’Găsiţi înviorare pentru sufletele voastre‘

„Veniţi la mine, voi toţi cei care trudiţi şi sînteţi împovăraţi şi (. . .) veţi găsi înviorare pentru sufletele voastre. Căci jugul meu este blînd şi sarcina mea este uşoară.“ — MATEI 11:28–30.

 1, 2. În care situaţie se află familia omenirii timp de secole, şi în ce măsură este aceasta în opoziţie cu scopul iniţial al lui Dumnezeu?

„ŞTIM CĂ pînă acum toată creaţia continuă să geamă împreună şi să sufere împreună.“ Aşa le scria un bărbat, cu secole în urmă, prietenilor săi care locuiau în Roma (Romani 8:22). Au trecut mulţi ani de atunci, dar gemetele şi suferinţele familiei umane, privită în general, nu au făcut decît să se amplifice. Prejudecăţile, sărăcia, criminalitatea şi foametea au stors pretutindeni un tribut tragic. Sistemul economic nedrept îi privează de muncă şi chiar de adăpost pe milioane de oameni, iar influenţele satanice subminează eforturile depuse pentru a creşte copiii într–un mod corect.

² Dar poate că cea mai mare tragedie are loc atunci cînd infirmităţile, bolile şi bătrîneţea le răpesc oamenilor vigoarea şi demnitatea, reducîndu–i la starea de umbre a ceea ce au fost cîndva. Suferinţa fizică şi psihică, ce durează uneori săptămîni, luni sau chiar ani de zile, este un adevărat chin şi face să se reverse rîuri de lacrimi. Ce trist tablou! Cu referire la situaţia omului, un rege înţelept din antichitate a spus: „În toate zilele lui ocupaţia lui înseamnă necaz şi durere“ (Ecleziast 2:23; 4:1). Astăzi, viaţa nu este, desigur, aşa cum a prevăzut–o Dumnezeu iniţial să fie. — Geneza 2:8, 9.

 3. Cu care capacitate Dumnezeu a creat pe om, şi cum se manifestă ea în prezent într–o măsură limitată?

³ Iehova Dumnezeu l–a creat pe om perfect, dotîndu–l cu capacitatea de a se bucura cu adevărat de viaţă (Deuteronom 32:4, 5). Gîndeşte–te numai la plăcerea de a savura o mîncare gustoasă, de a respira un aer curat şi plăcut, sau de–a admira un splendid apus de soare! „Am văzut ocupaţia pe care a dat–o Dumnezeu fiilor oamenilor, cu care să se ocupe“, a remarcat acelaşi înţelept rege din antichitate. „El a făcut totul frumos la timpul său. (. . .) Am ajuns să cunosc că nu există nimic mai bun pentru ei decît să se bucure şi să facă binele în timpul vieţii lor; şi, de asemenea, ca orice om să mănînce şi să bea şi să vadă binele pentru toată munca sa aspră. Este darul lui Dumnezeu.“ — Ecleziast 3:10–13.

 4. (a) În care situaţie tristă se află multe persoane, după cum arată experienţele lui Isus? (b) Care invitaţie încurajatoare a adresat Isus, şi care întrebări se ivesc la aceasta?

⁴ Totuşi, cît de puţini sînt aceia care se pot bucura de lucrurile bune pe care le–a creat Dumnezeu pentru noi! Isus Cristos era conştient de starea nefericită şi demnă de milă o omenirii: „Mulţimi mari s–au apropiat de el“, spune Biblia, „avînd cu ei şchiopi, mutilaţi, orbi, muţi şi mulţi alţi bolnavi şi pur şi simplu i–au aruncat la picioarele lui.“ Cîtă milă a resimţit Isus pentru aceşti oameni nefericiţi (Matei 9:36; 15:30). Cu o ocazie, el a adresat această invitaţie încurajatoare: „Veniţi la mine, voi toţi cei care trudiţi şi sînteţi împovăraţi şi eu vă voi înviora. Luaţi jugul meu asupra voastră şi învăţaţi de la mine, fiindcă eu am o fire blîndă şi o inimă umilă, iar voi veţi găsi înviorare pentru sufletele voastre!“ (Matei 11:28, 29). Fără îndoială că aceste cuvinte insuflă speranţă! Dar despre ce înviorare vorbea Isus? Şi cum o putem găsi?

Adevărul care înviorează

 5. În ce fel a indicat Isus modul cum putem găsi adevărata libertate şi înviorare pentru sufletele noastre?

⁵ Pe cînd se afla la Sărbătoarea Colibelor, cu aproximativ şase luni înainte de moartea sa, Isus a indicat modul cum putem deveni liberi şi cum putem găsi astfel adevărata înviorare. Adresîndu–se celor care exercitau credinţă în el, Isus le–a spus: „Dacă rămîneţi în cuvîntul meu, sînteţi într–adevăr discipolii mei, veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va elibera“ (Ioan 8:31, 32). Despre ce adevăr vorbea Isus? Din ce anume ne va elibera? În ce sens erau sclavi ascultătorii săi?

 6. (a) Ce obiecţie au făcut adversarii religioşi, şi de ce? (b) În ce sens noi cu toţii sîntem sclavi?

⁶ Adversarii religioşi l–au întrerupt pe Isus, afirmînd: „Noi sîntem urmaşi ai lui Avraam şi nu am fost niciodată sclavii nimănui. Cum de spui tu: «Veţi deveni liberi»?“ Acei adversari evrei erau mîndri de moştenirea lor. Deşi naţiunea se aflase adeseori sub dominaţie străină, ei refuzau să fie numiţi sclavi. Dar Isus le–a arătat în ce sens erau sclavi, spunînd: „Cu totul adevărat vă spun: Oricine practică păcatul este sclav al păcatului.“ Da, toţi ascultătorii săi ’păcătuiau‘ la fel ca şi noi toţi astăzi, din cauză că toţi am moştenit păcatul de la primii noştri părinţi. Isus a promis însă: „Aşadar, dacă Fiul vă face liberi, veţi fi cu adevărat liberi.“ — Ioan 8:33–36; Romani 5:12.

 7. Cum se poate obţine adevărata libertate, şi ce este adevărul care ne face liberi?

⁷ Adevărata libertate se poate deci obţine numai prin intermediul Fiului lui Dumnezeu, Isus Cristos, care şi–a dat viaţa sa umană perfectă ca jertfă de răscumpărare. Această jertfă este cea care ne eliberează din păcatul aducător de moarte şi ne oferă posibilitatea de a trăi pentru totdeauna, bucurîndu–ne de o sănătate şi fericire perfectă în lumea nouă şi dreaptă a lui Dumnezeu (Ioan 3:16; 1 Ioan 4:10). Aşadar, adevărul care ne face liberi este adevărul referitor la Isus Cristos şi la rolul său în îndeplinirea scopului lui Dumnezeu. Regatul, al cărui Rege este Cristos, este cel care va realiza voinţa lui Dumnezeu referitoare la pămînt, iar Isus a depus încontinuu mărturie despre acest adevăr.

Cum înviorează adevărul?

 8. Prin care exemplu s–ar putea ilustra modul în care adevărul oferă înviorare?

⁸ Pentru a înţelege modul în care adevărul oferă înviorare, putem da exemplul unei femei căreia i s–a făcut cunoscut că are o formă de cancer cu evoluţie rapidă. Femeia se simte zdrobită sub greutatea acestei veşti, gîndindu–se la dureroasele şi chiar tragicele consecinţe care ar putea urma. Mai tîrziu, ea consultă însă un alt medic şi face alte analize. Cînd rezultatele acestor analize dezvăluie fie că primul diagnostic a fost greşit, fie că a înregistrat o remarcabilă ameliorare, vă puteţi imagina ce minunat sentiment de uşurare resimte această femeie. Ce înviorare pentru sufletul ei!

 9. În ce măsură Isus a adus uşurare pentru oameni prin a le învăţa adevărul?

⁹ Tot la fel, atunci cînd Isus a venit pe pămînt, oamenii erau împovăraţi de tradiţii zadarnice. Referitor la scribii şi fariseii care erau răspunzători de această situaţie, Isus a zis: „Ei leagă sarcini grele şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei înşişi nu sînt dispuşi să le clintească măcar cu degetul“ (Matei 23:4; Marcu 7:2–5). Ce uşurare pentru oameni cînd Isus le–a adus adevărul care îi elibera din sclavia acestor tradiţii! (Matei 15:1–9). Acelaşi lucru se petrece şi astăzi.

10. Ce fel de poveri care jefuiesc bucuria poartă multe persoane, şi ce simte cineva dacă este eliberat de această povară prin a afla adevărul?

¹⁰ Poate şi tu ai fost cîndva oprimat de false învăţături religioase, trăind sub teroarea gîndului că după moarte vei fi chinuit în focul iadului (infernului) sau în purgatoriu sau poate la moartea unuia dintre cei dragi te–ai simţit zdrobit atunci cînd preotul ţi–a spus că Dumnezeu ţi–a luat copilul deoarece avea nevoie de încă un înger, ca şi cum Dumnezeu ar avea o mai mare nevoie de copilaşul tău decît ai avea tu. De asemenea, clericii le spun adesea oamenilor care suferă de diverse boli că este vorba de un blestem din partea lui Dumnezeu. Nu este oare o adevărată înviorare să afli adevărul biblic care ne eliberează de povara acestor falsităţi religioase? Ce sentiment de uşurare aduce acest lucru! —Ecleziast 9:5, 10; Ezechiel 19:4; Ioan 9:2, 3.

11. (a) Care este una dintre cele mai apăsătoare poveri, şi cum poate fi înlăturată ea? (b) Care înviorare le–a adus Isus păcătoşilor cînd a fost pe pămînt?

¹¹ Una dintre cele mai apăsătoare poveri este sentimentul de vinovăţie pentru păcatele comise. Ce uşurare este să ştii că, graţie meritului jertfei de răscumpărare a lui Cristos, aceste păcate pot fi şterse! ’Sîngele lui Isus ne curăţă de orice păcat‘, ne asigură Biblia (1 Ioan 1:7). Oricît de grave ar fi erorile pe care le–am putut comite, dacă ne–am căit sincer şi ne–am schimbat modul de viaţă, putem resimţi înviorarea pe care o procură o conştiinţă curată şi faptul de a fi siguri că Dumnezeu nu–şi va mai aduce aminte de păcatele noastre (Psalm 103:8–14; 1 Corinteni 6:9–11; Evrei 10:21, 22). Cîtă înviorare le–a adus Cristos celor care erau împovăraţi de păcate, de exemplu prostituatelor şi încasatorilor de impozite, cum era Zacheu! În timp ce mînca împreună cu ei, Isus i–a consolat cu adevărurile Bibliei. — Luca 5:27–32; 7:36–50; 19:1–10.

12. (a) În care situaţie apăsătoare se aflau persoanele cărora Isus le–a adus înviorare? (b) Cui le–a demonstrat Isus în primul secol, într–un mod spectaculos, că el este „calea şi adevărul şi viaţa“?

¹² Mulţi alţi oameni purtau povara grea a unor boli, infirmităţi, forme grave de depresiune şi a profundei dureri pe care o produce moartea unei persoane iubite. Isus le–a adus însă înviorare tuturor celor care se aflau în această situaţie, „trudiţi şi împovăraţi“ (Matei 4:24; 11:28, 29). El a vindecat o femeie care timp de 18 ani căutase ajutorul medicilor, dar fără succes. El l–a însănătoşit, de asemenea, pe un om care de 38 de ani era bolnav şi pe un altul care era orb din naştere. Vă puteţi oare imagina uşurarea pe care trebuie să o fi resimţit aceste persoane atunci cînd Isus le–a vindecat? (Luca 13:10–17; Ioan 5:5–9; 9:1–7). Realitatea este că toţi cei care veneau la Isus cu credinţă, veneau la sursa adevărului, a adevăratei înviorări şi a vieţii. Văduvei care şi–a primit din moarte pe singurul ei fiu şi părinţilor cărora le–a dat înapoi vie pe fetiţa lor de doisprezece ani care murise, Isus le–a demonstrat realmente, într–un mod spectaculos, că el este „calea şi adevărul şi viaţa“. — Ioan 14:6; 17:3; Luca 7:11–17; 8:49–56.

13. Cui trebuie să ne adresăm după ajutor, după cum ne–a învăţat Isus, şi ce se întîmplă dacă urmăm sfatul său?

¹³ Fără îndoială, există situaţii cînd trebuie să înfrunţi probleme mai mari, care te depăşesc. Isus ne–a învăţat să–i cerem ajutor lui Iehova, întocmai după cum a făcut şi el (Luca 22:41–44; Evrei 5:7). Atunci cînd ne adresăm cu regularitate lui Dumnezeu prin rugăciune, ajungem să împărtăşim simţămintele psalmistului care a scris: „Binecuvîntat să fie Iehova, care zilnic poartă povara pentru noi, adevăratul Dumnezeu al salvării noastre“ (Psalm 55:22; 68:19). Da, cunoaşterea adevărului este realmente un izvor de înviorare. Aceasta ne apropie de Iehova şi ne ajută să înţelegem că avînd ajutorul său putem înfrunta cu succes chiar şi cele mai dificile situaţii din viaţă.

Învioraţi de speranţa Regatului

14. Ce l–a susţinut pe Isus în încercările sale, şi ce este neapărat necesar pentru a găsi înviorare pentru sufletele noastre?

¹⁴ Pentru a găsi adevărata înviorare pentru sufletele noastre trebuie să avem o speranţă puternică. Speranţa a fost aceea care l–a susţinut pe Isus. Biblia spune: „Pentru bucuria care i–a fost pusă în faţă, el a suportat stîlpul de tortură, a dispreţuit ruşinea şi s–a aşezat la dreapta tronului lui Dumnezeu“ (Evrei 12:2). Îmbucurătoarea speranţă care l–a susţinut pe Isus a fost aceea de a contribui la sfinţirea numelui Tatălui său prin păstrarea integrităţii personale, precum şi de a se dovedi demn de a fi Regele Regatului lui Dumnezeu. Păstrînd limpede în faţa ochilor speranţa noastră, fie că este vorba de a domni ca regi în cer împreună cu Cristos, fie de a trăi pe un pămînt paradiziac în calitate de supuşi ai săi, iată ce ne va susţine şi pe noi în serviciul pe care i–l aducem lui Iehova. Această speranţă este cu adevărat vitală ca să găsim înviorare pentru sufletele noastre. — Romani 12:12.

15. Ce fel de perspectivă a vieţii am avea fără speranţa Regatului?

¹⁵ Gîndeşte–te la perspectiva vieţii tale dacă nu ai avea speranţa Regatului. În mod normal o viaţă durează numai 70 sau poate 80 de ani. Iar zilele acestor ani trec în foarte mare grabă, aşa cum o poate spune orice persoană înaintată în vîrstă! Da, Biblia spune pe drept cuvînt despre viaţă: „Deoarece trebuie să treacă repede, iar noi zburăm“ (Psalm 90:10). Dar noi vrem ca zilele noastre să continue. Vrem să trăim. Există atît de multe lucruri de făcut şi de care să ne bucurăm!

16. Ce trebuie să facem pentru a găsi înviorare pentru sufletele noastre?

¹⁶ Cît de vital este, aşadar, să ne apropiem cu credinţă de „Cristos Isus, speranţa noastră“ (1 Timotei 1:1). El însuşi a spus: „Aceasta este voinţa Tatălui meu, ca oricine îl vede pe Fiul şi exercită credinţă în el să aibă viaţă eternă“ (Ioan 6:40, 51). Credem noi acest lucru? Pentru a găsi înviorare pentru sufletele noastre trebuie să fim absolut convinşi. Nu există o altă posibilitate: trebuie să luăm ’drept coif speranţa salvării‘ (1 Tesaloniceni 5:8; Evrei 6:19). Această speranţă trebuie să ne păzească mintea şi gîndurile. În caz contrar, vom deveni atît de împovăraţi cu greutăţile şi problemele noastre încît vom ceda şi vom pierde viaţa eternă. Prin urmare, pentru a găsi înviorare pentru sufletul tău, fii atent să–ţi menţii fermă speranţa Regatului.

Învioraţi prin înfăptuirea lucrării lui Dumnezeu

17. (a) Ce este necesar pentru a găsi înviorare, şi din care cauză aceasta nu este prea greu pentru noi? (b) Ce înseamnă a accepta jugul lui Isus?

¹⁷ Dar pentru a găsi înviorare nu este suficient doar să ne apropiem de Isus. El a adăugat: „Luaţi jugul meu asupra voastră [sau „puneţi–vă sub jugul meu cu mine“] şi învăţaţi de la mine, fiindcă eu am o fire blîndă şi o inimă umilă, iar voi veţi găsi înviorare pentru sufletele voastre. Căci jugul meu este blînd şi sarcina mea este uşoară“ (Matei 11:29, 30, Traducerea Lumii Noi cu referinţe, nota de subsol). A lua jugul înseamnă a lucra. Dar să remarcăm că Isus nu ne cere să luăm asupra noastră jugul şi să facem singuri întreaga lucrare. Nu, ci trebuie să ne înjugăm împreună cu el. În acest caz a accepta jugul pe care îl oferă Cristos înseamnă a te dedica lui Dumnezeu, a simboliza dedicarea prin botezul în apă şi apoi a–ţi asuma răspunderea de a fi un discipol al lui Cristos. Dar cum poate acest jug de a fi discipol să aducă înviorare?

18. (a) De ce acceptarea jugului lui Isus este un izvor de înviorare? (b) În ce măsură activitatea de predicare ne aduce bucurie şi înviorare?

¹⁸ A accepta jugul lui Cristos este un izvor de înviorare deoarece Isus are o fire blîndă şi o inimă umilă. Dat fiind faptul că el nu este iraţional, este o înviorare să lucrezi cu el sub acelaşi jug. El ţine cont de limitele şi slăbiciunile noastre. El a putut spune: „Jugul meu este blînd.“ Este adevărat că jugul de a fi discipol implică muncă, adică înfăptuirea aceleiaşi lucrări de predicare şi instruire pe care a îndeplinit–o Isus şi pentru care i–a pregătit pe primii săi discipoli (Matei 28:19, 20: Fapte 1:8). Ce lucrare înviorătoare este însă să le vorbeşti altora despre Dumnezeul nostru iubitor, despre Fiul său şi despre Regat! Cîtă înviorare simţi vorbindu–le altora despre modul cum pot trăi pentru totdeauna în Paradis! Şi cît de mare devine bucuria noastră atunci cînd ei acceptă mesajul dătător de viaţă al Regatului şi ni se alătură în serviciul lui Iehova Dumnezeu! —1 Timotei 4:16.

19. De ce pentru bătrînii congregaţiei de azi este demn de remarcat sfatul socrului lui Moise?

¹⁹ În ultimii ani în organizaţia lui Iehova au venit milioane de persoane care trebuie ajutate să accepte jugul lui Cristos, fapt care măreşte cantitatea de muncă ce le revine proclamatorilor Regatului şi celor care îi păstoresc. Pentru aceşti păstori spirituali este demn de remarcat sfatul pe care profetul Moise l–a primit de la socrul său: „Modul tău de a proceda nu este bun. Cu siguranţă că te vei epuiza, atît tu cît şi poporul care este cu tine, deoarece această sarcină este prea grea pentru tine. Tu nu o poţi duce singur la îndeplinire.“ Astfel el l–a sfătuit pe Moise să aleagă bărbaţi capabili, care să participe la lucrarea de păstorire a poporului. Pus în practică, acest sfat s–a dovedit a fi eficient (Exod 18:17–27). În prezent, instruirea permanentă va produce mulţi bărbaţi capabili, „daruri sub formă de oameni“, care pot lua parte la păstorirea turmei, astfel încît bătrînii congregaţiei să nu se epuizeze. — Efeseni 4:8, 16.

20. Ce pretind Isus Cristos şi Tatăl său din partea noastră?

²⁰ Cu toate că Isus Cristos i–a îndemnat pe continuatorii săi să se străduiască din răsputeri, totuşi nici el, nici Tatăl său nu pretind ca vreunul dintre noi să facă mai mult decît este raţional. Într–o ocazie, cînd unii au criticat–o pe Maria, sora lui Lazăr, pentru efortul depus de ea în favoarea lui Isus, i–a mustrat, spunînd: „Lăsaţi–o în pace. (. . .) Ea a făcut ce a putut“ (Marcu 14:6–9; Luca 13:24). Iată tot ce se aşteaptă din partea noastră: să facem ceea ce putem. Această activitate creştină nu este o povară, ci o înviorare. De ce? Deoarece aduce o adevărată satisfacţie acum, iar în viitor speranţa sigură a binecuvîntărilor eterne.

21. (a) În ce constă sarcina uşoară a lui Cristos, şi ce îngreunează adesea lucrarea de predicare? (b) La ce trebuie să fim ferm hotărîţi, şi ce este în perspectiva noastră atunci cu siguranţă?

²¹ Este adevărat că Satan se va îngriji să fim persecutaţi, aşa cum a fost şi partenerul nostru de jug, Isus Cristos (Ioan 15:20; 2 Timotei 3:12). Dar să nu uităm că nu sarcina uşoară încredinţată de Cristos este cea care ne împovărează. Ceea ce face ca lucrarea noastră să fie uneori dificilă este opoziţia din partea lui Satan şi a agenţilor săi. Sarcina încredinţată de Cristos constă doar în a satisface cerinţele lui Dumnezeu şi acestea nu sînt grele (1 Ioan 5:3). Fie deci să continuăm a rămîne sub jugul lui Isus Cristos împreună cu el, angajîndu–ne cu seriozitate în lucrarea de predicare şi instruire a altora, întocmai cum a făcut el. Procedînd în felul acesta vom ’găsi înviorare pentru sufletele noastre‘, aşa cum a promis el.

Cum aţi răspunde?

◼ Conform cu Romani 8:22, în ce situaţie se află familia umană?

◼ Care sînt modalităţile prin care ne procură înviorare cunoaşterea adevărului?

◼ De ce este speranţa Regatului atît de înviorătoare?

◼ Care este jugul lui Isus, şi de ce este acesta un jug blînd?

◼ Purtarea cărei sarcini ne va aduce înviorare?