Cît de cuprinzătoare este iubirea ta?

UN EXEMPLAR dintre bubuliţele de mare — familia Balanidae — este un crustaceu micuţ înzestrat cu o cochilie multivalvară. El trăieşte în apă şi foarte puţini oameni îi acordă importanţă. Totuşi, el are o însuşire remarcabilă: ştie cum să se prindă de stînci. Care este secretul acestei îndemînări? Ei bine, el produce un adeziv atît de puternic încît un strat subţire de numai 0,00762 mm grosime din această substanţă are o „biată rezistenţă“ de 493 kg/cm²! Oricine a încercat să smulgă vreo bubuliţă de mare din locul ei de acostare poate să confirme puterea adezivului produs de acest micuţ crustaceu.

Şi creştinii produc un adeziv cu o putere foarte mare. Cu toate că organizaţia lui Iehova de pe pămînt are în componenţa ei oameni din toate naţiunile, limbile, rasele şi grupurile sociale, aceştia se află într-o strînsă unitate. Care este secretul acestei unităţi? Ei bine, şi organizaţia lui Iehova are un adeziv puternic — de fapt mult mai puternic decît adezivul produs de acel crustaceu nesemnificativ. Apostolul Pavel ne-a arătat care este puternicul adeziv care îi uneşte pe creştini: „Imbrăcaţi-vă cu iubire‚ deoarece ea este o legătură perfectă a unităţii.“ — Coloseni 3:14.

Bineînţeles, nu orice lucru care este denumit iubire serveşte la unitate. De exemplu, multe războaie s-au purtat în numele „iubirii de ţară“, iar iubirea egoistă poate duce la gelozie. „Iubirea de bani este rădăcina oricărui fel de lucruri dăunătoare“ (1 Timotei 6:10). De asemenea, timpurile critice pe care le trăim astăzi se datoresc, în parte, faptului că mulţi oameni sînt „iubitori de sine“. — 2 Timotei 3:1, 2.

Bine, dar ce fel de iubire serveşte la unitatea creştinilor? Iubirea altruistă, generoasă.

Care este izvorul acestei iubiri?

La această întrebare se poate da un răspuns scurt, format din trei cuvinte care au fost redactate de apostolul Ioan: „Dumnezeu este iubire“ (1 Ioan 4:8). Iubirea lui Iehova se concretizează prin bunătatea pe care el o manifestă faţă de noi. Orice lucru bun pe care îl avem provine de fapt de la el. „Orice lucru bun şi orice cadou perfect este de sus“ (Iacob 1:17). Această afirmaţie îşi dovedeşte valabilitatea atît în ceea ce priveşte lumea fizică în care trăim, cît şi, mai ales, în privinţa binecuvîntărilor spirituale acordate cu generozitate creştinilor zeloşi.

Dar Isus Cristos ne-a atras atenţia asupra încă unei manifestări remarcabile a iubirii lui Iehova. Iată ce a spus el: „El (Iehova) face să răsară soarele său peste cei răi şi peste cei buni şi face să plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi“ (Matei 5:45). Iar iubirea lui Iehova faţă de omenire nu se mărgineşte numai la furnizarea lucrurilor materiale, fiindcă, a spus Isus, „atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, încît l-a dat pe Fiul său unic-născut, pentru ca oricine exercită credinţă în el, să nu fie distrus, ci să aibă viaţă veşnică“ (Ioan 3:16). Ce iubire ar putea fi mai cuprinzătoare decît aceasta?

Manifestînd asemenea iubire faţă de omenire, Iehova exprimă o iubire care este ferm ancorată în principii. În limba greacă, această iubire se numeşte a’ga·pe. Iehova manifestă această iubire şi faţă de creştini. Totuşi, iubirea sa faţă de ei are o calitate în plus. Cînd cineva răspunde pozitiv la dragostea lui Dumnezeu, Iehova îşi exprimă faţă de el phi’li·a‚ un cuvînt grecesc care înseamnă „prietenie“ sau „afecţiune“. De altfel, Isus ne asigură: „Fiindcă Tatăl însuşi are afecţiune pentru voi, deoarece voi aveţi afecţiune pentru mine.“ — Ioan 16:27.

Să imităm iubirea lui Dumnezeu

Iubirea care serveşte ca legătură unificatoare pentru creştini urmează exemplul superb pe care l-a dat însuşi Iehova. Cu privire la aceasta, apostolul Ioan a spus: „Noi iubim deoarece el ne-a iubit întîi“ (1 Ioan 4:19). Această iubire este semnul distinctiv al creştinului adevărat şi constituie, într-adevăr, un rod al spiritului sfînt al lui Dumnezeu. — Ioan 13:34, 35; Galateni 5:22.

Iubirea unui creştin trebuie să se manifeste în primul rînd faţă de Tatăl său ceresc. Apoi, el trebuie să arate iubire semenului său (Matei 22:37–39). Întrucît iubirea lui Dumnezeu este foarte cuprinzătoare, şi iubirea noastră faţă de tovarăşii noştri de credinţă trebuie să fie cuprinzătoare, ‘lărgită’. În această privinţă apostolul Pavel a spus creştinilor din Corint următoarele: „Gura noastră s-a deschis pentru voi, corintenilor, inima noastră s-a lărgit (...) lărgiţi-vă şi voi.“ — 2 Corinteni 6:11–13.

Cum putem imita iubirea cuprinzătoare a lui Iehova? Mai întîi să analizăm cîteva exemple.

Iubire „lărgită“ în familie

Pavel a atras atenţia că în „zilele din urmă“ va lipsi „afecţiunea naturală“ (2 Timotei 3:1–3). Totuşi, în familia creştină iubirea trebuie să se găsească din abundenţă — atît iubirea care este ancorată în principii (a’ga·pe), cît şi iubirea prietenoasă şi plină de afecţiune (phi’li·a). — Matei 10:37; Efeseni 5:28; Tit 2:4.

Dar nu este întotdeauna uşor să manifeşti iubire. Dificultăţile financiare rănesc deseori sentimentele membrilor familiei. Unuia dintre partenerii conjugali poate că nu-i place uneori că activitatea profesională pe care o desfăşoară celălalt partener îi răpeşte mult din timpul afectat vieţii de familie. O soţie poate să ajungă să se simtă neglijată sau obligată să-şi vadă numai de gospodărie. Pe de altă parte, mulţi adolescenţi cred că părinţii nu îi înţeleg. Cum pot fi rezolvate aceste probleme şi altele asemănătoare lor?

În primul rînd, soluţia valabilă pentru toţi este de a imita exemplul lui Dumnezeu şi a „lărgi“ iubirea pe care o manifestă el. „Voi, soţiilor, fiţi supuse soţilor voştri, aşa cum se cuvine în Domnul“, spune apostolul Pavel. „Voi soţilor, continuaţi să vă iubiţi soţiile şi nu ţineţi supărare amară pe ele. Voi copiilor, ascultaţi-vă în toate părinţii căci lucrul acesta este plăcut în Domnul. Voi taţilor, nu vă exasperaţi copiii, ca nu cumva să se descurajeze.“ — Coloseni 3:18–21.

Pentru a putea să manifestăm iubire atunci cînd întîmpinăm diferite probleme, de un foarte mare ajutor este rugăciunea. La fel de eficiente sînt şi discuţiile constructive în cadrul familiei şi ţinerea cu regularitate a studiului biblic (Deuteronom 6:4–9). Ca bază pentru aceste discuţii prieteneşti multe familii au constatat că articolele „Cuvîntul lui Dumnezeu este viu“, din Turnul de veghere‚ şi „Tinerii se întreabă“, din Treziţi-va!‚ sînt foarte utile.

Iubirea cuprinzătoare în cadrul adunării

Este trist cînd părinţii şi copiii nu manifestă iubire unii faţă de alţii. Tot atît de trist este şi dacă membrii adunării creştine nu manifestă iubire între ei. În această privinţă, apostolul Ioan a spus următoarele: „Fiindcă acela care nu îşi iubeşte fratele, pe care l-a văzut, nu poate să-l iubească pe Dumnezeu, pe care nu l-a văzut.“ — 1 Ioan 4:20.

Iubirea ne ajută să vrem binele fraţilor noştri spirituali (1 Corinteni 13:4, 7). S-ar putea să îl vedem pe fratele nostru luptîndu-se cu anumite dificultăţi — ‘secerînd’, poate, ‘ceea ce a semănat’, prin fapte anterioare necugetate (Galateni 6:7). Totuşi, iubirea ne va ajuta să păstrăm o atitudine pozitivă faţă de el. De exemplu, vom evita o gîndire ca aceasta: ‘Eu întotdeauna am avut îndoieli în privinţa acestui frate.’ Chiar dacă fratele respectiv are o credinţă slabă, să reflectăm la răbdarea pe care Iehova o manifestă faţă de cei slabi şi să ne străduim să practicăm mila Sa plină de iubire. — 2 Petru 3:9.

Iubirea care există în mijlocul slujitorilor lui Iehova îi ajută pe tinerii creştini să-şi păstreze cumpătul în perioada dificilă a adolescenţei. Cînd o tînără africană a fost întrebată ce anume a ajutat-o să nu părăsească adevărata închinare, ea a spus: „Cred că ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost nu numai învăţătura pe care am acumulat-o din Biblie, ci şi iubirea pe care am simţit-o cînd participam la întrunirile creştine şi modul în care am fost primită acolo.“

Da, o iubire cuprinzătoare poate servi ca liant al adunării. Dar să nu uităm că Iehova arată iubire tuturor oamenilor. Deci cum îl putem imita în acest sens?

Să îi iubim pe cei pe care nu îi cunoaştem

Isus a scos în evidenţă un mod minunat în care putem să manifestăm iubire chiar şi faţă de cei pe care nu îi cunoaştem. Iată ce a spus el: „Această veste bună a regatului va fi predicată pe tot pămîntul locuit, ca mărturie tuturor naţiunilor; şi atunci va veni sfîrşitul“ (Matei 24:14). Da, Martorii lui Iehova îşi manifestă iubirea faţă de alţii cînd predică vestea bună la oameni pe care nu îi cunosc deloc.

Dragostea faţă de oameni îi îndeamnă pe creştinii adevăraţi să îi ajute pe străini şi în alte feluri. Asemenea samariteanului din parabola lui Isus, ei se străduiesc să fie vecini buni şi ‘să facă bine tuturor’, fapt care produce deseori rezultate surprinzător de frumoase (Galateni 6:10; Luca 10:29–37). De exemplu, o tînără care trăieşte în Alaska şi care participa la lucrarea de evanghelizare la o distanţă de 260 km de locuinţa ei, a întîlnit o familie rămasă fără bani şi cu maşina în pană. Cînd a auzit de necazul lor, tatăl fetiţei a străbătut cu maşina lui 520 km ca să vină pînă la locul unde se afla maşina stricată şi să dea ajutor. Faptul acesta a creat ocazia de a vorbi familiei respective despre scopurile lui Iehova şi Regatul său. După ce au studiat un timp Biblia, soţul şi soţia şi-au simbolizat dedicarea ca slujitori ai lui Iehova. Actualmente şi ei împărtăşesc bucuria de a anunţa altora vestea bună. — Fapte 20:35.

Poţi să-i iubeşti pe cei care te urăsc?

Însă iubirea creştină înseamnă mai mult decît a-i iubi pe străini. Isus şi-a îndemnat descipolii astfel: „Continuaţi să-i iubiţi pe duşmanii voştri şi să vă rugaţi pentru cei care vă persecută; ca să vă dovediţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri, deoarece el face să răsară soarele său peste cei răi şi peste cei buni şi face să plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.“ — Matei 5:44, 45.

Este oare cu putinţă să-i iubim pe cei care ne persecută? În timpul celui de-al doilea război mondial Martorii lui Iehova din Germania nazistă au fost bătuţi în mod brutal şi obligaţi să presteze munci foarte grele, deşi primeau foarte puţină mîncare. Bineînţeles, ei nu puteau să simtă prea multă afecţiune şi prietenie (phi’li·a) faţă de persecutorii lor. Totuşi, ei le-au arătat efectiv aceeaşi dragoste principială (a’ga·pe) pe care Iehova a manifestat-o faţă de întreaga omenire. Astfel, cînd era posibil, Martorii împărtăşeau persecutorilor lor mesajul dătător de viaţă, al adevărului. Unii dintre aceşti duşmani au devenit în cele din urmă creştini.

Mulţi dintre cei care îi persecută pe slujitorii lui Dumnezeu fac lucrul acesta din neştiinţă, aşa cum a făcut Saul, care, ulterior, a devenit apostolul Pavel (Galateni 1:13, 14). Faptul că ne dăm seama că aceşti persecutori sînt, într-o oarecare măsură, victime ale propagandei mincinoase difuzate de Satan ne ajută să adoptăm o atitudine mai prietenoasă faţă de ei. — 2 Corinteni 4:4.

Lui Iehova, Dumnezeul sentimentelor tandre şi afectuoase, îi face o deosebită plăcere să-i răsplătească pe cei care dau dovadă de iubire cuprinzătoare în familie, în adunare, faţă de străini şi chiar faţă de duşmani. O astfel, de iubire îi uneşte strîns pe membrii familiei şi ai adunării, întocmai ca adezivul pe care îl produc bubuliţele de mare şi care le dă posibilitatea să se lipească bine de stîncă. În plus, iubirea îi stimulează pe străini să devină creştini şi să participe la unitatea creştină. Nu-i aşa că avem deci motive de a răspunde cu promptitudine la iubirea lui Dumnezeu şi a extinde, la rîndul nostru, iubirea faţă de alţii? Desigur! Haideţi, aşadar, „să continuăm s-o facem mai deplin!“ — 1 Tesaloniceni 4:9, 10.