Eliberarea este aproape pentru oamenii devoţiunii sfinte!

Iehova ştie să-i elibereze din încercare pe oamenii devoţiunii sfinte şi să-i păstreze pentru ziua de judecată pe oamenii nedrepţi, ca să fie tăiaţi.“ — 2 PETRU 2:9.

 1. (a) Cu ce situaţii dificile este confruntată omenirea în zilele noastre? (b) La ce întrebări ar trebui să căutăm răspunsul, avînd în vedere această situaţie.

CONDIŢIILE de viaţă se află într–o continuă deteriorare în întreaga omenire. Această constatare este valabilă atît în ţările bine aprovizionate cu resurse materiale, cît şi în cele sărace. Şi, ca şi cum instabilitatea economică nu ar fi de ajuns, planeta noastră este asaltată şi de grave probleme ecologice, care ameninţă toate formele de viaţă de pe ea. Bolile infecţioase, tulburările cardiace şi cancerul fac nenumărate victime. Imoralitatea sexuală distruge suflete şi familii. Şi, pe lîngă toate acestea, lumea este săturată de violenţă. Avînd în vedere toate aceste lucruri cu care se confruntă societatea omenească, ar trebui să ne punem aceste întrebări realiste: Există motive întemeiate de–a aştepta o eliberare într–un viitor apropiat? Şi dacă da, cum va veni această eliberare şi în interesul cui? — Vezi Habacuc 1:2; 2:1–3.

 2, 3. (a) De ce sînt reconfortante cuvintele consemnate în 2 Petru 2:9? (b) Asupra căror fapte concrete de eliberare ne atrage Biblia atenţia cu scopul de a ne încuraja?

² Ceea ce se întîmplă astăzi ne face să ne gîndim la alte perioade cruciale din istoria umanităţii. Apostolul Petru ne atrage atenţia asupra actelor de eliberare pe care Dumnezeu le–a înfăptuit în ocaziile respective, şi apoi ajunge la această reconfortantă concluzie: „Iehova ştie să–i elibereze din încercare pe oamenii devoţiunii sfinte“ (2 Petru 2:9). Să remarcăm contextul acestei declaraţii, în 2 Petru 2:4–10:

³ „De fapt, dacă Dumnezeu nu s–a reţinut să–i pedepsească pe îngerii care au păcătuit, ci, aruncîndu–i în tartar, i–a încredinţat gropilor de întuneric dens, spre a fi păstraţi pentru judecată, şi dacă el nu s–a reţinut să pedepsească o lume veche, ci l–a păstrat în siguranţă pe Noe, un predicator al dreptăţii, împreună cu alţi şapte, cînd a adus un potop peste o lume de oameni lipsiţi de pietate, şi dacă, prefăcînd în cenuşă oraşele Sodoma şi Gomora, el le–a condamnat, dînd pentru persoanele lipsite de pietate un model al lucrurilor viitoare, şi l–a eliberat pe dreptul Lot, care era profund îndurerat de conduita libertină a persoanelor care sfidau legea, — fiindcă, din cauza a ceea ce vedea şi auzea cînd locuia în mijlocul lor, acest om drept îşi chinuia zi de zi sufletul din cauza faptelor lor nelegiuite — Iehova ştie să–i elibereze din încercare pe oamenii devoţiunii sfinte şi să–i păstreze pentru ziua de judecată pe oamenii nedrepţi, ca să fie tăiaţi, dar îndeosebi pe aceia care urmăresc carnea, cu dorinţa de–a o murdări, şi care dispreţuiesc domnia.“ După cum rezultă din aceste versete, ceea ce s–a întîmplat în timpul lui Noe şi în zilele lui Lot ascunde o importantă semnificaţie pentru noi.

Starea de spirit care predomina în timpul lui Noe

 4. Din ce motiv se ruinase pămîntul sub privirea lui Dumnezeu în zilele lui Noe? (Psalm 11:5).

⁴ Relatarea istorică din Geneza, capitolul 6, ne informează că în timpul lui Noe pămîntul se ruinase sub privirea adevăratului Dumnezeu. De ce? Din cauza violenţei. Nu era vorba despre cîteva crime izolate. Geneza 6:11 relatează că «pămîntul se umpluse de violenţă».

 5. (a) Ce atitudine a oamenilor a contribuit la violenţa din timpul lui Noe? (b) Ce avertisment privitor la lipsa de pietate a dat Enoh?

⁵ Care era cauza acestei situaţii? Versetele citate din 2 Petru se referă la oamenii lipsiţi de pietate. Da, un spirit de lipsă de pietate predomina în societatea umană, care manifesta dispreţ nu numai faţă de legea divină, ci avea o atitudine sfidătoare chiar şi faţă de însuşi Dumnezeu.a Iar cînd oamenii îl sfidează pe Dumnezeu, ar fi oare de aşteptat ca ei să–i trateze cu bunătate pe semenii lor? Încă înainte de naşterea lui Noe lipsa de pietate era atît de răspîndită încît Iehova îl determinase pe Enoh să profeţească privitor la rezultatele pe care avea să le aibă o asemenea atitudine (Iuda 14, 15). Atitudinea sfidătoare faţă de Dumnezeu a acelor oameni avea să aducă asupra lor, în mod sigur, executarea sentinţei divine.

 6, 7. Ce situaţie provocată de îngeri a contribuit enorm la degradarea stărilor de lucruri dinainte de Potop?

⁶ Mai exista şi un alt factor care contribuia la violenţa acelor zile. Acesta ne este dezvăluit în Geneza 6:1, 2, unde citim: „S–a întîmplat acum că atunci cînd oamenii au început să crească la număr pe suprafaţa pămîntului şi li s–au născut fiice, fiii adevăratului Dumnezeu au început să le remarce pe fiicele oamenilor că erau frumoase; şi ei şi–au luat atunci soţii, şi anume pe toate acelea pe care şi le–au ales.“ Cine erau aceşti fii ai adevăratului Dumnezeu? Nu era vorba de simpli oameni, căci aceştia remarcaseră deja de multe secole frumuseţea femeilor şi se căsătoreau cu ele. Aceşti fii ai lui Dumnezeu erau îngeri care se materializaseră. În Iuda 6 ei sînt descrişi ca „îngerii care nu şi–au păstrat poziţia lor iniţială, ci şi–au părăsit propria locuinţă corespunzătoare lor.“ — Vezi 1 Petru 3:19, 20.

⁷ Ce a rezultat din faptul că aceste creaturi supraumane materializate au avut relaţii cu fiicele oamenilor? „Nefilimii se aflau pe pămînt în acele zile, precum şi după aceea, cînd fiii adevăratului Dumnezeu au continuat să aibă relaţii cu fiicele oamenilor şi acestea le–au născut fii; aceştia erau puternicii din vremurile de odinioară, bărbaţii cu renume.“ Da, din aceste relaţii contrare naturii au rezultat nefilimii, bărbaţi puternici, care profitau de puterea lor superioară pentru a–i teroriza pe alţii. — Geneza 6:4.

 8. Care a fost reacţia lui Iehova în faţa relelor stări de lucruri de pe pămînt?

⁸ Cît de gravă a devenit situaţia? Atît de gravă încît „Iehova a văzut că răutatea omului era copleşitoare pe pămînt şi că orice înclinaţie a gîndurilor inimii sale era numai rea tot timpul.“ Cum a reacţionat Dumnezeu în faţa acestei situaţii? „Iehova a regretat că i–a făcut pe oameni pe pămînt şi s–a mîhnit în inima sa.“ Aceasta nu înseamnă că Dumnezeu considera că ar fi comis o eroare atunci cînd i–a creat pe oameni. El regreta mai degrabă faptul că oamenii, după crearea lor, deveniseră atît de răi încît se vedea obligat să–i distrugă. — Geneza 6:5–7.

Conduita care a dus la eliberare

 9. (a) De ce i–a acordat Dumnezeu favoarea sa lui Noe? (b) Ce informaţie anticipată i–a dat Dumnezeu lui Noe?

⁹ Noe însă „a găsit favoare în ochii lui Iehova. (. . .) Noe era un om drept. Noe umbla cu adevăratul Dumnezeu“ (Geneza 6:8, 9). Iehova l–a avertizat deci pe Noe că avea să aducă un diluviu universal şi i–a dat misiunea să construiască o arcă. Cu excepţia lui Noe şi a familiei sale, întreaga omenire urma să fie ştearsă de pe suprafaţa pămîntului. Creaţia animală urma, de asemenea, să fie distrusă, cu excepţia cîtorva reprezentanţi din fiecare specie de bază, pe care Noe trebuia să–i ia în arcă. — Geneza 6:13, 14, 17.

10. (a) Ce pregătiri trebuiau făcute în vederea conservării vieţii, şi de ce amploare erau ele? (b) Ce anume este demn de remarcat în modul în care şi–a îndeplinit Noe însărcinarea?

¹⁰ Cunoaşterea anticipată a acestor lucruri a pus pe umerii lui Noe o grea răspundere. El trebuia să construiască o arcă asemănătoare cu o ladă gigantică, avînd un volum total de 40 000 de metri cubi. Noe trebuia să stocheze în ea hrană şi apoi să adune animale şi păsări de „orice fel de carne“, pentru a fi ocrotite. O asemenea activitate pretindea ani de muncă. Cum a reacţionat Noe? El „a făcut potrivit cu tot ce îi poruncise Dumnezeu. El a făcut întocmai.“ — Geneza 6:14–16, 19–22; Evrei 11:7.

11. Ce răspundere de importanţă capitală avea Noe faţă de familia sa?

¹¹ În paralel cu această sarcină, Noe mai trebuia să dedice timp şi pentru a–şi edifica din punct de vedere spiritual propria familie. El trebuia să vegheze ca ai săi să nu adopte moravurile violente şi atitudinea rebelă a oamenilor din jurul lor. Era important ca ei să nu se lase absorbiţi de problemele vieţii cotidiene. Dumnezeu le încredinţase o activitate şi era un lucru vital ca ei să–şi organizeze viaţa în funcţie de această lucrare. După cum ştim, familia lui Noe a acceptat să asculte directivele patriarhului, împărtăşindu–i credinţa. Într–adevăr, Scripturile îi prezintă pe Noe, pe soţia sa, pe cei trei fii ai lor şi pe cele trei nurori — opt persoane în total — ca fiind aprobaţi de Dumnezeu. — Geneza 6:18; 1 Petru 3:20.

12. Aşa cum arată 2 Petru 2:5, de care răspundere s–a achitat Noe în mod loial?

¹² Noe mai avea şi o altă responsabilitate de împlinit: el trebuia să–şi avertizeze contemporanii cu privire la venirea potopului şi să le explice şi de ce avea să vină acesta. Nu încape îndoială că Noe s–a achitat în mod fidel de această responsabilitate, căci Cuvîntul lui Dumnezeu îl numeşte „predicator al dreptăţii“. — 2 Petru 2:5.

13. În ce împrejurări şi–a împlinit Noe misiunea pe care i–o încredinţase Dumnezeu?

¹³ Să ne gîndim puţin acum la împrejurările în care şi–a îndeplinit Noe însărcinarea. Să ne transpunem în situaţia sa. Dacă unul dintre noi ar fi Noe sau unul dintre membrii familiei sale, atunci ar trăi în mijlocul violenţei semănate de nefilimi şi de oameni nelegiuiţi. El ar fi nevoit să se confrunte în mod direct cu influenţa îngerilor rebeli. Şi, în timp ce ar avertiza an de an cu privire la viitorul Potop, el ar constata că oamenii ar fi atît de adînciţi în problemele vieţii cotidiene încît „n–ar lua nimic în seamă“, şi aceasta „pînă cînd ar veni potopul şi i–ar lua pe toţi“. — Matei 24:39; Luca 17:26, 27.

Ce se poate învăţa din viaţa lui Noe

14. De ce nu este greu astăzi să ne imaginăm care era situaţia cu care se confruntau Noe şi familia sa?

¹⁴ Pentru majoritatea cititorilor noştri această situaţie nu este deloc greu de imaginat. De ce? Deoarece condiţiile actuale seamănă mult cu cele care predominau în zilele lui Noe. Isus Cristos a arătat că lucrul acesta era de aşteptat. În marea sa profeţie referitoare la prezenţa sa în timpul încheierii sistemului de lucruri, el a prezis: „Cum au fost zilele lui Noe, aşa va fi prezenţa Fiului Omului.“ — Matei 24:37.

15, 16. (a) De ce se poate spune că astăzi, ca şi în zilele lui Noe, pămîntul este plin de violenţă? (b) Cu ce fel de violenţă sînt confruntaţi în special slujitorii lui Iehova?

¹⁵ Se poate constata lucrul acesta? Este astăzi lumea plină de violenţă? Incontestabil! Peste o sută de milioane de oameni au murit în războaiele acestui secol. Unii dintre cititorii noştri au suferit în mod direct efectele acestui lucru. Dar poate şi mai mulţi sînt aceia care au fost agresaţi de delincvenţi, pentru a li se lua banii sau alte obiecte de valoare. Chiar şi cei foarte tineri sînt expuşi violenţei în şcoli.

¹⁶ Slujitorii lui Iehova nu suferă însă numai din cauza ravagiilor provocate de războaie sau din cauza violenţei criminale în general. Ei sînt supuşi, de asemenea, faptelor de violenţă pentru că nu fac parte din lume şi pentru că se străduiesc să practice devoţiunea sfîntă (2 Timotei 3:10–12). Uneori această violenţă îmbracă forma simplă a unei îmbrînciri sau pălmuiri; alteori ea implică distrugerea de bunuri, bătăi grave şi chiar uciderea. — Matei 24:9.

17. Se poate oare spune că lipsa de pietate este răspîndită în zilele noastre? Explică.

¹⁷ Săvîrşind cu premeditare asemenea fapte violente, oamenii lipsiţi de pietate şi–au exprimat de multe ori în mod deschis dispreţul faţă de Dumnezeu. Într–o ţară din Africa poliţia a declarat: „Aici noi sîntem stăpînii. Voi duceţi–vă la Dumnezeu, dacă există, şi rugaţi–l să vă vină în ajutor.“ În închisori şi în lagăre de concentrare, Martorii lui Iehova au avut de a face cu oameni asemănători lui Baranowsky, comandantul lagărului din Sachsenhausen (Germania), care a declarat în mod batjocoritor: „Eu m–am angajat în luptă împotriva lui Iehova. Să vedem care dintre noi va fi cel mai tare, eu sau Iehova.“ La scurt timp după aceea Baranovsky s–a îmbolnăvit şi a murit; alţii însă continuă să manifeste o atitudine asemănătoare. Cei care, din funcţiile lor înalte, organizează persecuţia nu sînt singurii care îl sfidează pe Dumnezeu. În întreaga lume, slujitorii lui Iehova aud asemenea cuvinte şi văd asemenea fapte care demonstrează că autorii lor nu au nici un fel de teamă de Dumnezeu.

18. În ce moduri contribuie spiritele rele la agitarea omenirii?

¹⁸ În epoca noastră, atît de asemănătoare cu zilele lui Noe, asistăm, de asemenea, la acţiunile spiritelor rele (Apocalips 12:7–9). Aceşti demoni sînt aceiaşi îngeri care se materializaseră, îmbrăcînd corpuri omeneşti, pentru a se căsători cu femei, în zilele lui Noe. În timpul Potopului soţiile şi copiii lor au fost distruşi, dar acei îngeri neascultători au fost siliţi să se reîntoarcă în domeniul spiritual. Ei nu şi–au mai reluat însă locul în organizaţia sfîntă a lui Iehova, ci au fost izolaţi în Tartar, o stare de întuneric dens, în care sînt lipsiţi de lumina divină (2 Petru 2:4, 5). Acţionînd sub conducerea lui Satan, ei au continuat să păstreze un contact strîns cu oamenii şi, cu toate că nu mai pot să se materializeze, ei se străduiesc totuşi să ţină sub control bărbaţi, femei şi chiar copii. Unul dintre mijloacele de a face lucrul acesta îl constituie practicile oculte. Demonii îi împing, de asemenea, pe oameni să se nimicească unii pe alţii prin mijloace care sfidează raţiunea umană. Dar aceasta nu este totul.

19. (a) În special împotriva cui îşi îndreaptă demonii ura lor? b (b) Ce caută demonii să ne forţeze să facem?

¹⁹ Biblia arată, de asemenea, că demonii fac război „cu cei care respectă poruncile lui Dumnezeu şi deţin lucrarea care constă în depunerea mărturiei pentru Isus“ (Apocalips 12:12, 17). Aceste spirite rele sînt principalii instigatori la persecutarea slujitorilor lui Iehova (Efeseni 6:10–13). Ei recurg la orice mijloace care pot fi concepute sau imaginate pentru a–i constrînge sau ademeni pe cei fideli lui Iehova să renunţe la integritatea faţă de el şi să–i determine să înceteze cu predicarea Regatului Său, condus de Isus, Regele mesianic.

20. Cum caută demonii să–i împiedice pe oameni să scape de sub controlul lor? (Iacob 4:7).

²⁰ Demonii caută să pună obstacole în calea oamenilor care doresc fierbinte să se elibereze de influenţa lor tiranică. O fostă spiritistă din Brazilia povesteşte că atunci cînd Martorii au bătut la uşa ei, nişte voci de demoni i–au poruncit să nu deschidă; ea însă a deschis şi astfel a ajuns să cunoască adevărul. În numeroase locuri demonii îi manevrează în mod direct pe vrăjitori, pentru a încerca să–i reducă la tăcere pe Martorii lui Iehova. De exemplu, într–un sat din Surinam, adversarii Martorilor au chemat un spiritist care avea reputaţia de a putea provoca o moarte subită prin simplul fapt de–a îndrepta vîrful unei baghete spre cineva. Acompaniat de dansatori şi toboşari, spiritistul, posedat de un demon, i–a înfruntat pe Martorii lui Iehova. El şi–a pronunţat formulele magice şi a îndreptat bagheta spre ei. Sătenii se aşteptau să–i vadă pe Martori căzînd morţi, însă vrăjitorul a fost acela care a leşinat şi a trebuit să fie transportat de sprijinitorii săi care se simţeau foarte stingheriţi.

21. La fel ca în zilele lui Noe, cum reacţionează cei mai mulţi oameni la predicarea noastră, şi de ce?

²¹ Chiar şi în zonele unde nu se practică atît de deschis vrăjitoria şi magia, toţi Martorii lui Iehova au simţit personal ce înseamnă să încerce să le predice oamenilor care sînt atît de preocupaţi de problemele vieţii cotidiene încît nu le place să fie deranjaţi. Ca şi în zilele lui Noe, marea majoritate a contemporanilor noştri «nu iau nimic în seamă» (Matei 24:37–39). S–ar putea ca unii să admire unitatea noastră sau ceea ce facem noi. Însă lucrarea noastră de edificare spirituală, care cuprinde ore consacrate studiului individual, frecventării cu regularitate a întrunirilor şi serviciului de predicare pe teren este nebunie în ochii lor. Avînd viaţa axată pe plăceri senzuale şi bunuri materiale de care se pot bucura în prezent, ei consideră ridicolă încrederea pe care o avem noi în promisiunile Cuvîntului lui Dumnezeu.

22, 23. Din ce motiv constituie evenimentele din zilele lui Noe o puternică garanţie că Iehova îi va elibera din încercare pe oamenii care manifestă devoţiune sfîntă?

²² Dar vor fi oare slujitorii lui Iehova un obiect de batjocură şi rău tratament la nesfîrşit din partea celor care nu îl iubesc pe Dumnezeu? Fireşte că nu! Ce s–a întîmplat în zilele lui Noe? Sub îndrumarea lui Dumnezeu, Noe şi familia sa au intrat în arcă după ce construcţia acesteia a fost încheiată. Apoi, la momentul stabilit de Dumnezeu, „s–au deschis cu putere toate izvoarele abisului imens şi stăvilarele cerului s–au deschis.“ Potopul nu a încetat pînă cînd nu au fost acoperiţi de apă chiar şi munţii (Geneza 7:11, 17–20). Îngerii care îşi părăsiseră locuinţa corespunzătoare lor au fost siliţi să îşi abandoneze corpurile umane materializate şi să se reîntoarcă în domeniul spiritual. Nefilimii şi întreaga lume a oamenilor lipsiţi de pietate, inclusiv cei care se dovediseră prea indiferenţi ca să acţioneze la avertismentul lui Noe, au fost nimiciţi. Pe de altă parte, Noe, soţia sa, cei trei fii ai lor şi soţiile acestora au fost salvaţi. Astfel a eliberat Iehova pe Noe şi casa lui din încercarea pe care o înduraseră în mod loial atît de mulţi ani.

²³ Va acţiona oare Iehova în acelaşi mod şi în favoarea oamenilor din prezent care manifestă devoţiune sfîntă? Nu există absolut nici o îndoială. El a promis lucrul acesta şi nu poate să mintă. — Tit 1:2; 2 Petru 3:5–7.

[Notă de subsol]

Îţi aminteşti?

◻ Cum a arătat Petru că Iehova ştie cum să îi elibereze din încercare pe oamenii devoţiunii sfinte?

◻ Ce factori au contribuit la violenţa din zilele lui Noe?

◻ Avînd în vedere Potopul mondial care avea să vină, ce responsabilitate a avut Noe?

◻ Ce paralele putem observa între zilele lui Noe şi zilele noastre?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 76]

Construirea mijlocului de salvare — arca — a necesitat ani de muncă grea

[Legenda ilustraţiei de la pagina 77]

Noe a consacrat timp edificării spirituale a familiei sale