Să ne formăm conştiinţa pentru ca ea să reacţioneze mai bine

„Să aveţi o conştiinţă bună, astfel încît, în cele ce vă vorbesc de rău, să fie făcuţi de ruşine, aceia care vorbesc cu nesocotinţă despre buna voastră comportare în legătură cu Cristos“ (1 Petru 3:16).

 1 Ce am învăţat noi în ultimii ani despre conştiinţă?

IN ULTIMII ani am primit o mai bună înţelegere despre conştiinţa formată biblic şi despre ceea ce este ea şi cum funcţionează. Noi am recunoscut că ea nu este, pur şi simplu, un proces de gîndire, ci un sentiment moral lăuntric, care mărturiseşte pentru sau contra gîndurilor şi faptelor noastre. Conştiinţa noastră oglindeşte natura morală, pe care o posedăm, pentru că, în privinţa morală, am fost creaţi după chipul Dumnezeului nostru Iehova. (Gen. 1:26, 27.) Conştiinţa rezultă din colaborarea minţii, care cuprinde raţiunea şi a inimii, care cuprinde un simţ al moralităţii.

 2 (a) Cum poate contribui Biblia la îmbunătăţirea conştiinţei noastre? (b) Ce ar trebui să ne fixăm ca scop, dacă am dori să avem o conştiinţă bună şi cum să realizăm acest scop?

² Prin faptul că studiem Cuvîntul lui Dumnezeu, noi putem să hrănim inima şi mintea noastră în mod corect, căci Biblia cere un înalt nivel de moralitate. Biblia are puterea unică în felul ei, de a îndemna pe oameni spre bine, căci ea ne familiarizează cu personalitatea Creatorului, Iehova, pe care noi ar trebui s-o oglindim. Cine ar dori să aibă o conştiinţă bună, ar trebui să-şi fixeze un scop în vederea dezvoltării unei relaţii cordiale, personale cu Dumnezeu şi pe lîngă aceasta, de a ţine în minte scopul sfinţeniei şi al vieţii veşnice. In legătură cu aceasta ne invită apostolul creştin, Petru, cu cuvintele: „In armonie cu Cel sfînt, care v-a chemat, fiţi sfinţi şi voi înşivă, căci este scris: ‘Fiţi sfinţi, căci Eu sînt sfînt’“ (1 Petru 1:15, 16; Lev. 11:44). Cineva, care dezvoltă o astfel de relaţie sfîntă va fi răsplătit cu pace şi fericire adevărată.

 3 In ce relaţie stă inima cu conştiinţa, şi cum ar putea dovedi reflecţiile inimii, ce fel de ‘om’ sîntem noi?

³ Inima joacă un rol important în legătură cu simţul de răspundere al conştiinţei. De aceea, Biblia vorbeşte de asemenea, despre necesitatea de a avea o „inimă curată“ (Ps. 51:10; 73:1; Mat. 5:8). Prin aceasta se înţelege o inimă, care este pusă în mişcare numai de mobilul şi dorinţa de a servi exclusiv lui Iehova şi numelui Său sfînt. Reflecţiile inimii au o mare influenţă asupra conştiinţei fie spre bine, fie spre rău. Dacă examinăm conştiinţa noastră şi felul şi modul cum reacţionează ea, am putea să apreciem chiar şi dorinţele şi intenţiile inimii. Noi vom constata, apoi, dacă avem o inimă bună sau rea. Chiar dacă sîntem conştienţi de obligaţiile noastre morale, aflăm cum lucrează inima şi mintea noastră şi constatăm ceea ce este, într-adevăr intim pentru om, aşa cum ne vede Dumnezeu (1 Sam. 16:7).

 4 Pentru ce ar trebui să ştim ce este în inima noastră?

⁴ Noi trebuie să ştim ce este în inima noastră, dacă vrem să ne formăm corect conştiinţa. Acest lucru poate să fie foarte concludent, căci Isus Cristos a spus: De exemplu, dintr-o inimă rea ies reflecţii rele, ucideri, adultere, curvii, hoţii mărturii mincinoase, defăimări. Acestea sînt lucrurile, care murdăresc pe om (Mat. 15:18–20). In schimb din inimă izvorăsc nu numai gîndurile rele, care ne murdăresc, ci şi virtuţile care ne curăţă. Isus a spus, de asemenea, anume: „Un om bun scoate din comoara bună a inimii sale lucruri bune, dar un om rău scoate din comoara sa rea lucruri rele; căci din plinătatea inimii vorbeşte gura sa“ (Luca 6:4, 5). Dacă dorim ca conştiinţa să reacţioneze mai bine, trebuie să ne cunoaştem şi să ne înţelegem inima.

 5 Ce poate trăda o examinare a conştiinţei?

⁵ O examinare a conştiinţei noastre poate trăda, dacă serviciul nostru divin şi serviciul nostru adus oamenilor se îndeplinesc din motive mai înalte decît numai ascultarea faţă de legile exprese. Cu alte cuvinte, ea va descoperi dacă noi numai de aceea ducem o viaţă bună, morală, pentru că legea lui Dumnezeu cere aceasta de la noi, sau însă, pentru că avem într-adevăr dorinţa de a plăcea lui Dumnezeu, şi pentru că pe baza relaţiilor noastre cu el, recunoaştem întotdeauna mai bine în ce-şi găseşte el plăcerea (Rom. 12:2). O astfel de examinare ne va sili să ne punem întrebarea şi să răspundem: Am duce şi atunci o viaţă morală, dacă n-ar exista o poruncă biblică, care spune că trebuie să ne comportăm moral?

 6 Unde îşi are izvorul moralitatea şi cum a fost arătat acest lucru de Isus Cristos?

⁶ Moralitatea este o parte componentă a fiinţei lui Dumnezeu. Fără îndoială că o comportare morală este avantajoasă, pentru că ea contribuie la adevărata pace şi fericire. Isus a învăţat că moralitatea îşi are originea la Dumnezeu, căci el a spus: „Aţi auzit că s-a spus: Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe duşmanul tău. Totuşi eu vă spun: Continuaţi să iubiţi pe duşmanii voştri şi să vă rugaţi pentru cei ce vă persecută, ca să vă dovediţi ca fii ai Tatălui vostru, care este în ceruri, pentru că el lasă să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi, ca şi peste cei nedrepţi. Caci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce fel de răsplată aveţi? Nu fac şi vameşii acelaşi lucru? Si dacă salutaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi voi deosebit? Nu procedează şi oamenii naţiunilor la fel? Voi trebuie să fiţi desăvîrşiţi aşadar, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvîrşit“ (Mat. 5:43–48). Cine doreşte să aibă o conştiinţă, care funcţionează bine, trebuie să ia ca pildă în primul rînd, pe Iehova, Tatăl cel ceresc. Isus a spus aşadar: „Fiţi desăvîrşiţi, după cum şi Tatăl vostru ceresc este desăvîrşit“.

 7 (a) Care este cea mai bună oglindă a conştiinţei? (b) Din care cauză sîntem obligaţi moral să oglindim ceea ce ştim despre Dumnezeu?

⁷ Isus, căruia i-a reuşit în mod desăvîrşit să ridice sensibilitatea conştiinţei, a lăsat să se înţeleagă că iubirea lui Dumnezeu, care se oglindeşte în faptele de toate zilele, este cea mai bună oglindă pentru o conştiinţă bună. Toate obligaţiile, pe care le îndeplineşte un om, ar trebui să fie faptele iubirii. „Iubirea este împlinirea legii“ (Rom. 13:10). Moralitatea nu se lasă constrînsă. Ea se bazează pe voluntariat şi pe iubire. Aceasta este aşa, pentru că „Dumnezeu este iubire“ (1 Ioan 4:8). Si deoarece creştinii nu mai stau sub o lege detaliată, ci sub legea regală a iubirii, noi sîntem obligaţi, astăzi, să oglindim tot ce ştim despre Iehova — despre personalitatea sa, normele şi scopurile sale (Iac. 2:8). Dragostea ar trebui să ne determine ca nu numai să folosim priceperea noastră sporită a naturii şi funcţiei conştiinţei, pentru a îmbunătăţii conştiinţa noastră proprie, ci de asemenea, pentru a ajuta pe alţii să facă aceasta. Dacă dorim să avem un conducător mai sigur în timpul nostru din ce în ce mai greu şi mai primejdios, care să ne ajute să rămînem în favoarea lui Dumnezeu, trebuie să avem o conştiinţă sensibilă şi care să reacţioneze bine.

PENTRU CE NUMAI CONSTIINTA NU ESTE DE AJUNS

 8 Din care cauză o cunoaştere sporită numai a Bibliei, nu este de ajuns, dacă dorim să ne îmbunătăţim conştiinţa?

⁸ Cum am putea să ne îmbunătăţim conştiinţa? Numai o conştiinţă despre personalitatea lui Iehova, normele şi scopurile sale nu este de ajuns. O cunoaştere sporită a Bibliei ca atare nu va contribui la îmbunătăţirea funcţiei noastre, chiar dacă aceasta ar putea avea o mare influenţă asupra inimii şi minţii. Psalmistul scrie: „Legea lui este desăvîrşită, aduce sufletul înapoi. Indemnul lui Iehova este de încredere, face înţelept pe cel lipsit de experienţă. Ordinele lui Iehova sînt drepte, bucură inima; porunca lui Iehova este curată, ea luminează ochii . . . De asemenea, robul tău este avertizat prin ea; a ţine-o aduce mare răsplătire“ (Ps. 19:7–11). Totuşi cu tot binele, pe care-l produce Cuvîntul lui Dumnezeu pentru noi, n-ar trebui să uităm că conştiinţa nu este, pur şi simplu un proces de gîndire, ci un nivel moral, care oglindeşte întregul om. Conştiinţa n-ar trebui să ne spună nu numai ce fel de oameni ar trebui să fim noi. Ea trebuie să descopere ce sîntem în realitate.

 9 Ce arată că conştiinţa trebuie potrivită în primul rînd după personalitatea lui Iehova?

⁹ Cu bun motiv aduce Biblia o conştiinţă bună în legătură cu credinţa şi iubirea şi nu numai cu conştiinţa. In 1 Timotei 1:5 citim: „In realitate, obiectivul acestui mandat, este dragostea dintr-o inimă curată, dintr-o conştiinţă bună şi dintr-o credinţă neprefăcută“. Noi vedem, aşadar, că credinţa, dragostea şi o conştiinţă bună merg mînă în mînă. Dacă respingem una din ele, se resping şi celelalte două. Cine respinge conştiinţa suferă naufragiu în credinţă. Iar cine spune că iubirea n-ar fi necesară, tăgăduieşte însuşirea principală a lui Dumnezeu căci Dumnezeu este iubire. De aceea, o conştiinţă care funcţionează bine, trebuie să fie potrivită după personalitatea lui Iehova, care se recunoaşte din cuvîntul său şi din comportarea sa faţă de servii săi.

10 Cum a arătat Pavel că iubirea este o însuşire, care întrece totul?

¹⁰ Saul din Tars, care mai tîrziu a fost cunoscut ca apostolul Pavel, a trebuit să cunoască ca tînăr, această realitate. El era bine versat în legea mozaică şi fusese format în şcolile iudaice şi instruit după metodele lor. Totuşi, după ce devenise un creştin a ajuns la concluzia: „Dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti dar n-aş avea iubire aş fi ca o aramă sunătoare sau ca un chimval zăngănitor. Si dacă aş avea darul profeţiilor şi dacă aş fi familiarizat cu toate tainele sfinte şi cu toată cunoştinţa şi dacă aş avea toată credinţa, pentru a muta munţii, dar n-aş avea iubire, nu sînt nimic“ (1 Cor. 13:1, 2). Din aceste cuvinte ale lui Pavel, reiese că colecţia de fapte sau o cunoştinţă sporită despre legile şi principiile biblice nu sînt de ajuns pentru a îmbunătăţii modul de acţiune al conştiinţei. S-ar putea întîmpla ca capul nostru să fie plin de cunoştinţe, fără ca inima să fi fost atinsă de ele.

11 Explică cum numai prin cunoştinţă sau prin formalităţi nu ne îmbunătăţim conştiinţa.

¹¹ In corelaţie cu aceasta ar putea să se ivească o adevărată primejdie. S-ar putea întîmpla ca formalităţile să fie estimate mai mult decît adevărata convingere spirituală. Forţa de acţiune pentru o faptă formală poate fi — dar nu trebuie să fie — spirit loial. Aprecierea egoistă ar putea să determine pe cineva să ducă, după aparenţa exterioară în privinţa religioasă, o viaţă acceptabilă. Chiar faptele, care par a mărturisi şi dragoste şi lepădare de sine, ar putea să devină uşor o pură chestiune formală şi să fie fără valoare, dacă ele sînt făcute fără motive sincere. Cineva ar putea să devină trufaş şi să-şi închipuie că are o bună conştiinţă creştină, pentru că trăieşte după anumite reguli şi prescripţii. Totuşi, viaţa şi chiar închinarea ar putea să devină o pură problemă de deprindere la un curs schematic de evenimente la care cineva participă nepăsător. Indeplinirea îndatoririlor mai neînsemnate ar putea să fie socotite uşor, mai importante decît aceea a îndatoririlor mai mari. La aceasta s-a referit Isus, cînd a spus fariseilor: „Făţarnicilor . . . voi daţi zeciuială . . . din izmă, din mărar şi din chimen; dar aţi trecut cu vederea lucrurile mai importante ale legii, anume, dreptatea, mila şi credincioşia“ (Mat. 23:23). Indeplinirea îndatoririlor mai mici poate adormi conştiinţa, astfel încît să se justifice lipsa de iubire. Mici gesturi ar putea să servească cuiva ca scuză pentru faptul că neglijează să facă lucrurile mai importante anume, să procedeze drept şi cu pricepere.

12 Ce trebuie să cauzeze cunoştinţa lui Iehova, dacă ea trebuie să ne fie de folos?

¹² Din acest motiv, o cunoştinţă sporită despre Iehova trebuie să cauzeze mai mult decît doar o îmbogăţire a minţii. Mintea umplută cu cunoştinţă trebuie să colaboreze cu inima sensibilă la purtări morale. Ea (mintea) trebuie să contribuie ca tu ca persoană să dezvolţi dorinţa de a te pune la punct după normele şi scopurile unei alte persoane, anume Iehova, a cărui personalitate ar trebui s-o imităm.

SA NE INDREPTAM DIN CE IN CE MAI MULT SPRE PERSOANA LUI IEHOVA

13 (a) Pentru ce trebuie să studiem Biblia, dacă dorim să ne îmbunătăţim conştiinţa? (b) Ce ar trebui să cauzeze cunoştinţa biblică la noi?

¹³ Cum poate fi un om, care trăieşte pe pămînt, să se îndrepte din ce în ce mai mult spre persoana lui Iehova, care este în cer? Acest lucru este posibil în modul următor: In Biblie, Dumnezeu se descoperă omului. El îşi descopere în ea personalitatea sa, normele sale şi scopurile sale. Pentru a ne îmbunătăţi conştiinţa, trebuie aşadar, să studiem Biblia. Cunoştinţa cîştigată printr-un studiu biblic ar trebui să constituie temelia unei relaţii intime faţă de autorul Bibliei, Iehova. Prin aceasta ar trebui să devenim tot aşa de familiari cu gîndurile sale şi cu personalitatea sa, după cum devenim familiari cu un prieten prin faptul de a fi regulat împreună. Deoarece Dumnezeu este personalitatea cea mai înţeleaptă şi cea mai plină de iubire în Univers, ceea ce învăţăm despre el, ar trebui să influenţeze durabil mintea şi inima noastră (Col. 1:9, 10; Isaia 54:13).

14 Explică cum poate contribui cunoştinţa cîştigată din studiul biblic la formarea spre bine a conştiinţei noastre. Citează exemple.

¹⁴ De exemplu din darea de seamă despre creaţiune aflăm cît de iubitor s-a îngrijit Iehova pentru omenire, şi aceasta chiar după intrarea păcatului. Aceasta er trebui să ne însufleţească în inima noastră să iubim pe Creatorul nostru (Gen. 1:29, 30; 8:22). Mai tîrziu primim o privire în Atotputernicia lui Dumnezeu, care şi-a găsit expresie prin faptul că, printr-o minune, a dat lui Avraam un fiu. Pe baza prieteniei sale cu Iehova, Avraam era convins că Dumnezeu este în stare să trezească chiar şi morţii la viaţă (Evr. 11:17–19). Israeliţii cei apăsaţi, care fuseseră eliberaţi din robia egipteană, au văzut în Iehova, pe Acela, care face minuni (Ex. 15:11). Iosua a văzut în Iehova un Dumnezeu care îşi ţine cuvîntul său şi promisiunea sa, aşa că el a putut spune poporului lui Israel: „Nici un singur cuvînt din toate cuvintele bune, pe care vi le-a vorbit Iehova Dumnezeul vostru, n-a rămas neîmplinit (Iosua 23:14). Cînd apostolul Petru a fost trimis la păgînul Corneliu, el a recunoscut că, Dumnezeu nu este părtinitor, ci că în orice naţiune, omul, care se teme de el şi lucrează dreptate, este acceptabil“ (Fapte 10:34, 35). Isus Cristos s-a rugat: „Te laud în public, Tată, Domn al cerului şi al pămîntului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi intelectuali şi le-ai descoperit minorilor: Da, Tată, pentru că aşa ţi-a plăcut să procedezi“ (Mat. 11:25, 26). Cît de frumos ne descoperă, totuşi, Biblia personalitatea lui Iehova şi maiestatea sa! Mesajul ei inspirat ar trebui să atingă inima noastră şi să învioreze şi să formeze conştiinţa noastră.

15 Ce trebuie să facem, dacă voim să ne formăm astfel conştiinţa, încît avem un puternic simţ al răspunderii?

¹⁵ La studiul nostru biblic ar trebui să ne străduim să dezvoltăm o minte pentru dragostea şi dreptatea lui Dumnezeu şi aceste însuşiri să le plantăm adînc în inima noastră, astfel încît ele să devină o parte componentă din noi, exact aşa după cum sînt mîncarea şi apa. Noi ar trebui să încercăm să dezvoltăm un simţ al datoriei şi mai sensibil, în timp ce tîntem totdeauna conştienţi de ceea ce este corect şi ceea ce este fals. Ba încă şi mai mult, noi ar trebui să ne formăm astfel conştiinţa, încît să avem un puternic simţ al răspunderii faţă de Legiuitorul şi Judecătorul desăvîrşit (Isaia 33:22). In timp ce obţinem aşadar cunoştinţă despre Dumnezeu, ar trebui să ne străduim să–l imităm în orice tărîm al vieţii.

16 Cum poate fi folosită cunoştinţa lui Dumnezeu în viaţa de toate zilele?

¹⁶ De exemplu, noi învăţăm că Dumnezeu este gata să ierte. Sîntem şi noi gata la aceasta? Dumnezeu nu apasă şi nu înşală pe nimeni. Facem noi aceasta? Dumnezeu este bun faţă de văduve, orfani şi străini. Sîntem şi noi? Dumnezeu este credincios şi drept în orice privinţă. Ne străduim noi în viaţa de toate zilele să fim ca el? Noi am putea face aceasta. Cine are o conştiinţă formată, va fi mulţumit de abia atunci, cînd a dezvoltat o personalitate, care oglindeşte chipul lui Dumnezeu în orice privinţă.

17 (a) Ce ar trebui să încercăm a obţine prin studiul nostru biblic? (b) In ce măsură n-au priceput conducătorii religioşi ai iudeilor sensul întregii legi?

¹⁷ La studiul nostru biblic ar trebui, de semenea, să pricepem esenţa adevărului, nu numai litera sau cadrul exterior. Conducătorii religioşi ai iudeilor din primul secol au avut o cunoştinţă amănunţită, dar ei n-au priceput sensul întregii legi. Ei n-au recunoscut pe Isus, care a personificat adevărul (Ioan 14:6). Cît de des au văzut ei paiul din ochiul fratelui lor, dar n-au văzut bîrna în propriul lor ochi (Mat. 7:1–5). Dacă ucenicii lui Isus nu şi-au spălat mîinile înainte de masă, fariseii s-au agitat în legătură cu aceasta. Dar lor nu le-a păsat nicidecum că prin datinile lor au călcat poruncile lui Dumnezeu (Mat. 15:1–20). Cu o altă ocazie au văzut că ucenicii lui Isus, cînd le era foame au smuls spice de grîu în zi de sabat şi au mîncat grăunţele. Asta i-a supărat foarte tare. Dar ei n-au văzut nimic rău în a comite o crimă şi deci, au ţinut sfat împotriva lui Isus „ca să–l poată nimici“ (Mat. 12:1–14). Aceşti făţarnici n-aveau nici cele mai mici mustrări de conştiinţă cînd au dat lui Iuda bani din tezaurul templului ca el să–l trădeze pe Isus, dar după ce-şi săvîrşise fapta sa ruşinoasă, n-au fost gata să primească banii înapoi. Aparent ei considerau, acum banii ca necuraţi (compară Deutr. 23:18). Totuşi, puteau ei ca ucigaşi să aibă o conştiinţă curată?

SA OBTINEM MINTEA LUI CRISTOS

18, 19. (a) Pentru ce ar trebui să ne străduim să obţinem „mintea lui Cristos“? (b) Ce normă morală superioară a dat Isus omenirii?

¹⁸ Deoarece Isus Cristos oglindeşte întotdeauna personalitatea perfectă a lui Iehova, noi ar trebui să facem tot posibilul pentru a obţine „mintea lui Cristos“ (1 Cor. 2:16). Aceasta înseamnă că ar trebui să ne însuşim felul de a gîndi al lui Cristos, căci dacă, facem aceasta, vom avea în orice privinţă, aceeaşi personalitate ca şi Isus şi ne-a făcut, nu numai fără voie, după exemplul său. Relaţia exemplară, care a existat între Isus şi Tatăl său ceresc, capătă expresie în următoarele cuvinte ale lui Isus: „Adevărat, adevărat, vă spun: Fiul nu poate să facă nici un singur lucru din propria sa iniţiativă, ci numai ceea ce vede pe Tatăl său făcînd. Căci orice lucru pe care-l face Acela, acele lucruri le face Fiul, de asemenea, în acelaşi mod“ (Ioan 5:19, 20). Bunătatea lui Dumnezeu s-a oglindit în întreaga viaţă a lui Isus. Aceasta este aşa, cum a spus Isus la Filip: „Cine m-a văzut pe mine, a văzut şi pe Tatăl“ (Ioan 14:9). Noi ca creştini ar trebui să imităm exemplul lui Isus (1 Petru 2:21; vezi şi Ps. 40:8).

¹⁹ Ce exemplu bun a dat, totuşi, Isus în privinţă morală! Petru care umbla cu el, a spus: „El n-a săvîrşit păcat, nici nu s-a găsit înşelăciune în gura lui. Cînd era batjocorit, el n-a răspuns cu batjocură. Cînd suferea, el n-a început să ameninţe, ci s-a încredinţat pe mai departe Aceluia, care judecă drept. El însuşi a purtat păcatele noastre în propriul său trup afară pe stîlp, pentru ca să nu mai avem de-a face cu păcatele şi să putem trăi pentru dreptate“ (1 Petru 1:22–24). Exemplul lui Isus are o putere curăţitoare şi influenţează spre bine. Imită–l exact.

20 (a) Cum ne putem ocroti o conştiinţă, care reacţionează mai bine? (b) Cum poate să fie obţinută în cele din urmă, o asemenea conştiinţă, după cuvintele lui Pavel?

²⁰ In timp ce cunoaştem mai bine adevărul lui Dumnezeu care este descoperit prin Isus ca persoană şi cap al adunării creştine ar trebui să constatăm că înclinaţiile minţii şi inimii noastre se îmbunătăţesc permanent. Aceasta contribuie la aceea că conştiinţa noastră reacţionează tot mai bine. Dacă conştiinţa noastră funcţionează bine, nu vom avea o conştiinţă rea, ca oamenii lumeşti, a căror minte se întunecă şi a căror inimă este insensibilă. Pavel a accentuat aceasta în Efeseni 4:17–24, unde se spune: „Eu spun aceasta şi pun mărturie despre aceasta în Domnul, că voi nu mai umblaţi aşa, după cum umblă, de asemenea, naţiunile în zădărnicia minţilor, în timp ce din cauza neştiinţei, care este în ei, din cauza nepăsării inimii lor sînt înstrăinaţi în întunericul spiritual de viaţă care este al lui Dumnezeu. Deoarece ei au pierdut orice simţ moral, s-au dedat unui fel de viaţă desfrînat, pentru a săvîrşi cu lăcomie tot felul de necurăţie“. Totuşi ţine seama de ce spune Pavel acum: „Voi n-aţi cunoscut pe Cristos aşa, dacă într-adevăr l-aţi ascultat şi prin el aţi fost învăţaţi, avînd în vedere că adevărul este în Isus, ca să vă dezbrăcaţi de personalitatea veche, care corespunde felului de viaţă al vostru, dinainte, şi care este stricată după poftele sale înşelătoare, dar ca voi să vă înnoiţi în puterea, care acţionează mintea voastră şi să îmbrăcaţi personalitatea nouă, care a fost creată după voia lui Dumnezeu în adevărata dreptate şi loialitate“. Intreaga noastră viaţă trebuie formată din nou prin forţa, care acţionează mintea noastră, şi acest lucru este posibil dacă obţinem „mintea lui Cristos“.

21 Ce trebuie să facă creştinul, de acum încolo, pentru a oglindi chipul Aceluia, care l-a creat?

²¹ Cu cît studiem mai mult Biblia, cu atît mai bine vom cunoaşte personalitatea lui Iehova, după cum a căpătat ea expresie în viaţa lui Cristos. In acest mod, vom fi tot mai bine în stare să procedăm după chipul Creatorului nostru. Pavel ne invită să facem aceasta, întrucît el a spus: „Fiţi imitatori ai lui Dumnezeu, ca nişte copii preaiubiţi şi umblaţi mai departe în dragoste“ (Efes. 5:1, 2).

22 Ce sfat bun şi la timp ne dă apostolul Petru nouă tuturor?

²² Ca „imitatori ai lui Dumnezeu“, ca un popor deosebit pentru Iehova, vom deveni mai strîns uniţi. Noi vom fi recunoscători, dar, ca purtători de lumină în această lume întunecată. De aceea, Petru ne îndeamnă: „Să aveţi o conştiinţă bună, pentru ca în cele ce vă vorbesc de rău (lumea imorală), să fie făcuţi de ruşine, aceia care vorbesc cu nesocotinţă despre buna voastră comportare, în legătură cu Cristos“ (1 Pet. 3:16). Cu o conştiinţă curată şi bună, servii lui Iehova vor vesti cu zel mesajul împărăţiei, în timp ce aşteaptă cu răbdare descoperirea domnului Isus Cristos, la începutul zilei celei mari de răzbunare a lui Iehova.