Încrederea în Iehova duce la dedicare şi botez
„Încrede-te în Iehova şi fă binele; locuieşte pe pămînt şi acţionează cu fidelitate.“ — PSALM 37:3.
1. Ce mărturie oferită de oameni înţelepţi din lume arată că ar fi un lucru lipsit de raţiune să ne punem încrederea în nişte conducători umani?
ÎN CINE putem oare să ne încredem? În conducătorii umani? Faptele lor arată că acesta ar fi un lucru lipsit de raţiune. Chiar oameni înţelepţi din lume recunosc acest lucru. Astfel, în paginile revistei economice europene Vision s-a afirmat cîndva: „Aspectul cel mai grav al situaţiei actuale este acela că nimeni nu întrevede o rezolvare.“ Robert Heilbroner, istoric şi economist, a scris: „Altceva ne frămîntă, şi anume impresia că nimeni nu îşi asumă răspunderea, că nimeni nu este înzestrat pentru a rezolva problemele ce ne asaltează.“
2. Ce binefaceri a adus ştiinţa modernă?
2 Este adevărat că oamenii au făcut mari progrese în diferite ramuri ale ştiinţei, dar ce binefaceri au adus aceste progrese? Niciuna. Aşa cum a remarcat Lewis Mumford, „ideea conform căreia progresele tehnicii şi ştiinţei asigurau binefaceri echivalente oamenilor (...) nu mai poate fi susţinută“. Ploile acide care poluează lacurile şi rîurile şi contribuie la distrugerea a milioane de copaci, constituie astăzi o problemă de interes deosebit. Pe de altă parte, starea jalnică în care se află lumea — stare caracterizată prin creşterea delincvenţei, violenţei, terorismului, toxicomaniei, alcoolismului, bolilor sexual transmisibile şi a proporţiilor situaţiei economice precare — dovedeşte că este inutil să ne punem încrederea în conducătorii umani.
3. Ce sfat ne dă Cuvîntul lui Dumnezeu pentru ca să ştim în cine trebuie să ne punem încrederea?
3 Cuvîntul lui Dumnezeu ne dă acest sfat foarte potrivit: „Nu vă puneţi încrederea în nobili, nici în fiul omului pămîntesc, căruia nu-i aparţine nici o salvare. Spiritul lui iese, el se întoarce în pămîntul lui; în acea zi pier gîndurile lui“ (Psalm 146:3, 4). Dacă nu în oameni, atunci în cine putem să ne încredem? În Creatorul cerului şi al pămîntului, căci este scris: „Binecuvîntat este omul viguros care îşi pune încrederea în Iehova şi a cărui încredere a devenit Iehova.“ — Ieremia 17:7.
De ce să ne punem încrederea în Iehova?
4. Care sînt calităţile fundamentale ale lui Iehova, şi în ce fel ne dau ele motive temeinice de a ne pune încrederea în el?
4 Avem motive temeinice pentru a ne pune încrederea în Iehova. În primul rînd, putem să ne încredem în el datorită calităţilor sale fundamentale: iubirea, înţelepciunea, dreptatea şi puterea — precum şi datorită altor calităţi minunate. Cuvîntul său ne asigură că el este omnipotent, unul din titlurile sale fiind „Dumnezeu Atotputernic“ (Geneza 28:3). Ce bază pentru încredere este aceasta! Nimeni nu poate să i se împotrivească cu succes şi nici să-i zădărnicească planurile. Iehova este, de asemenea, atotştiutor omniscient. El nu numai că cunoaşte sfîrşitul încă de la început, viitorul fiind o carte deschisă pentru el, dar deţine şi toată cunoştinţa şi toată înţelepciunea, după cum atestă minunata sa creaţie. Niciodată el nu a dat greş (Isaia 46:10; Romani 11:33–35). În plus, Iehova este un Dumnezeu al dreptăţii şi al fidelităţii în care se poate avea o încredere perfectă. Este cu neputinţă ca el să mintă (Deuteronom 32:4; Tit 1:2; Evrei 6:18). Mai presus de toate, întrucît iubirea altruistă este calitatea sa predominantă, Biblia spune pe drept cuvînt: „Dumnezeu este iubire.“ — 1 Ioan 4:8, 16.
5. Ce relatări conţinute în Cuvîntul lui Dumnezeu atestă faptul că Iehova este demn de încredere?
5 Felul în care Iehova acţionează faţă de omenire este o mărturie suplimentară care atestă faptul că el este un Dumnezeu atotputernic, înţelept, drept şi plin de iubire, un Dumnezeu demn de încredere. Moise i-a asigurat pe israeliţi că Iehova este fidel legămîntului său şi că el exercită bunătate iubitoare faţă de cei care îl iubesc şi respectă poruncile sale (Deuteronom 7:9). Cu secole mai înainte, Iehova îl ocrotise pe Noe — care se temea de Dumnezeu — şi familia sa, cu ocazia potopului; el i-a salvat, de asemenea, pe dreptul Lot şi pe cele două fiice ale sale din distrugerea Sodomei şi Gomorei prin foc. Mai tîrziu, el i-a condus pe israeliţi afară din Egipt şi, conform promisiunii pe care i-o făcuse lui Avraam, le-a dat ţara Canaan (Geneza 7:23; 17:8; 19:15–26). Pe lîngă aceasta, nu i-a eliberat oare Iehova pe cei trei evrei din cuptorul de foc şi pe Daniel din groapa cu lei? — Daniel 3:27; 6:23.
6. Cum demonstrează epoca noastră că încrederea pe care ne-am pus-o în Iehova nu este nepotrivită?
6 Experienţele Martorilor din zilele noastre confirmă faptul că Iehova este o persoană în care putem să ne punem încrederea. De exemplu, Adolf Hitler pretinsese că avea să extermine „prăsila“ Martorilor lui Iehova din Germania. Dar în loc de aceasta, Hitler şi partidul său nazist au fost exterminaţi, şi astăzi numărul Martorilor din Germania s-a ridicat la peste 120 000. În plus, sute de relatări despre viaţa Martorilor lui Iehova, publicate în Turnul de veghere şi în Treziţi-vă!, depun o elocventă mărturie despre faptul că Iehova este într-adevăr Dumnezeul în care putem să ne punem încrederea.
De ce unii oameni nu îşi pun încrederea în Iehova
7. De ce a spus un bărbat că el se comporta „ca un spectator faţă de Martorii lui Iehova“?
7 Totuşi, sînt puţini oameni care îşi pun astăzi încrederea în Iehova! Chiar printre cei care au învăţat despre calităţile sale şi despre faptele sale măreţe, mulţi nu-şi pun deloc încrederea în el. Un articol apărut în revista U.S. Catholic din ianuarie 1979 spunea despre o astfel de persoană: „Fiind interogat în legătură cu preferinţele sale religioase, un bărbat a răspuns: «Eu mă comport ca un spectator faţă de Martorii lui Iehova.» Fiind rugat să explice punctul său de vedere, acesta a declarat: «Eu împărtăşesc părerea Martorilor lui Iehova asupra majorităţii convingerilor lor, dar nu vreau să mă ’trezesc cu mîinile legate‘.»“ Revista adăuga: „Un Martor al lui Iehova devotat nu are altceva de ales decît să se implice profund.“
8. Ce calităţi trebuie să aibă o persoană care vrea să ia atitudine pentru a-l servi pe Iehova?
8 De ce nu vor unii oameni să se ’trezească cu mîinile legate‘? Deoarece starea inimii lor nu este corespunzătoare; ei nu au „o dispoziţie corectă pentru viaţă eternă“ (Fapte 13:48). Aşa cum a remarcat Isus în parabola sa cu semănătorul, aceia care produc roade primesc cuvîntul adevărului într-o ’inimă excelentă şi bună‘ (Luca 8:15). Da, adevărul Cuvîntului lui Dumnezeu nu-i atrage pe cei care nu sînt sinceri sau sînt orgolioşi; trebuie deci ca ei să dea dovadă de sinceritate şi umilinţă pentru a putea să-l accepte (Iacob 4:6). În afară de aceasta, adevărul nu-i atrage pe oamenii care sînt drepţi în propriii lor ochi, ci pe cei care sînt conştienţi de necesităţile lor spirituale, care flămînzesc şi însetează după dreptate, şi care suspină şi gem la vederea tuturor lucrurilor detestabile care se comit în lumea de astăzi. — Matei 5:3, 6; Ezechiel 9:4.
Încrederea în Iehova duce la dedicare
9, 10. (a) Ce este necesar înainte ca o persoană să-şi poată pune încrederea în Iehova, şi cum reacţionează la predicare persoanele care au o stare corespunzătoare a inimii? (b) În cine exercită credinţă aceste persoane?
9 Înainte ca cineva să poată să-şi pună încrederea în Iehova, trebuie să audă despre el. Dar „cum îl vor invoca pe acela în care nu au crezut? Şi cum vor crede în acela despre care n-au auzit vorbindu-se? Şi cum vor auzi, fără cineva care să predice?“ (Romani 10:14). Întrucît slujitorii lui Iehova predică, cei care au o stare corespunzătoare a inimii reacţionează aşa cum au făcut mulţi oameni din Tesalonicul antic. Referindu-se la aceştia, Pavel a scris: „Atunci cînd aţi primit cuvîntul lui Dumnezeu, pe care l-aţi auzit de la noi, l-aţi acceptat nu ca pe cuvîntul oamenilor, ci aşa cum şi este în realitate, ca pe cuvîntul lui Dumnezeu, care este activ şi în voi, credincioşii.“ — 1 Tesaloniceni 2:13.
10 Învăţînd despre Iehova, astfel de persoane blînde exercită credinţă în el. Acest lucru este vital, deoarece „fără credinţă este imposibil să-[i] fim plăcuţi, deoarece acela care se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că el este şi că devine răsplătitorul acelora care îl caută cu seriozitate“ (Evrei 11:6). Este, de asemenea, esenţial să se exercite credinţă în Fiul lui Dumnezeu. „În nimeni altul nu există salvare, căci nu există nici un alt nume sub cer, care să fi fost dat printre oameni, prin care trebuie să fim salvaţi“, — da, nici un alt nume afară de acela al lui Isus Cristos. — Fapte 4:12.
11. Ce sfat dat de apostolul Petru va fi îndemnat să urmeze cineva care se încrede în Iehova?
11 O persoană care se încrede în Iehova, în Cuvîntul său şi în Fiul său Isus Cristos se simte îndemnată să urmeze sfatul pe care l-a dat Pavel evreilor din timpul său: „De aceea, căiţi-vă şi întoarceţi-vă, pentru a vă fi şterse păcatele, ca să vină de la persoana lui Iehova epoci de înviorare“ (Fapte 3:19). Acumulînd cunoştinţă despre Iehova şi despre legile sale, o persoană învaţă că voinţa lui Dumnezeu cu privire la ea este să devină un discipol al lui Isus Cristos. Aşa cum s-a exprimat Petru: „La [conduita] aceasta aţi fost chemaţi, deoarece şi Cristos a suferit pentru voi, lăsîndu-vă un model, ca să păşiţi cu atenţie pe urmele sale“ (1 Petru 2:21). Isus a arătat în mod clar ce include lucrul acesta cînd a spus: „Dacă vrea cineva să mă urmeze, să se renege pe sine, să-şi ia stîlpul de tortură şi să mă urmeze încontinuu“ (Matei 16:24). Aceasta înseamnă să ne dedicăm lui Iehova Dumnezeu, pentru a îndeplini voinţa sa şi pentru a călca pe urmele lui Isus Cristos.
Dedicarea nu este un angajament în plus
12. În ce sens este folosit adeseori termenul „angajament“ în creştinătate?
12 În creştinătate, termenul „angajament“ este folosit de repetate ori referitor la cineva care devine creştin. Astfel ni s-a spus că protestanţii din Statele Unite „pun accentul pe angajamentul faţă de Isus“. Un cleric romano-catolic a vorbit despre un „angajament faţă de catolicism“. Apărînd amestecul său în politică, un preot catolic a spus: „Politica a constituit o extindere a angajamentului meu de om al Bisericii.“ Cît despre anumite societăţi comerciale, ele îşi orientează publicitatea asupra acestei teme: „Noi ne angajăm faţă de clienţii noştri.“ Într-adevăr, putem să avem mai multe angajamente pe care trebuie să le onorăm în acelaşi timp: angajamente profesionale, angajamente impuse de viaţa în societate, angajamente politice sau religioase.
13. Ce semnifică dedicarea faţă de Iehova?
13 Dedicarea faţă de Iehova Dumnezeu nu este însă un angajament în plus. Un angajament constă doar în a „te lega printr-o promisiune sau printr-un legămînt“. Dar a te dedica înseamnă „a te dărui exclusiv serviciului sau închinării la o fiinţă divină sau la cult“. În loc să se dedice lui Dumnezeu, majoritatea oamenilor se mulţumesc să facă un simplu angajament; acesta este, probabil, motivul pentru care religia este pentru ei atît de asemănătoare cu o muzică de fond, plăcută la auz, dar neexercitînd nici o influenţă asupra faptelor lor.
14. De ce un simplu angajament nu este acceptabil în ochii lui Iehova?
14 A îndeplini voinţa lui Dumnezeu devine lucrul cel mai important pentru persoana care se dedică lui. Aceasta trebuie să respecte prima şi cea mai mare poruncă pe care a citat-o Isus cînd a zis: „Tu, să-l iubeşti pe Iehova, Dumnezeul tău, cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta şi cu toată puterea ta.“ Isus a scos în evidenţă caracterul exclusiv al serviciului pentru Dumnezeu prin aceste cuvinte: „Nimeni nu poate servi ca sclav la doi stăpîni; fiindcă sau îl va urî pe unul şi îl va iubi pe celălalt, sau se va ataşa de unul, dispreţuindu-l pe celălalt. Nu puteţi fi sclavi ai lui Dumnezeu şi ai bogăţiilor“ (Marcu 12:30; Matei 6:24). Este clar deci că un simplu angajament nu este acceptabil în ochii lui Iehova.
De ce scufundare?
15. Ce exemplu a dat Isus, demonstrîndu-şi public credinţa sa în Dumnezeu?
15 De ce trebuie simbolizată prin botez dedicarea făcută lui Dumnezeu? Dacă cineva vrea să devină Martor al lui Iehova, el nu are altă alternativă. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul că respectivul doreşte să fie cunoscut drept creştin, drept continuator al lui Cristos. Isus, „Martorul fidel“ al lui Iehova, ne-a dat el însuşi exemplu, botezîndu-se în rîul Iordan. Întrucît el îi boteza pe păcătoşii care se căiau, Ioan nu înţelegea de ce voia Isus să fie botezat, dar Fiul lui Dumnezeu i-a zis: „Lasă să fie aşa de data aceasta, fiindcă astfel se cuvine să îndeplinim tot ce este drept“ (Apocalips 1:5; Matei 3:13–17). Isus şi-a demonstrat public credinţa, prezentîndu-se pe sine însuşi lui Iehova, şi le-a dat astfel un exemplu tuturor celor care doresc să înfăptuiască voinţa divină.
16. Ce poruncă le-a dat Isus discipolilor săi cu referire la botez, şi ce arată că ei au ascultat de această poruncă?
16 Pe lîngă aceasta, cu puţin timp înainte de a se întoarce la Tatăl său în ceruri, Isus le-a dat discipolilor săi următoarea poruncă: „Duceţi-vă deci şi faceţi discipoli dintre oamenii tuturor naţiunilor, botezîndu-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al spiritului sfînt, învăţîndu-i să respecte toate lucrurile pe care vi le-am poruncit“ (Matei 28:19, 20). Cartea Faptelor atestă că discipolii zeloşi ai lui Isus au ascultat de această poruncă. — Fapte 2:40, 41; 8:12; 9:17, 18; 19:5.
17. De ce o simplă stropire cu apă nu poate fi considerată drept un botez valabil?
17 Cum se făcea pe timpul acela botezul? Stropind doar cu puţină apă deasupra capului, aşa cum se procedează în majoritatea bisericilor creştinătăţii? Bineînţeles că nu! După ce a fost botezat, Isus a ’ieşit din apă‘ lucru ce indică în mod clar faptul că el a fost scufundat (Marcu 1:9, 10). La urma urmelor, botezul nu putea să fie altceva, căci termenul grec tradus prin „botez“ înseamnă „a afunda, a scufunda“. — Fapte 8:36–39.
18. De ce scufundarea în apă este un simbol potrivit al dedicării faţă de Dumnezeu?
18 Sub acest aspect, botezul este un simbol foarte potrivit al dedicării. Dispariţia persoanei sub apă ilustrează bine faptul că ea moare în ceea ce priveşte modul ei de viaţă din trecut, şi reapariţia ei ilustrează faptul că ea consimte să aibă un mod de viaţă nou. La fel cum ceremonia de căsătorie îi ajută pe logodnici să înţeleagă importanţa unirii lor, tot la fel scufundarea în apă în faţa martorilor are toate şansele să lase o impresie de durată asupra candidatului la botez. Fără nici o îndoială, botezul ne ajută să înţelegem şi să nu uităm niciodată că dedicarea persoanei noastre lui Iehova este actul cel mai important din viaţa noastră, act prin care noi încetăm să mai servim propriilor noastre interese, pentru a servi intereselor lui Iehova Dumnezeu.
19. Arătaţi un motiv suplimentar pentru a face botezul.
19 Să nu uităm că botezul este indispensabil pentru a obţine o conştiinţă bună înaintea lui Iehova. Versetul de la 1 Petru 3:21 arată cu claritate acest fapt: „Ceea ce corespunde acestui lucru vă şi salvează acum, şi anume botezul (nu înlăturarea necurăţeniei cărnii, ci rugămintea făcută lui Dumnezeu pentru o conştiinţă bună), prin învierea lui Isus Cristos.“
La ce vîrstă?
20. De ce copiii mici nu trebuie să fie botezaţi?
20 Cuvintele lui Isus consemnate în Matei 28:19, 20 arată că numai discipolii trebuie să fie botezaţi. Aşadar, nici un nou-născut sau un copilaş nu îndeplineşte condiţiile biblice cerute candidaţilor la botez, căci nici unul dintre ei nu poate să exercite credinţă în Dumnezeu, Creatorul, în Cuvîntul său şi în Fiul său Isus Cristos; nici unul dintre ei nu poate să înţeleagă că spiritul sfînt este forţa activă a lui Dumnezeu, nici să se căiască de păcatele sale şi să facă promisiunea solemnă că va acţiona conform voinţei divine.
21. Este potrivit ca tinerii să fie botezaţi?
21 Se pare însă că unii Martori ai lui Iehova cad în cealaltă extremă şi aşteaptă ca, copiii lor să depăşească vîrsta adolescenţei pentru a aborda chestiunea botezului. Totuşi, se întîmplă din cînd în cînd că unii tineri decid din proprie iniţiativă să facă pasul botezului. De exemplu, un tînăr, fiul unui bătrîn dintr-o congregaţie, avea dorinţa sinceră de a se boteza. Tatăl său i-a rugat, prin urmare, pe alţi trei bătrîni să examineze cu el întrebările destinate celor care intenţionează să se boteze.a Concluzia lor a fost că, deşi foarte tînăr, el era calificat pentru a fi botezat şi putea să fie considerat drept un slujitor al lui Iehova. Recent, în Bahamas, o fetiţă în vîrstă de 10 ani, botezată, ai cărei părinţi sînt amîndoi slujitori cu timp integral, a frecventat Şcoala pentru pionieri.
22. Cînd părinţii edifică personalitatea creştină a copiilor lor, la ce se pot aştepta ei din partea acestora?
22 Se pare că unii părinţi nu-şi îndeplinesc aşa cum trebuie datoria lor cu privire la acest aspect. De exemplu, în ce măsură utilizează ei ’materiale care rezistă la foc‘ pentru a edifica personalitatea creştină a copiilor lor? (1 Corinteni 3:10–15). Pentru a ajunge la acest rezultat trebuie ca, mai întîi, închinarea la Iehova să ocupe cel mai important loc în viaţa lor proprie; de asemenea, trebuie ca ei să urmeze sfatul dat părinţilor în Deuteronom 6:6, 7 şi în Efeseni 6:4. Dacă ei se vor strădui să facă aceste lucruri, va trebui poate să-i reţină pe copiii lor să fie botezaţi prea devreme, în loc să-i împingă mai tîrziu de la spate să facă botezul.
23. Odată ce o persoană s-a dedicat lui Dumnezeu şi a făcut botezul, ce trebuie să facă ea în continuare?
23 Odată ce o persoană şi-a demonstrat încrederea sa în Iehova, dedicîndu-se lui şi fiind botezată, ea trebuie să continue să-şi demonstreze această încredere. Articolul următor, intitulat „Să fim colaboratori plini de încredere ai lui Iehova“, ne va arăta în ce constă lucrul acesta.
[Notă de subsol]
a Seria de întrebări la care trebuie să răspundă toţi aceia care doresc să fie botezaţi şi să devină Martori ai lui Iehova se găseşte în cartea Organizaţi pentru a ne efectua serviciul divin. Ea trebuie să fie pusă la dispoziţia persoanelor care se pregătesc în vederea botezului.
Cum aţi răspunde?
◼ Ce fapte demonstrează că ar fi o nebunie să ne punem încrederea în oameni?
◼ În ce fel calităţile şi felul de a acţiona al lui Iehova ne dau motive temeinice de a ne încrede în el?
◼ De ce faptul de a ne pune încrederea în Iehova pretinde dedicare şi nu numai un angajament?
◼ Cum pot părinţii să sădească în copiii lor dorinţa de a se dedica lui Iehova încă de la o vîrstă fragedă?
[Legenda ilustraţiei de la pagina 17]
Noi putem să ne punem încrederea în Iehova, marele nostru Eliberator