehova este fundată pe Scripturi? Eşti bine familiarizat cu învăţătura biblică? Într-o zi, o creştină care discuta despre trinitate cu o femeie oarecare şi-a apărat cu multă greutate convingerile religioase. Mai tîrziu, femeia respectivă i-a dat sorei noastre o scriere care calomnia organizaţia lui Iehova. „Acest incident m-a descurajat mult din punct de vedere spiritual“, îşi aminteşte această martoră. Din fericire, cu ajutorul unui bătrîn, sora a putut înţelege că era vorba de nişte calomnii şi şi-a recăpătat credinţa (Iuda 22, 23). „Acum — spune ea — înţeleg motivul pentru care Societatea ne îndeamnă fără încetare să ne rugăm, să studiem şi să medităm.“
„Faptul de a tremura înaintea oamenilor“
6. (a) Ce obstacol a apărut în calea unora dintre slujitorii lui Dumnezeu? Daţi exemple extrase din Biblie. (b) Cărui fapt se datoreşte uneori teama de oameni?
6 Înţeleptul ne avertizează: „Faptul de a tremura înaintea oamenilor, este ceva ce întinde o cursă“ (Proverbe 29:25). „Teama de moarte“ şi dorinţa de a fi neapărat acceptaţi îi împing pe unii creştini în această cursă (Evrei 2:14, 15). Ilie li s-a opus curajos celor care se închinau la Baal. Totuşi, cînd regina Izabela a ordonat să fie executat, „lui i-a fost teamă (...) şi a plecat pentru sufletul său şi a ajuns la Beer-şeba“ (1 Regi 19:1–3). În mod asemănător, în noaptea în care a fost arestat Isus, apostolul Petru a cedat în faţa fricii de oameni. Deşi afirmase cu îngîmfare: „Doamne, sînt gata să merg cu tine şi în închisoare şi la moarte“, totuşi, atunci cînd a fost acuzat că este unul dintre discipolii lui Cristos, „a început să blesteme şi să jure: «Nu-l cunosc pe acest om!»“ — Luca 22:23; Matei 26:74.
7. (a) Ce cauză reală i-a determinat pe unii creştini din Colose să amestece creştinismul cu iudaismul? (b) Cine sînt aceia care par a fi animaţi astăzi de acelaşi motiv?
7 Teama de a nu fi acceptaţi de alţii constituie probabil motivul adevărat datorită căruia unii au încercat să amestece creştinismul cu iudaismul. Cînd în Galatia au apărut unii iudaizanţi, Pavel le-a dezvăluit ipocrizia, spunînd: „Toţi aceia care vor să aibă o aparenţă plăcută în carne sînt aceia care vor să vă constrîngă să vă lăsaţi circumcişi, numai ca să nu fie ei persecutaţi“ (Galateni 6:12). Oare nu tocmai dorinţa aceasta de a fi acceptaţi de cei mai mulţi i-a determinat pe unii să părăsească recent organizaţia lui Iehova?
8, 9. (a) Cum s-ar putea manifesta astăzi, la un creştin, teama de oameni? (b) Cum poate fi învinsă această teamă?
8 Creştinii trebuie să depună eforturi pentru a învinge această teamă. Dacă eviţi să predici în vecinătatea locuinţei tale, sau dacă nu îndrăzneşti să depui mărturie membrilor familiei tale, colegilor de muncă sau de şcoală, aminteşte-ţi următoarea întrebare pe care a pus-o Iehova lui Isaia: „Cine eşti tu, ca să te temi de un om muritor care va muri şi de un fiu al oamenilor, care va deveni ca iarba verde?“ (Isaia 51:12; vezi Matei 10:28.) Nu uita că „cel care se încrede în Iehova va fi ocrotit“ (Proverbe 29:25). Petru şi-a învins teama de oameni şi, în cele din urmă, a murit ca martir (Ioan 21:18, 19). Astăzi, există numeroşi fraţi care dovedesc un curaj asemănător.
9 Iată ce a spus într-o zi un misionar care slujea într-o ţară unde lucrarea de predicare era interzisă: „Trebuie să manifeşti credinţă pentru a merge la întruniri sau pentru a participa în serviciu, cînd şti că poţi fi arestat de poliţie.“ Dar asemenea psalmistului, fraţii din această regiune au declarat: „Iehova este de partea mea; nu mă voi teme. Ce îmi poate face omul pămîntesc?“ (Psalm 118:6). În acea ţară, lucrarea creştinilor a prosperat iar recent ea a fost recunoscută legal. Dacă vei participa cu regularitate la lucrarea de predicare vei fi, cu siguranţă, ajutat să dobîndeşti şi tu aceeaşi încredere în Iehova.
Legăturile familiale
10. (a) Ce necesitate de natură sentimentală şi universală există, şi cum este ea satisfăcută de obicei? (b) Daţi exemple biblice de oameni a căror afecţiune faţă de soţia lor a fost mai puternică decît relaţiile lor cu Iehova?
10 O carte intitulată The Individual‚ Marriage‚ and the Family (Individul, căsătoria şi familia) spunea: „În toate societăţile şi în toate păturile sociale se observă nevoia universală a individului de ‘a aparţine’ cuiva şi de-a avea pe cineva care să-i ‘aparţină’. În general această necesitate este satisfăcută în cadrul familiei — această instituţie a lui Iehova (Efeseni 3:14, 15). Cu toate acestea, deseori Satan exploatează, spre avantajul său, afecţiunea pe care noi o nutrim faţă de membrii familiei. Sentimentele puternice care-l legau de Adam de soţia sa l-au determinat să o urmeze în rebeliunea ei şi să ignore consecinţele ce puteau decurge de aici (1 Timotei 2:14). Ce putem spune despre Solomon? În ciuda înţelepciunii sale atît de renumite, „s-a întîmplat că atunci cînd Solomon a îmbătrînit, înseşi soţiile sale i-au înclinat inima să urmeze alţi dumnezei; şi inima sa nu a fost completă faţă de Iehova, Dumnezeul său (...) Şi Solomon a început să facă ceea ce este rău în ochii lui Iehova.“ — 1 Regi 11:4–6.
11. Cum şi-a ‘onorat’ Eli ‘fiii mai mult decît pe Iehova’?
11 Îţi aduci aminte de bătrînul Eli, unul dintre marii preoţi din Israel? Cei doi fii ai săi, Hofni şi Fineas, erau „oameni de nimic“ care „nu îl recunoşteau pe Iehova“. Ei dispreţuiau cu impertinenţă sacrificiile pe care israeliţii le ofereau lui Iehova şi comiteau imoralitate sexuală „cu femeile care serveau la intrarea cortului întrunirii“. Cu toate acestea, Eli nu le adresa decît reproşuri timide („De ce continuaţi să faceţi asemenea lucruri?“), fără să le retragă însă funcţiile lor privilegiate. În realitate, el ‘îşi onora fiii mai mult decît pe Iehova’, motiv pentru care, atît el cît şi fiii săi, au fost pedepsiţi cu moartea. — 1 Samuel 2:12–17, 22, 23, 29–34; 4:18.
12. (a) Ce avertisment a dat Isus cu privire la legăturile familiale? (b) Ce punct de vedere lumesc adoptă unii cînd este vorba despre familia lor, dar sprijină oare Biblia această atitudine?
12 O fidelitate greşit orientată ne-ar putea stingheri în alergarea spre viaţă. Isus le-a spus discipolilor săi: „Acela care are mai multă afecţiune faţă de tatăl său sau faţă de mama sa decît faţă de mine nu este demn de mine; şi cel care are mai multă afecţiune faţă de fiul său sau faţă de fiica sa decît faţă de mine, nu este demn de mine“ (Matei 10:37; Luca 14:26). Cum vei proceda dacă un membru al familiei, pe care îl iubeşti, ar părăsi adevărul sau ar fi exclus? Ai adopta punctul de vedere lumesc potrivit căruia legăturile de sînge sînt cele mai rezistente, mergînd pînă acolo încît să-ţi urmezi ruda apropiată pe calea care duce la distrugere? Sau vei manifesta, mai degrabă, credinţa în următoarele cuvinte consemnate la Psalm 27:10: „În caz că propriul meu tată şi mamă m-ar părăsi, Iehova însuşi mă va adăposti.“
13. Cum şi-au dovedit fiii lui Core fidelitatea faţă de Iehova, şi ce binecuvîntare au primit din acest motiv?
13 Fiii lui Core au manifestat o asemenea credinţă. Tatăl lor instigase o revoltă împotriva lui Moise şi a lui Aaron. Totuşi, Iehova a demonstrat într-un mod dramatic că îi sprijină pe Moise şi pe Aaron, omorîndu-i pe Core şi pe ceilalţi rebeli. „Fiii lui Core n-au murit“ însă (Numere 16:1–3, 28–32; 26:9–11). Se pare că ei au refuzat să se alăture revoltei conduse de tatăl lor, fapt pentru care Iehova le-a binecuvîntat fidelitatea, cruţîndu-le viaţa. Mai tîrziu, descendenţii lor au avut privilegiul de a scrie anumite părţi din Biblie. — Vezi anteturile la Psalmii 42, 44 pînă la 49, 84, 85, 87 şi 88.
14. Ce experienţă ilustrează binecuvîntările ce rezultă atunci cînd pui fidelitatea faţă de Iehova înaintea fidelităţii faţă de familie?
14 Acest lucru este valabil şi astăzi. Păstrîndu-ne fidelitatea, noi vom primi binecuvîntări. Un Martor tînăr îşi aminteşte de atitudinea pe care adoptat-o împreună cu fraţii lui faţă de mama lor, o creştină inactivă de multă vreme, care încheiase o căsătorie adulteră. „Am vorbit despre acest lucru cu bătrînii — povesteşte el — şi deoarece ea nu locuia împreună cu noi, ne-am hotărît să o vizităm mai rar, pînă cînd bătrînii vor rezolva problemele. A fost cel mai penibil lucru pe care a trebuit să-l facem.“ Mama lor a protestat astfel: „Valorează pentru voi viaţa eternă mai mult decît mine?“ Băieţii i-au răspuns: „Relaţia noastră cu Iehova este mai importantă pentru noi decît orice altceva.“ Acest răspuns a afectat-o mult pe mamă, astfel încît ea a manifestat o căinţă sinceră. Ea s-a restabilit spiritual, iar astăzi slujeşte din nou ca predicatoare activă a veştii bune.
15. (a) Cum le-au permis unii părinţi copiilor lor să devină pentru ei nişte adevărate obstacole? (b) Ce îi va ajuta atît pe părinţi cît şi pe copii să obţină viaţă?
15 În unele cazuri obstacolele vin din partea copiilor. Deoarece nu au vrut să recunoască faptul că „nebunia este legată de inima „tinerilor, unii părinţi au permis copiilor lor să frecventeze des societatea tinerilor din lume, să participe la serate dubioase şi chiar să iasă cu tineri de sex opus, la o vîrstă cînd erau prea tineri pentru a se căsători (Proverbe 22:15). Care au fost deseori consecinţele tragice ale unei asemenea atitudini tolerante? Naufragiul spiritual (1 Timotei 1:19). Unii părinţi agravează chiar acest rău, acoperind greşeala comisă de copiii lor (Proverbe 3:32; 28:13). Dar aderarea cu fidelitate la principiile biblice le va permite atît părinţilor cît şi copiilor să obţină premiul vieţii. — 1 Timotei 4:16.
Cum sînt prietenii voştri: „înţelepţi“ sau „stupizi“?
16. (a) Cum pot exercita prietenii noştri o puternică influenţă? (b) Cine sînt cei deosebit de vulnerabili la influenţa prietenilor şi de ce?
16 Cartea Sociology: Human Society (Sociologie: Societatea umană) făcea următoarea remarcă: „Dorinţa de a-ţi cîştiga stima prietenilor apropiaţi exercită o foarte puternică presiune, care te va determina să te conformezi criteriilor lor.“ O altă lucrare, Adolescence (Adolescenţa) arată că tinerii sînt deosebit de vulnerabili la această formă de presiune. Ea spune: „[Aceasta se datoreşte] schimbărilor pe care le suportă corpul, ideile şi relaţiile lor cu părinţii. Din acest motiv, adolescenţii încep să petreacă mai mult timp alături de prieteni decît alături de familie.“
17. (a) Ilustrează veridicitatea cuvintelor de la Proverbe 13:20. (b) Ce fel de prieteni pot fi consideraţi ca fiind „înţelepţi“? (c) Cum pot imita tinerii de astăzi exemplul tînărului Samuel?
17 Nu trebuie să uităm următoarele cuvinte consemnate la Proverbe 13:20: „Cel care umblă cu înţelepţii va deveni înţelept, dar celui care are legături cu cei stupizi, îi va merge rău.“ O creştină tînără a mărturisit: „Toate tovărăşiile rele care există în şcoală încep cu adevărat să mă influenţeze. Astăzi, la şcoală, am fost gata să rostesc o înjurătură (...) Aproape că am spus-o, dar m-am abţinut.“ Din nefericire, trebuie să recunoaştem că unii creştini tineri s-au lăsat atît de mult antrenaţi de pretinşii lor prieteni încît au comis acte lipsite de moralitate. Aşadar, dacă eşti un creştin tînăr, care doreşti să obţii premiul, străduieşte-te să-ţi faci prieteni înţelepţi, care să fie preocupaţi de lucrurile spirituale, să aibă o conduită dreaptă şi o vorbire ziditoare. Nu uita că tînărul Samuel nu s-a întovărăşit cu fiii răi ai lui Eli. El a continuat să-l slujească zelos pe Iehova şi a reuşit astfel să evite desfrîul pe care-l practicau Hofni şi Fineas. — 1 Samuel 3:1.
Obţineţi premiul!
18. (a) Cum ar putea unii fraţi, probabil involuntar, să ne stînjenească în alergarea noastră pentru viaţă? (b) Ce ne poate proteja împotriva unor asemenea influenţe negative?
18 Aşadar, păziţi-vă de oricine ar vrea să vă priveze de premiul vieţii. Evident, aceasta nu înseamnă că trebuie să vă priviţi fraţii cu suspiciune. Se întîmplă uneori ca unii dintre ei să vă adreseze, probabil involuntar, cuvinte descurajatoare. (‘De ce cauţi să fii în frunte? Crezi că eşti singurul care vei obţine viaţă?’) S-ar putea chiar să vă judece cu asprime eforturile sincere pe care le depuneţi. (‘Nu înţeleg cum poţi fi pionier cînd trebuie să te ocupi de familie. Îţi neglijezi copiii.’) Nu uita însă că Isus a respins sfatul de a se menaja, pe care i-l dăduse Petru (Matei 16:22, 23). Foloseşte-ţi auzul, format după Biblie, pentru ca ‘să încerci cuvintele’, şi nu te lăsa influenţat de acelea care nu au accentul adevărului (Iov 12:11). Aminteşte-ţi următoarele cuvinte ale lui Pavel: „Dacă cineva se luptă la jocuri sportive, nu este încoronat dacă nu a luptat conform regulilor“ (2 Timotei 2:5). Da, gîndurile noastre ar trebui conduse după „regulile“ lui Dumnezeu, nu după nişte opinii nescripturale. — Vezi 1 Corinteni 4:3, 4.
19, 20. (a) Cum au încercat fraţii lui Iosif să-i provoace acestuia necazuri, şi cum a răspuns Iosif la răutatea lor? (b) Cum putem evita să tremurăm înaintea oamenilor imperfecţi? (c) Ce hotărîre trebuie să luăm cu privire la premiu şi de ce?
19 Într-adevăr, s-ar putea uneori ca un creştin ‘să-ţi dea o lovitură de spadă’, adresîndu-ţi cuvinte nechibzuite (Proverbe 12:18). Să nu abandonezi din acest motiv alergarea pentru viaţă! Nu uita exemplul lui Iosif. Fraţii lui intenţionaseră să-l ucidă. Dar chiar dacă au fost împiedicaţi să-l omoare, ei l-au vîndut totuşi, pînă la urmă, într-o chinuitoare sclavie. Cu toate acestea, Iosif nu s-a lăsat cuprins de mînie şi ‘nu s-a înfuriat împotriva lui Iehova’ (Proverbe 19:3). Mai tîrziu, în loc să se răzbune împotriva fraţilor săi, el le-a acordat posibilitatea de a se reabilita. Constatînd că s-au căit, el şi-a îmbrăţişat toţi fraţii şi a plîns pe umărul lor. Potrivit descrierii de mai tîrziu a lui Iacob, „arcaşii [fraţii geloşi ai lui Iosif] îl hărţuiau, trăgeau în el şi nutreau sentimente de animozitate împotriva lui.“ Şi totuşi Iosif a răspuns urii lor prin bunătate. În loc să fie istovit de încercările prin care a trecut, „forţa mîinilor lui era suplă.“ — Geneza 37:18–28; 44:15—45:15; 49:23, 24.
20 Astfel deci, în loc să tremuri în faţa unor oameni imperfecţi, continuă ‘să alergi în aşa fel încît să obţii premiul!’ Asemenea lui Iosif, nu permite probelor să te istovească, ci caută să te întăreşti (Iacob 1:2, 3). Intensifică-ţi iubirea pe care o ai faţă de Iehova, astfel încît nici un om să nu poată deveni pentru tine un obstacol! (Psalm 119:165). Nu uita niciodată că Iehova este cel care oferă un premiu ce depăşeşte imaginaţia şi puterea de înţelegere a oamenilor; el ne oferă premiul vieţii eterne. Nu permite nimănui să te priveze de acest premiu!
Îţi aminteşti?
◼ De ce este atît de preţioasă pentru creştini cunoştinţa exactă?
◼ Cum putem învinge teama de oameni care i-a împiedicat pe unii să obţină viaţă?
◼ Cum ar putea deveni familia un obstacol pentru noi?
◼ Cum ar trebui să reacţioneze un creştin atunci cînd fraţii îi adresează cuvinte descurajatoare, ba chiar jignitoare?
[Legenda ilustraţiilor de la pagina 14]
Dacă ne umplem inima şi mintea cu o cunoştinţă exactă, vom fi înarmaţi pentru a combate orice idei eronate
[Legenda ilustraţiei de la pagina 16]
Petru l-a renegat pe Isus din teamă faţă de oameni. În cele din urmă, el şi-a învins această teamă. Acelaşi lucru trebuie să îl facă toţi creştinii adevăraţi