Guvernul lui Dumnezeu — unica speranţă a omenirii

 1–3. (a) Cît de mari sînt problemele cu care este confruntată omenirea? (b) Cum poate fi cunoscut viitorul?

VARA trecută, la o conferinţă a oamenilor de ştiinţă şi a conducătorilor religioşi, ţinută la Massachusetts Institute of Technology (Institutul de Tehnologie din Massachusetts) au fost descrise problemele cu care este confruntată lumea, probleme caracterizate drept ‘aproape apocaliptice.’ Nu există nici un „plan de supravieţuire,“ a avertizat Jerome R. Ravetz, profesor de filozofie la Universitatea din Leeds, Marea Britanie. „Proporţia şi complexitatea problemelor este atît de mare încît numai raţiunea umană singură nu le va putea birui.“

² Ce se poate aştepta atunci de la viitor? Un preot al Bisericii Unite a Canadei a afirmat: „Nimeni nu poate să prevadă că vor veni vremuri mai bune. Nimeni nu ştie cu certitudine dacă civilizaţia va dispărea sau dacă va fi pînă la urmă o nouă societate, cu o viaţă mai îmbelşugată pentru toţi.“

³ Dar acesta să fie adevărul? Nu! Realitatea e că există Cineva care ştie ce ne rezervă viitorul, căci el posedă puterea şi înţelepciunea de a-l modela după dorinţa sa. Acest Cineva este Creatorul nostru, Iehova Dumnezeu. Avînd în vedere incapacitatea evidentă a oamenilor de-a aduce în existenţă un guvern bun, nu sînteţi de părere că este momentul să începem a-i da ascultare? Dumnezeu spune despre sine: „Cel care face cunoscut deznodămîntul de la început şi de multă vreme lucrurile care n-au fost făcute [încă]; Cel care spune: ‘Hotărîrea mea va avea efect şi voi face tot ce constituie plăcerea mea’“ (Is. 46:10). Iar plăcerea lui Dumnezeu este să–i înzestreze pe oameni cu un guvern bun.

TEMA BIBLIEI

 4, 5. (a) Care este tema fundamentală a Bibliei? (b) În ce fel este adusă ea la cunoştinţă?

⁴ Ce ai răspuns dacă te-ar întreba cineva: „Care este tema principală a Bibliei?“ Este interesantă în acest sens declaraţia publicaţiei religioase Modern Churchman: „Contribuţia semnificativă pe care şi-au adus-o teologii în ultima sută de ani a fost aceea de a redescoperi că regatul lui Dumnezeu constituie tema fundamentală a Noului Testament.“ Dar au adus oare teologii şi preoţii la cunoştinţa oamenilor această importantă învăţătură a Bibliei? Să luăm seama la răspunsul pe care îl dă la această întrebare un proeminent laic presbiterian care scrie următoarele în Christianity and Crisis (Creştinismul şi criza):

„N-am auzit să fi existat recent printre teologi vreo largă şi furtunoasă dezbatere asupra înţelesului [noţiunii] de regat sau asupra raporturilor acestuia cu lumea noastră. Iar în ce priveşte predicile, sînt, desigur, peste treizeci de ani de cînd am ascultat încercarea unui pastor de-a le explica enoriaşilor săi realitatea Regatului pentru ei . . . Ca laic am intervenit pe lîngă teologii noştri şi pe lîngă clerul nostru: Spuneţi-ne despre Regatul lui Dumnezeu; explicaţi-ne ce este el şi legătură are cu lumea timpului nostru.“

⁵ Dar aceşti conducători religioşi n-au răspuns acestei cereri! Cercetările au arătat că abia dacă s-a găsit un singur frecventator al bisericii care să fie capabil să precizeze ce este regatul lui Dumnezeu, cum va veni el sau ce va face el în folosul omenirii. Dimpotrivă, revista pe care o aveţi în mînă în clipa aceasta a corespuns titlului ei: Turnul de veghere anunţă regatul lui Iehova. Paginile ei au subliniat cu regularitate mesajul Bibliei. Într-adevăr, tema principală a Bibliei este guvernul lui Dumnezeu.

O TEMĂ CARE STRĂBATE BIBLIA DE LA ÎNCEPUT PÎNĂ LA SFÎRŞIT

 6–9. (a) Ce evenimente l-au determinat pe Iehova să ia măsuri în vedere unui guvern nou? (b) Despre ce profeţeşte Genesa 3:15? Cum ne ajută Apocalipsa 12 să înţelegem împlinirea acelei profeţii?

⁶ Biblia începe cu descrierea pregătirilor făcute de Dumnezeu pentru ca pămîntul să fie locuit de oameni şi cu aşezarea primei perechi în frumoasa grădină–patrie, numită Eden. Însă înainte ca acea pereche să fi avut copii, unul dintre îngerii lui Dumnezeu a folosit un şarpe ca să–i vorbească femeii, adică Evei şi s-o ademenească la răscoală împotriva stăpînirii lui Dumnezeu. Femeia, la rîndul ei, i-a vorbit soţului ei Adam şi l-a convins să–i alăture în acţiunea de respingere a îndrumării sau conducerii lui Dumnezeu (Gen. 3:1–6; Apoc. 12:9). În faţa acestei realităţi, Iehova a prevăzut necesitatea din viitor a unui guvern pus asupra omenirii prin iniţiativa divină. Astfel, vorbindu-i instigatorului la rebeliune, îngerului care se făcuse el singur Satan Diavolul, Dumnezeu a zis: „Duşmănie voi pune între tine şi femeie, între sămînţa ta şi sămînţa ei. Ea [sămînţa] îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei zdrobi călcîiul.“ — Gen. 3:15.

⁷ Dar ai putea întreba: „Unde vorbeşte profeţia aceasta despre un nou guvern?“ S-o analizăm şi să vedem. Textul scriptural spune că urma să existe duşmanie sau ură între Satan şi femeie, precum şi între, „sămînţa“ sau copiii lui Satan şi „sămînţa“ sau descendenţii femeii. Înainte de toate e nevoie să identificăm „femeia.“

⁸ Ea nu este o femeie pămîntească — Satan nu a nutrit nici o ură deosebită faţă de vreo femeie de pe pămînt. Mai curînd ea este o femeie simbolică. Despre ea se vorbeşte în ultima carte a Bibliei, în Revelaţia (sau Apocalipsa), fiind descrisă ca o femeie „împodobită cu soarele, stînd în picioare pe lună şi avînd douăsprezece stele pe cap.“ Un ajutor în identificarea femeii ni-l oferă faptul că Revelaţia spune în continuare despre copilul ei: „Femeia a adus pe lume un copil de parte bărbătească, pe fiul care urma să stăpînească toate naţiunile cu un sceptru de fier, iar copilul a fost luat direct la Dumnezeu şi la tronul său.“ — Apoc. 12:1–5, The Jerusalem Bible.

⁹ Cine este „fiul“ — acest fiu cu funcţii guvernamentale — care urmează să „stăpînească toate naţiunile“ ca reprezentant al lui Dumnezeu? Este regatul lui Dumnezeu pus sub autoritatea lui Isus Cristos, după cum vom dovedi ceva mai jos. De aceea femeia cerească este organizaţia lui Dumnezeu compusă din creaturile îngereşti credincioase, regatul mesianic fiind născut din această organizaţie. Astfel în acele îndepărtate timpuri cînd Adam şi Eva s-au răsculat împotriva stăpînirii lui Dumnezeu, Iehova a luat iniţiativa şi a predestinat un guvern regal care urmă să le servească iubitorilor dreptăţii ca mijloc de însufleţire şi ca speranţă.

CREŞTE LUMINA PRIVITOARE LA REGAT

10, 11. (a) În ce regate nu şi-au pus încrederea servii lui Dumnezeu din vechime? (b) Ce „oraş“ a pregătit Dumnezeu pentru ei?

¹⁰ Iehova Dumnezeu a dat la iveală în mod progresiv informaţii pentru servii săi, privitoare la acest guvern, prezentîndu-l drept singurul pe care omenirea îşi putea întemeia încrederea. Întrucît Puterea supremă garantează succesul acestui guvern, servii loiali ai lui Dumnezeu nu şi-au pus încrederea în regatele făcute de mîini omeneşti. Ei mărturiseau deschis că aşteptau guvernul ceresc al lui Dumnezeu. Spre exemplu, apostolul Pavel scrie în privinţa aceasta:

„În credinţă au murit toţi acestia [aceşti credincioşi servi precreştini ai lui Dumnezeu], cu toate că nu obţinuseră împlinirea promisiunilor, însă ei le-au privit de departe şi le-au urat bun venit, declarînd public că ei erau străini şi locuitori temporari în ţară . . . Ei aspiră acum la un loc mai bun, [la] unul care aparţine cerului. De aceea lui Dumnezeu nu-i este ruşine cu ei, ca să fie numit Dumnezeul lor, căci le-a pregătit un oraş pentru ei.“ — Evrei 11:13–16.

¹¹ Ce este acest „oraş“ pe care îl pregătise Dumnezeu pentru servii lui din vechime? Este regatul ceresc al lui Dumnezeu, guvernul său. Să schiţăm acum pregătirile care au fost făcute pentru instituirea acelui guvern regal. După cum s-a observat mai sus, din scrisoarea lui Pavel adresată evreilor reiese că servii lui Dumnezeu din vechime n-au obţinut „împlinirea promisiunilor“ privitoare la Regat. Ce promisiuni?

12–14. Ce promisiuni privitoare la guvernul lui Dumnezeu li s-au făcut lui Avraam, Isaac, Iuda şi David?

¹² La Geneza 22:18 este consemnată promisiunea făcută de către Iehova lui Avraam: „Prin intermediul seminţei tale se vor binecuvînta desigur toate naţiunile pămîntului.“ În scrisoarea sa adresată galatenilor, apostolul Pavel l-a identificat pe Isus Cristos ca sămînţa lui Avraam prin intermediul căreia se vor binecuvînta naţiunile (Gal. 3:16). Pomisiuni asemănătoare privitoare la o sămînţă viitoare a binecuvîntării i-au fost făcute fiului lui Avraam — Isaac precum şi nepotului său Iacob (Gen. 26:3–5; 28:13, 14). Astfel, după cum rezultă din acest promisiuni, sămînţa trebuia să vină prin spiţa neamului lui Isaac şi Iacob.

¹³ Să luăm seama la promisiunea făcută apoi lui Iuda, Fiul lui Iacob: „Sceptrul nu se va îndepărta de la Iuda şi nici toiagul autorităţii dintre picioarele sale pînă va veni Şilo; şi lui îi va aparţine ascultarea popoarelor“ (Gen. 49:10). Isus Cristos care ‘îşi avea obîrşia din Iuda’ s-a dovedit a fi acel „Şilo“ căruia „îi va aparţine ascultarea popoarelor.“ Şi urmăriţi totodată cum se confirmă apoi acest fapt în Biblie. — Evr. 7:14.

¹⁴ După aproape 700 de ani de la promisiunea făcută lui Iuda, Iehova a spus următoarele cu privire la David din tribul lui Iuda: „L-am găsit pe servul meu David; l-am uns cu uleiul meu sfînt; mîna mea va fi fermă [cu el]; însuşi braţul meu îl va întări. Şi cu siguranţă că voi stabili sămînţa lui pentru totdeauna, iar tronul său cît zilele cerului“ (Ps. 89:20, 21, 29). Cînd Dumnezeu vorbeşte despre „sămînţa“ lui David, spunînd că este stabilită „pentru totdeauna“ şi că „tronul său“ durează tot aşa de mult „cît zilele cerului,“ el se referă la permanenţa guvernului regal din mîinile domnitorului numit de el, şi anume la Isus Cristos. Cum putem şti lucrul acesta?

REGELE GUVERNULUI LUI DUMNEZEU ÎŞI FACE APARIŢIA

15, 16. (a) De unde ştim că Isus Cristos este „sămînţa“ lui David? (b) De ce era îndreptăţit Ioan  să proclame: „Regatul cerurilor s-a apropiat“?

¹⁵ Ei bine, reflectaţi asupra celor întîmplate în primul secol al erei noastre. Iehova l-a trimis pe îngerul său Gabriel ca să–i spună fecioarei Maria despre copilul pe care urma ea să-l nască în mod miraculos. „Îi vei pune numele Isus,“ i-a zis Gabriel. „Acesta va fi mare şi va fi numît Fiu al Celui Preaînalt; iar Iehova Dumnezeu îi va de tronul tatălui său David şi va domni ca rege peste casa lui Iacob pentru totdeauna şi nu va exista [un] sfîrşit al regatului său“ (Luca 1:31–33). La naşterea lui Isus „îngerul lui Iehova“ le-a spus păstorilor că acesta era promisul Mesia, Salvatorul şi Domnul. — Luca 2:8–12.

¹⁶ Astfel guvernul lui Dumnezeu a început să primească o adevărată consistenţă în primul secol. La un moment dat, Ioan  Botezătorul a început să predice: „Căiţi-vă, căci regatul cerurilor s-a apropiat“ (Mat. 3:1, 2). De ce era îndreptăţit Ioan  să spună lucrul acesta? Pentru că regele numit dar neinstalat al acelui guvern se afla în mijlocul lor. După ce Ioan  l-a botezat pe Isus, Dumnezeu a turnat spiritul său sfînt pentru a-l unge pe Isus în calitatea sa de rege în perspectivă al guvernului ceresc. Apoi, în cursul serviciului său de trei ani şi jumătate, Cristos a dat dovadă că posedă calităţile necesare pentru a fi rege, manifestînd fidelitate faţă de Dumnezeu pînă la moarte, atunci cînd Şarpele i-a zdrobit călcîiul (Gen. 3:15). De cînd a fost înviat la viaţă în ceruri, Cristos este în măsură de-a îndeplini voia Tatălui său şi anume aceea de a „zdrobi şi pune capăt tuturor acestor regate“ ale oamenilor, pentru a deschide calea viitorului guvern mondial al lui Dumnezeu. — Dan. 2:44; Mat. 6:9, 10.

17. Ce alte revelaţii privitoare la structura guvernului lui Dumnezeu au mai existat?

¹⁷ O altă revelaţie privitoare la acest guvern este aceea că şi alţi membri ai neamului omenesc vor avea privilegiul de a domni ca regi împreună cu Cristos. Dumnezeu a arătat prin profetul său Daniel că persoanele numite „cei sfinţi“ vor domni împreună cu Fiul său (Dan. 7:13, 14, 27). Cristos le-a făcut şi el o asemenea promisiune apostolilor săi credincioşi (Luca 22:28–30). În scrisoarea sa adresată galatenilor, apostolul Pavel le-a dat creştinilor unşi următoarea explicaţie: „Dacă aparţineţi lui Cristos sînteţi cu adevărat sămînţa lui Avraam!“ Astfel Pavel a arătat că deşi sămînţa promisă era în primul rînd Cristos, totuşi Dumnezeu avea să aleagă şi alţi oameni care să aibă parte de glorie împreună eu el, ca „moştenitori ai regatului“ (Gal. 3:16, 29; Iac. 2:5). În acord cu faptul acesta, Pavel i-a scris lui Timotei: „Dacă vom continua să perseverăm vom şi domni împreună ca regi“ (2 Tim. 2:12). Mai tîrziu apostolul Ioan  a scris despre cei care vor „domni ca regi peste pămînt“ alături de Cristos Isus. Ioan  a precizat că numărul lor va fi de 144 000. — Apoc. 5:10; 14:1-3.

O SPERANŢĂ CARE STRĂLUCEŞTE ÎN ÎNTUNERIC

18–20. (a) Ce frumos rezumat al temei fundamentale a Bibliei a făcut un electrician? (b) Exclusiv cine predică mesajul Bibliei?

¹⁸ Nu este oare demn de admiraţie modul în care Dumnezeu şi-a dezvăluit scopul său grandios de a instaura un guvern drept, spre folosul veşnic al celor care îl iubesc pe Dumnezeu şi se încred în el? Dar ce jalnic eşec a suferit preoţimea şi teologii creştinătăţii în ce priveşte descărcarea lor de răspunderea de-a aduce la cunoştinţa turmelor lor acest scop al lui Dumnezeu! Astfel oamenii aflaţi în întuneric spiritual şi lipsiţi de cunoştinţa necesară cu privire la Regat, şi-au pus încrederea cînd într-un guvern omenesc cînd într-altul, spre propria lor pagubă şi dezamăgire. Dar apreciezi tu oare mesajul Bibliei? Ce răspuns ai da în caz că ţi-ar pune cineva întrebarea: „Care este tema fundamentală a Bibliei?“

¹⁹ Acum cîţiva ani, unul dintre martorii lui Iehova, electrician la un magazin universal din Dayton, Ohio, a avut o excelentă ocazie de a răspunde la întrebarea de mai sus. Redactorul jurnalului magazinului respectiv i-a cerut electricianului să facă recenzia celei mai bune cărţi pe care o citise el în ultima vreme. Iată ce a scris electricianul:

„Nu voi sfîrşi niciodată lectura acestei cărţi în decursul vieţii mele. Ea începe cu distrugerea unui frumos cămin, printr-o rebeliune. Tragedie, dezastru, tristeţe, — iată urmările. Şi în timp ce familia creşte la număr, scufundarea în deznădejde şi întuneric se accelerează. Se scurg secole, se ridică şi se prăbuşesc naţiuni, mii de personaje defilează prin faţa ochilor noştri, trăieşti toate sentimentele omeneşti cu putinţă, de la ura înverşunată şi nemiloasă, pînă la iubirea gata de a suferi martiriul. Speranţa, licărind ca o palidă scînteie, creşte pentru a deveni o absolută certitudine. Un guvern perfect urmează să restabilească frumosul cămin. Stăpînitorul acelui guvern e Regele Isus Cristos. Guvernul este regatul lui Dumnezeu. Familia este specia umană. Cartea este Biblia!“

²⁰ Ce mărturie excelentă a depus electricianul despre regatul lui Dumnezeu şi despre ceea ce va face el în folosul omenirii! Într-adevăr, regatul lui Dumnezeu constituie unica speranţă de a ne bucura de o viaţă bogată şi de o fericire autentică! Acesta este mesajul pe care îl proclamă martorii lui Iehova pretutindeni pe pămînt, în armonie cu profeţia lui Isus: „Această veste bună a Regatului va fi predicată pe tot pămîntul locuit, ca mărturie tuturor naţiunilor; şi atunci va veni sfîrşitul“ (Mat. 24:14). Într-adevăr, în curînd îşi vor găsi sfîrşitul toate guvernele omeneşti, căci ele nu au reuşit să satisfacă necesităţile oamenilor. Sfîrşitul lor va marca începutul unui nou sistem, drept, aflat sub conducerea şi stăpînirea Regelui ceresc Isus Cristos şi a celor asociaţi cu el la această guvernare. Ce perspectivă măreaţă este aceea de a fi printre supuşii acelui guvern al lui Dumnezeu! Să examinăm o clipă ce spune Biblia despre binecuvîntările care vor fi revărsate asupra omenirii.

O STĂPÎNIRE CARE SATISFACE NECESITĂŢILE OMENEŞTI

21, 22. (a) Ce succese va avea Regatul, în contrast cu eforturile omeneşti în rezolvarea problemelor legate de război, de crimă şi de teamă2 (b) Care va fi efectul stăpînirii lui Dumnezeu asupra animalelor?

²¹ Psalmul 46:8, 9 ne invită să examinăm operele lui Iehova: „Veniţi să priviţi activităţile lui Iehova, cum a provocat evenimente uimitoare pe pămînt.“ Şi care sînt unele dintre aceste evenimente? „El face să înceteze războaiele pînă la capătul pămîntului.“ Guvernele omeneşti au suferit un jalnic eşec în ce priveşte străduinţele de a-i pune capăt războiului. Dumnezeu însă va reuşi să instaureze o pace permanentă, căci psalmistul spune: „Înşişi răufăcătorii vor fi îndepărtaţi prin tăiere . . . cel rău nu va mai fi“ (Ps. 37:9, 10). Societatea omenească nu va mai cunoaşte închisorile, nu va mai avea nevoie de poliţie, de lacăte pe uşi, nici nu va mai avea de ce să se teamă. Aşadar, promisiunea lui Dumnezeu este că sub stăpînirea regatului său cei vii se vor bucura de viaţa şi „nu va mai exista nimeni care să–i facă să tremure.“ — Mica 4:4.

²² Chiar şi astăzi, prin aplicarea Cuvîntului lui Dumnezeu în viaţa lor, oamenii cu înclinaţii animalice învaţă să trăiască în pace cu semenii lor. Cuvîntul lui Dumnezeu arată că sub stăpînirea Regatului chiar şi animalele vor trăi în pace. „Lupul va locui într-adevăr împreună cu mielul,“ spune Biblia, „iar leopardul se va culca împreună cu iedul; viţelul, puiul de leu şi vitele îngrăşate [vor fi] toate împreună şi le va conduce doar un copilaş.“ Categoric că nici un guvern omenesc nu poate nici măcar să spere să realizeze aşa ceva! — Is. 11:6.

23. Ce puteri ale noului stăpînitor al pămîntului vor asigura belşugul de hrană pentru toţi supuşii Regatului?

²³ O altă cerinţă vitală pe care este de aşteptat să o satisfacă o lume în care ne-ar place tuturor să trăim este aceea de a exista belşug de hrană pentru toţi. Guvernele omeneşti nu au reuşit să pună stavilă crizelor alimentare şi foametei, dar stăpînirea Regatului le va pune capăt. Cînd a fost pe pămînt, Isus a demonstrat că era capabil să ţină sub control vîntul şi marea, vegetaţia şi peştii (Marcu 4:39; Mat. 21:19; Ioan 21:6). Gîndiţi-vă ce va însemna lucrul acesta sub Regat! Pe întregul pămînt se va exercita un control desăvîrşit asupra climei, fapt care, practic, va însemna imposibilitatea compromiterii recoltelor. La rîndul său, lucrul acesta va însemna garantarea belşugului de hrană pentru fiecare. Biblia spune: „Va fi belşug de grîu pe pămînt; va exista supraabundenţă pînă şi pe vîrful munţilor.“ — Ps. 72:16.

24–26. Ce va face Regatul pentru cei bolnavi, pentru infirmi, pentru surzi şi chiar şi pentru cei care îmbătrînesc?

²⁴ Guvernele omeneşti nu au reuşit să elibereze familia umană de suferinţă şi de boală, — eliberare ce constituie o condiţie esenţială, vitală, pentru a ne putea bucura de o viaţă cu adevărat fericită. Dar cînd a fost pe pămînt, Isus a vindecat orice fel de infirmitate, făcînd astfel o demonstraţie anticipată a ceea ce va realiza el pe întregul pămînt, pentru a le reda sănătatea şi viaţa tuturor supuşilor săi. Sub domnia Regatului va avea o împlinire literală următoarea promisiune a Bibliei: „Nici un locuitor nu va spune: ‘Sînt bolnav’“ (Is. 33:24). Într-adevăr, nu va mai fi solicitat nici un medic şi nici un dentist. Nu vor mai fi solicitate clinici, spitale şi sanatorii!

²⁵ Chiar şi fenomenul îmbătrînirii poate fi astăzi una dintre cele mai deprimante experienţe omeneşti. Lucrurile stau cam aşa cum le prezenta o femeie într-o corespondenţă: „Nu sînt de loc un tip depresiv, dar acum mi se întîmplă să mă cuprindă deprimarea şi ştiu şi de ce: îmbătrînesc . . . Nu obişnuitele dureri şi suferinţe mă indispun cît mă indispune înfăţişarea mea exterioară. În tinereţe am fost o femeie foarte drăguţă, dar acum nu mai sînt. Mi s-a umplut chipul de riduri, de zbîrcituri pe care nici o chirurgie cosmetică de pe lume nu le-ar mai putea corecta, iar părul îmi este cărunt . . . Cum mi-aş putea alunga melancolia?“ — New York Post, 23 martie 1979.

²⁶ Adevărul e că regatul lui Dumnezeu constituie unicul remediu al unor asemenea probleme. Sub stăpînirea lui, îmbătrînirea va deveni un fenomen reversibila datorită puterii lui Dumnezeu, astfel încît corpul şi mintea vor reîntineri pînă la desăvîrşire! Oamenii vor fi restabiliţi la sănătate perfectă, aşa încît ‘carnea omului se va face mai fragedă decît în tinereţea lui’ (Iov 33:25). Vor domni asemenea stări ca acelea descrise în Isaia 35:5, 6: „Ochii orbilor vor fi deschişi şi chiar şi urechile celor surzi vor fi destupate. În acea vreme şchiopul va sări cum sare cerbul, iar limba muţilor va striga de bucurie.“

27. Ce dovadă există că însăşi moartea va fi biruită?

²⁷ Dar cineva ar putea spune: „Dacă oamenii nu se îmbolnăvesc şi nu mai îmbătrînesc, atunci nici nu mor.“ Acesta e adevărul. Lucrul acesta se va întîmpla cu siguranţă. Antreprenorii de pompe funebre vor fi nevoiţi să se orienteze spre o nouă profesie, pentru că Dumnezeu promite: „Moartea nu va mai fi, nici jale, nici ţipăt, nici durere“ (Apoc. 21:4; Is. 25:8). Psalmistul i-a adresat aceste cuvinte lui Iehova: „Îţi deschizi mîna şi satisfaci dorinţa a tot ce este viu“ (Ps. 145:16). Gîndiţi-vă ce va însemna lucrul acesta! Nevoile şi dorinţele legitime ale oricărui om vor fi pe deplin satisfăcute şi încă într-un mod care depăşeşte cu mult tot ce şi-ar putea închipui oricare dintre noi, oamenii imperfecţi.

28, 29. (a) Ce alte binecuvîntări mult dorite aduce cu sine Regatul? (b) Ce dovadă există că morţii vor fi înviaţi? (Luca 7:11–15; 8:49–56).

²⁸ Cîtă bucurie! În împrejurările drepte, create de stăpînirea Regatului, copiilor li se va da posibilitatea de a învăţa şi de a creşte spre perfecţiune, liberi de nesiguranţa acestei lumi şi de primejdiile străzilor ei. Nu va mai exista teama de a cădea pradă sclaviei faţă de droguri sau influenţei corupătoare a prieteniilor rele! Fiecare om va avea posibilitatea de a–şi dezvolta din plin capacităţile şi talentele şi vor exista activităţi plăcute şi dătătoare de satisfacţii pentru toţi. Profetul Isaia a descris prin cuvintele de mai jos lucrurile pe care le va realiza stăpînirea Regatului: „Ei vor zidi, desigur, case şi le vor ocupa; vor planta, desigur, vii şi le vor mînca rodul . . . căci zilele poporului meu vor fi ca zilele copacilor; şi aleşii mei se vor folosi din plin de lucrul mîinilor lor.“ — Is. 65:17–25.

²⁹ Îaţă o promisiune care va conferi demnitate şi un rost vieţii fiecărui bărbat, a fiecărei femei şi a fiecărui copil. Viaţa anterioară se va şterge din memorie. Omul va zidi, va planta şi va culege roade care-i vor rămîne lui. Copiii vor creşte într-un mediu înconjurător paşnic şi sănătos. Chiar şi morţii vor fi înviaţi (Ioan 5:28, 29)! Părînţi, fraţi, surori, unchi, mătuşi, prieteni şi vecini, din vremea lui Abel şi pînă în ceasul acesta vor fi reuniţi cu toţii pe acest pămînt. Ce minunată zi va fi aceea!

30. (a) Prin ce mijloace va fi realizat scopul iniţial al lui Dumnezeu cu privire la pămînt? (b) Ce îndemn ne dă speranţa privitoare la Regat?

³⁰ Nici un guvern omenesc nu visează asemenea realizări în folosul supuşilor săi. Numai Dumnezeu poate garanta împlinirea unor asemenea promisiuni. Şi mai mult decît atît, sub stăpînirea Regatului va fi unită întreaga omenire în închinarea adusă lui Iehova. Sub supravegherea cerească, pămîntul va fi transformat treptat în întregime într-un paradis, într-o grădină de proporţii mondiale. Toţi cei care vor trăi în acel paradis se vor bucura de sănătate perfectă şi de viaţă veşnică sub regatul lui Dumnezeu. Într-adevăr, minunată speranţă! Şi speranţa aceasta se întemeiază pe cel mai de încredere izvor al ei, pe însuşi Iehova Dumnezeu!

[Notă de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 18]

Avraam a văzut acest Regat „de departe.“ — Evr. 11:13–16.