Cine urmează lumina lumii?

„Străluciţi ca nişte lumini în lume.“ — FILIPENI 2:15.

 1. Ce spune Biblia despre luminile religioase false?

BIBLIA îl identifică clar pe Isus ca fiind „o mare lumină“, „Lumina lumii“ (Isaia 9:2; Ioan 8:12). Totuşi, un număr relativ mic de oameni l-au urmat cînd a fost pe pămînt. Majoritatea au preferat să urmeze lumini false care erau, de fapt, purtătoare de întuneric. Despre aceştia, Cuvîntul lui Dumnezeu spune: „Aceştia sînt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători vicleni, care se prefac în apostoli ai lui Hristos. Şi nu este de mirare, căci chiar Satan se preface într-un înger de lumină. Nu este deci mare lucru, dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai dreptăţii. Sfîrşitul lor va fi după faptele lor“. — 2 Corinteni 11:13–15.

 2. Care a spus Isus că va fi baza pentru judecarea oamenilor?

² Deci nu toţi oamenii vor lumina, deşi ea este atît de minunată. Isus a zis: „Aceasta este judecata (baza pentru judecată, NW): că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit mai mult întunericul decît lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul, urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vadă faptele aşa cum sînt“. — Ioan 3:19, 20.

Iubitorii întunericului

 3, 4. Cum au arătat conducătorii religioşi din timpul lui Isus că nu voiau să urmeze lumina?

³ Să analizăm cum s-a manifestat acest lucru cînd Isus a fost pe pămînt. Dumnezeu i-a dat putere lui Isus să efectueze miracole uluitoare ca mijloc de a dovedi că el este Mesia. De exemplu, într-o zi de sabat, el i-a redat unui orb din naştere vederea. Ce act minunat de îndurare! Cît de recunoscător a fost omul acela! Pentru prima dată el a putut vedea! Care a fost însă reacţia conducătorilor religioşi? Ioan 9:16 ne relatează: „Unii dintre farisei ziceau [despre Isus]: «Omul Acesta nu vine de la Dumnezeu, pentru că nu ţine sabatul»“. Cît de pervertite erau inimile lor! Avusese loc o vindecare miraculoasă, însă, în loc să-şi exprime bucuria pentru omul care fusese orb şi aprecierea pentru cel care l-a vindecat, ei l-au condamnat pe Isus! Făcînd aşa, ei au păcătuit, fără îndoială, împotriva manifestării spiritului sfînt al lui Dumnezeu — un păcat de neiertat. — Matei 12:31, 32.

⁴ Mai tîrziu, cînd aceşti ipocriţi l-au întrebat despre Isus pe fostul orb, acesta a zis: „«Aici este lucrul minunat . . . că voi nu ştiţi de unde este [Isus] şi totuşi El mi-a deschis ochii. Ştim că Dumnezeu nu ascultă pe păcătoşi, ci, dacă este cineva temător de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acela îl ascultă. De cînd este lumea, nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere. Dacă Omul Acesta [Isus] n-ar veni de la Dumnezeu, n-ar putea face nimic»“. Cum au răspuns conducătorii religioşi? „«Tu eşti născut cu totul în păcat», i-au răspuns ei, «şi tu ne înveţi pe noi?» Şi l-au dat afară“. Cîtă lipsă de compasiune! Ei aveau inimi de piatră. De aceea Isus le-a zis că, deşi vedeau cu ochii fizici, erau orbi spiritualiceşte. — Ioan 9:30–41.

 5, 6. Ce au făcut conducătorii religioşi din secolul întîi, fapt care arăta că iubeau întunericul?

⁵ Faptul că aceşti ipocriţi religioşi păcătuiau împotriva spiritului lui Dumnezeu se vede cu uşurinţă cu un alt prilej — cînd Isus l-a înviat pe Lazăr dintre morţi. Datorită acestui miracol, mulţi dintre oamenii de rînd au crezut în Isus. Să observăm totuşi ce au făcut conducătorii religioşi: „Preoţii cei mai de seamă şi fariseii au adunat sinedriul şi au zis: «Ce vom face? Omul Acesta face multe semne. Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El şi vor veni romanii şi ne vor nimici şi locul nostru şi poporul nostru»“ (Ioan 11:47, 48). Ei erau îngrijoraţi cu privire la poziţiile şi prestigiul de care se bucurau. Ei voiau cu orice preţ să le placă romanilor, nu lui Dumnezeu. Deci ce au făcut? „Din ziua aceea . . . s-au sfătuit să-L omoare [pe Isus]“. — Ioan 11:53.

⁶ Era aceasta totul? Nu. Ceea ce au făcut în continuare arată cît de mult iubeau ei întunericul: „Preoţii cei mai de seamă s-au sfătuit să omoare şi pe Lazăr, căci din cauza lui mulţi iudei plecau de la ei şi credeau în Isus“ (Ioan 12:10, 11). De necrezut cîtă răutate! Deşi ei au făcut toate acestea pentru a-şi apăra poziţiile, ce s-a întîmplat? Chiar în cursul acelei generaţii ei s-au răsculat împotriva romanilor, care au venit asupra lor în 70 e.n. şi le-au luat locul, naţiunea şi viaţa pe deasupra! — Isaia 5:20; Luca 19:41–44.

Compasiunea lui Isus

 7. De ce iubitorii adevărului se adunau cu mulţimile la Isus?

⁷ Tot aşa în timpul nostru, nu toţi vor luminare spirituală. Dar cei care iubesc adevărul vor totuşi să vină la lumină. Ei îl vor pe Dumnezeu ca Suveran al lor şi se îndreaptă cu însufleţire spre Isus, pe care Dumnezeu l-a trimis să explice ce este lumina, şi îl urmează. Aşa au făcut cei umili cînd Isus a fost pe pămînt. Ei s-au adunat cu mulţimile la el. Chiar şi fariseii au trebuit să recunoască aceasta. Iată cum se plîngeau ei: „Lumea se duce după El!“ (Ioan 12:19). Oamenii asemănători oilor îl iubeau pe Isus deoarece el era contrariul conducătorilor religioşi egoişti îngîmfaţi şi avizi de putere. Despre aceştia el a spus: „Leagă sarcini apăsătoare şi greu de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte. Toate faptele lor le fac ca să fie văzuţi de oameni“. — Matei 23:4, 5.

 8. Ce atitudine avea Isus în contrast cu ipocriţii religioşi?

⁸ Să observăm contrastul dintre aceştia şi atitudinea plină de compasiune a lui Isus: „Cînd a văzut mulţimile, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite ca nişte oi care n-au păstor“ (Matei 9:36). Şi ce a făcut el în privinţa aceasta? El le-a spus celor care fuseseră exploataţi de sistemul lui Satan: „Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sînt blînd şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară“ (Matei 11:28–30). Isus a făcut ceea ce s-a profeţit despre el în Isaia 61:1, 2, unde se spune: „DOMNUL M-a uns să aduc veşti bune celor blînzi: El M-a trimis să pansez pe cei cu inima zdrobită, să vestesc eliberarea robilor şi deschiderea închisorii celor ce sînt în lanţuri; să vestesc anul de îndurare al DOMNULUI şi ziua de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mîngîi pe toţi cei întristaţi“.

Strîngerea purtătorilor de lumină

 9. Ce evenimente importante au avut loc în 1914?

⁹ După urcarea sa la cer, Isus a trebuit să aştepte pînă ce a venit timpul ca Dumnezeu să-i dea puterea Regatului. Apoi el urma să despartă „oile“ de „capre“ (Matei 25:31–33; Psalmul 110:1, 2). Timpul acela a venit cînd au început „zilele din urmă“, în 1914 (2 Timotei 3:1–5). Isus, împuternicit ca Rege al Regatului ceresc al lui Dumnezeu, a început să-i strîngă la dreapta sa, care înseamnă favoare, pe cei care voiau să urmeze lumina. După primul război mondial, această lucrare de strîngere a continuat cu tot mai mult avînt.

10. Ce întrebare se poate pune despre cei pe care Isus îi foloseşte la lucrarea de strîngere?

¹⁰ Sub conducerea lui Isus Cristos, lucrarea de strîngere s-a bucurat de mult succes. Niciodată de-a lungul istoriei nu au fost strînşi laolaltă atît de mulţi oameni din toate naţiunile, la închinarea adevărată şi plină de lumină. Şi cine sînt cei care, azi, urmează lumina ce provine de la Dumnezeu şi Cristos? Cine sînt cei care fac ce se spune în Filipeni 2:15, ‘strălucind ca nişte lumini în lume’ şi invitîndu-i pe alţii să ‘vină şi să ia apa vieţii fără plată’? — Apocalipsa 22:17.

11. Care este poziţia creştinătăţii cu privire la lumina spirituală?

¹¹ Face oare creştinătatea acest lucru? Categoric, creştinătatea, cu religiile ei dezbinate, nu străluceşte ca lumină. De fapt, clericii sînt asemenea conducătorilor religioşi din timpul lui Isus. Ei nu reflectă adevărata lumină de la Dumnezeu şi Cristos. Cu treizeci şi trei de ani în urmă, în revista Theology Today se spunea: „Cu regret trebuie să recunoaştem că această lumină nu sclipeşte în Biserică cu o strălucire impunătoare . . . Biserica tinde să devină tot mai mult asemenea comunităţilor din jurul ei. Ea nu este lumina lumii, ci, dimpotrivă, o reflectare a luminilor care strălucesc în lumea însăşi“. Iar azi starea creştinătăţii este şi mai rea. Aşa-zisa lumină pe care ea o reflectă din lume este în realitate întuneric deoarece aceasta este tot ce au de oferit Satan şi lumea lui. Nu, de la religiile contradictorii şi totalmente lumeşti ale creştinătăţii nu provine lumina adevărului.

12. Din cine este alcătuită adevărata organizaţie care poartă azi lumina?

¹² Se poate spune cu convingere că societatea lumii noi a Martorilor lui Iehova este adevărata organizaţie care poartă azi lumina. Uniţi, toţi membrii ei — bărbaţi, femei şi copii — fac să strălucească înaintea tuturor oamenilor lumina pe care o primesc de la Iehova şi Cristos. Anul trecut, în aproape 70 000 de congregaţii ale Martorilor lui Iehova de pe tot pămîntul, peste patru milioane de purtători de lumină au activat pentru a le vorbi altora despre Dumnezeu şi scopurile sale. Şi vedem cum în fiecare an continuă o uriaşă strîngere de oameni care vor şi ei să fie luminaţi spiritualiceşte. Sute de mii de persoane se botează după ce studiază Biblia şi ajung să cunoască exact adevărul. Cu adevărat, Dumnezeu „doreşte ca toţi oamenii să fie mîntuiţi şi să vină la cunoştinţă de adevăr“. — 1 Timotei 2:4.

13. Cu ce putem asemăna lumina care vine de la Iehova?

¹³ Am putea asemăna luminarea care vine acum de la Iehova cu ceea ce s-a întîmplat cînd poporul lui Dumnezeu din antichitate a părăsit Egiptul: „DOMNUL mergea înaintea lor, ziua într-un stîlp de nor, ca să-i conducă pe drum, iar noaptea într-un stîlp de foc, ca să-i lumineze, pentru ca să meargă şi ziua şi noaptea“ (Exodul 13:21, 22). Norul din timpul zilei şi focul din timpul nopţii care veneau de la Dumnezeu erau ghizi demni de încredere. Ei erau la fel de demni de încredere ca soarele pe care Dumnezeu l-a creat ca să ne furnizeze lumină în orele de zi. La fel şi noi ne putem încrede în Iehova ca să continue să lumineze spiritualiceşte calea celor care caută adevărul în aceste zile din urmă critice. Proverbele 4:18 ne dau următoarea asigurare: „Cărarea celor drepţi este ca lumina strălucitoare, care merge mereu crescînd pînă la miezul zilei“.

Reflectînd lumina Regatului

14. Care trebuie să fie scopul principal al purtătorilor de lumină?

¹⁴ Deşi Iehova este Izvorul luminii, iar Cristos este Reflectorul Principal al acestei lumini, continuatorii lui Isus trebuie să o reflecte şi ei. El a spus despre ei: „Voi sînteţi lumina lumii . . . Să lumineze . . . lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre drepte şi să preamărească pe Tatăl vostru care este în ceruri“ (Matei 5:14, 16). Şi care a fost tema centrală a acestei lumini pe care continuatorii săi trebuiau s-o facă să strălucească înaintea oamenilor? Ce trebuiau ei să predea la acest punct culminant al istoriei lumii? Isus nu a zis că urmaşii săi vor predica democraţia, dictatura, unirea Bisericii cu Statul sau vreo altă ideologie lumească. În schimb, în Matei 24:14, el a profeţit că, în faţa opoziţiei mondiale, „Evanghelia aceasta a împărăţiei va fi predicată în toată lumea ca o mărturie pentru toate popoarele. Şi atunci va veni sfîrşitul“. Astfel, purtătorii de lumină de azi le vorbesc altora despre Regatul lui Dumnezeu, care va pune capăt lumii lui Satan şi va inaugura lumea nouă a dreptăţii. — 1 Petru 2:9.

15. Cum vor acţiona cei care doresc lumina?

¹⁵ Cei care iubesc lumina nu se vor lăsa deviaţi de pretenţiile şi obiectivele acestei lumi. Toate aceste pretenţii şi obiective vor dispărea în curînd, deoarece lumea aceasta se apropie de sfîrşit. În schimb, iubitorii dreptăţii vor trebui să acţioneze hotărît, conform veştii bune anunţate de cei care fac să strălucească lumina Regatului lui Dumnezeu pînă în cele mai îndepărtate colţuri ale pămîntului. Aceştia sînt cei profeţiţi în Apocalipsa 7:9, 10, unde se spune: „M-am uitat şi iată o mare mulţime, pe care nimeni nu putea s-o numere, din orice neam, din orice seminţie, din orice popor şi de orice limbă, stînd în picioare înaintea scaunului de domnie [al lui Dumnezeu] şi înaintea Mielului [Cristos] . . . Şi strigau cu glas tare, zicînd: «Mîntuirea este a Dumnezeului nostru care stă pe scaunul de domnie şi a Mielului»“. Versetul 14 spune: „Aceştia sînt cei care vin din necazul cel mare“. Da, ei supravieţuiesc sfîrşitului acestei lumi pentru a intra în lumea nouă eternă sub domnia Regatului lui Dumnezeu.

Lumea nouă plină de lumină

16. Ce se va întîmpla cu lumea lui Satan în necazul cel mare?

¹⁶ Lumea nouă se va scălda în strălucitoarea lumină a adevărului. Într-adevăr, să vedem cum va fi în ziua care va urma sfîrşitului adus de Dumnezeu asupra acestui sistem de lucruri. Satan, demonii lui şi sistemele lui religioase, comerciale şi politice vor fi dispărut cu desăvîrşire! Toate mijloacele de propagandă ale lui Satan vor fi dispărut şi ele. Astfel, după necazul cel mare nu se va mai tipări nici măcar un ziar, o revistă, o carte, o broşură sau o foaie volantă care sprijină această lume rea. Nu vor mai fi difuzate influenţe degradante la posturile de radio sau de televiziune lumeşti. Întregul mediu otrăvitor al lumii lui Satan va fi spulberat dintr-o singură şi puternică lovitură! — Matei 24:21; Apocalipsa 7:14; 16:14–16; 19:11–21.

17, 18. Cum aţi descrie mediul spiritual după sfîrşitul lumii lui Satan?

¹⁷ Ce mare uşurare va fi aceasta! Din ziua aceea, omenirea va fi influenţată numai de lumina spirituală ziditoare şi sănătoasă care vine de la Iehova şi Regatul său. Isaia 54:13 profeţeşte: „Toţi fiii tăi vor fi învăţaţi de DOMNUL şi mare va fi pacea fiilor tăi“. Cînd domnia lui Dumnezeu va domina întregul pămînt, Dumnezeu promite că, potrivit cu Isaia 26:9, ‘locuitorii lumii vor învăţa dreptatea’.

¹⁸ Întregul mediu mintal şi spiritual se va schimba repede în bine. În loc de lucruri deprimante şi imorale care sînt, acum, atît de răspîndite, trăsătura dominantă va fi lucrurile ziditoare. Toţi cei care vor trăi atunci vor fi învăţaţi adevărul despre Dumnezeu şi scopurile sale. Profeţia din Isaia 11:9, „pămîntul va fi plin de cunoştinţa DOMNULUI, ca fundul mării de apele care-l acoperă“, se va împlini în sensul cel mai deplin al cuvîntului.

Este imperios necesar să urmăm lumina

19, 20. De ce aceia care vor să urmeze lumina trebuie să fie vigilenţi?

¹⁹ Acum, în ultimii ani ai acestui sistem de lucruri rău, este imperios necesar să urmăm lumina lumii. De asemenea, trebuie să fim vigilenţi deoarece se duce un război îndîrjit pentru a ne împiedica să umblăm în lumină. Această opoziţie vine de la puterile întunericului — Satan, demonii săi şi organizaţia sa pămîntească. Iată de ce apostolul Petru ne avertizează: „Fiţi treji şi vegheaţi, pentru că potrivnicul vostru, Diavolul, dă tîrcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită“. — 1 Petru 5:8.

²⁰ Satan va pune tot felul de piedici în calea celor care vin în contact cu lumina, deoarece el vrea să-i facă pe creştini să rămînă mai departe în întuneric. Acestea pot fi presiuni din partea rudelor sau a foştilor prieteni care se opun adevărului. Sau pot fi îndoieli cu privire la Biblie fiindcă cel în cauză este orbit de învăţăturile religiei false sau de propaganda ateiştilor necredincioşi şi a agnosticilor. Sau pot fi propriile înclinaţii păcătoase care fac dificil faptul de a trăi la înălţimea principiilor divine.

21. Cum trebuie să acţioneze toţi cei ce doresc să trăiască în lumea nouă a lui Dumnezeu?

²¹ Oricare ar fi aceste piedici, doriţi să vă bucuraţi de viaţă într-o lume nouă lipsită de sărăcie, criminalitate, nedreptate şi războaie? Doriţi să vă bucuraţi de sănătate perfectă şi de viaţă eternă pe un pămînt paradiziac? Dacă da, atunci acceptaţi-l şi urmaţi-l pe Isus — lumina lumii — şi ascultaţi mesajul celor care respectă neabătut „Cuvîntul vieţii“ şi care ‘strălucesc ca nişte lumini în lume’. — Filipeni 2:15, 16.

Ce veţi răspunde?

◻ Cum arată conducătorii religioşi că sînt iubitori ai întunericului?

◻ Care era atitudinea lui Isus faţă de oameni?

◻ Cum a continuat strîngerea purtătorilor de lumină?

◻ Ce schimbări importante vor avea loc în curînd?

◻ De ce este imperios necesar să urmăm acum lumina lumii?

[Legenda ilustraţiei de la paginile 14, 15]

Fariseii cu inima împietrită l-au dat afară pe omul ai cărui ochi fuseseră deschişi de Isus