«Să discernem ce sîntem» la vremea Comemorării

„Dacă am discerne ce sîntem noi înşine nu am fi judecaţi (. . .) pentru ca să nu ajungem condamnaţi.“ — 1 CORINTENI 11:31, 32.

 1. Ce anume vor să evite în mod sigur adevăraţii creştini?

NIMIC n–ar putea fi mai grav pentru un creştin decît faptul de–a avea parte de o judecată nefavorabilă din partea lui Iehova. Faptul de a fi dezagreaţi de către „Judecătorul întregului pămînt“ ne–ar putea atrage «condamnarea împreună cu lumea», ne mai beneficiind de salvare. Lucrurile se prezintă astfel, fie că aspirăm la viaţă cerească împreună cu Isus, fie că aspirăm la o viaţă fără de sfîrşit într–un paradis pămîntesc. — Geneza 18:25; 1 Corinteni 11:32.

2, 3. Cu privire la ce am putea fi judecaţi în mod nefavorabil,n şi ce a spus Pavel referitor la aceasta?

² În 1 Corinteni capitolul 11, Pavel a prezentat un domeniu în care am ajunge sub judecată. Deşi comentariile sale se adresează creştinilor unşi, sfaturile sale prezintă importanţă pentru toţi, mai ales în această perioadă. Faptul de a discerne ce anume sîntem noi înşine ne poate ajuta să obţinem aprobarea lui Dumnezeu şi să nu fim judecaţi. Comentînd celebrarea anuală a Cinei Domnului, Pavel a scris:

³ „Domnul Isus, în noaptea în care avea să fie predat, a luat o pîine şi, după ce a mulţumit, a rupt–o în bucăţi şi a zis: «Aceasta înseamnă corpul meu care este în folosul vostru. Continuaţi să faceţi lucrul acesta în amintirea mea.» În ce priveşte cupa, după ce a luat cina el a făcut la fel, spunînd: «Cupa aceasta reprezintă noul legămînt în virtutea sîngelui meu. Continuaţi să faceţi lucrul acesta ori de cîte ori o veţi bea în amintirea mea.» Căci ori de cîte ori mîncaţi această pîine şi beţi această cupă, voi continuaţi să proclamaţi moartea Domnului pînă ce vine el.“ — 1 Corinteni 11:23–26.a

 4. Ce va avea loc la Cina din 30 martie 1991?

⁴ La 30 martie 1991, după apusul soarelui, Martorii lui Iehova vor celebra Comemorarea morţii lui Cristos. De obicei, fiecare grup întrunit va fi format dintr–o congregaţie; astfel vor avea loc şi persoanele care nu sînt încă Martori ai lui Iehova. Din ce va consta întrunirea? Dintr–o cuvîntare biblică. Apoi, după o rugăciune, va fi oferită pîinea. O altă rugăciune va fi spusă înaintea oferirii cupei, toate acestea nedecurgînd într–un mod formal sau rigid. Numărul pîinilor şi al cupelor, precum şi modul în care vor fi oferite, este stabilit în funcţie de situaţia locală. Important este ca toţi participanţii să poată ajunge la simboluri, chiar dacă majoritatea lor le vor trece de la unul la altul fără a se împărtăşi din ele. Ce sînt însă acestea şi ce reprezintă ele? Ba mai mult, ce trebuie să analizăm înainte de toate pentru a putea discerne ce anume sîntem noi înşine?

„Aceasta reprezintă corpul meu“

 5, 6. (a) Ce a făcut Isus cu pîinea? (b) Ce fel de pîine a folosit el?

⁵ Am citit ce a „primit“ Pavel „de la Domnul“ în vederea Comemorării. Lucrul acesta este relatat şi de trei scriitori ai Evangheliilor, unul dintre ei fiind de faţă atunci cînd Isus a instituit această celebrare (1 Corinteni 11:23; Matei 26:26–29; Marcu 14:22–25; Luca 22:19, 20). Aceste relatări spun că Isus a luat mai întîi o pîine, s–a rugat, apoi a rupt–o în bucăţi şi a împărţit–o. Ce era această pîine? Cum este folosită astăzi în mod adecvat? Ce înseamnă sau reprezintă ea?

⁶ Unul dintre articolele existente la cina iudaică a Paştelui era pîinea nedospită, pe care Moise a numit–o „turte nefermentate, pîinea întristării“ (Deuteronom 16:3; Exod 12:8). Această pîine era făcută din făină de grîu fără plămădeală, sare sau condimente. Nefiind dospită (evreieşte mats·tsahʹ), ea era plată şi fărîmicioasă putînd fi ruptă în bucăţele. — Marcu 6:41; 8:6; Fapte 27:35.

 7. Ce folosesc Martorii lui Iehova ca pîine pe parcursul Comemorării?

⁷ Deoarece Isus a folosit la Cina Domnului pîine nedospită, Martorii lui Iehova procedează la fel. În acest scop ei folosesc obişnuitul mats·tsahʹ al evreilor, dacă acestuia nu i s–au adăugat ingrediente, cum ar fi malţul, ceapa sau ouăle. Matzothul care ar conţine aceste adaosuri nu s–ar putea numi „pîinea întristării“. Pîinea nedospită ar mai putea fi făcută dintr–o cocă de făină de grîu cu apă de către unul dintre bătrînii congregaţiei. În cazul în care nu se dispune de făină de grîu, pîinea nedospită poate fi făcută din făină de orz, orez, porumb sau alte cereale. Coca se întinde sub formă de turte subţiri şi se coace pe o plită unsă cu puţin ulei.

 8. De ce este pîinea nedospită un simbol potrivit, şi ce semnificaţie are faptul că cineva se împărtăşeşte din ea? (Evrei 10:5–7; 1 Petru 4:1).

⁸ O asemenea pîine este corespunzătoare deoarece nu conţine plămădeală (drojdie), pe care Biblia o foloseşte pentru a ilustra corupţia sau păcatul. Cu privire la un bărbat imoral dintr–o congregaţie, Pavel a dat următorul sfat: «Puţină plămădeală face să dospească întreaga frămîntătură. Înlăturaţi plămădeala cea veche, ca să puteţi fi liberi de ferment. Cristos, Paştele nostru a fost jertfit. Să celebrăm, aşadar, sărbătoarea nu cu plămădeală veche, nici cu plămădeală de răutate şi ticăloşie, ci cu turtele nefermentate ale sincerităţii şi adevărului.» (1 Corinteni 5:6–8; compară cu Matei 13:33; 16:6, 12.) Pîinea nedospită este un simbol potrivit al corpului uman al lui Isus, deoarece el a fost „loial, fără răutate, nepătat, despărţit de păcătoşi“ (Evrei 7:26). Atunci cînd le–a spus apostolilor: «Luaţi, mîncaţi, [pîinea] aceasta reprezintă corpul meu», Isus era prezent acolo în corpul său uman perfect (Matei 26:26). Împărtăşirea din pîine înseamnă că persoana în cauză crede în beneficiul pe care îl aduce jertfa lui Cristos şi o acceptă. Implicaţia este însă mult mai mare.

Vin — cu semnificaţie

 9. Ce alt simbol a indicat Isus spre a fi folosit?

⁹ Isus a mai folosit un simbol: „El a luat şi o cupă şi, mulţumind, le–a dat–o zicînd: «Beţi din ea toţi; deoarece aceasta reprezintă sîngele meu al legămîntului, care trebuie să fie vărsat în favoarea multora pentru iertarea păcatelor»“ (Matei 26:27, 28). Ce conţinea această cupă colectivă oferită, şi ce semnificaţie are ea pentru noi în timp ce ne străduim să discernem ce anume sîntem?

10. Cum a ajuns vinul să fie introdus în Paştele iudeilor?

¹⁰ Cînd iniţial Moise a dat indicaţii cu privire la sărbătorirea Paştelui el nu a menţionat nici un fel de băutură. Mulţi învăţaţi consideră că vinul a fost introdus mult mai tîrziu, probabil în secolul al II–lea î.e.n.b În orice caz, folosirea vinului la această cină era un lucru obişnuit în secolul întîi al erei noastre, şi Isus nu a făcut nici o obiecţiune cu privire la el. Cînd a instituit Comemorarea el a folosit vinul pascal.

11. Ce vin este potrivit spre a fi folosit cu ocazia Cinei Domnului?

¹¹ Deoarece Paştele avea loc cu mult timp după culesul viilor, Isus nu a folosit suc de struguri nefermentat, ci vin roşu, care putea reprezenta sîngele său. (Vezi spre comparaţie Apocalips 14:20.) Sîngele lui Cristos nu avea nevoie să fie îmbunătăţit, astfel că vinul curat este cel potrivit, şi nu vinurile întărite cu alcool sau acelea cărora li s–au adăugat condimente sau anumite ierburi (cum ar fi vermutul sau multe dintre aperitive). Nu trebuie să ne îngrijorăm însă peste măsură dacă i s–a adăugat în timpul fermentaţiei o anumită cantitate de zahăr pentru a primi gustul obişnuit sau pentru a–i mări conţinutul de alcool sau dacă s–a folosit puţin sulf pentru a–i împiedica alterarea.c Multe congregaţii folosesc vinul roşu natural din comerţ sau vinul roşu de casă. Pîinea şi vinul nu sînt decît simboluri; aşadar, ceea ce a mai rămas din ele poate fi dus acasă şi mai tîrziu folosit ca orice alt aliment sau băutură.

12. Cum a explicat Isus sensul reprezentativ al vinului?

¹² Faptul că în noaptea Paştelui Isus a vorbit despre sîngele său putea să ne aducă aminte de sîngele mielului din Egipt. Dar să observăm că Isus, în realitate, a utilizat un alt termen de comparaţie, spunînd: „Această cupă reprezintă noul legămînt în virtutea sîngelui meu, care trebuie vărsat în folosul vostru“ (Luca 22:20). La început Dumnezeu a făcut un legămînt cu naţiunea Israelului carnal şi a fost inaugurat cu sîngele animalelor de jertfă. Între sîngele acestor jertfe şi sîngele lui Isus a existat o legătură. Atît unul, cît şi celălalt au slujit la inaugurarea unui legămînt cu naţiunea poporului său (Exod 24:3–8; Evrei 9:17–20). Un aspect al legămîntului Legii era că Israelul carnal avea perspectiva să formeze o naţiune de regi– preoţi (Exod 19:5, 6). Însă, după ce Israelul a neglijat respectarea legămîntului lui Iehova, el a spus că avea să înlocuiască „primul legămînt“ cu „un nou legămînt“ (Evrei 9:1, 15; Ieremia 31:31–34). Cupa de vin pe care Isus a oferit–o acum apostolilor fideli reprezintă acest nou legămînt.

13, 14. (a) Ce înseamnă a fi în noul legămînt? (b) Ce semnificaţie are pentru cineva împărtăşirea din simboluri?

¹³ Creştinii luaţi în acest legămînt vin să formeze o naţiune spirituală de regi–preoţi (Galateni 6:16). Apostolul Petru a scris: „Voi sînteţi «o rasă aleasă, o preoţie regală, o naţiune sfîntă, un popor pentru a fi o posesiune specială ca să declaraţi pretutindeni virtuţile» celui care v–a chemat din întuneric la lumina sa minunată“ (1 Petru 2:9). Felul lor de salvare este, evident, viaţa cerească în calitate de guvernatori împreună cu Isus. Apocalips 20:6 confirmă lucrul acesta, spunînd: „Fericit şi sfînt este oricine are parte de întîia înviere; (. . .) ei vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Cristos şi vor guverna ca regi împreună cu el pentru cei o mie de ani.“

¹⁴ De fapt, după ce Isus le–a poruncit apostolilor să ia din pîinea şi vinul simbolic, le–a spus că aveau «să mănînce şi să bea la masa sa în regatul său şi să stea pe tronuri pentru a judeca cele douăsprezece triburi ale Israelului» (Luca 22:28–30). Prin urmare, împărtăşirea din simbolurile comemorative înseamnă mai mult decît simplul fapt de a crede în jertfa lui Isus. Fiecare creştin trebuie să accepte preţul de răscumpărare şi să exercite credinţă dacă vrea să cîştige, indiferent unde, viaţă veşnică (Matei 20:28; Ioan 6:51). Dacă cineva se împărtăşeşte însă din simboluri înseamnă că se află în noul legămînt, ales să fie cu Cristos în Regatul său.

Nevoia de a discerne la vremea Comemorării

15. Cum a introdus Isus o nouă speranţă pentru slujitorii lui Dumnezeu?

¹⁵ Aşa cum s–a explicat în articolul precedent, în vremurile de dinainte de Isus slujitorii loiali ai lui Dumnezeu nu aveau nici o speranţă de a merge în cer. Ei priveau spre cîştigarea vieţii veşnice pe pămînt, locuinţa originară a omenirii. Isus Cristos a fost primul reînviat ca spirit şi a devenit primul dintre oamenii luaţi la cer (Efeseni 1:20–22; 1 Petru 3:18, 22). Pavel a confirmat aceasta scriind: „Avem prin sîngele lui Isus îndrăzneala pentru calea de intrare în locul sfînt, pe care el a inaugurat–o pentru noi ca o cale nouă şi vie“ (Evrei 10:19, 20). Cine avea să urmeze după ce Isus a deschis această cale?

16. Ce le este rezervat în viitor celor ce se împărtăşesc din pîine şi vin?

¹⁶ În noaptea în care a instituit Cina Domnului, el le–a spus apostolilor săi loiali că el le pregătea un loc în cer (Ioan 14:2, 3). Să ne amintim că Isus a mai spus că aceia care se împărtăşesc din pîine şi cupa cu vin aveau să fie în Regatul său şi să stea pe tronuri pentru a judeca. Aveau oare să fie aceştia numai apostolii? Nu, deoarece mai tîrziu apostolul Ioan anunţa că şi alţi creştini aveau să iasă biruitori şi «să şadă cu Isus pe tronul său», şi cu toţii împreună aveau să devină «un regat şi preoţi pentru a guverna pe pămînt» (Apocalips 3:21; 5:10). Ioan a mai anunţat şi numărul total al creştinilor care sînt „cumpăraţi de pe pămînt“ — 144 000 (Apocalips 14:1–3). Deoarece acesta este un grup relativ mic, o „turmă mică“ în comparaţie cu totalitatea celor ce s–au închinat la Dumnezeu de–a lungul secolelor, este nevoie de un discernămînt special acum, cu ocazia Comemorării. — Luca 12:32.

17, 18. (a) Ce obicei au luat unii creştini din Corint? (b) De ce era un lucru atît de grav faptul de a bea şi mînca în exces? (Evrei 10:28–31).

¹⁷ Pavel a menţionat lucrul acesta în scrisoarea sa către Corinteni, pe vremea cînd unii apostoli încă trăiau şi cînd Dumnezeu îi chema pe creştini «să fie sfinţi». Pavel a spus că printre cei de acolo, care trebuiau să ia din simboluri, apăruse un prost obicei. Unii dintre ei cinau înainte. Ei mîncau şi beau atît de mult, încît deveneau somnoroşi, cu simţurile tocite. Ca rezultat, ei nu puteau «deosebi corpul», corpul fizic al lui Isus, reprezentat prin pîine. Era lucrul acesta atît de grav? Da! Cei care luau în mod nedemn din simboluri se făceau „vinovaţi cu privire la corpul şi sîngele Domnului“. Dacă aveau să fie treji mintal şi spiritual «ei puteau discerne ce anume erau şi nu ajungeau să fie judecaţi». — 1 Corinteni 1:2; 11:20–22, 27–31.

¹⁸ Ce anume trebuiau să discearnă aceşti creştini şi cum? În primul rînd ei trebuiau să cumpănească în inimă şi minte chemarea lor de a fi printre cei 144 000 de moştenitori ai vieţii cereşti. Cum au discernut lucrul acesta? Şi astăzi mulţi ar trebui oare să creadă că fac parte din micul grup pe care Dumnezeu îl alege încă din zilele apostolilor?

19. Ce situaţie revelatoare a predominat cu ocazia Comemorării din anul 1989?

¹⁹ În realitate, numai un număr foarte mic dintre adevăraţii creştini discern astăzi lucrul acesta cu privire la ei înşişi. La celebrarea Cinei Domnului în 1989, în congregaţiile de pe întregul pămînt ale Martorilor lui Iehova s–au întrunit peste 9 479 000 de persoane. Aproximativ 8 700 dintre acestea afirmau că aveau speranţa de a fi «salvate pentru regatul ceresc» (2 Timotei 4:18). Majoritatea covîrşitoare însă, da, milioane de alţi creştini loiali, binecuvîntaţi, care s–au întrunit, au ajuns la discernămîntul că speranţa lor justificată este să trăiască pentru totdeauna pe pămînt.

20. Cum sînt cei 144 000 făcuţi conştienţi că au fost chemaţi? (1 Ioan 2:27).

²⁰ La sărbătoarea Zilei a Cincizecea din anul 33 e.n. Dumnezeu a început alegerea celor 144 000 pentru viaţă cerească. De vreme ce această credinţă era nouă, necunoscută slujitorilor lui Dumnezeu în zilele dinaintea lui Isus, cum aveau să cunoască aceşti aleşi această speranţă sau să fie siguri de ea? Ei ajungeau să discearnă lucrul acesta în urma mărturiei primite cu privire la ea prin spiritul sfînt al lui Dumnezeu. Aceasta nu înseamnă că ei vedeau realmente spiritul (el nu este o persoană) sau că aveau vreo viziune mintală a spiritului comunicînd cu ei şi nici că auzeau voci din domeniile spirituale. Pavel explică: „Însuşi spiritul depune mărturie împreună cu spiritul nostru că sîntem copii ai lui Dumnezeu. (. . .) sîntem şi moştenitori; într–adevăr moştenitori ai lui Dumnezeu, dar comoştenitori cu Cristos, numai dacă suferim împreună cu el, pentru ca să fim şi glorificaţi împreună cu el.“ — Romani 8:16, 17.

21. (a) Cum ştiu cei unşi că au chemarea cerească? (1 Corinteni 10:15–17). (b) Ce fel de oameni sînt cei unşi, şi cum îşi mărturisesc ei cu modestie speranţa?

²¹ Această mărturie sau înţelegere le reorientează modul de a gîndi şi speranţa. Ei sînt încă oameni care se bucură de lucrurile bune ale creaţiei pămînteşti a lui Iehova, însă orientarea principală a vieţii şi a intereselor lor este de a fi moştenitori cu Cristos. Ei nu au ajuns la această concepţie pe baza unor trăiri emoţionale. Ei sînt nişte indivizi normali, echilibraţi în concepţii şi conduită. Fiind sfinţiţi de spiritul lui Dumnezeu, ei sînt convinşi de chemarea lor, neavînd nici o îndoială persistentă cu privire la lucrul acesta. Ei înţeleg că salvarea lor va fi în cer, dacă se dovedesc fideli (2 Tesaloniceni 2:13; 2 Timotei 2:10–12). Înţelegînd ce anume înseamnă jertfa lui Isus pentru ei şi discernînd că sînt creştini unşi de spirit, ei se împărtăşesc din simbolurile Comemorării.

22. Ce vor discerne majoritatea celor care asistă la Cina Domnului?

²² Majoritatea celor care, în mod ascultător, se întrunesc la data de 30 martie 1991 nu au această speranţă, deoarece Dumnezeu nu i–au uns cu spirit pentru a–i chema la viaţă cerească. Aşa cum s–a menţionat, Dumnezeu a început alegerea celor 144 000 în zilele apostolilor. Însă după încheierea acestei chemări, este de aşteptat ca toţi ceilalţi care vin să i se închine să aibă speranţa nutrită de Moise, David, Ioan Botezătorul precum şi de alţi fideli care au murit înainte ca Isus să fi deschis calea spre viaţă cerească. Astfel, milioane de creştini zeloşi şi loiali de astăzi nu se împărtăşesc din simbolurile Comemorării. Aceşti creştini discern ce anume sînt ei în ochii lui Dumnezeu, în sensul că înţeleg speranţa lor justificată. Ei beneficiază de corpul şi sîngele lui Isus prin faptul că păcatele le sînt iertate, cîştigînd astfel viaţă fără de sfîrşit pe pămînt. — 1 Petru 1:19; 2:24; Apocalips 7:9–15.

23. De ce va fi Comemorarea o celebrare plină de bucurie? (Compară cu 2 Cronici 30:21.)

²³ Să privim, aşadar, spre fericita celebrare din 30 martie 1991. Ea va fi timpul cînd trebuie să dăm dovadă de discernămînt, dar va fi şi un timp de bucurie. Bucurie pentru micul grup cu speranţă cerească, grup care, pe drept şi cu supunere, se va împărtăşi din pîine şi din conţinutul cupei (Apocalips 19:7). Bucurie, de asemenea, şi pentru milioanele de creştini fericiţi care în acea seară vor asista şi vor învăţa şi a căror speranţă este de a–şi aminti pentru totdeauna pe pămînt de această celebrare plină de sens. — Ioan 3:29.

[Note de subsol]

Care îţi este răspunsul?

◻ De ce este oferită pîine nedospită cu ocazia Comemorării, şi ce simbolizează ea?

◻ Ce este cupa oferită cu ocazia Cinei Domnului, şi ce reprezintă ea?

◻ De ce trebuie făcut apel la discernămînt în legătură cu celebrarea Comemorării?

◻ De ce îţi îndrepţi atenţia spre Comemorarea care se apropie?