Fericiţi sînt cei care îşi folosesc în mod corect puterea!
„Iehova este încet la mînie şi mare în putere şi Iehova nu se va reţine nicidecum să pedepsească.“ — NAUM 1:3.
1. De ce o persoană dotată cu o măsură de putere nu are motive de a se lăuda?
FIINŢELE inteligente pot exercita în mod corect multe feluri de putere. În virtutea capacităţilor noastre naturale sau a unor împrejurări putem dispune în mod deosebit de putere într-un domeniu sau într-altul. Avem însă prin aceasta motive să ne lăudăm? Nicidecum. Ce anume citim în Ieremia 9:23? „Să nu se laude cel înţelept cu înţelepciunea sa, să nu se laude cel puternic cu puterea sa, nici cel bogat să nu se laude cu bogăţia sa“ (Biblia Sinodală, 1975). De ce nu trebuie să ne lăudăm? Apostolul Pavel oferă un bun răspuns la această întrebare în 1 Corinteni 4:7: „Cine face ca tu să te deosebeşti de altul? În realitate ce ai tu şi să nu fi primit? Şi dacă într-adevăr ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu ai fi primit?“
2. De ce trebuie să fim atenţi asupra modului cum ne folosim puterea?
2 Din ce motive trebuie să fim atenţi să nu ne folosim în mod greşit de puterea pe care s-ar putea s-o avem într-un anumit domeniu? Deoarece „înclinaţia inimii omului este rea din tinereţea lui“ (Geneza 8:21). Dat fiind faptul că noi avem cu toţii o tendinţă înnăscută spre egoism, trebuie să fim atenţi în permanenţă să ne folosim în mod corect puterea de care dispunem. Un poet se exprima astfel: „Nu există comoară care să nu aducă cu sine o umbră de îngrijorare. Nu există putere îndărătul căreia să nu se ascundă o capcană subtilă.“ Într-adevăr, din cauza imperfecţiunii moştenite, avem mereu tendinţa de a ne folosi puterea în scopuri egoiste.
Iehova — puternic dar în acelaşi timp înţelept şi drept
3. De ce putere dispune Iehova?
3 Creatorul însuşi, Iehova Dumnezeu este cel care ne oferă un exemplu excelent şi perfect în ceea ce priveşte modul de a face uz de putere. El nu acţionează în mod pripit, este încet la mînie chiar şi atunci cînd trebuie să-şi exprime puterea pentru a pedepsi (Naum 1:3). Nimeni nu deţine o putere mai mare decît Dumnezeu; din acest motiv noi îl considerăm drept Fiinţa atotputernică, omnipotentă. Dumnezeu însuşi îşi atribuie pe drept cuvînt titlul de „Atotputernic“ (Geneza 17:1). El nu numai că are puteri depline în sensul că dispune de o forţă nelimitată, dar posedă încă puterea supremă în sensul că dispune de autoritate absolută în virtutea poziţiei sale de Domn Suveran al universului, univers pe care el însuşi l-a creat. Din acest motiv nimeni nu poate avea îndrăzneala să pretindă că ar putea ‘să-i oprească mîna sau să-i spună: «Ce-ai făcut?»’ — Daniel 4:35.
4. De ce este înţelept să ne temem de Iehova?
4 Dat fiind faptul că Iehova Dumnezeu este atotputernic, este înţelept din partea noastră să ne fie teamă să-i displăcem. Într-adevăr „teama de Iehova este începutul înţelepciunii şi cunoaşterea Celui Preaînalt este priceperea“ (Proverbe 9:10). Pavel ne avertizează să nu stîrnim gelozia lui Dumnezeu comiţînd într-un fel sau altul idolatrie, căci, spune el: „Sîntem noi oare mai tari decît el?“ Absolut deloc! (1 Corinteni 10:22). Cu toate acestea, toţi cei care violează în mod intenţionat poruncile drepte ale lui Dumnezeu, acţionează ca şi cum ar fi mai puternici decît Iehova. Următoarele cuvinte exprimate de Pavel scot în evidenţă acest lucru: „Dumnezeul nostru este totodată şi un foc mistuitor.“ — Evrei 12:29.
5. De ce nu trebuie să resimţim o teamă morbidă faţă de Iehova din cauza atotputerniciei sale?
5 Toate acestea ar putea să ne umple de un sentiment de teroare sau de teamă morbidă, dacă Iehova Dumnezeu nu şi-ar echilibra în mod perfect atotputernicia cu alte trei calităţi fundamentale: înţelepciunea, dreptatea şi iubirea. Cînd face uz de puterea sa pentru a pedepsi, el rămîne întotdeauna în armonie sau în concordanţă cu aceste trei calităţi. De exemplu, Potopul din zilele lui Noe a fost cu adevărat o manifestare grandioasă a puterii lui Iehova. Şi-a folosit oare Dumnezeu puterea într-un mod nedrept sau lipsit de iubire? Nicidecum! Văzînd cît de corupt era modul în care trăiau oamenii, Dumnezeu a fost îndurerat (Geneza 6:5–11). Întrucît acei oameni răi care trăiau înainte de Potop abuzau de binecuvîntările primite de la el, Dumnezeu a procedat în mod just, înlăturîndu-i de pe pămînt, mai ales în vederea faptului că ei ignoraseră avertismentele date prin Noe, „predicatorul dreptăţii“. — 2 Petru 2:5.
6. Ce reiese din modul în care a acţionat Iehova faţă de Sodoma şi Gomora?
6 Cînd locuitorii Sodomei şi Gomorei s-au dovedit a fi nişte păcătoşi extrem de depravaţi, deoarece se foloseau în mod greşit de facultăţile cu care fuseseră dotaţi de Dumnezeu ca oameni, Iehova a decis să fie distruşi. Din consideraţie pentru prietenul său Avraam, Iehova l-a informat pe acest bărbat de credinţă despre intenţiile Sale referitoare la Sodoma şi Gomora. Se pare că Avraam a gîndit că o acţiune de acest gen ar constitui un grav abuz de putere. De aceea, el l-a întrebat pe Iehova: „Nu va face oare Judecătorul întregului pămînt ceea ce este drept?“ Însă Avraam avea o idee greşită. În cele din urmă el a trebuit să admită că decretul emis de Iehova era cu adevărat just, din moment ce în acele cetăţi nu a fost posibil să se găsească nici măcar zece persoane drepte. De aici reiese în mod incontestabil, faptul că Iehova este foarte atent să-şi folosească în mod corect puterea. — Geneza 18:17–33; Isaia 41:8.
7. De ce a meritat Faraon ca Iehova să facă uz de forţa sa pentru a-l pedepsi?
7 Mai tîrziu cînd a sosit momentul să-i elibereze pe israeliţi din sclavia nedreaptă în care se aflau în Egipt, Iehova i-a oferit lui Faraon posibilitatea să coopereze cu el. În acest fel nu ar fi existat consecinţe nefaste nici pentru Faraon, nici pentru poporul lui. Dar acest monarh a refuzat cu trufie şi încăpăţînare să satisfacă cererile lui Iehova. Prin cele zece plăgi cu care a lovit succesiv Egiptul, Dumnezeu i-a făcut acestuia o demonstraţie a puterii sale (Exod 9:16). După ce i-a lăsat pe israeliţi să plece, Faraon a pornit să-i urmărească, continuînd astfel cu încăpăţînare să-l sfideze pe Iehova. Aşadar Iehova şi-a folosit în mod drept marea sa putere pentru a-l distruge pe Faraon şi forţele sale militare în apele Mării Roşii (Psalm 136:15). Să remarcăm faptul că, în fiecare dintre aceste împrejurări, Iehova şi-a folosit totodată puterea şi pentru a-i păstra în viaţă pe slujitorii săi fideli: Noe şi familia sa, Lot şi cele două fiice ale sale precum şi naţiunea lui Israel. — Geneza 19:16.
8. Din ce motive bine întemeiate a acţionat Iehova faţă de Sanherib în modul arătat?
8 Cu secole mai tîrziu, în timpul regelui Ezechia, Iehova Dumnezeu şi-a manifestat marea sa putere într-un mod extraordinar şi drept atunci cînd regele asirian Sanherib ameninţa să cucerească Ierusalimul. Slujitorii lui Iehova, conduşi de Ezechia, un rege fidel şi plin de devoţiune sfîntă, au cerut ajutorul său. Dumnezeu i-a ajutat deoarece ei îi slujeau cu fidelitate, dar şi pentru că pe de altă parte, emisarul regelui Sanherib declarase plin de îngîmfare: ‘Nu-l ascultaţi pe Ezechia. Nu vă lăsaţi induşi în eroare de promisiunea lui că Iehova vă va elibera. Care dintre dumnezeii celorlalte naţiuni a fost în stare să-şi elibereze poporul din mîna lui Sanherib? Dat fiind că nici unul dintre ei nu a reuşit, de ce credeţi că Iehova ar fi în stare să vă elibereze pe voi?’ (Isaia 36:13–20). În faţa unei atitudini atît de îngîmfate, Dumnezeu nu a avut altceva de făcut decît să-şi arate marea sa putere: El a provocat moartea a 185 000 de soldaţi într-o singură noapte, demonstrînd astfel că Iehova este deosebit de dumnezeii naţiunilor.
9. Ce alte exemple demonstrează că Iehova este atent la modul în care face uz de puterea sa?
9 Să examinăm alte cîteva din numeroasele exemple care ar putea fi citate. Cînd Iehova a lovit-o cu lepră pe Maria, el şi-a dovedit puterea într-un mod absolut drept şi înţelept. Maria merita această pedeapsă deoarece se exprimase cu înfumurare împotriva fratelui ei Moise, care fusese numit de Dumnezeu (Numere 12:1–15). Acelaşi lucru s-a petrecut atunci cînd regele Ozia a pătruns cu impertinenţă în sanctuarul sfînt al templului şi a pretins să ofere tămîie pe altarul de aur, refuzînd plin de orgoliu să asculte de preoţii leviţi care au încercat să-l facă să-şi schimbe hotărîrea. Iehova şi-a dovedit puterea, lovindu-l în mod justificat pe rege cu lepră (2 Cronici 26:16–21). Păcatul acestor două personaje nu a fost de aceeaşi gravitate, de aceea pedeapsa aplicată de Iehova asupra lor a fost diferită: lepra Mariei a fost temporară, în timp ce Ozia a suferit de această boală pînă la moarte. Putem înţelege în felul acesta că Iehova este atent în orice împrejurare să facă uz cu înţelepciune şi dreptate de puterea sa şi că poate să-i salveze pe cei fideli care îl iubesc şi să-i distrugă pe cei răi. — Psalm 145:20.
Exemplul lui Isus Cristos
10, 11. În ce împrejurări a dovedit Isus că era preocupat să facă uz în mod corect de puterea sa?
10 Fiul lui Dumnezeu a fost în mod incontestabil un excelent imitator al Tatălui său în ceea ce priveşte modul de a face uz de putere. Una dintre primele împrejurări în care el a demonstrat acest lucru a fost atunci cînd a avut o dispută cu Satan referitoare la corpul lui Moise. Logosul ar fi putut cu uşurinţă să-l mustre aspru pe Satan. Dar el a stat de-o parte, ca să zicem aşa, pentru ca mustrarea să vină de la însuşi Iehova Dumnezeu. — Iuda 8, 9.
11 Prima ispită pe care a prezentat-o Satan lui Isus, în deşert, a fost legată de asemenea, de această problemă a abuzului de putere. Satan a căutat să-l determine pe Isus să facă uz de puterea sa supranaturală în scopuri egoiste, pentru a transforma nişte pietre în hrană. Încercarea era cu adevărat deosebit de mare, deoarece Isus nu mîncase de 40 de zile şi ‘i se făcuse foame’. Satan i-a prezentat lucrurile în aşa fel încît să-l convingă pe Isus să acţioneze într-un mod egoist, căci el a început cu următoarele cuvinte: „Dacă eşti un fiu al lui Dumnezeu, spune acestor pietre să devină pîini.“ El spera, fără îndoială, că Isus îi va răspunde: ‘Fireşte că sînt un fiu al lui Dumnezeu şi, pentru a-ţi dovedi acest lucru, voi face ca aceste pietre să devină pîini.’ Dar Isus nu s-a lăsat prins în capcană sau ispitit să acţioneze într-un mod egoist sau nebunesc, ci el a răspuns: „Este scris: «Omul nu trebuie să trăiască numai cu pîine ci cu orice declaraţie care iese din gura lui Iehova»“ (Matei 4:1–4). Aşadar, el a ignorat insinuarea lui Satan care punea la îndoială calitatea sa de Fiu al lui Dumnezeu şi a refuzat să se folosească într-un mod incorect de puterea pe care Dumnezeu i-o acordase.
12. Cum a mai arătat Isus că el nu era însetat de putere?
12 Mai tîrziu, după ce Isus Cristos a hrănit 5 000 de bărbaţi precum şi un mare număr de femei şi copii, iudeii au vrut să-l instaleze ca rege. Dacă ar fi acceptat oferta lor, acesta ar fi fost un abuz de putere care îi permitea să-i influenţeze pe oameni prin intermediul minunilor sale. El ştia că trebuie să rămînă neutru în ceea ce priveşte afacerile politice ale lumii şi să aştepte momentul cînd Iehova Dumnezeu avea să-i dea Regatul (Ioan 6:1–15). Mai tîrziu, atunci cînd o mulţime de oameni a venit să-l aresteze, el ar fi putut să ceară 12 legiuni de îngeri care să intervină pentru a-l scăpa. Dar, dacă ar fi acţionat astfel, el ar fi comis un abuz de putere, deoarece voinţa Tatălui său era ca el să se supună. — Matei 26:39, 53.
Ei nu au abuzat de puterea lor
13, 14. (a) În ce fel a oferit Ghedeon un exemplu excelent, dovedind că nu era însetat de putere? (b) Cum a dat Saul un bun exemplu la începutul domniei sale?
13 Printre oamenii imperfecţi care au rezistat în faţa ispitei de a face uz în mod greşit de puterea lor, trebuie să-l menţionăm pe judecătorul Ghedeon. După ce acesta a eliberat Israelul din mîna Madianului, poporul a vrut să-l facă rege. Ghedeon a refuzat, declarînd pe bună dreptate: „Eu nu voi stăpîni peste voi, nici fiul meu nu va stăpîni peste voi. Iehova este cel care va stăpîni peste voi.“ Într-adevăr el a manifestat încă şi acum aceeaşi modestie de care dăduse dovadă la începutul carierei sale de judecător. De altfel, răspunsul lui Ghedeon reflecta modul de gîndire al lui Iehova Dumnezeu cu privire la guvernarea unui rege uman asupra Israelului. Acest lucru îl putem înţelege din răspunsul pe care l-a dat însuşi Dumnezeu Israelului, pe vremea profetului Samuel, cînd poporul a cerut un rege. — Judecători 8:23; 6:12–16; 1 Samuel 8:7.
14 Şi totuşi, a fost ales un rege: Saul. La început, el a dat un exemplu excelent în ceea ce priveşte modul stăpînit de manifestare a puterii sale. Nişte oameni de nimic au spus despre el: „«Cum ne va salva acesta?» Aşadar, ei l-au dispreţuit (. . .) Însă el a rămas ca un om care a devenit mut.“ Saul ar fi putut să reacţioneze în mod pripit, făcînd uz de puterea sa regală, dar el s-a reţinut. În mod similar, după ce Saul a cîştigat victoria asupra amoniţilor, cîţiva dintre supuşii săi au considerat că sosise momentul potrivit pentru ca regele să se răzbune pe aceia care îl dispreţuiseră. Astfel, ei au zis: „Cine este cel care zice: «Saul, el să fie rege peste noi?» Predaţi-ni-i pe oamenii aceia, ca să-i dăm morţii.“ Saul însă nu le împărtăşea deloc punctul de vedere. El le-a răspuns: „Nimeni nu va fi dat morţii în ziua aceasta, deoarece astăzi Iehova a realizat o salvare în Israel.“ Putem observa că Saul s-a comportat corect şi cu modestie la începutul domniei sale (1 Samuel 9:21; 10:20–23, 27; 11:12, 13). Din nefericire el a început apoi să facă abuz de puterea sa regală fapt care l-a condus spre un sfîrşit tragic. — 1 Samuel 28:6; 31:3–6.
15, 16. (a) Ce a putut să spună Samuel referitor la modul cum a făcut uz de puterea sa judecătorească? (b) Ce exemplu asemănător a oferit regele David?
15 Samuel, profet şi judecător în Israel, s-a dovedit un excelent exemplu. Dumnezeu l-a folosit într-un mod remarcabil încă din fragedă copilărie. El a judecat poporul cu dreptate şi i-a adus eliberarea. S-a folosit vreodată de poziţia sa pentru a-şi satisface nişte interese egoiste? Absolut deloc! În discursul său de rămas bun pe care l-a rostit în faţa israeliţilor el a declarat: „Iată că am ascultat glasul vostru cu privire la tot ceea ce mi-aţi spus, ca să fac să domnească un rege peste voi (. . .). Iată-mă. Răspundeţi înaintea lui Iehova şi înaintea unsului său: cui i-am luat taurul, sau cui i-am luat asinul, sau pe cine am frustrat sau pe cine am oprimat sau din mîna cui am acceptat preţul tăcerii, ca să-mi ascund ochii cu el?“ Poporul a trebuit să recunoască faptul că, sub toate aceste aspecte, comportamentul lui Samuel fusese ireproşabil. El nu abuzase niciodată de puterea de care dispunea în funcţia sa judecătorească. — 1 Samuel 12:1–5.
16 Nu trebuie să uităm nici exemplul excelent al lui David. El a avut de două ori ocazia să-l ucidă pe regele Saul. El ar fi putut să gîndească astfel: ‘Saul caută să mă ucidă; prin urmare, ori el, ori eu.’ Sau ar mai fi putut să dezvolte această idee egoistă: ‘Dat fiind că Samuel m-a uns ca viitor rege al Israelului, mai devreme sau mai tîrziu tot voi fi rege. De ce nu acum?’ Şi totuşi David a aşteptat cu răbdare pînă la momentul prevăzut de Iehova pentru a-i da regatul (1 Samuel 24:1–22; 26:1–25). Dar, din păcate, după ce David a devenit rege el s-a făcut vinovat de abuz de putere în două ocazii: prin provocarea morţii lui Urie şi prin numărarea armatei israelite. — 2 Samuel 11:15; 24:2–4, 12–14.
17. Cum a dovedit Pavel că nu era însetat de putere şi că nu s-a folosit niciodată în mod incorect de autoritatea sa?
17 În rîndurile continuatorilor lui Isus Cristos, apostolul Pavel a constituit un excelent exemplu în această privinţă. El ar fi putut pretinde să fie întreţinut de către adunările cărora le servea. Dar el nu a făcut acest lucru. El le-a zis bătrînilor din Efes: „Nu am rîvnit la argintul sau la aurul sau la veşmintele nimănui. Voi înşivă ştiţi că aceste mîini s-au îngrijit de necesităţile mele şi ale acelora care erau cu mine“ (Fapte 20:33, 34). În scrisoarea pe care a adresat-o adunării din Corint, apostolul s-a exprimat cu şi mai multă vigoare asupra acestui subiect (1 Corinteni 9:1–18). El ar fi avut dreptul să nu exercite o muncă laică, fiindcă în fond, cine serveşte ca soldat pe propria sa cheltuială? Nu spusese oare Moise să nu se pună botniţă unui taur în timp ce treieră grîul? „Dar eu nu m-am folosit de nici una dintre aceste îngrijiri“, explică Pavel. Care era recompensa lui? „Ca în timp ce declar vestea bună, să ofer vestea bună fără plată, ca să nu abuzez de autoritatea mea în vestea bună.“
18. (a) Ce ar trebui să gîndim în legătură cu modul excelent în care Iehova face uz de puterea sa? (b) De ce pot fi declaraţi fericiţi aceia care îl imită pe Dumnezeu sub acest aspect?
18 Într-adevăr se poate spune: ‘Fericiţi sînt cei care nu fac abuz de puterea lor!’ Ce nume remarcabil şi-a făcut Iehova Dumnezeu oferind un exemplu excelent în această privinţă! El îşi menţine întotdeauna în echilibru atotputernicia cu celelalte calităţi ale sale: înţelepciunea, dreptatea, iubirea! Putem, aşadar, să spunem împreună cu psalmistul David: „Binecuvîntează pe Iehova, o, sufletul meu, chiar tot ce este în interiorul meu, sfîntul său nume“ (Psalm 103:1). Toţi aceia care au urmat exemplul lui Iehova, făcînd uz în mod corect de puterea lor, sînt realmente fericiţi. Exemplele biblice pe care le-am examinat demonstrează faptul că şi noi, în pofida imperfecţiunii noastre umane, putem să facem uz în mod corect de puterea de care dispunem. Procedînd în acest fel, nu numai că vom avea o bună conştiinţă, dar vom fi, de asemenea, aprobaţi de Dumnezeu şi respectaţi de semenii noştri.
Vă reamintiţi?
◻ De ce avem nevoie de sfaturi pentru a nu ne folosi puterea în mod incorect?
◻ Ce exemple demonstrează că Iehova Dumnezeu a făcut uz în mod corect de puterea sa?
◻ De ce se poate afirma că Isus a fost atent să nu facă uz în mod necorespunzător de puterea sa?
◻ Ce personaje din cadrul Scripturilor ebraice nu s-au făcut vinovate de abuz de putere?
◻ Cum s-a dovedit apostolul Pavel un excelent exemplu în exercitarea puterii sale?
[Chenarul de la pagina 9]
Principalele calităţi ale lui Iehova se echilibrează în mod perfect
iubire putere dreptate înţelepciune
[Legenda fotografiilor de la pagina 10]
Dumnezeu şi-a demonstrat puterea sa cu dreptate:
prin potop
la Sodoma şi Gomora
la Marea Roşie