Ei au făcut voinţa lui Iehova

Isus este aclamat ca Mesia şi Rege!

MULŢIMEA zgomotoasă care intra în Ierusalim în ziua de 9 nisan 33 e.n. i-a luat pe mulţi iudei prin surprindere. Deşi nu era ceva neobişnuit să vezi mulţimi de oameni intrând în oraş înainte de Paşti, aceşti vizitatori aveau ceva deosebit. Figura centrală era un bărbat ce călărea pe mânzul unei măgăriţe. Bărbatul era Isus Cristos, iar oamenii întindeau haine şi ramuri de palmier înaintea lui, strigând: „Salvează, te rugăm, Fiul lui David! Binecuvântat este cel care vine în numele lui Iehova! Salvează-l, te rugăm, sus, în înălţimi!“. Văzând mulţimea, mulţi dintre cei care se aflau deja în Ierusalim s-au simţit îndemnaţi să se alăture procesiunii. — Matei 21:7–9, NW; Ioan 12:12, 13.

Chiar dacă acum era aclamat, Isus ştia că îl aşteptau încercări. De fapt, după numai cinci zile, el avea să fie omorât în acelaşi oraş! Da, Isus ştia că Ierusalimul era un loc ostil şi el şi-a pregătit intrarea spectaculoasă în oraş chiar cu această idee în minte.

O profeţie din antichitate se împlineşte

În 518 î.e.n., Zaharia a prezis intrarea triumfală a lui Isus în Ierusalim. El a scris: „Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată, Împăratul tău vine la tine; El este drept, aducând mântuire, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe. . . . El va vesti popoarelor pacea şi va stăpâni de la o mare la cealaltă şi de la râu până la marginile pământului“. — Zaharia 9:9, 10.

Aşadar, intrarea lui Isus în Ierusalim la 9 nisan a împlinit o profeţie biblică. Nu era un eveniment întâmplător, ci fusese planificat cu atenţie. Mai înainte, când se afla chiar în afara Ierusalimului, Isus i-a instruit pe doi dintre discipoli astfel: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. În el veţi găsi îndată o măgăriţă legată şi un măgăruş împreună cu ea; dezlegaţi-i şi aduceţi-i la Mine. Dacă vă va zice cineva ceva, să spuneţi că Domnul are nevoie de ei. Şi îndată îi va trimite“ (Matei 21:1–3). Dar de ce dorea Isus să intre în Ierusalim călare pe un măgar, şi ce semnificaţie avea reacţia mulţimii?

Un mesaj referitor la regalitate

O imagine vizuală este deseori mai puternică decât un cuvânt vorbit. Astfel, Iehova i-a determinat uneori pe profeţii săi să pună în scenă mesajul lor profetic pentru a-l întări (1 Împăraţi 11:29–32; Ieremia 27:1–6; Ezechiel 4:1–17). Această metodă de comunicare foarte vie lăsa o impresie de neşters chiar şi în mintea celui mai insensibil observator. În mod similar, Isus a pus în scenă un mesaj puternic atunci când a intrat călare pe un măgar în oraşul Ierusalim. Cum?

În timpurile biblice, măgarul era folosit în scopuri nobile. De exemplu, Solomon s-a deplasat spre locul în care avea să fie uns ca rege călărind pe „catârul“ tatălui său, un pui hibrid al măgaruluia (1 Împăraţi 1:33–40). Deci faptul că Isus intra în Ierusalim călărind pe un măgar însemna că el se prezenta ca rege. Acţiunile mulţimii au întărit acest mesaj. Grupul de oameni, fără îndoială majoritatea galileeni, şi-au întins hainele înaintea lui Isus, un gest care amintea de anunţarea în public a regalităţii lui Iehu (2 Împăraţi 9:13). Referirea la Isus ca la „Fiul lui David“ scotea în evidenţă dreptul lui legal la domnie (Luca 1:31–33). Iar faptul că au folosit ramuri de palmier arăta în mod evident supunerea lor faţă de autoritatea lui regală. — Compară cu Apocalipsa 7:9, 10.

Aşadar, procesiunea care a intrat în Ierusalim la 9 nisan transmitea un mesaj clar, acela că Isus era Mesia şi Regele numit de Dumnezeu. Bineînţeles, nu toţi s-au bucurat să-l vadă pe Isus în acest fel. Îndeosebi fariseii au considerat că era ceva extrem de nepotrivit ca Isus să fie copleşit de astfel de onoruri regale. „Învăţătorule“, i-au cerut ei, fără îndoială cu mânie în glas, „ceartă-Ţi ucenicii!“. Isus le-a răspuns: „Vă spun că, dacă aceştia vor tăcea, pietrele vor striga“ (Luca 19:39, 40). Da, Regatul lui Dumnezeu a fost tema predicării lui Isus. El proclama mesajul cu curaj, fie că oamenii îl acceptau, fie că nu.

O lecţie pentru noi

Lui Isus i-a trebuit mult curaj ca să intre în Ierusalim în maniera prezisă de profetul Zaharia. El ştia că, procedând astfel, avea să-şi atragă mânia duşmanilor. Înainte de a se înălţa la cer, Isus le-a încredinţat continuatorilor săi misiunea de a predica vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu şi de a face „ucenici din toate popoarele“ (Matei 24:14; 28:19, 20). Îndeplinirea acestei lucrări pretinde, de asemenea, curaj. Nu toţi se bucură când aud mesajul. Unii sunt indiferenţi la el, în timp ce alţii i se opun. Unele guverne au impus restricţii lucrării de predicare sau au interzis-o.

Cu toate acestea, Martorii lui Iehova înţeleg că vestea bună despre Regatul întemeiat al lui Dumnezeu trebuie predicată, indiferent dacă oamenii ascultă sau nu (Ezechiel 2:7). Pe măsură ce continuă să efectueze această lucrare salvatoare de vieţi, ei sunt încurajaţi de promisiunea lui Isus: „Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului“. — Matei 28:20.

[Notă de subsol]