„Faceţi tot mereu lucrul acesta în amintirea mea“

O DATĂ pe an, la data biblică a nopţii de paşti, la 14 nisan, se adună Martorii lui Iehova pretutindeni pe pămînt, pentru a se conforma poruncii lui Isus: „Faceţi aceasta tot mereu în amintirea mea“ (Luca 22:19; Exod 12:2–6). Este potrivit ca cina Domnului să se serbeze în fiecare an în această zi, în ziua propriu zisă de paşti, după apusul soarelui, în localitatea de domiciliu.

Cine va fi invitat la serbare? Puţinii care aparţin rămăşiţei unşilor cu spiritul lui Iehova, vor fi prezenţi în orice caz. Dar şi toţi aceia care aparţin „mulţimii mari de oameni“ mereu crescînde şi au o nădejde pămîntească, sînt invitaţi cordial, precum şi toţi aceia, care au de gînd să cunoască îngrijirile lui Iehova (Apocalips 12:7; 7:4, 9). Este acest prilej o ceremonie rituală sau misterioasă? Nicidecum. Această serbare comemorativă, la care sînt folosite ca simboluri pîine şi vin, aduce aminte celor prezenţi de ceea ce a făcut Isus pentru ei înainte cu 19 sute de ani şi ce înseamnă toate acestea pentru ei astăzi şi în viitorul fără sfîrşit. — 1 Corinteni 11:23–26.a

Ce trebuie să se facă, dacă în seara cinei de amintire se iveşte o situaţie critică? Presupunînd că o furtună puternică sau oarecare alte împrejurări ar împiedica membrii unei adunări să se întrunească la timpul prevăzut. Ce-i de făcut? În asemenea cazuri ar fi bine să se adune cu unii fraţi din vecinătate, sau dacă e necesar, numai în cercul familiei. În acest mod, cei în cauză ar putea reflecta asupra însemnătăţii simbolurilor cinei de amintire, a pîinii nedospite şi vinului. Într-o astfel de situaţie critică un frate predat lui Dumnezeu (sau, dacă nu e de faţă nici un frate, o soră predată lui Dumnezeu) ar putea să examineze pe scurt Matei 26:17–30; Luca 22:7–23, 28–30 şi 1 Corinteni 11:20–31). Dacă o adunare trebuie să se întrunească în grupe mici, raportul adunării poate da simplu numărul total al celor prezenţi.

Bineînţeles, trebuie să se facă totul pentru a oferi pîinea şi vinul acelora care aparţin rămăşiţei unse, chiar dacă cineva e bolnav şi trebuie să stea în casă sau zace în spital. Numai dacă cuiva care aparţine rămăşiţei unse, nu-i este deloc posibil să ia simbolurile în 14 nisan, el ar putea să aibă dorinţa să serbeze cina de amintire în ziua de 14 a lunii următoare (în ziua de lună plină), ceea ce ar corespunde principiului, care este prevăzut în Numeri 9:10, 11 şi în 2 Cronici 30:1–3, 15 cu privire la sărbătorirea ulterioară a sărbătorii paşte. Despre o astfel de sărbătoare ulterioară trebuie să se raporteze imediat după aceea.

Ce e de făcut, dacă mai mult decît o adunare folosesc aceeaşi sală al Regatului? Ar fi bine ca la planificare să se ţină seama ca o adunare să aibă suficient timp ca să părăsească sala, înainte ca următoarea adunare să-şi înceapă programul ei. Din acest motiv se vor închiria pentru sărăbătoarea cinei de amintire alte săli. Într-un asemenea caz, mai multe adunări ar putea să considere că e bine să se întrunească împreună. Ele ar putea trimite atunci un raport total cu numele adunărilor participante.

Cum s-a desfăşurat sărbătoarea în zilele lui Isus? Matei a fost de faţă la cea dintîi cină de amintire. El descrie desfăşurarea exact. Isus şi cei 12 ucenici ai săi au sărbătorit cina pascală cu miel fript şi cu pîine nedospită pentru a-şi aminti de evenimentul care s-a petrecut cînd au fost eliberaţi israeliţii din Egipt în anul 1513 î.e.n. N-a fost legat nimic misterios de folosirea mielului fript şi a pîinii nedospite, care au servit pentru aducere aminte (Matei 26:17–19).b

După cina pascală Isus a demascat pe Iuda, trădătorul său şi l-a scos afară (Matei 26:20–25; Ioan 13:29, 30). Prin urmare, numai cei 11 ucenici credincioşi erau cu Isus, cînd el a instituit cina de amintire, la care ei toţi au mîncat din pîinea nedospită şi au băut din paharul în care era vin roşu curat. Pentru amîndouă a rostit Isus o rugăciune de mulţumire, mai întîi pentru pîine şi apoi pentru vin (1 Corinteni 11:24, 25). După ce Isus a dat lămuriri amănunţite şi a rostit o rugăciune, au cîntat ca încheiere încă cîteva cîntări de laudă şi au ieşit apoi afară pe muntele Măslinilor. Aceasta arată cum ar trebui să se desfăşoare sărbătoarea în general şi astăzi (Matei 26:26–30; Ioan 13:31 pînă la 18:1).

Ce ne amintesc simbolurile pîinii şi a vinului? Pîinea nedospită ne aduce aminte de trupul de carne al lui Isus, cum el a suferit în carne (1 Petru 4:1), cum şi-a dat trupul său de carne „în favoarea vieţii lumii“ (Ioan 6:51), precum şi că el este „Mielul care a fost jungheat“ (Apocalips 5:12), şi că el a luat din drum convenţie Legii, pironindu-l pe stîlpul de tortură (Coloseni 2:14). Vinul roşu ca simbol ne aduce aminte, că Isus a devenit Mîntuitorul nostru, deoarece noi prin ‘sîngele său scump’ am fost eliberaţi (1 Petru 1:19), şi că sîngele vieţii sale a servit ca să facă valabil noul legămînt în care să fie primiţi comoştenitorii săi (1 Corinteni 11:25). Membrii „mulţimii mari de oameni“ nu iau din simboluri şi ei îşi vor aminti de binecuvîntatele efecte ale modului de procedare al lui Isus şi de noul legămînt din care vor rezulta pentru ei multe binecuvîntări (Apocalips 7:9, 10, 14). Prin puterea de ispăşire a jertfei lui Isus, Iehova s-a îngrijit pentru mîntuirea noastră, atît pentru cei unşi cît şi pentru toţi cei care vor trăi veşnic aici pe pămînt — Levitic 16:11; 1 Ioan 2:2.

Cum se conduce întrunirea? Un frate, care serveşte ca preşedinte, deschide sărbătoarea cinei de amintire în timp ce spune pe scurt, bun venit celor de faţă, după care se cîntă o cîntare şi se rosteşte o rugăciune. După aceea urmează cuvîntarea cinei de amintire, pe care o ţine un vorbitor ales, capabil, dintre supraveghetorii numiţi (dacă e posibil unul dintre unşi). N-ar fi bine ca cuvîntarea cinei de amintire să fie împărţită între diferiţi fraţi. Se recomandă ca vorbitorul să rostească cele două rugăciuni scurte în legătură cu simbolurile (Matei 26:26, 27). După ce simbolurile au circulat din mînă în mînă şi după unele observaţii ulterioare ale vorbitorului, supraveghetorul prezidenţial poate rosti cuvintele de încheiere, în măsura în care n-a condus el personal programul cinei de amintire. Întrunirea se încheie cu cîntare şi rugăciune.

Numai membrii rămăşiţei unse se împărtăşesc din simbolurile care circulă din mînă în mînă. După o scurtă rugăciune se trece mai întîi pîinea din mînă în mînă şi după o altă rugăciune se face la fel cu vinul. Pîinea şi vinul nu se trec din mînă în mînă împreună. Cine se împărtăşeşte în mod vrednic, trebuie să mănînce şi să bea din ambele simboluri. — 1 Corinteni 11:27, 28.

Biblia spune că Isus a frînt pîinea. El a făcut aceasta, evident, pentru a le-o da apostolilor care stăteau la masă la dreapta sa şi la stînga sa (Matei 26:26). Aceasta în împrejurările de astăzi, nu e necesar, căci Isus nu a instituit prin aceasta un obicei festiv. Frîngerea pîinii nedospite nu are aşadar, nici o însemnătate simbolică. Să ne gîndim la faptul că picioarele corpului său fără păcat, n-au fost frînte la moartea sa (Exod 12:46; Psalm 34:20; Ioan 19:33, 36). Numărul paharelor şi al farfuriilor, care vor fi întrebuinţate depinde de numărul bărbaţilor care vor trece simbolurile din mînă în mînă. Pe fiecare farfurie se poate pune o bucată de pîine nedospită, iar vinul poate fi deja turnat în pahare înainte de începerea întrunirii.

Ce fel de pîine şi ce fel de vin trebuie să se folosească? Deoarece Isus a luat din pîinea nedospită, care în mod normal a fost folosită la „Passah“, şi noi astăzi întrebuinţăm tot pîine nedospită. Există pască „maţes“ iudaică, care este preparată numai din făină de grîu şi apă şi pe care creştinii pot să o folosească la sărbătoarea cinei de amintire. Noi însă nu vom folosi nici un fel de „maţes“ la prepararea căruia s-a lucrat cu ingrediente ca sare, zahăr, malţ, ouă sau ceapă.

Unii martori preferă să facă ei personal puţină pîine nedospită din făină (de grîu, orez sau alte cereale) şi apă. Ea se poate face în felul următor: o ceaşcă şi jumătate de făină se amestecă cu o ceaşcă de apă şi se prepară un aluat moale. Pe un suport neted presărat cu făină, se întinde aluatul foarte subţire sau atît de subţire cît e posibil. Apoi se pune într-o tavă de copt sau tavă pentru cozonac şi se împunge cu o furculiţă mai multe găuri mici şi se formează o plăcintă. Aceasta se coace la o flacără puternică pînă se prăjeşte bine.

Deoarece iudeii au folosit la sărbătoarea „Passah“ a lor un vin roşu curat, la cina de amintire trebuie să se folosească un astfel de vin. Din Matei 26:29 reiese că Isus a vorbit de „rodul viţei“ şi acesta putea să fie la acel anotimp al anului numai vin fermentat. Numai vinul roşu curat este simbolul potrivit, care aduce aminte de sîngele vărsat al lui Isus. Sîngele lui Cristos satisfăcea fără adaos. De aceea trebuie să se folosească vin roşu curat, neîndulcit şi neîntărit. Dacă se prevedea că este greu de a se putea procura simbolurile, se pot face pregătiri deja cu mult timp înainte, pentru a se lua măsuri în vederea procurării lor. Deoarece simbolurile înseşi nu sînt sfinte, pîinea şi vinul pot fi luate acasă, după terminarea întruniri şi să se consume oricînd, cum se mănîncă şi se bea altceva. — 1 Samuel 21:4.

Cine ar trebui să mănînce şi să bea din simboluri? Numai membrii „turmei mici“ au fost primiţi în convenţia noua şi de aceea ei trebuie să mănînce şi să bea din simboluri (Luca 12:32). Cei 11 apostoli credincioşi au format, ca unşi în perspectivă nucleul grupei, care, mai tîrziu la Sarbatoarea a cincizecea anului 33 e.n., au fost primiţi în convenţia noua (Luca 22:20). Deoarece membrii „mulţimii mari de oameni“ nu sînt creaturi noi, care au fost primiţi în convenţia noua, ei nu iau din pîine şi din vin la această sărbătoare anuală. — 2 Corinteni 5:17.

Fiecare uns prezent la cina de amintire se cercetează mai înainte, pentru a stabili dacă el este demn să ia din simboluri şi dacă el are într-adevăr mărturia spiritului (Romani 8:16, 24; 1 Corinteni 11:27–29). Ocazional unii participanţi de mai înainte, ajung la cunoştinţa că ei nu stau într-o asemenea relaţie cu Dumnezeu ca un fiu uns. De aceea ei nu trebuie să mai ia din simboluri. Aceasta nu înseamnă însă, că ei au devenit necredincioşi. Ei au primit, pur şi simplu, o înţelegere mai bună a relaţiei lor faţă de Iehova şi au recunoscut că ei au o nădejde pămîntească.

Ca participanţi se numără aceia, care sînt cunoscuţi ca servi credincioşi botezaţi ai lui Dumnezeu. Noi nu invităm pe nimeni din aceia cărora li s-a retras comunitatea. Dacă însă este de faţă o asemenea persoană, nu există nici un motiv de agitaţie, dacă ea şade împreună cu alţii şi ia din simboluri. Astfel de persoane şi aşa nu se numără ca participanţi.

Este mereu o bucurie a se vedea atîtea persoane noi la sărbătoarea cinei de amintire. După program se oferă ocazia de a fi încă puţin împreună cu ei şi cu fraţii. Această reunire rezideşte şi încurajează pe fiecare. Programul acestei seri ne furnizează întotdeauna mult material de meditiaţie şi ne îndeamnă să ne gîndim cu apreciere şi recunoştinţă la ceea ce a făcut Iehova din iubire pentru noi, prin Mîntuitorul nostru, Isus Cristos Domnul nostru (Matei 20:28; 1 Petru 3:15). Cînd după sărbătoare ajung acasă, familiile se pot întreţine încă puţin despre semnificaţia acestei ocazii importante. Aceasta favorizează sentimentul de omogenitate al familiei şi o îmbogăţeşte în privinţă spirituală.

Bătrînii planifică cu grijă realizarea sărbătorii cinei de amintire pentru adunarea locală. În această seară se adună pe întreg pămîntul toţi aceia, care s-au predat lui Iehova — unşi şi membrii ai „mulţimii mari de oameni“, — pentru a-l lăuda în unanimitate pe el, suveranul nostru. Ei rostesc mulţumiri înnoite lui Isus Cristos, Mîntuitorul nostru, lui care şi-a dovedit marea sa iubire faţă de noi, depunîndu-şi viaţa sa umană spre salvarea noastră. Rămăşiţa unsă şi „marea mulţime de oameni“ se bucură să-şi aducă aminte în fiecare an de Mesia, care a biruit lumea. — Ioan 16:33.

[Note de subsol]