Rugăciunea în aceste zile din urmă

„Menţineţi-vă prin urmare treji, făcind tot timpul implorări“. — Luca 21:36

 ¹ (a) Unde face Luca prima referire la rugăciune sau „implorare“? (b) Cum a răspuns Isus la cererea: „Doamne, învaţă–ne cum să ne rugăm?

RUGĂClUNEA este menţionată la începutul Evangheliei lui Luca cu referire la implorarea adresată lui Dumnezeu de către Zaharia (la capitolul 1, versetul 13). La capitolul 11 ea este tratată însă ceva mai pe larg de către Isus care discută asupra acestui subiect. La început Isus răspunde la cererea făcută de către unul dintre discipolii săi: „Doamne, învaţă–ne cum să ne rugăm, aşa cum şi-a învăţat şi Ioan discipolii“ (Luca 11:1). Isus a răspuns astfel:

„Ori de cîte ori vă rugaţi, spuneţi: ‘Tată, să-ţi fie numele sfinţit. Să vină regatul tău. Dă-ne pîinea noastră pentru această zi, potrivit necesităţilor zilei. Şi iartă-ne păcetele noastre, pentru că şi noi înşine iertăm pe oricine ne este dator, şi nu ne duce în ispită’“. — Luca 11:2–4.

 2. (a) Astfel cum este onorat numele lui Dumnezeu şi în armonie cu ce texte scripturale? (b) Ce situaţie contrară există în lume şi cum va fi ea remediată?

² Ca şi textele Biblice din 1 Regi 8:41–43 şi Isaia 56:6–8, menţionate în articolul precedent, se poate observa şi aici prioritatea pe care o acordă Isus numelui Tatălui său. Categoric că numele lui Iehova nu este sfinţit în lumea de astăzi. Spiritul naţionalist, spiritul de luptă pentru întîietate şi de slăbiciune faţă de sine (de autoindulgenţă), înclinaţia de a se declara mulţumiţi cu „o formă de ataşament religios dar dovedindu-se falşi faţă de puterea ei“, şi alte condiţii de felul acesta fac ca numele lui Dumnezeu să fie ocărît şi dezonorat sau ignorat cu desăvîrşire (2 Tim. 3:5). Astfel Dumnezeu trebuie să-şi sfinţească numele ca răspuns la aceasta rugăciune (Ezech. 36:23). Stările degradante de lucruri vor fi remediate atunci cînd regatul lui Dumnezeu în mîiinile lui Isus Cristos, va intra în acţiune împotriva naţiunilor şi a stăpînitorilor lor, după cum este descris cu vioiciune în Psalmul 2.

 3. Ce avertisment şi ce promisiune în acest sens exprimă Petru?

³ Aceste lucruri au loc în ziua lui Iehova care este atît de aproape acum, după cum arată cu claritate profeţia biblică în curs de împlinire. De aceea vom face bine să dăm atenţie îndemnului şi avertismentului inspirat a lui Petru:

„Aşteptînd şi ţinînd bine în minte prezenţa zilei lui Iehova prin care cerurile fiind cuprinse de flăcări vor fi dizolvate iar elementele, fiind încălzite intens, se vor topi! Dar conform promisiunii lui, noi aşteptăm ceruri noi şi un pămînt nou iar în acestea va locui dreptatea. În consecinţă, prea iubitilor, întru-cît aşteptaţi aceste lucruri, faceţi tot posibilul ca la urmă să fiţi găsiţi de el fără pată, ireproşabili şi în pace“. — 2 Petr. 3:12–14

 4. Care sînt primele două cereri, strîns legate, din Rugăciunea Domnului şi cum ne ajută ele cu referire la celelalte cereri?

⁴ Cînd toate acestea lucruri vor fi înfăptuite, numele lui Dumnezeu va fi pe deplin justificat şi sfinţit. Iată de ce în rugăciunea Domnului din Luca 11:2 aceste două cereri sînt strîns legate şi apar pe primul plan. Acestea sînt într-adevăr evenimente importante pentru zilele noastre şi pentru viitorul apropiat. Tinindu-le bine în minte, vom fi ajutaţi să ne însuşim un punct de vedere mai echilibrat cu privire la necesităţile noastre personale de fiecare zi şi la problemele care sînt menţionate în planul secund al acelei rugăciuni. În loc să devenim preocupaţi de sine, lucru care a atît de uşor, noi ne vom întreba mai întîi: Ce atitudine şi ce mod de acţiune din partea mea vor fi în armonie cu voinţa lui Dumnezeu după cum este schiţat în Cuvîntul său şi, în consecinţă, vor onora numele său?

PERSISTENŢA INDRĂZNEAŢĂ NE ESTE DE FOLOS

 5. (a) Care este regula generală în ilustrările lui Isus în ce priveşte personajele folosite? Citează un exemplu. (b) Ce personaje se pot vedea în ilustrarea din Luca 11:5–8, şi ce rol joacă ele?

⁵ După cele de mai sus, Luca nerelatează apoi o ilustrare a lui Isus, care conţine o neobişnuită particularitate. În general, cînd într-o ilustrare sînt folosite unul sau mai multe personaje fiecare din ele îi corespunde foarte bine unuia din cei înfăţişaţi prin asemenea personaje. Dacă, de pildă, este portretizat Tatăl, ca în ilustrarea despre fiul risipitor din Luca 15:11–32, atunci nu întîmpinăm nici o dificultaze în a vedea cum tatăl acelui fiu, prin cea ce spune şi face, îl înfăţişează în mod adecvat pe Tatăl ceresc. Nu se poate spune înşa acelaşi lucru şi în cazul următoarei ilustrări ai lui Isus:

„Dacă unul dintre voi are un prieten, şi se duce la el la miezul nopţii şi-i zice: Prietene, împrumută-mi trei pîini, căci a venit la mine de pe drum un prieten al meu, şi n-am ce-i pune înainte; şi dacă dinlăuntrul casei lui, prietenul acesta îi răspunde: Nu mă tulbura; acum uşa este încuiată, copiii mei sînt cu mine în pat, nu pot să mă scol să-ţi dau pîini, — vă spun, chiar dacă nu s-ar scula să i le dea, pentru că-i este prieten, totuşi, măcar pentru stăruinţa lui supărătoare (datorită îndrăzneţei sale persistenţe, NWT) tot e va scula şi-i va da tot ce-i trebuie.“ — Luca 11:5–8 T.N.R.

 6. În ce fel se află un anumit personaj din aceasta ilustrare, în contrast cu Iehova şi ce a subliniat Isus prin aceasta?

⁶ Vedem aici că personajul care este în situaţia de satisface nevoile solicitantului mai întîi a refuzat categoric să acţioneze spunînd: „Nu mă tulbura“. În loc să se dovedească asemănător Tatălui ceresc, se află într-un puternic contrast cu el. În felul acesta ideea ilustrării este scoasă în evidenţă cu mai multă putere. Dacă omul care se urcase deja în pat cu familia ca ar fi fost dispus să se scoale imediat şi să-i dea cele necesare, nu ar mai fi fost nevoie de nici o „îndrăzneaţă stăruinţă“ din partea solicitantului. Aceasta e ideea pe care a subliniat-o Isus.

 7, 8. În ce mod au confirmat lucrul acesta cuvintele lui Isus care au urmat după ilustrare şi în ce fel ne încurajează foarte mult acest fapt?

⁷ Faptul acesta e limpede confirmat de următoarele cuvinte ale lui Isus: „În consecinţă, spun: Continuaţi să cereţi şi vi se va da; continuaţi să căutaţi şi veţi găsi; continuaţi să bateţi şi vi se va deschide“ (Luca 11:9). Apoi, tot prin modalitatea contrastelor, el conchide: „De aceea, dacă voi, care sînteţi răi, ştiţi (cum) să le daţi daruri bune copiilor voştri, cu cît mai mult Tatăl din ceruri va da spiritul sfînt celor care i-l ceri“. — Luca 11:13.

⁸ Gîndiţi-vă acum la omul care „datorită îndrăzneţei sale persistente“ a obţinut, şi încă la miezul nopţii, lucrurile de care avea nevoie! A rentat, deci, ca el să fie stăruitor. Avem astfel o puternică încurajare de a pune în practică propriul fel de aplicare pe care a dat-o Isus ilustrării sale: „Continuaţi să cereţi . . . să căutaţi . . . să bateţi! Nu renunţaţi să vă rugaţi sau să slăbiţi în credinţă din cauza stăruitoarei împotriviri faţă de lucrarea voastră de predicare a Regatului sau de forma de discipoli, sau cauzată de faptul că locuiţi într-o casă dezbinată, sau pentru că aveţi de luptat cu anumite slăbiciuni personale care sînt înrădăcinate mai adînc decît v-aţi fi putut închipui.

 9. Ce exemple de stăruinţă în rugăciune şi în acţiune sînt notate la Fapte 4:24–30 şi la Fapte 5:41–42?

⁹ Un excelent exemplu de asemenea stăruinţă în rugăciune, sustinută de acţiuni corespunzătoare, se poate vedea în zilele de la început ale adunării creştine. Cînd Petru şi Ioan au relatat despre opoziţia pe care au întîmpinat-o din partea Sanhedrinului, ei au rostit o rugăciune comună, exprimată prin cuvintele din Fapte 4:24–30, şi mai ales prin cele din versetul 29: „Iar acum, Iehova, ia aminte la ameninţările lor şi acordă-le sclavilor tăi (putere) să continue să vorbească (despre) cuvîntul tău cu toată îndrăzneala“. Nu mult timp după aceea, cînd toţi apostolii au fost biciuiţi după următoarea înfăţişare înaintea Sanhedrinului, relatarea din Fapte 5:41, 42 spune: „Ei au plecat dinaintea soborului (Sanhedrinului, NWT) şi s-au bucurat că au fost învredniciţi să fie batjocoriţi pentru numele lui. Şi în fiecare zi, în templu şi acasă, (din casă-n casă, NWT) nu încetau să înveţe pe oameni şi să vestească evanghelia lui Isus Cristos (să anunţe vestea bună despre Cristos Isus, NWT)“. Nici unul dintre acei apostoli nu avusese parte de o mai stăruitoare împotrivire decît apostolul Pavel, iar el a continuat să ne exprime astfel: „Am putere pentru toate lucrurile în virtutea aceluia care îmi acordă putere“. — Filip. 4:13.

„NECESITATEA DE A NE RUGA INTOTDEAUNA ŞI DE A NU RENUNŢA“

10. Ce cuvinte ale lui Isus, premergătoare unei alte ilustrări care scoate în evidenţă rugăciunea, relatează Luca, şi spre ce dublă împlinire arată?

¹⁰ Cînd era pe aproape de sfîrşitul slujbei sale pămînteşti Isus a dat încă un şi mai izbitor exemplu de utilizare a unui contrast într-o ilustrare, în scopuri de accentuare, după dum notează Luca: „Apoi el (Isus) a continuat să le spună o ilustrare cu privire la necesitatea de a se ruga întotdeauna şi de a nu renunţa“ (Luca 18:1). Dar mai întîi vom examina ce anume de dus la rostirea acestei ilustrări (este interesant faptul că Luca menţionează adeseori motivul pentru care au fost date unele ilustrări, după cum se poate vedea la Luca 18:9 şi 19:11). Intorcîndu-ne la Luca 17:22–37, observăm că Luca relatează cea ce a spus Isus privitor la împrejurările predominante în vremea cînd va fi el „respins de aceasta naţiune“ (Luca 17:25). Chiar dacă aceste cuvinte ale lui Isus, corespunzînd în parte cu Matei capitolul 24, au avut o împlinire în zilele sale, ducînd la sfîrşitul acelui sistem iudaic de lucruri, ale au o şi mai mare împlinire în zilele noastre, în acest „timp al sfîrşitului“, cu privire la sistemul de lucruri din prezent. — Dan. 12:4.

11. (a) În ce fel constituie, împrejurările de astăzi o paralelă a zilelor lui Noe şi Lot? (b) Spre ce şi-a îndreptat Isus în mod deosebit atenţia, şi îşi găseşte aceasta situaţie o paralelă în zilele noastre?

¹¹ Şi care sînt împrejurările predominante printre oamenii acestei generaţii de astăzi? Ei bine, lucrurile devin pe zi ce trece tot mai asemănătoare celor din zilele lui Noe cînd „Dumnezeu s-a uitat spre pămînt şi iată că pămîntul era stricat; căci orice făptură (toată carnea, NWT) îşi stricase calea pe pămînt“, iar pămîntul era „plin de silnicie“ (de violenţă, NWT) (Gen. 6:12, 13, T.N.R.). Dar Isus nu a făcut nici o referire la acele lucruri, ci, a menţionat în schimb altceva, de o mult mai mare importanţă. Ce anume? Oamenii erau foarte ocupaţi atunci şi cît se poate de mulţumiţi cu deprinderile zilnice legate de asemenea preocupări cum sînt: mîncarea, băutura, însuratul şi măritatul. „La fel a fost şi în zilele lui Lot“, cînd se mai adaugă şi alte lucruri în plus, cum sînt cumpărarea şi vînzarea, plantatul şi siditul (Luca 17:26–29). În loc să fie preocupaţi şi alarmaţi de predominarea răului şi violenţei atitudinea lor se remarca prin apatie sau indiferenţă. Cît despre marea mărturie depusă de Noe, atît prin cuvînt cît şi prin faptul construirii corăbiei, ei (oamenii) n-au ştiut (n-au observat, NWT) nimic“ (Mat. 24:39; 2 Petr. 2:5). Desigur că acelaşi lucru se poate spune şi despre atitudinea oamenilor de astăzi, în general, mai ales în ce priveşte intensa mărturie mondială a Regatului lui Dumnezeu, după cum s-a prezis la Matei 24:14. Pe cei mai mulţi pur şi simplu nu-i interesează; ei au mult prea multe alte lucruri cu care îşi ocupă timpul şi atenţia. Observă, de asemenea importantul detaliu scos în evidenţă de Isus cu privire la ambele perioade mai sus menţionate, şi anume că executarea judecăţii finale a venit printr-o uluitoare surprindere „şi i-a nimicit pe toţi“. — Luca 17:27, 29.

12. Ce putem învăţa şi pune în practică, bazîndu-ne pe Luca 17:31–37?

¹² Avem convingerea că te afli printre relativ puţinii oameni care sînt preocupaţi de situaţia din lumea de astăzi şi că eşti dispus să acorzi atenţie la cea ce are de spus Cuvintul lui Dumnezeu cu privire la aceste lucruri. Dacă, aşa cum s-a arătat la Luca 17:31–37, vezi necesitatea de a înceta să mai fi o parte sau un sprijinito al prezentului sistem de lucruri, şi nu mai cauţi să îţi „păstrezi sufletul (viaţa) în siguranţă“, numai în interesul tău, atunci nu mai pierde timp. Ia poziţie de partea lui Iehova şi a Regatului său. Incredinţează-ţi lui Iehova perspectivele tale de viaţa atît din prezent cît şi din viitor, consacrîndu-te să faci voia lui. Nu mai privi cu jind înapoi, la cea ce ai lăsat în urma ta. „Aduceţi-vă aminte de soţia lui Lot“ (Luca 17:32). În schimb, identifică-te cu aceia care, aşa cum a spus Isus „nu sînt o parte a lumii, după cum nici cu nu sînt o parte a lumii“. — Ioan 17:14–17.

13. Care sînt principalele probleme din ilustrare de la Luca 18:2–5?

¹³ Revenind acum la ilustrarea de la Luca 18:2–5, există aici din nou un solicitant, de aceasta dată o văduvă, precum şi un bărbat care este în situaţia de a-i satisface necesităţile, şi acesta e zugrăvit drept un „judecător care nu se teme de Dumnezeu şi nu are nici un respect faţă de oameni“. În cele din urmă, dezgustat s-a văzut nevoit să-i facă dreptate, „numai pentru că“ — a zis el — „văduva aceasta mă tot necăjeşte“. Nu încape nici o îndoială că acest fapt s-a datorat stăruinţei sale care ilustrează „necesitatea de a ne ruga întotdeauna şi de a nu renunţa“.

14. (a) Ce a spus Isus că va face Dumnezeu în contrast cu judecătorul nedrept? (b) Ce putem învăţa din aceasta cu privire la factorii de timp?

¹⁴ Judecătorul acesta se aseamănă cu bărbatul din Luca 11:7, căci aici vedem din nou un deplin contrast cu felul de a fi a lui Dumnezeu. Remarcaţi de asemenea şi comentariile care urmează, ale lui Isus cu privire la ce va face Dumnezeu, punîndu-l în contrast cu acel judecător „nedrept“. Dumnezeu „va face dreptate aleşilor lui, . . . măcar că zăboveşte (este îndelung răbdător, NWT) faţă de ei“. El va face aceasta „în curînd (în grabă, NWT“ (Luca 18:6–8, T.N.R.). Avem mult de învăţat din aceste comentarii. Iată de ce trebuie să căutăm să privim toate lucrurile din punctul d vedere al lui Dumnezeu, fie în probleme personale, fie în realizarea scopului său. După cum a explicat Petru, „Iehova nu este lent cu privire la promisiunea sa, aşa după cum consideră unii oameni (că este vorba de) încetineală, ci el este răbdător cu voi (cu poporul lui Dumnezeu), pentru că el nu doreşte să fie nimeni nimicit ci doreşte ca toţi să ajungă la căinţă“. Şi după cum a raportat profetul cuvintele lui Iehova privitoare la împlinirea viziunii, „Chiar dacă întîrzie, continuaţi să o aşteptaţi; pentru ca ea va deveni negreşit realitate. Ea nu va întîrzia“. — 2 Petru 3:9; Hab. 2:3; vezi şi Apoc. 6:10, 11.

15. Cum se aplică aceasta la problemele personale, şi ce trebuie evitat?

¹⁵ În problemele personale putem fi siguri că orice aparenţă de întîrziere a răspunsului la cererile noastre nu ne datoreşte incapacităţii sau lipsei de bunăvoinţă din partea lui Dumnezeu. Dacă, asemenea văduvei suferim nedreptate sau persecuţie, cum vom manifesta noi credinţă că se va face dreptate? Noi nu trebuie doar să continuăm să ne rugăm, ci şi să ne păstrăm un mod credincios de acţiune. Dacă facem compromis pentru a evita persecuţia, atunci, desigur, nu va mai fi nici o nevoie să mai continuăm să ne rugăm. Aceasta ar trăda nu numai lipsă de credinţă, ci ar avea ca rezultat şi pierderea dovezilor că mai sîntem servi creştini ai lui Dumnezeu. — 2 Cor. 11:23–27; 2 Tim. 3:12.

16. Cum poate fi considerată întrebarea de la Luca 18:8 ca o provocare personală din care avem de profitat?

¹⁶ Faptul că Isus îşi încheie comentariile cu o întrebare ar putea să pară ciudat. Iată care este acea întrebare: „Dar cînd va sosi Fiul omului, va găsi el oare, într-adevăr, credinţă pe pămînt? (Luca 18:8) El a lăsat întrebarea fără răspuns. Chiar dacă s-ar părea că din aceasta întrebare se subînţelege că în acel timp (al sosirii lui Isus) credinţă nu va fi abundentă, totuşi nu putem trage concluzia că nu se va găsi deloc şi nicăieri pe pămînt credinţă adevărată. În schimb putem considera că aceasta este o provocare ce ne vizează personal. Indiferent de cîtă vreme sîntem servi consacraţi al lui Iehova, totuşi nu ar trebui să fim prea încrezători în sine (1 Cor. 10:12, 13). Noi trebuie să urmăm nu numai sfatul lui Isus consemnat la Luca 11:9 de a continua să cerem — să căutăm — să batem, cu şi acela al cărui importanţă şi necesitate în zilele noastre a subliniat-o Isus cînd a zis că trebuie să „cintinuăm să privim, să continuăm să rămînem treji . . . să continuăm să veghem“. Aceasta pretinde stăruinţă în toate lucrurile, pretinde rezistenţă la presiunile care rezultă din indiferenţă şi împotrivire, şi, în sfîrşit mai pretinde şi învingerea slăbiciunilor lăuntrice. — Marc. 13:32–37; 14:38.

17. În primul rînd pentru ce lucruri ar trebui să ne rugăm şi conform cărui exemplu?

¹⁷ Continuaţi să vă rugaţi cu credinţă, ca să vă puteţi dovedi loiali şi să nu daţi înapoi (Evr. 10:39). Continuaţi să vă rugaţi în încercările aspre aşa cum a făcut şi Isus în ceasul celei mai critice situaţii prin care a trecut el, cerînd ca mai presus de orice altceva să se facă voia lui Dumnezeu (Mat. 26:38–44). Lui Dumnezeu îi sînt foarte plăcute asemenea rugăciuni. El ne permite ca noi în calitate de solicitanţi, să ne manifestăm interesul nostru adînc, intensitatea dorinţei noastre şi sinceritatea motivelor de care sîntem enigmaţi. Cu toate că este îndelung răbdător, el îşi va îndeplinii în grabă judecata, atunci cînd timpul va fi copt pentru el. — Ps. 55:16, 17; Rom. 1:9, 12.

„FIŢI TREJI, FĂCIND TOT TIMPUL IMPLORĂRI“

18. (a) Ce a arătat avertismentul şi indemnul dat de Isus în închierea profeţiei sale? (b) În ce fel putem scăpa de tot ce este „hotărît să se întîmple“?

¹⁸ Potrivit cu cele de mai sus, Evanghelia lui Luca consemnează cum Isus, închoindu-şi profeţia privitoare atît la zilele lui cît şi la ale noastre, a avertizat împotriva autoindulgenţei sau slăbiciunii faţă de sine şi împotriva primejdiei de a ne „îngreuna inimile prin consumarea excesivă de mîncare şi băutură şi prin îngrijorările vieţii, astfel încît acea zi (a judecăţii finale) să vină pe neaşteptate peste (noi) ca un lat“. El a spus apoi cu putere: „Fiţi treji, deci, făcînd tot timpul implorări (în ce e scop?) ca să reuşiţi să scăpaţi de toate aceste lucruri care sînt hotărîte să se întîmple, şi să staţi în picioare în faţa Fiului Omului“ (Luca 21:34–36). Aceasta nu înseamnă că sîntem daţi la o parte de pe scena acţiunii, ci, mai degrabă, că trebuie să evitam a fi „prinşi pe picior greşit“, ca într-o cursă, sau a fi găsiţi neadăpostiţi. În schimb noi trebuie să ne rugăm cu seriozitate tot timpul şi să ne străduim să acţionăm în armonie cu rugăciunile noastre, ca să putem fi găsiţi într-o poziţie de aprobare „în faţa Fiului omului“.

19. Ce întrebări ne-am putea pune, în mod profitabil, cu privire la rugăciune, şi în ce fel ne este Neemia un exemplu folositor?

¹⁹ Avînd în vedere toate aceste numeroase ilustrări care ne atrag atenţia asupra necesităţii de a stărui şi de a nu renunţa niciodată, se ridică întrebarea: cît de des trebuie să ne rugăm? Numai în anumite ocazii cum sînt mesele sau întrunirile? Sînt oare rugăciunile tale izvorite doar din minte şi rostite doar cu buzele, sau continu-i „să faci implorări“ şi cereri fierbinţi, serioase, din inimă, uneori poate chiar cu „suspinuri negrăite“? (Rom. 8:26). Oricare ţi-ar fi nevoia, tu poţi face cea ce a făcut şi Neemia, pe neobservate, atunci cînd se afla în faţa regelui: „M-am rugat îndată Dumnezeului cerurilor“ (Neem. 2:4). Rugăciunea sa plină de credinţă a fost ascultată. Adu-ţi de asemenea aminte să deşi poţi fi ajutat prin rugăciunile altora, totuşi, în realitate, nu poate nimeni să se roage în locul tău, să te suplinească în privinţa rugăciunii.