‘O mărturie pentru toate naţiunile’

„Îmi veţi fi martori . . . până în cea mai îndepărtată parte a pământului.“ — Faptele 1:8.

 1. Când şi unde au auzit discipolii prima dată profeţia din Matei 24:14?

MULŢI dintre noi ştim pe de rost cuvintele lui Isus consemnate în Matei 24:14. Este vorba despre o profeţie cu adevărat extraordinară! Imaginaţi-vă ce au gândit discipolii când au auzit-o prima dată. Era în anul 33 e.n. Discipolii erau cu Isus de aproximativ 3 ani, iar acum veniseră cu el la Ierusalim. Ei văzuseră miracolele sale şi îi ascultaseră învăţăturile. Erau entuziasmaţi de adevărurile preţioase pe care li le predase Isus, dar ştiau bine că nu toţi le împărtăşeau entuziasmul. Isus avea duşmani puternici şi influenţi.

 2. Ce pericole şi încercări aveau să întâmpine discipolii?

² Pe Muntele Măslinilor, patru discipoli s-au aşezat lângă Isus şi au ascultat cu atenţie ceea ce le-a spus el despre încercările şi pericolele pe care aveau să le întâmpine în viitor. Mai înainte, Isus le spusese că urma să fie omorât (Matei 16:21). De data aceasta, el a arătat clar că şi ei aveau să întâmpine o opoziţie violentă. „Vă vor da pradă necazurilor şi vă vor omorî şi veţi fi obiectul urii tuturor naţiunilor din cauza numelui meu“, le-a spus el. Şi asta nu era totul. Profeţii falşi aveau să-i inducă în eroare pe mulţi. Alţii urmau să se poticnească, să-i trădeze şi să-i urască pe fraţii lor. Iar unii, de fapt ‘cei mai mulţi’, aveau să lase ca iubirea lor pentru Dumnezeu şi pentru Cuvântul său să se răcească. — Matei 24:9–12.

 3. De ce sunt cu adevărat uimitoare cuvintele lui Isus din Matei 24:14?

³ După ce a prezentat aceste perspective sumbre, Isus a făcut o afirmaţie care, fără îndoială, i-a uimit pe discipoli. El a spus: „Această veste bună a regatului va fi predicată pe tot pământul locuit ca mărturie pentru toate naţiunile; şi atunci va veni sfârşitul“ (Matei 24:14). Da, lucrarea începută de Isus în Israel, aceea de ‘a depune mărturie despre adevăr’, avea să continue şi să se răspândească pe întreg pământul (Ioan 18:37). Într-adevăr, o profeţie uimitoare! Simplul fapt de a extinde această lucrare la „toate naţiunile“ avea să fie o provocare; însă a face acest lucru în pofida „urii tuturor naţiunilor“ avea să fie cu adevărat un miracol. Îndeplinirea acestei însărcinări uriaşe urma să preamărească nu numai supremaţia şi puterea lui Iehova, ci şi iubirea, îndurarea şi răbdarea sa. În plus, slujitorii săi aveau astfel posibilitatea să-şi demonstreze credinţa şi devoţiunea.

 4. Cui i s-a încredinţat lucrarea de predicare, şi cum i-a încurajat Isus?

⁴ Isus le-a arătat cât se poate de clar discipolilor că aveau de îndeplinit o misiune foarte importantă. Înainte de a se înălţa la cer, Isus li s-a arătat discipolilor şi le-a spus: „Voi veţi primi putere când spiritul sfânt va veni peste voi, şi îmi veţi fi martori atât în Ierusalim, cât şi în toată Iudeea şi Samaria şi până în cea mai îndepărtată parte a pământului“ (Faptele 1:8). Desigur, în scurt timp urmau să li se alăture şi alţii. Totuşi, discipolii erau puţini. Cât de încurajator trebuie să fi fost pentru ei să ştie că puternicul spirit sfânt al lui Dumnezeu avea să le dea forţa necesară pentru a îndeplini această misiune divină!

 5. Ce nu au ştiut discipolii despre lucrarea de predicare?

⁵ Discipolii ştiau că trebuie să predice vestea bună şi ‘să facă discipoli din oameni ai tuturor naţiunilor’ (Matei 28:19, 20). Dar ei nu ştiau în ce măsură avea să se depună mărturie şi nici când va veni sfârşitul. Nici noi nu ştim aceste lucruri, pe care numai Iehova le stabileşte (Matei 24:36). Când se va fi depus mărturie în măsura în care Iehova consideră necesar, el va pune capăt acestui sistem nelegiuit. Doar atunci îşi vor da seama creştinii că lucrarea de predicare s-a îndeplinit în măsura stabilită de Iehova. Primii discipoli nu şi-au putut imagina ce amploare avea să ia lucrarea de predicare în acest timp al sfârşitului.

Se depune mărturie în secolul I

 6. Ce s-a întâmplat la Penticosta din anul 33 e.n. şi la scurt timp după aceea?

⁶ În secolul I, lucrarea de predicare a Regatului şi de facere de discipoli a dat rezultate uimitoare. În ziua Penticostei din anul 33 e.n., circa 120 de discipoli se aflau în camera de sus a unei locuinţe din Ierusalim. După ce spiritul sfânt al lui Dumnezeu a fost revărsat peste ei, apostolul Petru a ţinut o cuvântare însufleţitoare în care a explicat semnificaţia acestui miracol, iar aproximativ 3 000 de oameni au devenit credincioşi şi s-au botezat. Şi acesta a fost doar începutul. Deşi conducătorii religioşi au depus eforturi susţinute pentru a opri predicarea veştii bune, Iehova ‘continua să adauge zilnic [la numărul discipolilor] pe cei care erau salvaţi’. În scurt timp, „numărul bărbaţilor s-a ridicat la aproximativ cinci mii“. După aceea, „continuau să fie adăugaţi credincioşi în Domnul, mulţimi de bărbaţi, precum şi de femei“. — Faptele 2:1–4, 8, 14, 41, 47; 4:4; 5:14.

 7. De ce convertirea lui Corneliu a fost un eveniment semnificativ?

⁷ În anul 36 e.n. a avut loc alt eveniment semnificativ: convertirea şi botezul lui Corneliu, un neevreu. Îndrumându-l pe apostolul Petru spre acest om temător de Dumnezeu, Iehova a arătat că lucrarea de ‘facere de discipoli din oameni ai tuturor naţiunilor’, potrivit poruncii lui Isus, nu trebuia efectuată doar în rândul evreilor din diferite ţări (Faptele 10:44, 45). Cum au reacţionat cei care se aflau în fruntea lucrării? Când au înţeles că vestea bună trebuia predicată şi oamenilor din celelalte naţiuni, adică neevreilor, apostolii şi bătrânii din Iudeea l-au glorificat pe Dumnezeu (Faptele 11:1, 18). Între timp, lucrarea de predicare continua să dea rod printre evrei. Câţiva ani mai târziu, după cât se pare în jurul anului 58 e.n., existau, pe lângă credincioşii neevrei, „mii de credincioşi [iudei]“. — Faptele 21:20.

 8. Ce efect are vestea bună asupra oamenilor?

⁸ Deşi rapoartele despre creşterea numerică a creştinilor din secolul I sunt impresionante, să nu uităm niciodată că mai importante decât statisticile sunt oamenii. Mesajul biblic auzit de aceştia era puternic (Evrei 4:12). El le-a schimbat radical viaţa celor care l-au acceptat. Acei oameni au început să ducă o viaţă curată pe plan moral, au îmbrăcat noua personalitate şi s-au împăcat cu Dumnezeu (Efeseni 4:22, 23). La fel se întâmplă şi azi. Iar cei care acceptă vestea bună au minunata perspectivă de a trăi veşnic. — Ioan 3:16.

Colaboratori ai lui Dumnezeu

 9. Ce privilegiu şi responsabilitate au înţeles primii creştini că aveau?

⁹ Creştinii din secolul I nu şi-au atribuit nici un merit pentru rezultatele obţinute, ci au recunoscut că activitatea lor de predicare era înfăptuită prin „puterea spiritului sfânt“ (Romani 15:13, 19). Lui Iehova îi revenea meritul pentru creşterea spirituală. Totodată, acei creştini ştiau că aveau privilegiul, dar şi responsabilitatea de a fi „colaboratori ai lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 3:6–9). Prin urmare, în armonie cu îndemnul lui Isus, ei s-au străduit din răsputeri în lucrarea care le-a fost încredinţată. — Luca 13:24.

10. Ce eforturi au depus unii creştini din secolul I pentru a depune mărturie tuturor naţiunilor?

¹⁰ În calitate de „apostol al naţiunilor“, Pavel a călătorit mii de kilometri pe mare şi pe uscat, întemeind numeroase congregaţii în provincia romană Asia şi în Grecia (Romani 11:13). El a mers, de asemenea, la Roma şi, probabil, chiar şi în Spania. Între timp, apostolul Petru, căruia i se încredinţase „vestea bună . . . pentru cei circumcişi“, a mers în direcţie opusă pentru a sluji în Babilon, la data aceea un important centru al iudaismului (Galateni 2:7–9; 1 Petru 5:13). Printre nenumăratele persoane care au depus eforturi deosebite în lucrarea Domnului au fost şi femei precum Trifena şi Trifosa. Despre o altă femeie, pe nume Persida, se spune că „a efectuat multe munci grele în Domnul“. — Romani 16:12.

11. Cum a binecuvântat Iehova eforturile discipolilor?

¹¹ Iehova a binecuvântat din belşug eforturile tuturor celor care au predicat cu zel. La mai puţin de 30 de ani de când Isus a prezis că avea să se depună mărturie tuturor naţiunilor, Pavel a scris că „vestea bună“ fusese „predicată în toată creaţia de sub cer“ (Coloseni 1:23). A venit atunci sfârşitul? Într-un anumit sens, da. Sistemul iudaic a luat sfârşit în anul 70 e.n. când armatele romane au distrus Ierusalimul şi templul. Însă Iehova stabilise să se depună mărturie la o scară mult mai mare înainte ca el să pună capăt întregii lumi nelegiuite a lui Satan.

Se depune mărturie în zilele noastre

12. Cum au înţeles la început Studenţii în Biblie porunca de a predica?

¹² În ultima parte a secolului al XIX-lea, după o lungă perioadă în care a predominat apostazia religioasă, închinarea curată a fost restabilită. Studenţii în Biblie, cum erau cunoscuţi pe atunci Martorii lui Iehova, au înţeles bine porunca de a face discipoli pe tot pământul (Matei 28:19, 20). În 1914, aproximativ 5 100 de persoane participau la predicare, iar vestea bună ajunsese în circa 68 de ţări. Însă acei primi Studenţi în Biblie nu au înţeles pe deplin semnificaţia textului din Matei 24:14. Până la sfârşitul secolului al XIX-lea, Biblia, care conţine vestea bună, sau evanghelia, fusese tradusă şi tipărită de societăţile biblice în multe limbi, fiind totodată distribuită pe tot globul. Astfel, timp de câteva decenii, Studenţii în Biblie au considerat că se depusese deja mărturie naţiunilor.

13, 14. Ce înţelegere mai clară a voinţei şi scopului divin a fost prezentată într-un număr al Turnului de veghe din 1928?

¹³ Cu timpul, Iehova şi-a ajutat poporul să-i înţeleagă mai bine voinţa şi scopul (Proverbele 4:18). Turnul de veghe din 1 decembrie 1928 menţiona: „Putem spune oare că prin distribuirea Bibliei s-a realizat prezisa predicare a evangheliei despre regat? Categoric nu! Chiar dacă Biblia a fost distribuită, micul grup de martori ai lui Dumnezeu trebuie să tipărească literatură care să explice [scopul] lui Dumnezeu şi să meargă la locuinţele unde au fost date aceste Biblii. Altminteri, oamenii vor rămâne în ignoranţă cu privire la instaurarea Regatului Mesianic în zilele noastre“.

¹⁴ În acelaşi număr al Turnului de veghe se spunea: „În 1920, . . . Studenţii în Biblie au înţeles corect profeţia Domnului nostru consemnată în Matei 24:14. Ei şi-au dat seama atunci că «această evanghelie» care trebuia predicată în toată lumea ca mărturie pentru neevrei sau pentru toate naţiunile nu era o evanghelie despre un regat care urmează să vină, ci o evanghelie potrivit căreia Regele Mesianic şi-a început domnia asupra pământului“.

15. Cum s-a extins lucrarea de predicare începând din anii ’20?

¹⁵ „Micul grup de martori“ din anii ’20 nu a rămas mic. În deceniile care au urmat, a fost identificată „o mare mulţime“ de „alte oi“ şi a început strângerea ei (Revelaţia 7:9; Ioan 10:16). În prezent, 6 613 829 de persoane predică vestea bună în 235 de ţări şi teritorii de pe pământ. Ce minunată împlinire a profeţiei lui Isus! Nicicând „această veste bună a regatului“ nu a fost predicată pe scară atât de largă! Niciodată nu au fost atât de mulţi slujitori fideli ai lui Iehova pe pământ.

16. Ce s-a realizat în anul de serviciu precedent (vezi tabelul de la paginile 27–30)?

¹⁶ Această mare mulţime de Martori a lucrat neobosit în anul de serviciu 2005. S-au petrecut peste un miliard de ore în lucrarea de predicare a veştii bune în 235 de ţări şi teritorii. S-au făcut milioane de vizite ulterioare şi s-au condus milioane de studii biblice. Această activitate a fost efectuată de Martorii lui Iehova, care dăruiesc din timpul şi resursele lor pentru a le vorbi oamenilor din Cuvântul lui Dumnezeu (Matei 10:8). Prin intermediul puternicului său spirit sfânt, Iehova continuă să le dea forţă slujitorilor săi ca să înfăptuiască voinţa lui. — Zaharia 4:6.

Se depune mărturie cu conştiinciozitate

17. Cum reacţionează slujitorii lui Iehova la cuvintele lui Isus despre predicarea veştii bune?

¹⁷ Deşi au trecut aproape 2 000 de ani de când Isus a spus că vestea bună va fi predicată, zelul poporului lui Dumnezeu pentru această lucrare nu a slăbit. Ştim că, perseverând în a face ce este bine, reflectăm iubirea, îndurarea şi răbdarea lui Iehova. Asemenea lui, noi dorim ca nimeni să nu fie distrus; vrem deci ca oamenii să se căiască şi să se împace cu Iehova (2 Corinteni 5:18–20; 2 Petru 3:9). Fiind înflăcăraţi de spirit, Martorii lui Iehova continuă să anunţe cu zel vestea bună până la marginile pământului (Romani 12:11). Ca urmare, oameni de pretutindeni acceptă adevărul şi urmează îndrumările date cu iubire de Iehova. Iată câteva exemple.

18, 19. Prezentaţi experienţele unor persoane care au reacţionat favorabil la vestea bună.

¹⁸ În 1998, Charles, un fermier din vestul Kenyei, a vândut 8 000 de kilograme de tutun şi a primit o diplomă în care era numit „Cel mai bun cultivator de tutun“. În acea perioadă, el a început să studieze Biblia. În scurt timp a înţeles că cineva care e implicat în producţia de tutun încalcă porunca lui Isus de a-şi iubi aproapele (Matei 22:39). Când şi-a dat seama că „cel mai bun cultivator de tutun“ însemna, de fapt, „cel mai mare ucigaş“, Charles şi-a distrus plantaţia de tutun stropind-o cu otravă. El a progresat în adevăr, s-a dedicat şi s-a botezat, iar în prezent este pionier regular şi slujitor ministerial.

¹⁹ Fără îndoială, Iehova clatină toate naţiunile prin intermediul mărturiei care se depune la scară mondială, iar „comorile“, adică oameni, intră în poporul său (Hagai 2:7). La vârsta de 13 ani, Pedro, care locuieşte în Portugalia, a intrat la un seminar teologic. El dorea să devină misionar şi să predea Biblia. În scurt timp, a părăsit seminarul deoarece la cursuri se acorda prea puţină atenţie Bibliei. Şase ani mai târziu, Pedro studia psihologia la o universitate din Lisabona. El locuia la mătuşa lui, care este Martoră a lui Iehova şi care l-a îndemnat să studieze Biblia. La data aceea, Pedro avea îndoieli cu privire la existenţa lui Dumnezeu şi nu ştia dacă să înceapă un studiu biblic. El a discutat cu profesorul de psihologie despre atitudinea nehotărâtă. Profesorul i-a spus că, în opinia psihologilor, oamenii care nu pot lua decizii tind să adopte un comportament autodistructiv. Pedro s-a hotărât să înceapă un studiu biblic. Recent, el s-a botezat, iar acum conduce el însuşi studii biblice.

20. De ce ne bucurăm că în prezent se depune mărturie naţiunilor pe scară atât de largă?

²⁰ Nu ştim nici acum în ce măsură se va depune mărturie naţiunilor; de asemenea, nu ştim ziua şi ora când va veni sfârşitul. Ştim doar că sfârşitul este aproape. Ne bucurăm că predicarea veştii bune pe scară atât de largă este doar una dintre numeroasele dovezi care arată că se apropie timpul ca Regatul lui Dumnezeu să înlocuiască guvernele omeneşti (Daniel 2:44). În fiecare an, milioane de oameni au ocazia să accepte vestea bună, şi astfel Dumnezeul nostru, Iehova, este glorificat. Să fim hotărâţi să rămânem fideli şi, alături de fraţii noştri de pe întregul pământ, să ne menţinem ocupaţi depunând mărturie tuturor naţiunilor. Astfel, ne vom salva pe noi înşine şi pe cei care ne ascultă. — 1 Timotei 4:16.

Vă amintiţi?

• De ce este extraordinară profeţia din Matei 24:14?

• Ce eforturi au depus primii creştini în predicare, şi cu ce rezultate?

• Cum au ajuns Studenţii în Biblie să înţeleagă necesitatea de a depune mărturie tuturor naţiunilor?

• Ce v-a impresionat când aţi analizat activitatea desfăşurată anul trecut de poporul lui Iehova?

[Tabelul de la paginile 27–30]

RAPORTUL MONDIAL AL MARTORILOR LUI IEHOVA PENTRU ANUL DE SERVICIU 2005

(Vezi volumul)

[Harta/Ilustraţia de la pagina 25]

Pavel a parcurs mii de kilometri pe mare şi pe uscat pentru a predica vestea bună

[Legenda ilustraţiei de la pagina 24]

Iehova l-a trimis pe Petru să-i depună mărturie lui Corneliu şi familiei lui