Cum să întărim legăturile conjugale

„OARE îi este îngăduit unui soţ să-şi lase soţia (să divorţeze de soţia sa, NW) pentru orice motiv?“, au întrebat fariseii, care încercau să-l prindă în capcană pe Marele Învăţător, Isus Cristos. El le-a răspuns făcînd referire la prima căsătorie umană, şi a stabilit o normă în această privinţă: „Ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă“.

Fariseii susţineau că Moise a luat măsuri în vederea divorţului, autorizînd eliberarea unei ‘scrisori de despărţire’. Isus le-a răspuns: „Din cauza împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi soţiile, dar de la început n-a fost aşa. Eu însă vă spun că oricine îşi lasă soţia, afară de cauză de desfrînare (fornicaţie, NW), şi se va căsători cu alta, comite adulter“. — Matei 19:3–9.

Iniţial, căsătoria trebuia să fie o legătură permanentă. Nici chiar moartea nu ar fi despărţit prima pereche căsătorită, deoarece partenerii conjugali au fost creaţi ca oameni perfecţi cu perspectiva vieţii veşnice. Dar ei au păcătuit. Păcatul a stricat căsnicia. Ca un duşman, moartea a început să despartă perechile căsătorite. După cum citim în Biblie, Dumnezeu consideră că moartea pune capăt căsniciei: „O soţie este legată de lege atîta timp cît îi trăieşte soţul; dar dacă-i moare soţul, este liberă să se mărite cu cine vrea, numai în Domnul“ (1 Corinteni 7:39). Lucrul acesta se deosebeşte total de unele concepţii religioase, cum ar fi sati — conform căreia, la moartea soţului, soţia acestuia este convinsă sau forţată să fie arsă de vie în speranţa că legătura lor conjugală va continua într-o aşa-zisă viaţă de apoi.

O clauză a Legii mozaice

Cînd a fost dată Legea mozaică, relaţiile conjugale erau atît de deteriorate, încît Iehova, din consideraţie faţă de împietrirea inimilor israeliţilor, a instituit o clauză cu privire la divorţ (Deuteronomul 24:1). Scopul lui Dumnezeu nu a fost ca israeliţii să folosească greşit această lege pentru a divorţa de soţiile lor din cauza unor greşeli mărunte, după cum reiese clar din porunca sa cu privire la obligaţia lor de a-şi iubi aproapele ca pe ei înşişi (Leviticul 19:18). Chiar şi eliberarea unui certificat de divorţ servea ca mijloc de descurajare, deoarece, ca parte componentă a procesului de redactare a certificatului, soţul care solicita divorţul era nevoit să consulte persoanele cu autoritate legală, persoane care trebuiau să se străduiască să realizeze o reconciliere. Nu, Dumnezeu nu a dat această lege pentru a legaliza dreptul de a divorţa de soţie „pentru orice motiv“. — Matei 19:3.

Totuşi, israeliţii au ignorat în cele din urmă spiritul legii şi au profitat de această clauză ca să obţină divorţul pentru orice motiv dictat de capriciile lor. În secolul al V-lea î.e.n., ei ajunseseră deja să se comporte în mod perfid cu soţiile tinereţii lor, divorţînd de ele pe baza a tot felul de motive. Iehova le-a spus cu fermitate că el urăşte divorţul (Maleahi 2:14–16). Aceasta era situaţia atunci cînd Isus a condamnat divorţul pe care îl practicau israeliţii din timpul său.

Singura bază legitimă pentru divorţ

Isus a menţionat însă o singură bază legitimă pentru divorţ: fornicaţia (Matei 5:31, 32, NW; 19:8, 9). Cuvîntul tradus, aici, prin „fornicaţie“ include toate felurile de raporturi sexuale ilicite întreţinute în afara căsătoriei scripturale, fie cu cineva de acelaşi sex, fie cu cineva de sex opus sau cu un animal.

Cu toate acestea, Isus nu a recomandat divorţul de partenerul necredincios. Rămîne la latitudinea partenerului nevinovat să cîntărească bine care vor fi consecinţele şi să hotărască dacă — el sau ea — vrea să divorţeze. Poate că şi soţiile care intenţionează să divorţeze pentru acest motiv scriptural trebuie să reflecteze la ceea ce a spus Dumnezeu cînd a pronunţat sentinţa împotriva primei femei pentru păcatul acesteia. Pe lîngă condamnarea la moarte, Dumnezeu i-a specificat Evei următoarele: „Dorinţa ta se va ţine după soţul tău, şi el va domina peste tine“ (Geneza 3:16). Commentary on the Old Testament, de C. F. Keil şi F. Delitzsch, descrie această ‘dorinţă’ ca fiind „o dorinţă vecină cu boala“. Trebuie să recunoaştem că această dorinţă nu este chiar atît de puternică la fiecare soţie, dar cînd o soţie nevinovată intenţionează să divorţeze, ea trebuie să ţină seama în mod înţelept de necesităţile afective pe care femeile le-au moştenit de la Eva. Însă dat fiind faptul că raporturile sexuale extraconjugale ale partenerului vinovat pot duce la infectarea partenerului nevinovat cu boli sexual transmisibile, inclusiv cu SIDA, unii au hotărît să recurgă la divorţ, aşa cum a explicat Isus.

Originea necazurilor din familie

Împietrirea inimii oamenilor îşi are originea în păcatul pe care prima pereche de oameni l-a comis împotriva lui Dumnezeu (Romani 5:12). Seminţele certurilor din familie au fost semănate cînd prima pereche umană a păcătuit împotriva Tatălui ei ceresc. Cum oare? Cînd prima femeie, Eva, a fost ispitită de un şarpe să mănînce din pomul oprit, ea, fără să ezite, a mîncat din acel fruct. Numai după ce a luat această decizie importantă a discutat cu soţul ei despre ceea ce îi spusese şarpele (Geneza 3:6). Da, ea acţionase fără să-şi consulte soţul. Aceasta este originea problemelor cu care se confruntă numeroase familii de azi — lipsa unei comunicări intime.

Ulterior, cînd au trebuit să suporte consecinţele păcatului lor, atît Adam, cît şi Eva au recurs la aceeaşi tactică pe care multe perechi de azi o folosesc atunci cînd au necazuri, şi anume aruncarea vinei asupra altuia. Primul om, Adam, a aruncat vina pentru ceea ce făcuse atît pe soţia sa, cît şi pe Iehova, spunînd: „Femeia pe care mi-ai dat-o să fie cu mine, ea mi-a dat din pom şi am mîncat“. La rîndul ei, femeia a spus: „Şarpele m-a amăgit şi am mîncat“. — Geneza 3:12, 13.

Pronunţarea sentinţei de către Iehova împotriva lui Adam şi a Evei a anunţat încă un factor al necazurilor care aveau să apară. Referitor la relaţiile dintre ea şi soţul ei, Iehova i-a spus Evei: „El va domina peste tine“. Asemenea lui Isao, menţionat în primul articol, mulţi soţi de azi domină peste soţiile lor cu duritate, fără consideraţie faţă de sentimentele acestora. Totuşi, multe soţii continuă să dorească atenţie din partea soţilor lor. Cînd această dorinţă nu le este satisfăcută, ele pot să revendice această atenţie şi să acţioneze în mod egoist. Întrucît mulţi soţi domină şi multe soţii doresc atenţie din partea soţilor, predomină egoismul, iar pacea dispare. Într-un raport publicat sub titlul „Cum să analizăm divorţurile de azi“, Shunsuke Serizawa spunea: „Dacă trecem cu vederea tendinţa care stă la baza problemei «să faci cum vrei», şi anume faptul de a acorda prioritate propriilor interese, ar deveni dintr-o dată imposibil să analizăm divorţurile de azi“.

Iehova a furnizat însă îndrumări în Cuvîntul său, pentru ca perechile căsătorite ascultătoare să se poată bucura într-o anumită măsură de fericire conjugală chiar şi în starea lor de imperfecţiune. Isao a urmat îndrumarea lui Dumnezeu, iar acum se bucură de o viaţă de familie fericită. Să vedem cum îi ajută principiile biblice pe oameni să-şi întărească legătura conjugală.

Discutarea problemelor în amănunţime

În multe căsnicii, lipsa comunicării, tendinţa de a da vina pe alţii şi o atitudine egoistă le creează dificultăţi soţului şi soţiei în a-şi înţelege reciproc sentimentele. „Deoarece împărtăşirea sentimentelor este o condiţie prealabilă a intimităţii, intimitatea pretinde o încredere absolută. Iar azi, încrederea este rară“, spune cercetătoarea Caryl S. Avery. Acumularea de sentimente profunde care sînt împărtăşite consolidează o astfel de încredere. Aceasta pretinde o comunicare intimă între soţ şi soţie.

În cartea Proverbele se foloseşte o ilustrare care încurajează împărtăşirea gîndurilor intime: „Sfatul în inima unui om este ca o apă adîncă şi omul priceput (bărbatul cu discernămînt, NW) ştie să scoată din ea“ (Proverbele 20:5). Cei doi soţi trebuie să aibă discernămînt şi să scoată gîndurile din adîncul inimii partenerului lor conjugal. Imaginează-ţi că partenerul tău conjugal este supărat. În loc să-i răspunzi: „Şi eu am avut o zi grea“, de ce să nu-l întrebi cu amabilitate: „Ai avut o zi grea? Ce s-a-ntîmplat?“ Poate că pentru a-l asculta pe partenerul tău conjugal este nevoie de timp şi efort, dar de obicei este mai plăcut, ai mai multe satisfacţii şi economiseşti mai mult timp dacă-ţi petreci timpul în felul acesta decît să-l ignori pe partenerul tău conjugal şi să trebuiască să faci faţă unor reacţii violente care vor izbucni mai tîrziu.

Pentru a cîştiga încrederea celuilalt, fiecare dintre cei doi trebuie să fie sincer şi să încerce să-şi exprime sentimentele într-un mod în care să poată fi înţeles. ‘Spuneţi adevărul, ne îndeamnă Cuvîntul lui Dumnezeu, pentru că sînteţi mădulare unii altora’ (Efeseni 4:25). Faptul de a vorbi adevărul necesită discernămînt. Să presupunem că o soţie consideră că nu este ascultată. Înainte de a vorbi, ea ar trebui să aibă în vedere următorul proverb: „Cel care are cunoştinţă îşi controlează cuvintele şi cine are duhul potolit (calm, NW) este un om de înţeles (cu discernămînt, NW)“ (Proverbele 17:27). În loc să-şi acuze soţul spunînd: „Niciodată nu mă asculţi!“, ar fi mult mai bine ca soţia să-şi exprime în mod calm sentimentele înainte ca frustrarea şi dezamăgirea să se acumuleze înăuntrul ei. Poate că ar putea dezvălui ce simte spunînd ceva de genul: „Ştiu că eşti ocupat, dar dacă aş fi puţin mai mult timp cu tine, m-aş simţi foarte fericită“.

Într-adevăr, „planurile nu reuşesc, cînd lipseşte sfatul (acolo unde nu se discută în mod confidenţial, NW)“ (Proverbele 15:22). Soţia ta te iubeşte, dar asta nu înseamnă că ea poate să-ţi citească gîndurile. Tu trebuie să o informezi cu tact despre ceea ce gîndeşti. Aceasta vă va ajuta, ca soţi creştini, să faceţi schimbări pe baza iubirii, ca „să păstraţi unitatea spiritului în legătura unificatoare a păcii“. — Efeseni 4:2, 3, NW.

Să luăm, de exemplu, cazul lui Kazuo, un soţ care era sub papucul nevestei şi care avea patima jocurilor de noroc. El a constatat că era înglodat în datorii care se ridicau la cîteva sute de mii de dolari. Împrumutînd bani ca să-şi achite datoriile, s-a afundat mai mult în mocirlă. Atunci a început să studieze Biblia şi, în cele din urmă, şi-a făcut curaj ca să-i spună soţiei lui despre problemele sale. Era pregătit să înfrunte acuzaţiile ei, însă a rămas surprins cînd soţia sa, care studia Biblia de mai mult timp, i-a răspuns calm: „Să încercăm să vedem cum putem plăti datoriile“.

Începînd chiar de a doua zi, ei şi-au vizitat creditorii şi au început să-şi plătească datoriile, chiar vînzîndu-şi casa. Le-a trebuit aproape un an ca să-şi achite datoriile. Ce anume a schimbat-o pe Kimie, soţia sa? Iată ce spune aceasta: „Cuvintele din Filipeni, capitolul 4, versetele 6 şi 7, sînt, într-adevăr, veridice. «Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gîndurile în Hristos Isus»“. Ea a adăugat: „O prietenă, care a rămas surprinsă cînd a văzut cît de fericită eram în ciuda necazurilor, a început să studieze Biblia cu mine“. Între timp, Kazuo şi soţia sa s-au botezat şi, în prezent, se bucură de o viaţă de familie fericită.

Pe lîngă faptul de a se încrede unul în altul spunînd adevărul, soţii şi soţiile ale căror experienţe au fost menţionate mai sus au făcut ceva care ajută perechile căsătorite să-şi rezolve problemele din căsnicie. Ei au comunicat cu Iehova Dumnezeu, Autorul căsătoriei. În pofida presiunilor şi a greutăţilor cu care se confruntă perechile căsătorite, el le va binecuvînta cu pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere dacă ele vor face tot posibilul ca să aplice principiile sale şi vor lăsa restul în seama lui. Rugăciunea efectuată împreună este de mare ajutor. Soţul trebuie să ia iniţiativa şi ‘să-şi verse inima’ înaintea lui Dumnezeu, cerîndu-i să-l îndrume şi să-l dirijeze în orice problemă pe care o întîmpină el şi soţia sa (Psalmul 62:8). Iehova Dumnezeu va auzi în mod sigur asemenea rugăciuni.

Da, este posibil ca legătura conjugală să fie întărită. Chiar şi acum, cînd ne confruntăm cu toate imperfecţiunile noastre într-o societate agitată, perechile căsătorite pot găsi o mare bucurie în relaţiile lor conjugale. Puteţi găsi sugestii practice suplimentare şi sfaturi divine în cartea Fă-ţi fericită viaţa de familie, publicată de Watchtower Bible and Tract Society of New York, Inc. În plus, perechile care depun eforturi serioase ca să aplice principiile biblice au speranţa de a fi legate în iubire, în lumea nouă concepută de Dumnezeu, lume care va veni în curînd.