Unde îşi îndeplineşte serviciul sacru „marea mulţime”?

„Din această cauză se află ei înaintea tronului lui Dumnezeu şi îşi îndeplinesc serviciul divin faţă de el zi şi noapte în sanctuarul său.” — Apoc. 7:15, „The Emphasised Bible,” de Rotherham.

 1. Cum stau lucrurile în general cu „mulţimea” în ce priveşte religiile lumii?

RELIGIA se află în declin. Tot în declin este şi participarea la „serviciul divin” în clădirile bisericilor, în catedrale şi temple. Acesta este adevărul, îndeosebi în ţările aşa-zisei creştinătăţi. Numărul necredincioşilor, scepticilor, agnosticilor, ateistilor şi antireligioşilor este în continuă creştere. Eforturile religioase care se fac pentru a-i atrage pe aceştia sînt inutile. Aşa stau în general lucrurile cu masele de oameni ce pot fi numite cu termenul de „gloată” sau de „mulţime.”

 2. Care „mulţime” ne interesează pe noi, după cum i-a fost prezentată anticipat, într-o viziune, bătrînului exilat de autorităţile Imperiului Roman în insula Patmos?

² Pe noi însă ne înteresează o anume mulţime, o „mulţime mare” profeţită de un bătrîn care a fost exilat în Insula Patmos, din ordinul autorităţilor Imperiului Roman. După ce a avut o viziune cu cei 144 000 de israeliţi spirituali, acest bătrîn scrie după cum urmează: „După aceste lucruri, m-am uitat şi iată: o mare mulţime pe care nimeni n-ar fi putut s-o numere, din orice naţiune şi din toate triburile, popoarele şi limbile stătea în picioare în faţa tronului şi în prezenţa Mielului, îmbrăcaţi în veşminte albe, cu ramuri de palmier în mîini; şi ea strigă cu voce tare zicînd: „Salvarea să-i fie atribuită Dumnezeului nostru care şade pe tron, şi Mielului.” — Apoc. 7:9, 10; The Emphatic Diaglott, de Benjamin Wilson.

 3. De ce sînt înfăţişaţi cei din „marea mulţime” stînd în picioare, îmbrăcaţi cuviincios şi de ce se crede în general că ei se află în cer?

³ Dar ce loc de onoare ocupă această „mare mulţime” şi ce înfăţişare demnă are ea! Chiar şi în timpurile actuale este cuviincios ca cineva să stea în picioare cînd se află în prezenţa unui monarh care şade pe tron. Dar în cazul de faţă, cei care formează „marea mulţime” sînt înfăţişaţi stînd în picioare chiar în faţa lui Dumnezeu însuşi. De asemenea, ca să fie la înălţimea situaţiei, aceştia sînt îmbrăcaţi în veşminte de un alb imaculat. Sînt ei înfăţişaţi stînd în picioare într-o adunare pe cimp? Nu, deoarece Apocalips 7:15 (E.D.) spune că „ei . . . îi slujesc zi şi noapte în templul său [na.os’ în textul grecesc original]” Bine, dar înseamnă aceasta că cei care formează „marea mulţime” vor merge în cele din urmă în cer, unde se află Dumnezeul căruia ei îi atribuie „salvarea” lor? Răspunsul care se dă în general este afirmativ. Dar, de ce? Deoarece, se spune că ei îşi îndeplinesc serviciul lor public sau „serviciul divin” în „templul său” (E.D.) sau „în sanctuarul său” (Rotherham).

 4. În jurul cărui cuvînt grecesc din original se învîrte problema şi în ce context a fost el folosit în Ioan 2:19–21?

⁴ Dar se potriveşte această părere cu toate amănuntele prezentate în ultima carte a Bibliei, Apocalips? Şi, în ceea ce-i priveşte pe cei care se consideră astăzi ca făcînd parte din „marea mulţime” care se formează în prezent, aşteaptă ei să meargă în cer şi să devină creaturi spirituale, asemenea îngerilor? Dar, măcar vor ei să meargă în cer? Ei vă vor răspunde că nu vor şi că nu se consideră născuţi de spiritul lui Dumnezeu pentru o speranţă cerească. Problema se învîrte în jurul cuvîntului grecesc din original, care este tradus în mod variat prin: „cort,” „templu” şi „sanctuar.” De exemplu, în relatarea biblică în care Isus Cristos îi alungă din templul lui Irod pe schimbătorii de bani şi pe negustori, în textul original grecesc este folosit pentru „templu” cuvîntul na.os’. Acolo citim: „Isus a răspunde: ,Distrugeţi acest sanctuar [na.os’] şi în trei zile îl voi ridica! La aceasta evreii au replicat: ,Edificarea acestui sanctuar [na·os’] a durat patruzeci şi şase de ani, iar tu îl vei ridica în trei zile? Dar el vorbea de sanctuarul [na.os’] care era trupul său” (Ioan 2:19–21, The Jerusalem Bible). Ce înţelegeau evreii prin „sanctuar”?

 5. (a) La ce construcţie nu se puteau referi evreii cînd au spus că edificarea ei a durat 46 de ani? (b) La ce trebuie să se aplice cuvîntul na.os’ din Isaia 66:6, aşa cum e tradus în Septuaginta grecească?

⁵ Cu siguranţă nu sanctuarul interior în care se afla vestibulul şi încăperile Sfînta şi Sfînta Sfintelor. Ei înţelegeau prin sanctuar structura templului ca întreg, inclusiv curţile sale — una din ele fiind locul în care schimbătorii de bani şi negustori îşi făceau afacerile. Templul lui Irod, ca întreg, a fost distrus de către Romani în anul 70 e.n. Spre deosebire de templul lui Solomon, construit mai înainte şi distrus în 607 î.e.n., templul lui Irod n-a mai fost reconstruit. Cu privire la templul din Ierusalim, Isaia 66:6 spune: „Acea larmă din oraş, acel vuiet din templu [na.os’ în traducerea Septuaginta în limba greacă] este vocea DOMNULUI care îşi plăteşte duşmanii” (The New English Bible). „Auziţi! Un vuiet din oraş. Auziţi! El vine din templu [na·os’], Auziţi! DOMNUL dă recompensă duşmanilor săi” (The Jewish Publication Society of America). Reiese foarte clar că templul, sanctuarul său na.os’, nu înseamnă doar sanctuarul interior, ci întreaga suprafaţă a templului împreună cu toate clădirile sale.

 6. Ce mărturie falsă au depus evreii cu privire la Isus şi la na.os’-ul din Ierusalim în noaptea de Paşti a anului 33 e.n.?

⁶ În noaptea de Paşti, 14 Nisan, anul 33 e.n., anumiţi evrei au pus mărturie în faţa preoţilor de frunte şi în faţa Sanhedrinului, dar dacă aceşti martori ar fi trăit pînă în anul 70 e.n., li s-ar fi dovedit că mărturia lor împotriva lui Isus Cristos, din acea noapte hotărîtoare, era falsă. Mărturia lor a fost următoare: „L-am auzit spunînd: ,Voi dărîma acest templu [na.os’], care a fost făcut de mîini [omeneşti] şi, în trei zile voi construi altul, care nu va fi făcut de mîini [omeneşti]’” (Marcu 14:58). Faptul că l-au ucis pe Cristos, nu le-a salvat templul de la distrugerea totală în anul 70 e.n.

 7. (a) Cum şi-au bătut joc evreii de Isus cel pironit, pe Golgota? (b) În cele din urmă, unde a aruncat Iuda banii de mită?

⁷ În aceeaşi zi, mai tîrziu, cînd evreii duşmănoşi l-au văzut pe Isus pironit pe stîlp, în afara Ierusalimului, poate au crezut că misiunea sa fusese zădărnicită, respectiv faptele pe care i le atribuiseră ei în mod eronat. Astfel trecătorii au început să vorbească batjocoritor despre el şi să clatine din cap spunînd: ,O, tu, pretinsule dărîmător al templului [na.os’] şi constructor al lui în trei zile, pe tine să te salvezi! Dacă eşti fiu al lui Dumnezeu, dă-te jos de pe stîlp!’” (Mat. 27:39, 40; Marcu 15:29, 30). Dar, înainte de a fi fost pironit Isus pe stîlp, discipolul care îl trădase duşmanilor lui setoşi de sînge, pentru 30 de monezi de argint, a căutat să se sustragă de la răspundere. El a încercat să înapoieze banii de mită, dar cei mituiţi au refuzat să-i ia înapoi. Incapabil de a se absolvi în felul acesta, ce a făcut oare trădătorul? Matei 27:5 relatează: „Iuda a aruncat banii în sanctuar [na.os’] şi acolo au rămas; apoi s-a dus s-a spînzurat” (Good News Bible; The Jerusalem Bible; Literal Translation of the Holy Bible de Young). De ce în alte versiuni moderni ale Bibliei, cuvîntul na.os’ este tradus ca „templu”?

 8 De ce mulţi traducători ai Bibliei au folosit aici, evident, cuvîntul „templu” în loc de „sanctuar”?

⁸ Evident, deoarece au recunoscut că cuvîntul grecesc din acest pasaj nu semnifica sanctuarul interior cu porticul său, cu Sfînta şi Sfînta Sfintelor, în care marele preot aducea sîngele jertfelor în fiecare an, de Ziua Ispăşirii. Cuvîntul respectiv semnifica templul şi toate curţile sale.

 9. (a) Deci, este necesar, oare, ca „marea mulţime” să fie în cer pentru a-i servi lui Dumnezeu în na.os’-ul său? (b) Potrivit cu Apocalips 3:12, poate avea oare cuvîntul na.os’ doar un sens restrîns?

⁹ Astfel se poate spune că „marea mulţime” se află în „templul” sau na.os’-ul lui Dumnezeu, deşi nu în cer ca creaturi spirituale împreună cu cei 144 000 de israeliţi spirituali care formează „turma mică” a lui Dumnezeu (Apoc. 7:9, 15; Luca 12:32). Cuvîntul na.os’ mai poate avea şi un sens restrîns, deoarece Isus Cristos s-a adresat astfel adunării formate în primul secol al erei noastre în Filadelfia, Asia Mică: „Cît despre cel care cucereşte, îl voi face un stîlp în templul [na·os’] Dumnezeului meu; el se va afla în siguranţă şi nu va mai ieşi niciodată; şi voi scrie pe el Numele Dumnezeului meu şi el va fi un cetăţean în oraşul Dumnezeului meu — Noul Ierusalim, care coboară din cer, de la Dumnezeul meu; şi el va avea scris pe el Numele meu cel nou.” — Apoc. 3:12; The Living Bible.

10. În ce fel arată Apoc. 9–17 că „marea mulţime” nu face parte din adunarea care se găseşte în acel na.os’ cu locuri limitate?

¹⁰ Dar în legătură cu membrii „marii mulţimi” nu este nici măcar menţionată în Apocalips 7:9–17 o asemenea inscripţie şi nici nu se spune că ei ar fi făcuţi ,stîlpi’ în templul lui Dumnezeu. Cei care sînt făcuţi ,stîlpi’ simbolici sînt cei 144 000 de israeliţi spirituali ai celor douăsprezece triburi.

11, 12. (a) Prin ce anume se deosebeşte grupul limitat numericeşte al israeliţilor spirituali de „marea mulţime” în ceea ce priveşte numele? (b) Potrivit cu Apoc. 14:1–5, prin ce se arată că numele oraşului care coboară de la Dumnezeu li se potriveşte celor 144 000?

¹¹ Spre deosebire de „marea mulţime” nenumărată, aceşti israeliţi spirituali care constituie un grup limitat numericeşte, poartă scris numele lui Isus şi numele Tatălui său. Mai este scris pe ei şi numele oraşului lui Dumnezeu, Noul Ierusalim, care coboară din cer, de la Dumnezeu. Aşa cum Muntele Sion era asociat cu Ierusalimul antic, tot aşa Muntele Sion era asociat cu acest Nou Ierusalim care este ceresc. Î, concordanţă cu aceasta, apostolul Ioan a avut o a adoua viziune a celor 144 000 de israeliţi spirituali despre care a scris următoarele:

¹² „Iată! Mielul [Isus Cristos] stînd în picioare pe Muntele Sion, şi cu el o sută patruzeci şi patru de mii care au numele său şi numele Tatălui său scris pe frunţile lor . . . Şi ei cîntă [ceva] ca o cîntare nouă înaintea tronului . . . Şi nimeni nu putea să înveţe acel cîntec, decît cei o sută patruzeci şi patru de mii care au fost cumpăraţi de pe pămînt . . . Aceştia au fost cumpăraţi dintre oameni ca cel dintîi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel.” — Apoc. 14:1–5.

13. (a) Sînt cei care fac parte din „marea mulţime” asemenea celor 144 000 care stau în picioare pe Muntele Sion? (b) Sînt oare ei „cumpăraţi dintre oameni ca întîiul rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel”?

¹³ Dar i se potrivesc oare aceste detalii de prezentare şi „marii mulţimi” internaţionale din Apocalips 7:9–17? Nu, deoarece nicăieri nu se spune că ei stau în picioare pe Muntele ceresc Sion (Evr. 12:22). Ei nu sînt încluşi printre cîntăreţii originali care cîntă „cîntecul nou.” Despre ei nu se spune că ei au fost „cumpăraţi de pe pămînt,” „cumpăraţi dintre oameni ca cel dintîi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel.” Prin urmare, cei care alcătuiesc „marea mulţime” speră să rămînă veşnic pe pămînt şi să participe la transformarea lui într-un paradis. Ei nu fac parte din grupul celor 144 000 de „cumpăraţi,” grup care a început să se formeze cu ocazia sărbătorii Zilei a cincizecea, a anului 33 e.n., zi în care marele preot evreu a oferit la templul din Ierusalim întîiul rod al recoltei de grîu. În ziua aceea Marele Preot Isus Cristos a plătit lui Dumnezeu în cer preţul de cumpărare cu sîngele său vărsat, iar Dumnezeu l-a folosit drept intermediar prin care a turnat, în aceeaşi zi, spiritul sfînt peste cei 120 de discipoli care aşteptau, iar, mai tîrziu peste aproximativ 3 000 de evrei şi prozeliţi iudei care s-au căit şi au fost botezaţi în ziua aceea. — Fapte capitolul 2; Ioel 2:28, 29; Evr. 4:15, 16.

DIFERENŢIERE PRÎN „SIGILIUL DUMNEZEULUI CELUI VIU”

14. Deşi atît cei 144 000 cît şi „marea mulţime” sînt salvaţi, în ce fel face sigiliul deosebire între ei?

¹⁴ Un lucru important care face deosebire între cei 144 000 „cumpăraţi” şi „mare mulţime” îmbrăcată în veşminte albe este „sigiliul Dumnezeului celui viu.” Apocalips capitolul 7 care tratează atît despre cei 144 000 de israeliţi spirituali, cît şi despre „marea mulţime,” arată că numai 144 000 sînt însemnaţi „pe frunţi” cu acel „sigiliu,” ca „sclavi ai Dumnezeului nostru.” Aceasta arată că există o deosebire şi în ceea ce priveşte numirea lor în funcţii în cadrul pregătirilor finale ale lui Dumnezeu, cu privire la cer şi pămînt. Lucrul acesta rămîne valabil cu toate că toţi sînt aduşi într-o stare de salvare datorită faptului că atît cei din „mulţimea mare” cît şi cei 144 000 îl acceptă pe Isus Cristos ca „Mielul lui Dumnezeu care înlătură păcatul lumii” (Ioan 1:29, 36; 1 Ioan 2:1, 2). În acest fel, cei care fac parte din „marea mulţime . . . şi-au spălat veşmintele şi le-au albit în sîngele Mielului.” Aceasta le dă dreptul să se închine lui Iehova în templul său spiritual, care a constituit tipul sau a fost prefigurat de întreaga structură a templului din Ierusalimul antic. — Ioan 4:21–24.

15. Ce timp se apropie şi ce fel de strigăte se vor auzi atunci? Ce distrugătoare furtună mai este încă reţinută şi de ce?

¹⁵ Se apropie timpul cînd majoritatea oamenilor vor spune, într-adevăr, organizaţiilor superioare ale societăţii pămînteşti care s-au îngrădit din timpurile vechi cu ziduri de apărare: „Prăbuşiţi-vă peste noi şi ascundeţi-ne din faţa Celui care stă pe tron, şi de mînia Mielului, deoarece ziua cea mare a mîniei lor a venit şi cine poate sta în picioare?” (Apoc. 6:16, 17). O furtună este pe cale de a se dezlănţui. Aceasta ne-o arată următoarele cuvinte din viziune: „După aceasta, eu [apostolul Ioan] am văzut patru îngeri care stăteau în cele patru colţuri ale pămîntului şi ţineau strîns cele patru vînturi ale pămîntului, astfel încît nici un vînt să nu sufle asupra pămîntului sau asupra mării sau asupra vreunui copac. Şi am văzut un alt înger [al cincilea] care se suia de la răsărit şi ţinea în mînă un sigiliu al Dumnezeului celui viu; şi el a strigat cu voce puternică celor patru îngeri cărora li se dăduse dreptul să vatăme pămîntul şi marea şi le-a spus: „Să nu vătămaţi pămîntul, marea sau copacii pînă nu îi vom sigila pe frunte pe sclavii Dumnezeului nostru.” — Apoc. 7:1–4.

16. Cum se face că „marea mulţime,” deşi nesigilată, nu este vătămată de furtuna lăsată nestingherită, ca expresie a mîniei Mielului?

¹⁶ Biblia raportează că nici un membru al „marii mulţimi” nu este sigilat cu acel „sigiliu al Dumnezeului celui viu,” ci numai cei 144 000 de „sclavi ai Dumnezeului nostru.” Atunci, cum se face că nimeni care face parte din „marea mulţime” nu este vătămat de acel vîrtej răscolitor, generat de descătuşarea celor „patru vînturi” care pornesc nestingherite din cele „patru colţuri ale pămîntului”? De asemenea, cum se face că cei care foc parte din „marea mulţime” nesigilată nu simt „mînia Mielului” după ce s-a încheiat sigilarea celor 144 000? Ei bine, deoarece „ei şi-au spălat veşmintele şi le-au albit în sîngele Mielului” (Apoc. 7:14). Acum ei primesc avantajele sacrificiului de răscumpărare făcut de el şi să se cureţe de păcatele lor prin spălarea în sîngele său cu care păcatele au fost ispăşite. Pentru a putea fi apăraţi ei nu–şi îndreaptă privirile spre instituţiile impunătoare şi cu rădăcini adînci ale oamenilor mici şi meschini, ci se îndreaptă spre Iehova Dumnezeu şi spre Fiul său, asemănător Mielului, Isus Cristos. Astfel, ei strigă plini de recunoştinţă: „Salvarea i-o datorăm Dumnezeului nostru care stă pe tron, şi Mielului.” — Apoc. 7:9, 10.

17. În ceea ce priveşte controversa privitoare la Stăpînirea Universului, cui îi este loială „marea mulţime”? Unde îşi îndeplineşte ea serviciul sacru şi faţă de cine?

¹⁷ Pînă la clarificarea celei mai importante dispute cu privire la Stăpînirea Universului, ei rămîn loiali regatului lui Iehova prin Cristos, Mielul. „De aceea se află ei înaintea tronului lui Dumnezeu şi îşi îndeplinesc serviciul sacru [la.treu’ein, verb grecesc] faţă de el, zi şi noapte în templul na·os’] său” (Apoc. 7:15). Ei s-au asociat cu rămăşiţa supravieţuitoare a celor 144 000 de „sclavi ai lui Dumnezeu,” sigilaţi.

„DIN NECAZUL CEL MARE”

18. De unde vin cei care fac parte din „marea mulţime” şi ce întrebare se pune cu privire la aceasta?

¹⁸ În „salvarea” de care se va bucura „marea mulţime” se află inclusă şi ieşirea ei din ceea ce este profeţit la Apocalips 7:14: „Aceştia sînt cei care vin din necazul cel mare şi ei şi-au spălat veşmintele şi le-au albit în sîngele Mielului.” Cuvînt cu cuvînt, textul original în limba greacă este: „din necazul cel mare” (Kingdom Interlinear Translation). Bine, dar ce este acest „mare necaz”? În loc de cuvîntul „necaz,” alte traduceri ale Bibliei folosesc „nenorocire”a, „dezastru”b, „persecuţii”c, „oprimare”d, „grea încercare”e. Dar multe alte traduceri folosesc „necaz.”

19, 20. (a) Care este sensul cuvîntului latin din care îşi trage originea „tribulation” (necaz)? (b) Ce spune comentariul lui Robertson despre acest cuvînt folosit la Apoc. 7:14 şi în ce sens foloseşte acest cuvînt profeţia lui Isus?

¹⁹ Cuvîntul grecesc care este tradus în atîtea feluri este thlip’sis şi semnifică o experienţă dureroasă. Cuvîntul englezesc „tribulation” vine din cuvîntul latin tribulum care înseamnă „masă [sanie] de treierat.”

²⁰ Cu privire la expresie „marele necaz” folosită la Apoc. 7:14, lucrarea lui Robertson Word Pictures in the New Testament (Vol. VI, pag. 352, 353) face următorul comentariu: „Este clar că se are în vedere o mare criză (Mat. 13:19 şi următoarele; 24:21; Marcu 13:19), deşi se poate imagina întreaga gamă de evenimente care sînt implicate, astfel încît se poate anticipa judecata finală.” Matei 24:21 se referă în primul rînd la distrugerea Ierusalimului antic în 70 e.n. şi declară: „Căci atunci va fi mare necaz [thlip’sis] aşa cum n-a mai fost de la începutul lumii pînă acum, nu, şi nici nu va mai fi.” Acest necaz trebuia să fie o parte a „semnului cînd toate aceste lucruri sînt destinate să ajungă la sfîrşit” (Marcu 13:4). „Toate aceste lucruri” includ şi încheierea sigilării celor 144 000 de israeliţi spirituali. — Apoc. 7:1–8.

21. Care este cuvîntul grecesc dinamizator folosit în Versiunea Septuaginta şi redat în Daniel 12:1 şi cine este Mihail?

²¹ Versiunea Septuaginta în limba greacă a Scripturilor ebraice foloseşte cuvîntul thlip’sis cînd se referă la acelaşi eveniment de la Daniel 12:1 şi anume: „Şi în acel timp, Mihail, marele prinţ, ocrotitorul copiilor poporului tău se va ridica şi va fi un timp de necaz [tribulation] [thlip’sis] — un necaz [tribulation] [thlip’sis] cum n-a mai fost de cînd au apărut naţiunile pe pămînt şi pînă în vremea aceasta.” (The Septuagint Bible de Charles Thomson; The Septuagint Version, publicată de Samuel Bagster and Sons Limited). Potrivit cu Apocalips 12:7 Mihail corespunde glorificatului Isus Cristos.

22. Este „necazul” expresia nemulţumirii lui Dumnezeu faţă de „marea mulţime”? Ce înseamnă că membrii ei vin din acel „necaz”?

²² Din cele de mai sus se poate vedea că „marele necaz” nu este expresia mîniei sau nemulţumirii lui Dumnezeu faţă de „marea mulţime,” în scopul pedepsirii şi purificării membrilor ei de legăturile cu acest sistem de lucruri păcătos. „Marele necaz” profeţit este o strîmtorare mondială, ultimul „necaz” abătut asupra acestei lumi care merge spre pieire. El reprezintă furtuna simbolică care a fost reţinută de către cei patru îngeri din cele colţuri ale pămîntului pînă la sigilarea ultimilor membri dintre cei 144 000 de israeliţi spirituali ca „proprietatea” netransmisibilă” a lui Iehova Dumnezeu, respectiv ca „sclavi ai Dumnezeului nostru.” Ieşirea „marii mulţimi” din acest „mare necaz” înseamnă că ea va supravieţui acestui necaz.

23. „Marea mulţime” va forma începutul cărui lucru nou? Ce perspective se deschid în faţa „marii mulţimi”?

²³ Ce minunat privilegiu va fi atunci pentru membrii salvaţi ai „marii mulţimi” să poată continua a–şi îndeplini faţă de Dumnezeu serviciul sacru zi şi noapte în templul său, în curţile pămînteşti ale marelui său aranjament al templului! Deasupra acestora vor fi instituite „cerurile noi” iar ei vor constitui începutul „noului pămînt” în care va locui necontenit dreptatea (2 Petr. 3:13). Un nou paradis va începe să înflorească pe pămîntul curăţat şi nu va mai fi pe el nici un Diavol care să încerce să-i ispitească să facă vreo nedreptate. Fericită este, într-adevăr, perspectiva care se deschide înaintea „marii mulţimi” care va supravieţui „războiul zilei celei mari a Dumnezeului cel Atotputernic” la Har-Maghedon! — Apoc. 16:13–16.

[Notă de subsol]

[Chenarul de la pagina 21]

Cuvîntul grecesc na.os’ se referă adeseori la sanctuarul interior care reprezintă chiar cerul

● DAR el era şi întregul templu na.os’) care fusese construit în decurs de 46 de ani.

● Era şi întregul templu (na.os’) care fusese distrus în urma judecăţii lui Dumnezeu

● Se aplică şi la curţile templului (na.os’) exterior din care i-a alungat Isus pe schimbătorii de bani.

● Se aplică şi la partea exterioară a templului na.os’) unde a aruncat Iuda cele 30 de monede de argint.

● ÎN CONSECINŢĂ este consecventă părerea că „mulţimea mare” îi serveşte lui Dumnezeu în curtea pămîntească a templului spiritual.

[Chenarul de la pagina 24]

Numai cei 144 000 de unşi sînt —

● stîlpi în templul lui Dumnezeu

● o „turmă mică” cu un număr exact de membrii

● scrişi cu numele Tatălui, al Mielului şi al Noului Ierusalim

● în picioare pe Muntele Sionului ceresc

● „cumpăraţi de pe pămînt . . . dintre oameni”

● „cel dintîi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel”

● marcaţi cu „sigiliul Dumnezeului celui viu”

[Chenarul de la pagina 25]

Membrii „marii mulţimi” sînt privilegiaţi —

● să fugă din organizaţiile condamnate ale societăţii omeneşti

● să găsească salvare prin preţul de răscumpărare a Mielului

● să stea aprobaţi in faţa tronului lui Dumnezeu

● să-i aducă lui Dumnezeu un serviciul sacru în templul său spiritual

● să supravieţuiască „necazul” final care se va abate asupra acestei lumi condamnate

● să devină fundamentul sau temelia unei societăţi care va fi un „pămînt nou” curat

● să aibă parte pentru eternitate de paradisul pămîntesc

[Legenda ilustraţiei de la pagina 23]

Aranjamentul templului lui Iehova

Sanctuarul interior

„Marea mulţime” cu ramuri de palmier

Altarul şi preoţii care serveau