DISCIPOL

Cel care este instruit, ucenic, elev. Termenul ebraic pentru discipol (limmúd) se referă, în principiu, la cineva care învață, căruia i se predă sau care este instruit. (Compară cu Is 8:16, Rbi8-E, n.s.) Termenul înrudit malmád se referă la o „țepușă” folosită pentru a mâna vitele. (Ju 3:31; compară cu Os 10:11.) Grecescul mathētḗs (discipol) se folosește în principal cu privire la o persoană care își îndreaptă mintea spre ceva.

În Scripturile grecești citim despre discipolii lui Isus, ai lui Ioan Botezătorul, ai fariseilor și ai lui Moise. (Mt 9:14; Lu 5:33; Ioa 9:28) Primii discipoli ai lui Isus fuseseră discipoli ai lui Ioan. (Ioa 1:35-42) În Matei 10:1 și 11:1, cei 12 aleși ca apostoli sunt numiți discipoli. În sens larg, termenul „discipol” se aplica celor care credeau în învățăturile lui Isus, iar cel puțin unul dintre aceștia a fost discipol pe ascuns. (Lu 6:17; Ioa 19:38) Însă, în evanghelii, acest termen se referă de obicei la grupul de continuatori apropiați ai lui Isus care l-au însoțit în călătoriile de predicare și care au fost învățați și instruiți de el. Termenul se aplică în principal la toți cei care cred în învățăturile lui Cristos și le respectă cu scrupulozitate. Ei trebuie să fie învățați „să respecte tot” ce a poruncit Isus. (Mt 28:19, 20)

Isus și-a instruit discipolii cu scopul de a-i face predicatori și învățători ai veștii bune despre Regat, așa cum era el. Isus a spus: „Elevul nu este mai presus de învățătorul lui, dar cine este instruit în mod desăvârșit va fi ca învățătorul lui”. (Lu 6:40) Eficiența instruirii acordate de Isus a fost demonstrată în timp. Discipolii săi au continuat lucrarea în care fuseseră instruiți și au făcut discipoli în tot Imperiul Roman, în Asia, Europa și Africa înainte de încheierea secolului I. Aceasta a fost principala lor activitate, în conformitate cu porunca lui Isus Cristos din Matei 28:19, 20.

Și în prezent, creștinii au obligația de a face discipoli din oamenii națiunilor, lucru ce reiese în mod clar din partea finală a poruncii lui Isus: „Și iată că eu sunt cu voi în toate zilele până la încheierea sistemului”. Ei nu-și fac discipoli pentru ei înșiși; cei învățați sunt în realitate discipoli ai lui Isus Cristos, întrucât urmează învățătura sa, nu a oamenilor. Din acest motiv, discipolii au fost numiți prin îngrijire divină creștini. (Fa 11:26) În mod asemănător, profetul Isaia a făcut discipoli, dar nu pentru el însuși. Discipolii lui Isaia cunoșteau legea lui Iehova și au trăit în armonie cu mărturia legii. (Is 8:16)

A fi un discipol al lui Isus nu înseamnă a alege o cale de viață ușoară. Isus nu și-a plăcut lui însuși, ci a urmat o cale de viață prin care și-a atras cea mai aprigă opoziție din partea Diavolului și a agenților lui. (Ro 15:3) Isus a spus că discipolii săi trebuie să-l iubească pe el mai mult decât își iubesc rudele cele mai apropiate și chiar mai mult decât își iubesc propriul suflet. Ei trebuie să-și iubească colaboratorii creștini și să producă rod din punct de vedere spiritual. Cine dorește să fie discipol al lui Isus trebuie să-și ia stâlpul de tortură și să urmeze calea pe care a umblat Cristos. Un creștin va trebui să ‘renunțe la toate bunurile lui’, însă va primi nenumărate lucruri mult mai valoroase în prezent, împreună cu persecuții, iar în viitor, viață veșnică. (Lu 14:26, 27, 33; Ioa 13:35; 15:8; Mr 10:29, 30; vezi CREȘTIN.)