„Cine este sclavul fidel şi prevăzător?“

 1, 2. Ce mijloc foloseşte Isus pentru a ne hrăni în prezent şi de ce este vital să identificăm acest mijloc?

„DRAGI fraţi, nici nu mai ştiu de câte ori s-a întâmplat ca articolele pe care le-aţi pregătit să conţină exact informaţiile de care aveam nevoie cel mai mult la momentul respectiv.“ Astfel şi-a exprimat o soră aprecierea într-o scrisoare adresată fraţilor de la sediul mondial. Mulţi dintre noi am simţit uneori la fel. Însă acest lucru n-ar trebui să ne surprindă.

² Hrana spirituală pe care o primim la momentul potrivit este o dovadă că Isus, Capul congregaţiei, îşi respectă promisiunea de a ne hrăni. Pe cine foloseşte el în acest sens? Când a vorbit despre semnul prezenţei sale, Isus a spus că avea să folosească „sclavul fidel şi prevăzător“ pentru a le da „hrană la timpul potrivit“ servitorilor săi.a (Citeşte Matei 24:45–47.) Acest sclav fidel este mijlocul prin care Isus îi hrăneşte pe adevăraţii săi continuatori în timpul sfârşitului. Este vital să identificăm acest sclav. De ce? Deoarece spiritualitatea noastră şi prietenia noastră cu Dumnezeu depind de acest mijloc (Mat. 4:4; Ioan 17:3).

 3. Ce s-a spus în trecut în publicaţiile noastre în legătură cu ilustrarea despre sclavul fidel?

³ Cum ar trebui deci să înţelegem ilustrarea lui Isus despre sclavul fidel? În trecut, în publicaţiile noastre s-au spus următoarele: La Penticosta din 33 e.n., Isus a numit sclavul fidel peste servitorii săi. Sclavul îi reprezintă pe toţi creştinii unşi, priviţi ca grup, care au trăit sau trăiesc pe pământ la un moment dat, din 33 e.n. până în prezent. Servitorii îi reprezintă tot pe creştinii unşi, însă priviţi în mod individual. În 1919, Isus a numit sclavul fidel „peste toate bunurile sale“, adică toate lucrurile de pe pământ care au legătură cu Regatul. Însă, în urma unei reanalizări atente şi a meditării sub rugăciune, am constatat că este necesară o clarificare a înţelegerii cuvintelor lui Isus cu privire la sclavul fidel şi prevăzător (Prov. 4:18). Să analizăm această ilustrare şi să vedem cum ne influenţează ea pe fiecare dintre noi, indiferent că avem speranţă cerească sau pământească.

 4–6. De ce putem conchide că ilustrarea lui Isus despre sclavul fidel a început să se împlinească numai după 1914?

⁴ Contextul arată că ilustrarea despre sclavul fidel şi prevăzător n-a început să se împlinească la Penticosta din 33 e.n, ci în timpul sfârşitului. Să vedem cum ne ajută Scripturile să ajungem la această concluzie.

⁵ Ilustrarea despre sclavul fidel face parte din profeţia lui Isus despre „semnul prezenţei [sale] şi al încheierii acestui sistem“ (Mat. 24:3). Prima parte a profeţiei, consemnată în Matei 24:4–22, are două împliniri: prima, între anii 33 şi 70 e.n., iar a doua, la o scară mult mai mare în zilele noastre. Înseamnă aceasta că şi cuvintele lui Isus despre sclavul fidel au două împliniri? Nu.

⁶ Începând de la cuvintele consemnate în Matei 24:29, Isus se concentrează asupra evenimentelor care urmau să aibă loc în zilele noastre. (Citeşte Matei 24:30, 42, 44.) Vorbind despre ceea ce se va întâmpla în timpul necazului celui mare, el a spus că oamenii „îl vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului“. Apoi, avându-i în minte pe cei care urmau să trăiască în zilele din urmă, el a îndemnat la vigilenţă, spunând: „Nu ştiţi în ce zi vine Domnul vostru“ şi „Fiul omului vine la o oră la care nu vă gândiţi“.b Isus a menţionat ilustrarea despre sclavul fidel în acest context, şi anume când a vorbit despre evenimentele care urmau să aibă loc în zilele din urmă. Aşadar, putem conchide că ilustrarea lui Isus despre sclavul fidel a început să se împlinească numai după ce au început zilele din urmă, în 1914. De ce este logică această concluzie?

 7. Ce întrebare importantă a apărut după ce a început perioada secerişului şi de ce?

⁷ Să ne gândim pentru o clipă la întrebarea lui Isus: „Cine este sclavul fidel şi prevăzător?“. În secolul I, nu exista niciun motiv pentru a ridica o astfel de întrebare. După cum am văzut în articolul anterior, apostolii puteau face miracole şi chiar puteau transmite daruri miraculoase ca dovadă că aveau sprijinul lui Dumnezeu (Fap. 5:12). Aşadar, în acea vreme, nimeni nu avea motive să se întrebe pe cine a numit Isus în fruntea lucrării. Însă, în 1914, situaţia era foarte diferită. În acel an a început perioada secerişului. Sosise, în sfârşit, timpul ca grâul şi neghina să fie separate (Mat. 13:36–43). Întrucât începuse perioada secerişului, a apărut următoarea întrebare importantă: Având în vedere că existau mulţi creştini falşi care pretindeau că sunt adevăraţii continuatori ai lui Isus, cum putea fi identificat grâul, sau creştinii unşi? Ilustrarea lui Isus despre sclavul fidel a oferit răspunsul. Continuatorii unşi ai lui Cristos aveau să fie creştinii bine hrăniţi din punct de vedere spiritual.

 8. De ce este potrivit ca sclavul fidel să fie alcătuit din creştini unşi?

⁸ Sclavul fidel este alcătuit numai din creştini unşi care se află pe pământ. Aceştia sunt numiţi „o preoţie regală“, care a primit misiunea ‘să anunţe pretutindeni virtuţile celui care i-a chemat din întuneric la lumina sa minunată’ (1 Pet. 2:9). Este cât se poate de potrivit ca membrii acestei ‘preoţii regale’ să fie direct implicaţi în instruirea fraţilor de credinţă în ce priveşte adevărul (Mal. 2:7; Rev. 12:17).

 9. Este sclavul fidel alcătuit din toţi creştinii unşi? Explicaţi.

⁹ Este sclavul fidel alcătuit din toţi creştinii unşi care se află pe pământ? Nu. Adevărul este că nu toţi creştinii unşi au un rol în furnizarea hranei spirituale fraţilor de credinţă de pretutindeni. Din clasa grâului fac parte fraţi unşi care slujesc probabil ca bătrâni sau slujitori auxiliari în congregaţiile lor. Ei îi învaţă pe alţii din casă-n casă şi în congregaţie şi urmează cu loialitate îndrumarea primită de la sediul mondial. Însă ei nu au un rol în furnizarea hranei spirituale congregaţiei mondiale. De asemenea, printre cei unşi se numără şi unele surori umile, care n-ar încerca niciodată să-şi asume rolul de învăţători în congregaţie (1 Cor. 11:3; 14:34).

10. Cine este sclavul fidel şi prevăzător?

¹⁰ Cine este deci sclavul fidel şi prevăzător? În armonie cu modelul lui Isus, care a hrănit mulţi oameni prin intermediul câtorva, acest sclav este alcătuit dintr-un mic grup de fraţi unşi care sunt direct implicaţi în pregătirea şi furnizarea hranei spirituale în timpul prezenţei lui Cristos. Pe parcursul zilelor din urmă, fraţii unşi care alcătuiesc sclavul fidel au slujit împreună la sediul mondial. În ultimii ani, acest sclav a fost Corpul de Guvernare al Martorilor lui Iehova. Să remarcăm totuşi că termenul „sclav“ din ilustrarea lui Isus apare la singular, indicând că este vorba despre un sclav colectiv. Aşadar, membrii Corpului de Guvernare iau decizii împreună, ca grup.

11, 12. a) Care sunt cele două numiri pe care le primeşte sclavul fidel şi prevăzător? b) Când a numit Isus sclavul fidel peste servitorii săi şi pe cine a ales el?

¹¹ Este demn de remarcat că, în ilustrarea lui Isus, sclavul fidel şi prevăzător primeşte două numiri. Prima este peste servitori, iar a doua, peste toate bunurile stăpânului. Întrucât ilustrarea se împlineşte numai în timpul sfârşitului, înseamnă că ambele numiri aveau să fie făcute după ce a început prezenţa lui Isus cu putere regală în 1914.

¹² Când a numit Isus sclavul fidel peste servitorii săi? Pentru a găsi răspunsul, trebuie să ne întoarcem la anul 1914, când a început perioada secerişului. Aşa cum am văzut, la vremea aceea existau multe grupări religioase care pretindeau că sunt creştine. Din care grupare urma Isus să aleagă şi să numească sclavul fidel? La această întrebare s-a răspuns după ce Isus şi Tatăl său au venit şi au inspectat templul, sau măsurile de ordin spiritual luate în vederea închinării, începând din 1914 până în prima parte a anului 1919 (Mal. 3:1).c Ei s-au bucurat să găsească un mic grup de Studenţi în Biblie loiali care arătau că îl iubeau din inimă pe Iehova şi preţuiau Cuvântul său. Bineînţeles, aceştia au avut nevoie să fie purificaţi în unele privinţe; însă ei au reacţionat cu umilinţă de-a lungul unei scurte perioade de încercare şi rafinare (Mal. 3:2–4). Acei Studenţi în Biblie fideli erau grâul. În 1919, într-o perioadă de reînsufleţire spirituală, Isus a ales dintre aceştia câţiva fraţi unşi capabili care să fie sclavul fidel şi prevăzător şi i-a numit peste servitorii săi.

13. Cine se numără printre servitori şi de ce?

¹³ Însă cine sunt servitorii? Simplu spus, cei care primesc hrană. În prima parte a zilelor din urmă, toţi servitorii erau creştini unşi. Mai târziu, printre servitori au ajuns să se numere şi membrii marii mulţimi de alte oi. În prezent, aceştia alcătuiesc marea majoritate a ‘turmei’ aflate sub conducerea lui Cristos (Ioan 10:16). Ambele grupuri se bucură de aceeaşi hrană spirituală pe care sclavul fidel o dă la timpul potrivit. Ce se poate spune despre membrii Corpului de Guvernare, care alcătuiesc în prezent sclavul fidel şi prevăzător? Şi ei trebuie să fie hrăniţi din punct de vedere spiritual. De aceea, ei recunosc cu umilinţă că, priviţi în mod individual, sunt servitori, la fel ca toţi ceilalţi continuatori adevăraţi ai lui Isus.

14. a) Ce responsabilitate are sclavul fidel şi ce presupune aceasta? b) Ce avertisment a dat Isus sclavului fidel şi prevăzător? (Vezi chenarul „Dacă sclavul acela rău. . .“)

¹⁴ Isus i-a încredinţat sclavului fidel şi prevăzător o responsabilitate importantă. În timpurile biblice, un sclav demn de încredere era administratorul casei (Luca 12:42). Astfel, sclavul fidel şi prevăzător are responsabilitatea de a administra casa credinţei. Această responsabilitate presupune supravegherea unor proprietăţi şi bunuri, a lucrării de predicare, a programelor pentru congrese şi a producerii de publicaţii biblice care să fie folosite în predicare, la studiul personal şi la întrunirile congregaţiei. Servitorii depind de toate măsurile spirituale luate de sclavul fidel.

15, 16. Când numeşte Isus sclavul fidel peste toate bunurile sale?

¹⁵ Când face Isus a doua numire, cea „peste toate bunurile sale“? Isus a spus: „Fericit este sclavul acela dacă stăpânul lui, la venire [literalmente, „odată sosit“], îl va găsi făcând aşa! Adevărat vă spun că-l va numi peste toate bunurile sale“ (Mat. 24:46, 47). Să remarcăm că Isus face a doua numire după ce vine şi îl găseşte pe sclav „făcând aşa“, adică dând cu fidelitate hrană spirituală. Aşadar, avea să treacă un timp între cele două numiri. Pentru a înţelege cum şi când numeşte Isus sclavul peste toate bunurile sale, trebuie să ştim două lucruri: când vine Isus şi ce includ bunurile sale.

¹⁶ Când vine Isus? Putem găsi răspunsul în contextul cuvintelor sale. Să ne amintim că în versetele anterioare în care se vorbeşte despre ‘venirea’ lui Isus, acest termen se referă la timpul când el vine să pronunţe şi să execute judecata la sfârşitul acestui sistem (Mat. 24:30, 42, 44).d Aşadar, ‘venirea’, sau ‘sosirea’, lui Isus menţionată în ilustrarea despre sclavul fidel are loc în timpul necazului celui mare.

17. Ce includ bunurile lui Isus?

¹⁷ Ce includ „toate bunurile“ lui Isus? Când a folosit termenul „toate“, Isus nu a dat o explicaţie suplimentară prin care să limiteze bunurile la lucruri pământeşti. De fapt, Isus are o mare autoritate în cer. El a spus: „Toată autoritatea mi-a fost dată în cer şi pe pământ“ (Mat. 28:18; Ef. 1:20–23). În prezent, printre bunurile sale se numără şi Regatul Mesianic, care îi aparţine începând din 1914 şi pe care îl va împărţi cu continuatorii săi unşi (Rev. 11:15).

18. De ce va fi Isus bucuros să numească sclavul fidel peste toate bunurile sale?

¹⁸ Având în vedere ideile analizate, ce concluzie putem trage? Când va veni să execute judecata în timpul necazului celui mare, Isus va găsi sclavul fidel dându-le cu loialitate servitorilor săi hrană spirituală la timpul potrivit. De aceea, Isus va fi bucuros să facă a doua numire, cea peste toate bunurile sale. Creştinii unşi care alcătuiesc sclavul fidel vor primi această numire când li se va da răsplata cerească, devenind astfel coregenţi cu Cristos.

19. Primeşte sclavul fidel în cer o răsplată mai mare decât ceilalţi creştini unşi? Explicaţi.

¹⁹ Înseamnă oare că sclavul fidel primeşte în cer o răsplată mai mare decât ceilalţi creştini unşi? Nu. O răsplată promisă cu o anumită ocazie unui grup mic poate să fie împărţită în cele din urmă şi altora. De exemplu, să ne amintim ce le-a spus Isus celor unsprezece apostoli fideli în noaptea dinaintea morţii sale. (Citeşte Luca 22:28–30.) Isus a promis acestui mic grup de bărbaţi o mare răsplată pentru fidelitatea lor. Ei vor sta pe tronul său şi vor avea autoritate regală. Însă, după câteva decenii, Isus a arătat că toţi cei 144 000 vor sta pe tronuri şi vor domni alături de el (Rev. 1:1; 3:21). În mod asemănător, după cum este consemnat în Matei 24:47, el a promis că un mic grup de bărbaţi — fraţii unşi care alcătuiesc sclavul fidel — vor fi numiţi peste toate bunurile sale. În realitate, toţi cei 144 000 vor avea o mare autoritate în cer (Rev. 20:4, 6).

20. a) De ce a numit Isus sclavul fidel? b) Ce eşti hotărât să faci?

²⁰ Prin intermediul sclavului fidel şi prevăzător, Isus urmează modelul pe care l-a stabilit în secolul I: el hrăneşte mulţi oameni prin intermediul câtorva. Isus a numit sclavul fidel pentru a se asigura că adevăraţii săi continuatori — indiferent că fac parte dintre cei unşi sau dintre alte oi — vor primi cu regularitate hrană spirituală la timpul potrivit pe parcursul zilelor din urmă. Aşadar, să fim hotărâţi să arătăm apreciere susţinându-i cu loialitate pe fraţii unşi care alcătuiesc sclavul fidel şi prevăzător! (Evr. 13:7, 17)