Soţilor, ţineţi seama de autoritatea lui Cristos!

„Capul oricărui bărbat este Cristos.“ — 1 CORINTENI 11:3.

 1, 2. a) Cum aţi caracteriza un soţ bun? b) De ce este esenţial să recunoaştem că Dumnezeu a instituit căsătoria?

CE ÎNSEAMNĂ în opinia voastră un soţ bun? Un om foarte inteligent sau foarte puternic? Un bărbat care aduce mulţi bani în casă? Sau un om care se remarcă prin bunătatea şi iubirea cu care îşi tratează soţia şi copiii? Dacă ne gândim la felul în care-şi tratează soţia şi copiii, mulţi soţi nu sunt exemplari, întrucât se lasă conduşi de spiritul lumii şi urmează norme omeneşti. De ce? Motivul principal este că nu recunosc şi nu urmează îndrumarea Fondatorului căsătoriei, Cel care, ‘a luat din om o coastă, a făcut din ea o femeie şi a adus-o la om’. — Geneza 2:21-24.

² Isus Cristos a confirmat relatarea biblică referitoare la originea divină a căsătoriei, spunându-le unor împotrivitori: „N-aţi citit că cel care i-a creat i-a făcut de la început de sex bărbătesc şi de sex femeiesc şi a spus: «De aceea va lăsa bărbatul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de soţia sa şi cei doi vor fi o singură carne»? Aşa că nu mai sunt doi, ci o singură carne. Deci ce a pus Dumnezeu în acelaşi jug [în căsătorie] omul să nu despartă“ (Matei 19:4-6). Fără îndoială, reuşita unei căsnicii depinde de recunoaşterea faptului că Dumnezeu a instituit căsătoria şi de aplicarea instrucţiunilor consemnate în Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia.

Cum poţi fi un soţ bun

 3, 4. a) De ce putem spune că Isus ştia multe despre căsătorie? b) Cine este soţia figurativă a lui Isus, şi cum trebuie să se poarte un soţ cu soţia lui?

³ Ca să fii un soţ un bun, îţi va fi de mare ajutor să studiezi ce a spus Isus şi să faci ce a făcut el. Isus ştia multe despre căsătorie, deoarece a fost de faţă la crearea primilor doi oameni şi la căsătoria lor. Iehova Dumnezeu îi spusese: „Să facem om după chipul şi asemănarea noastră“ (Geneza 1:26). Da, Dumnezeu i s-a adresat celui pe care l-a creat înaintea oricui şi înainte de orice, celui care a fost „lângă el ca meşter iscusit“ (Proverbele 8:22-30). Acesta a fost „întâiul născut din toată creaţia“, „începutul creaţiei lui Dumnezeu“. A fost adus în existenţă înainte de crearea universului material. — Coloseni 1:15; Revelaţia 3:14.

⁴ Isus este numit „Mielul lui Dumnezeu“ şi este descris în sens figurativ ca un soţ. Odată, un înger a spus: „Vino şi îţi voi arăta mireasa, soţia Mielului!“ (Ioan 1:29; Revelaţia 21:9). Dar cine este mireasa sau soţia lui? „Soţia Mielului“ este formată din continuatorii unşi cu spirit, fideli, ai lui Cristos, care vor domni cu el în cer (Revelaţia 14:1, 3). Aşadar, prin felul în care s-a purtat cu discipolii săi când a fost pe pământ, Isus a lăsat un model pe care fiecare soţ îl poate urma în relaţia cu soţia lui.

 5. Al cui model este Isus?

⁵ E adevărat că, potrivit Bibliei, Isus este exemplul tuturor creştinilor. Iată ce citim: „Cristos a suferit pentru voi, lăsându-vă un model, ca să călcaţi cât mai exact pe urmele lui“ (1 Petru 2:21). Dar el este un model îndeosebi pentru bărbaţi. Biblia spune: „Capul oricărui bărbat este Cristos, capul femeii este bărbatul şi capul lui Cristos este Dumnezeu“ (1 Corinteni 11:3). Întrucât Cristos este capul bărbatului, soţii trebuie să-i urmeze exemplul. Pentru a fi reuşită şi fericită, o familie trebuie să respecte principiul autorităţii. Astfel, soţul trebuie să se poarte cu iubire cu soţia lui aşa cum s-a purtat şi Isus cu soţia sa figurativă, cu discipolii săi unşi.

Cum să înfruntăm problemele din căsnicie

 6. În armonie cu 1 Petru 3:7, cum trebuie să se poarte soţul cu soţia lui?

⁶ Trăim într-o lume plină de probleme. Îndeosebi soţii trebuie să urmeze exemplul lui Isus fiind răbdători şi iubitori şi susţinând cu fermitate principii drepte (2 Timotei 3:1-5). Referitor la modelul lăsat de Isus, Biblia spune: „Voi, soţilor, continuaţi să locuiţi cu ele [soţiile voastre] potrivit cunoştinţei“ (1 Petru 3:7). Da, soţul trebuie să înfrunte problemele din căsnicie cu ajutorul cunoştinţei, aşa cum a procedat şi Isus când s-a confruntat cu probleme. De fapt, Isus a îndurat încercări mai mari decât ale oricărui alt om, dar ştia că de vină erau Satan, demonii şi lumea rea (Ioan 14:30; Efeseni 6:12). Isus nu a fost surprins când s-au ivit probleme. Nici cei căsătoriţi nu trebuie să fie surprinşi dacă se confruntă cu „necazuri în carne“. Biblia avertizează că cei care se căsătoresc se pot aştepta la asemenea necazuri. — 1 Corinteni 7:28.

 7, 8. a) Ce înseamnă, printre altele, a locui cu soţia potrivit cunoştinţei? b) De ce se cuvine ca soţul să-i dea onoare soţiei?

⁷ Biblia spune că soţii trebuie să locuiască cu soţiile lor „potrivit cunoştinţei, dându-le onoare ca unui vas mai slab, cel feminin“ (1 Petru 3:7). Pentru a fi aprobat de Dumnezeu, soţul nu trebuie să stăpânească cu asprime peste soţia lui (deşi Biblia a prezis că mulţi bărbaţi vor face aşa), ci trebuie să-i acorde onoare (Geneza 3:16). Soţul trebuie să-şi considere soţia un dar preţios şi să nu-şi folosească niciodată forţa fizică, mai mare decât a ei, pentru a-i face rău. Dimpotrivă, trebuie să ţină cont de sentimentele ei, tratând-o întotdeauna cu respect şi demnitate.

⁸ De ce se cuvine ca soţul să-i dea onoare soţiei lui? Biblia răspunde: „Fiindcă sunteţi şi moştenitori cu ele ai favorii nemeritate a vieţii, pentru ca rugăciunile voastre să nu fie împiedicate“ (1 Petru 3:7). Un soţ care i se închină lui Dumnezeu trebuie să înţeleagă că Iehova nu-l consideră pe bărbat superior femeii. Femeile care sunt aprobate de Dumnezeu vor primi aceeaşi răsplată ca şi bărbaţii: viaţa veşnică. Multe se vor bucura chiar de privilegiul de a trăi în cer, unde „nu există nici bărbat, nici femeie“ (Galateni 3:28). Aşadar, soţul nu trebuie să uite că ceea ce dă valoare unui om în ochii lui Dumnezeu este fidelitatea lui, indiferent că e bărbat sau femeie, soţ, soţie ori copil. — 1 Corinteni 4:2.

 9. a) Potrivit cuvintelor lui Petru, de ce trebuie soţul să-i dea onoare soţiei lui? b) Cum le-a dat Isus onoare femeilor?

⁹ Apostolul Petru a subliniat cât de important este ca soţul să-i dea onoare soţiei. El a spus: „Pentru ca rugăciunile voastre să nu fie împiedicate“. Ce grav ar fi să se întâmple aşa ceva! Dacă un soţ nu-i dă onoare soţiei lui, rugăciunile sale ar putea fi împiedicate, aşa cum li s-a întâmplat unor slujitori din trecut ai lui Dumnezeu care n-au privit cu seriozitate lucrul acesta (Plângerile 3:43, 44). Manifestând înţelepciune, bărbaţii creştini — atât cei căsătoriţi, cât şi cei care se gândesc la căsătorie — vor analiza atitudinea demnă a lui Isus faţă de femei. El le-a primit cu bucurie în grupul celor care-l însoţeau în predicare şi le-a tratat cu respect şi bunătate. Odată, Isus chiar le-a dezvăluit mai întâi unor femei un adevăr extraordinar, spunându-le să-i înştiinţeze şi pe bărbaţi. — Matei 28:1, 8-10; Luca 8:1-3.

Un exemplu mai ales pentru soţi

10, 11. a) De ce mai ales soţii trebuie să studieze exemplul lăsat de Isus? b) Cum trebuie soţul să-şi manifeste iubirea faţă de soţia lui?

¹⁰ După cum s-a menţionat mai înainte, Biblia compară relaţia dintre soţ şi soţie cu relaţia dintre Cristos şi „mireasa“ sa, respectiv congregaţia creştinilor unşi. Biblia spune: „Soţul este capul soţiei, aşa cum şi Cristos este capul congregaţiei“ (Efeseni 5:23). Aceste cuvinte ar trebui să-l încurajeze pe soţ să analizeze cum şi-a exercitat Isus autoritatea sau cum şi-a condus el continuatorii. Numai în felul acesta va putea să urmeze exemplul lui Isus şi să-i ofere soţiei lui îndrumare, iubire şi grijă, aşa cum a făcut şi Isus pentru congregaţia sa.

¹¹ Biblia îi îndeamnă pe soţii creştini: „Continuaţi să vă iubiţi soţiile, aşa cum şi Cristos a iubit congregaţia şi s-a dat pe sine pentru ea“ (Efeseni 5:25). În capitolul precedent din scrisoarea către efeseni, congregaţia este numită „corpul lui Cristos“. Acest corp simbolic are mai multe mădulare, bărbaţi şi femei deopotrivă, şi toate contribuie la buna funcţionare a corpului. Isus este, desigur, „capul corpului, al congregaţiei“. — Efeseni 4:12; Coloseni 1:18; 1 Corinteni 12:12, 13, 27.

12. Cum şi-a demonstrat Isus iubirea faţă de corpul său figurativ?

¹² Isus şi-a demonstrat iubirea faţă de corpul său figurativ, faţă de congregaţie, mai ales prin grija pentru bunăstarea celor care aveau să fie membrii acestui corp. De exemplu, odată, când discipolii erau obosiţi, Isus le-a spus: „Veniţi cu mine deoparte, într-un loc retras, şi odihniţi-vă puţin“ (Marcu 6:31). Relatând ce a făcut Isus cu numai câteva ore înainte de a fi executat, unul dintre apostoli a scris: „Fiindcă i-a iubit pe ai săi [adică pe membrii corpului său figurativ] . . . , i-a iubit până la sfârşit“ (Ioan 13:1). Ce exemplu minunat le-a lăsat Isus soţilor!

13. Cum sunt îndemnaţi soţii să-şi iubească soţiile?

¹³ Vorbind în continuare despre exemplul pe care Isus l-a dat soţilor, apostolul Pavel a îndemnat: „Soţii trebuie să-şi iubească soţiile ca pe corpul lor. Cine îşi iubeşte soţia se iubeşte pe sine, fiindcă nimeni nu şi-a urât vreodată carnea, ci o hrăneşte şi o îngrijeşte cu drag, cum face şi Cristos cu congregaţia“. Pavel a mai spus: „Fiecare dintre voi să-şi iubească soţia ca pe sine însuşi“. — Efeseni 5:28, 29, 33.

14. Cum se poartă un soţ cu corpul său imperfect, şi, prin urmare, cum ar trebui să-şi trateze soţia?

¹⁴ Să medităm la cuvintele lui Pavel: Oare un om normal şi-ar face rău singur? Cine îşi loveşte piciorul pentru că s-a împiedicat? Ce soţ se umileşte singur ori îşi scoate în evidenţă defectele înaintea prietenilor? Atunci de să vorbească urât cu soţia lui sau chiar s-o maltrateze când ea greşeşte? Soţul trebuie să se gândească nu numai la binele său, ci şi la binele soţiei lui. — 1 Corinteni 10:24; 13:5.

15. a) Cum s-a purtat Isus cu discipolii săi imperfecţi când aceştia s-au dovedit slabi? b) Ce putem învăţa din exemplul său?

¹⁵ Să ne gândim cum s-a purtat Isus cu discipolii săi imperfecţi în noaptea dinaintea morţii sale, când ei s-au dovedit slabi. În grădina Ghetsimani, Isus i-a îndemnat de mai multe ori să se roage, dar ei au adormit de trei ori. Deodată, au fost înconjuraţi de nişte oameni înarmaţi. „Pe cine căutaţi?“, i-a întrebat Isus. Când aceştia au răspuns că îl caută „pe Isus Nazarineanul“, el le-a spus: „Eu sunt“. Ştiind că ‘sosise ceasul’ morţii sale, el a zis: „Dacă pe mine mă căutaţi, lăsaţi-i pe aceştia să plece“. Isus s-a gândit întotdeauna la binele discipolilor — membrii miresei sale simbolice — iar în această situaţie a căutat să-i scape de necaz. Studiind modul în care s-a purtat Isus cu discipolii săi, soţii vor găsi multe principii pe care le pot aplica în relaţiile cu soţiile lor. — Ioan 18:1-9; Marcu 14:34-37, 41.

Iubirea lui Isus — mai mult decât un sentiment

16. Cum a corectat-o Isus pe Marta?

¹⁶ Biblia spune că „Isus îi iubea pe Marta, pe sora ei şi pe Lazăr“, care îl găzduiau adesea (Ioan 11:5). Însă Isus nu a ezitat s-o sfătuiască pe Marta când ea s-a concentrat asupra pregătirii mesei şi nu asupra instruirii spirituale pe care el voia să le-o ofere. El i-a spus: „Marta, Marta, tu te îngrijorezi şi te frămânţi pentru multe lucruri. Dar sunt necesare puţine lucruri, ba chiar unul singur“ (Luca 10:41, 42). Ştiind că Isus ţinea la ea, fără îndoială că Martei i-a fost uşor să-i accepte sfatul. În mod asemănător, soţul trebuie să se poarte cu bunătate şi cu iubire cu soţia lui şi să-şi aleagă cu grijă cuvintele. Totuşi, când trebuie să-şi corecteze soţia, e bine să-i vorbească deschis, aşa cum a făcut şi Isus.

17, 18. a) Cum l-a mustrat Petru pe Isus, şi de ce Petru a trebuit să fie corectat? b) Ce responsabilitate îi revine soţului?

¹⁷ Altă dată, Isus le-a spus apostolilor că trebuie să se ducă la Ierusalim şi că acolo va fi persecutat de ‘bătrâni, de preoţii principali şi de scribi [şi va fi] omorât, dar că a treia zi va fi sculat din morţi’. Atunci Petru l-a luat deoparte şi a început să-l mustre, spunându-i: „Fii bun cu tine însuţi, Doamne! Nu vei avea deloc soarta aceasta“. În acest caz, sentimentele i-au întunecat lui Petru vederea spirituală. Petru trebuia corectat. Prin urmare, Isus i-a spus: „Înapoia mea, Satan! Tu eşti o piatră de poticnire pentru mine, fiindcă n-ai gândurile lui Dumnezeu, ci ale oamenilor“. — Matei 16:21-23.

¹⁸ Isus tocmai exprimase voinţa divină, potrivit căreia el urma să sufere şi să fie omorât (Psalmul 16:10; Isaia 53:12). Prin urmare, Petru a greşit când l-a mustrat pe Isus. Da, Petru avea nevoie de corectare fermă, aşa cum toţi avem uneori nevoie. Fiind capul familiei, soţul are autoritatea şi responsabilitatea de a-i corecta pe membrii familiei lui, inclusiv pe soţia sa. El trebuie să fie ferm când îşi corectează familia, dar să dovedească şi iubire şi amabilitate. Aşa cum Isus l-a ajutat pe Petru să vadă corect lucrurile, uneori soţul trebuie să facă la fel cu soţia sa. De pildă, poate că trebuie să-i explice cu amabilitate că are de făcut unele schimbări dacă îmbrăcămintea, bijuteriile sau machiajul ei nu mai reflectă întru totul modestia recomandată de Scripturi. — 1 Petru 3:3-5.

Soţilor, aveţi răbdare!

19, 20. a) Ce problemă a apărut între apostolii lui Isus, şi cum a procedat el? b) În ce măsură au avut succes eforturile lui Isus?

¹⁹ Soţul nu trebuie să se aştepte ca eforturile sale sincere de a rezolva o problemă să aibă imediat succes. Isus a trebuit să depună în permanenţă eforturi pentru a schimba atitudinea apostolilor. De exemplu, între ei s-a iscat o dispută care n-a încetat până la sfârşitul activităţii lui Isus. Apostolii s-au certat cu privire la cine era cel mai mare dintre ei (Marcu 9:33-37; 10:35-45). Nu trecuse mult de când avuseseră a doua oară această discuţie. Isus a aranjat să ţină ultimul Paşte numai cu apostolii. Cu acea ocazie, niciunul dintre ei nu a luat iniţiativa să facă un serviciu în aparenţă umil: să le spele celorlalţi picioarele, aşa cum se obişnuia. Isus le-a spălat tuturor picioarele şi apoi le-a spus: „V-am dat un exemplu“. — Ioan 13:2-15.

²⁰ Soţii care manifestă o atitudine umilă, asemănătoare celei a lui Isus, se vor bucura probabil de sprijinul şi de colaborarea soţiilor lor. Dar e nevoie de răbdare. În aceeaşi seară, apostolii lui Isus s-au certat din nou din aceeaşi cauză: cine era cel mai mare (Luca 22:24). De multe ori, schimbările în atitudine şi în comportare se fac în timp, puţin câte puţin. Dar ce plăcut e când se văd rezultatele, aşa cum s-au văzut şi în cazul apostolilor!

21. Ce sunt îndemnaţi să-şi amintească şi să facă soţii în pofida problemelor de azi?

²¹ În prezent, căsniciile se confruntă cu probleme mai mari ca oricând. Mulţi nu mai privesc cu seriozitate legământul de căsătorie. Soţilor, meditaţi la originea căsătoriei! Nu uitaţi că este o instituţie concepută şi fondată de Dumnezeul nostru iubitor, Iehova! El şi-a dat Fiul, pe Isus, nu numai ca Salvator, ca să ne răscumpere, ci şi ca model demn de imitat pentru soţi. — Matei 20:28; Ioan 3:29; 1 Petru 2:21.

Cum aţi răspunde?

• De ce este important să recunoaştem că Dumnezeu a instituit căsătoria?

• Cum sunt îndemnaţi soţii să-şi iubească soţiile?

• Gândindu-ne la modul în care s-a purtat Isus cu discipolii săi, cum trebuie un soţ să-şi manifeste autoritatea de cap al familiei?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 14]

De ce trebuie soţii să analizeze cum le-a tratat Isus pe femei?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

Isus a arătat consideraţie faţă de discipoli când erau obosiţi

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Soţul trebuie să-şi sfătuiască soţia cu amabilitate, alegându-şi cu grijă cuvintele